Cassation appeal against conviction for attempted qualified homicide dismissed as unfounded; sentence and civil liability upheld.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the senior defendant, upholding the Court of Appeal’s decision which had previously reduced both defendants’ sentences from 7 years and 6 months to 5 years of imprisonment for attempted aggravated homicide, while maintaining the civil liability obligations, including 100,000 RON in moral damages for two victims and 680 RON in material damages, as well as the seizure of assets to secure compensation up to 107,070.66 RON. The case involved a criminal prosecution where the defendants were accused of inflicting injuries requiring 30–50 days to heal on two victims using shepherds' crooks, with the appellant challenging the finding of fact and the legal qualification of the act as an attempt to suppress life. The Supreme Court rejected the appeal under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure, ruling that cassation is limited to verifying the legality of the conviction and does not permit the re-evaluation of factual elements or the subjective intent to kill, thereby confirming that the retained facts aligned with the statutory elements of the charged offense.
Legislator headnote
AI generatedart. 32 alin. (1) C. pen, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen, art. 193 alin. (2) C. pen, art. 397 alin. (1) C. proc. pen, art. 19 alin. (5) C. proc. pen, art. 21 C. proc. pen; Cassation appeal against conviction for attempted qualified homicide dismissed as unfounded; sentence and civil liability upheld: The case involved a criminal prosecution where the defendants were accused of inflicting injuries requiring 30–50 days to heal on two victims using shepherds' crooks, with the appellant challenging the finding of fact and the legal qualification of the act as an attempt to suppress life. The Supreme Court rejected the appeal under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure, ruling that cassation is limited to verifying the legality of the conviction and does not permit the re-evaluation of factual elements or the subjective intent to kill, thereby confirming that the retained facts aligned with the statutory elements of the charged offense.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary legal basis for dismissing the cassation appeal as unfounded.
Provision applied to determine the allocation of judicial costs and attorney fees among the parties and the state.
Full text
Asupra recursului în casaţie de faţă,
Prin Sentinţa penală nr. 1 din data de 04.01.2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în Dosar nr. x/2017 a fost respinsă cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de inculpaţii A. senior şi A. junior formulată prin apărătorul lor ales.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii A. senior şi A. junior tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.
a) În baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. senior, la o pedeapsă de:
- 7 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.,
b) În baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. junior, la o pedeapsă de:
- 7 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
c) S-a constatat că inculpaţii nu s-au aflat sub imperiul măsurilor preventive.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1), art. 19 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi urm. C. civ. şi art. 21 C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B., şi, în consecinţă, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile pentru daune materiale şi morale, în favoarea acesteia, astfel:
- 680 RON despăgubiri materiale, actualizate cu dobânda legală la data plăţii;
- 50.000 RON daune morale, actualizate cu dobânda legală la data plăţii.
În baza art. 276 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 1.548 RON reprezentând cheltuieli judiciare făcute de părţi în favoarea părţii civile B., constând în taxe judiciare şi onorariu apărător ales.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. aplicarea la art. 25 alin. (1), art. 19 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi urm. C. civ. şi art. 21 C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C., şi, în consecinţă, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile pentru daune morale, în favoarea acesteia la 50.000 RON daune morale, actualizate cu dobânda legală la data plăţii.
A fost respinsă acţiunea civilă pentru daune materiale formulată de partea civilă C., ca nedovedită.
În baza art. 276 C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare făcute de părţi în favoarea părţii civile C., constând în onorariu apărător ales.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1), art. 19 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi urm. C. civ. şi art. 21 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Sibiu, şi, în consecinţă, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 942,66 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu partea civilă B.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. sn. şi A. jr., respectiv asupra: imobilului situat în comuna Răşinari, sat Răşinari, str. x, jud. Sibiu; bunurilor mobile (animale - ovine sau alte bunuri) care se află în proprietatea celor doi inculpaţi; sumelor de bani din conturile inculpaţilor, măsură instituită prin Încheierea nr. 92/2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Alba, astfel cum a fost modificată prin Încheierea nr. 158/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia în acelaşi dosar, până la concurenţa sumelor reprezentând despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare acordate prin prezenta sentinţă, respectiv până la suma de 107.070,66 RON.
În baza art. 5, art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii în S.N.D.G.J. şi dispune comunicarea hotărârii în acest sens la I.G.P.R. şi încunoştinţarea inculpaţilor despre necesitatea prelevării de probe biologice.
În baza art. 112 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor bunuri: două bâte ciobăneşti (o bâtă ciobănească în lungime totală de 142 cm prevăzută în partea inferioară cu inel metalic în lungime de 3,5 cm. şi o bâtă ciobănească în lungime totală de 141 cm prevăzută în partea inferioară cu inel metalic în lungime de 8 cm), bâte folosite de inculpaţi la comiterea faptei, depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului, câte 200