Attempted murder sentencing: Scope of cassation review for penalty limits vs. discretionary failure to apply confession-based penalty reduction

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 55 din 27 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019, s-au hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 188 C. pen., teza finală, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în oricare alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reţinerii de 24 de ore, din data de 29.07.2019 şi cea a arestului preventiv din 30.07.2019 până la zi.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv pe o perioadă de 60 de zile.

2. În temeiul art. 125 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b), alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului C. (minor, la data săvârşirii faptei) măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie, pe o perioadă de 3 ani, pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), (2) C. pen.

În temeiul art. 127 C. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata măsurii educative privative de libertate durata reţinerii de 24 de ore din data de 29.07.2019, precum şi perioada arestului preventiv din data de 30.07.2019 la zi.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv pe o perioadă de 60 de zile.

S-a constatat că numitul D. a renunţat la acţiunea civilă.

În baza art. 397, art. 25, art. 19 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă B., Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta", secţia Clinică Chirurgie Toracică Bucureşti şi, în consecinţă:

În temeiul dispoziţiilor art. 1349, art. 1357 alin. (1), art. 1381 şi art. 1386 C. civ., inculpaţii au fost obligaţii în solidar (inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente E.) să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad suma de 127.818,85 RON, părţii civile Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta", secţia Clinică Chirurgie Toracică Bucureşti suma de 15.564,60 RON, precum şi părţii civile B. suma de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat în vederea distrugerii corpul delict, respectiv un par din lemn, în lungime de 1 metru şi o grosime de 5 cm, depus la Camera corpuri delicte a Tribunalului Arad.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea stabilirii profilului genetic şi a stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul A. a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi C., în solidar cu partea responsabilă civilmente E., să plătească statului câte 3.000 RON fiecare, ce reprezintă cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea sumei de 470 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad, reprezentând plata onorariului avocaţial din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii A. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 335/A din 13 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi de inculpaţii A. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 55/27.02.2020 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 125 alin. (2) C. pen. raportat la art. 113 alin. (3) C. pen. şi cu aplicarea art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen., a fost majorat cuantumul măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, aplicată inculpatului minor C., de la 3 ani la 5 ani.

În baza art. 1349 C. civ. raportat la art. 1357, 1381 şi 1386 C. civ., a fost redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile B., de la 100.000 euro la 50.000 euro, daune morale.

În baza art. 404 alin. (61) C. proc. pen., s-a stabilit că partea civilă B. poate solicita emiterea unui ordin european de protecţie, în condiţiile legii.

Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata arestului preventiv, de la data de 27.02.2020 la zi.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 127 C. pen. şi cu aplicarea art. 72 C. pen., s-a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, aplicată inculpatului C., durata arestului preventiv de la data de 27.02.2020 la zi.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpaţilor, concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii şi a măsurii educative pe numele inculpaţilor.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi C., calea de atac fiind fundamentată, în cazul celui dintâi, pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 iunie 2020, termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie fiind stabilit la data de 03 septembrie 2020, fără citarea părţilor, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că instanţele de fond şi apel au realizat o greşită aplicare a legii, nereţinând admisibilitatea procedurii abreviate de recunoaştere a vinovăţiei în privinţa sa, aspect care se circumscrie în pronunţarea unor hotărâri cu aplicarea greşită a legii procesual penale, concretizată pe planul dreptului penal substanţial în aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

A susţinut recurentul inculpat A. că prin "pedeapsa prevăzută de lege" s-ar înţelege, în această situaţie, pedeapsa redusă ca urmare a aplicării cauzei de atenuare obligatorii prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. A apreciat, de asemenea, că deşi pedeapsa de 5 ani închisoare, la care a fost condamnat, se situează aparent între limitele prevăzute de lege pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor, chiar în contextul reţinerii cauzei de reducere a pedepsei la care a făcut referire, aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii nu ar fi putut conduce la stabilirea aceleiaşi pedepse ca în situaţia neaplicării acesteia.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aplicarea unei pedepse în limite legale.

Inculpatul C., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat criticând pe această cale cuantumul măsurii educative a internării într-un centru de detenţie ce i-a fost aplicată în cauză, pe care l-a apreciat ca fiind prea ridicat prin raportare la limitele de pedeapsă avute în vedere de către instanţa de apel.

A subliniat că, deşi cuantumul măsurii educative (5 ani) se încadrează în limitele pedepsei prevăzute de lege pentru tentativa la infracţiunea de omor, la baza majorării acestuia au stat alte limite ale pedepsei decât cele prevăzute de lege, respectiv cele cuprinse între 10 şi 20 de ani închisoare, prevăzute pentru infracţiunea de omor (în formă consumată).

Cererea de recurs în casaţie nu a fost semnată nici de recurentul - inculpat şi nici de apărătorul ales prin intermediul căruia a fost formulată.

Prin încheierea pronunţată la data de 03 septembrie 2020, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 13 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Totodată, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite 437 alin. (1) lit. c) teza I şi lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 13 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Astfel, Înalta Curte reţine că recurentul A. a fost condamnat de instanţa de apel potrivit art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, sancţiune care se încadrează în limitele prevăzute de lege, în condiţiile în care tentativa la omor este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

Referitor la susţinerile recurentului-inculpat prin care se critică faptul că, instanţele de fond şi apel, în mod greşit, nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul recunoaşterii învinuirii, Înalta Curte constată că nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât reţinerea sau nu a beneficiului prevăzut de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., constituie un aspect de apreciere a instanţei de fond, aceasta fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a recunoscut sau nu în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.

Recursul în casaţie nu poate tinde spre reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar instanţa de recurs nu este abilitată să dea o nouă interpretare a materialului probator. Ca atare, nici chestiunile care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta poate avea consecinţe în planul tratamentului sancţionator, nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea recursului în casaţie.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită conform art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., este cuprinsă în limitele stabilite de norma incriminatoare.

În consecinţă, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 13 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală în Dosarul nr. x/2019 şi, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimatul inculpat C., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 13 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimatul inculpat C., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.

GGC - NN