Extension of preventive detention for European Arrest Warrant surrender due to force majeure: pandemic-related flight cancellations

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 152/PI din data de 24 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 104 alin. (9) şi 10, art. 113 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE şi a fost menţinută măsura arestării dispusă prin Sentinţa penală nr. 106/PI/25.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020, faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 15 zile, până la data de 11.07.2020 inclusiv.

A fost respinsă cererea persoanei solicitate, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 22.06.2020, sub nr. dosar x/2020, Biroul SIRENE a solicitat prelungirea arestării persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile judiciare competente din Olanda, în baza mandatului european de arestare emis pe numele său, cu motivarea că Biroul SIRENE Olanda a transmis un mesaj în vederea prelungirii măsurii arestului, întrucât situaţia epidemiologică actuală din Europa nu permite preluarea persoanelor de către autorităţile din Olanda, până la data de 01.07.2020.

În motivarea cererii formulate, s-a arătat că, având în vedere contextul alarmant al evoluţiei epidemiei de COVID-19 pentru care a fost decretată stare de urgenţă, persoana solicitată nu a putut fi preluată, deşi autorităţile străine au organizat două curse aeriene, care au fost anulate înainte de efectuarea lor.

Totodată, s-a precizat că B. din Amsterdam au informat autorităţile responsabile cu preluarea persoanei solicitate cu privire la faptul că nu vor putea asigura curse aeriene decât după data de 1 iulie 2020.

Întrucât preluarea persoanei solicitate nu se poate realiza de către autorităţile judiciare din Olanda până la expirarea arestării persoanei solicitate, în data de 26.06.2020, s-a solicitat prelungirea detenţiei în vederea predării.

A fost anexat formularul M primit de la Biroul Sirene Olanda prin care se solicită prelungirea măsurii arestului faţă de persoana în cauză în vederea predării către autorităţile judiciare din Olanda.

Verificând actele aflate în dosarul cauzei, prima instanţă a constatat că sesizarea formulată în cauză este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 106/PI din data de 25.05.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a dispus executarea mandatului european de arestare la data de 03.03.2020 de Judecătorul de instrucţie Haga, pe numele persoanei solicitate A., şi predarea acesteia către organele judiciare din Olanda, menţinând starea de arest pe o perioadă de 30 zile, până la data de 26.06.2020 inclusiv, în vederea predării.

Prin sesizarea formulată la data de 22.06.2020, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE a transmis cererea Biroului Sirene din Olanda, prin care se solicită luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii arestului faţă de persoana solicitată, întrucât, urmare a pandemiei provocate de Coronavirus, nu a putut fi preluată până la data de 01.07.2020.

Curtea a constatat că, potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. Potrivit art. art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

Raportând dispoziţiile legale de mai sus la actele dosarului, instanţa a constatat, în primul rând, că autorităţile responsabile cu preluarea persoanei solicitate au stabilit două date de preluare a acesteia, însă, din cauza restricţiilor impuse de pandemia provocată de Coronavirus, cursele aeriene au fost anulate.

Totodată, s-a reţinut că potrivit informaţiilor comunicate de către autorităţile străine, o nouă dată de preluare poate fi stabilită începând cu 1 iulie 2020, B. asigurând realizarea curselor aeriene începând cu această zi.

Prin urmare, s-a arătat că în cauză au fost invocate motive care justifică imposibilitatea concretă de preluare a persoanei solicitate, fiind indicată o dată certă cu privire la preluarea ulterioară a acesteia.

Aşadar, având în vedere motivele de nepreluare arătate, precum şi starea de alertă aprobată prin Legea nr. 55 din 15.05.2020, prelungită prin H.G. nr. 476/16.06.2020, pe o durată de 30 de zile, pentru prevenirea răspândirii COVID 19 şi realizarea managementului consecinţelor evoluţiei rapide a coronavirusului SARS-CoV-2, s-a apreciat că în cauză a intervenit un eveniment imprevizibil, independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, în executarea predării persoanei solicitate şi care justifică prelungirea măsurii arestării în vederea predării.

Astfel, întrucât nu există o culpă a statului solicitant în realizarea efectivă a predării, s-a arătat că această procedură poate fi prelungită, fără însă a se depăşi termenele expres stabilite prin decizia-cadru pentru finalizarea operaţiunii de predare. Această concluzie rezultă şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv cauza Wilcas C640/15, din C404/15 conexată cu 659/15 (Aranyosi) dar şi din C237/15 (Francis Lanigan).

În acest sens, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în cauza C-640/15 că, a considera că autoritatea judiciară de executare nu poate beneficia de un nou termen pentru predarea persoanei căutate în cazul în care, în practică, predarea sa, în termen de 10 zile de la prima nouă dată a predării convenită în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, este împiedicată de un caz de forţă majoră, ar echivala cu a supune această autoritate unei obligaţii imposibil de îndeplinit şi nu ar contribui în niciun fel la obiectivul privind accelerarea cooperării judiciare urmărit. (...) În cazul în care autorităţile implicate convin asupra unei a doua noi date a predării în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, autoritatea judiciară de executare nu va putea să decidă menţinerea în detenţie a persoanei căutate, în conformitate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale, decât dacă procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent şi, prin urmare, dacă durata detenţiei nu are un caracter excesiv. Pentru a se asigura că este într-adevăr aşa, autoritatea judiciară de executare va trebui să efectueze un control concret al situaţiei în cauză, ţinând seama de toate elementele pertinente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 58 şi 59)."

Cu privire la noţiunea de "forţă majoră", Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a precizat în cuprinsul Hotărârii C640/15 elementele ce trebuie avute în vedere de autorităţi: în ceea ce priveşte noţiunea de forţă majoră, în sensul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, trebuie să se ţină seama de economia şi de finalitatea deciziei-cadru în vederea interpretării şi a aplicării elementelor constitutive ale forţei majore, astfel cum rezultă ele din jurisprudenţa Curţii (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 26)."

Curtea constată că în legislaţia naţională, prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate, în vederea predării, este permisă de dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 cu raportare la dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, tocmai pentru a nu lipsi de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante şi emitente ale mandatului european de arestare.

În acest context legal şi jurisprudenţial, Curtea a apreciat că prelungirea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate, pe o perioadă de 15 zile, prin menţinerea acesteia începând cu data de 27 iunie 2020, până la data de 11 iulie 2020, inclusiv, satisface acest deziderat şi este, nu numai necesară, ci şi suficientă scopului pentru care a fost dispusă.

Din aceeaşi perspectivă, Curtea a mai notat că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii, respectiv arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, acesta impunând menţinerea măsurii iniţiale dispuse în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020, al Curţii de Apel Timişoara.

În final, s-a arătat că, în ciuda opiniei persoanei solicitate, dispoziţiile Legii nr. 302/2004 impun ca, în cazul în care s-a admis predarea către autorităţile judiciare solicitante, să se dispună numai arestarea în vederea predării, fiind exclus arestul la domiciliu ori controlul judiciar, fiind nerelevante circumstanţele personale invocate (situaţia familială).

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., care a solicitat, până la realizarea predării sale autorităţilor judiciare din Olanda, înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 29 iunie 2020, fiind fixat termen pentru soluţionare, la data de 01 iulie 2020, cu citarea contestatorului persoană solicitată la locul de deţinere şi cu asigurarea apărării.

Examinând sentinţa atacată, în raport de actele dosarului şi criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:

(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ: După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală - care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă, nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte evaluând actele de la dosar constată că:

- prin încheierea din data de 13 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 zile, de la data de 13 mai 2020 până la data de 27 mai 2020;

- prin Sentinţa penală nr. 106/PI din data de 25 mai 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a dispus executarea mandatului european de arestare din data de 03.03.2020 a Judecătorului de instrucţie Haga, emis pe numele persoanei solicitate A., şi predarea acesteia către organele judiciare din Olanda, menţinând starea de arest pe o perioadă de 30 zile, de la data de 28 mai 2020 până la data de 26 iunie 2020 inclusiv, în vederea predării;

- prin Sentinţa penală nr. 152/Pi din data de 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) şi 10, art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost menţinută măsura arestării provizorii în vederea predării luată faţă de persoana solicitată, pe o durată de 15 zile, până la data de 11 iulie 2020, inclusiv, constatându-se că IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, la cererea Biroului Sirene Olanda, a solicitat luarea unor măsuri necesare în vederea prelungirii arestului faţă de persoana solicitată, comunicând că predarea nu poate avea loc înainte de 01 iulie 2020, din cauza pandemiei provocată de Covid-19, împrejurare în raport de care au fost anulate două zboruri anterioare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. solicită înlocuirea arestului preventiv în vederea predării cu arestul la domiciliu, susţinând că nu a fost stabilită o nouă dată pentru predare, existând o stare de incertitudine raportat la contextul epidemiologic actual.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, că situaţia epidemiologică internaţională actuală, determinată de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român şi cel olandez constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la acest moment.

Tot cu privire la susţinerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte reţine că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, de la data de 12 mai 2020, ora 11:30, iar începând cu data de 13 mai 2020 a fost arestată provizoriu până la data de 27 mai 2020, când măsura a fost menţinută în vederea predării pentru 30 de zile şi ulterior pentru 15 zile succesiv, până la data de 11 iulie 2020, inclusiv.

În consecinţă, se constată că măsura arestării în vederea predării este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi procesul-verbal întocmit de grefierul de şedinţă la data de 30 iunie 2020, din cuprinsul căruia rezultă că persoana solicitată urmează să fie predată autorităţilor judiciare străine la data de 03 iulie 2020, ora 13:25.

Pentru considerentele expuse, constatând că măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 152/PI din data de 24 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 152/PI din data de 24 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul persoană solicitată, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 iulie 2020.

GGC - NN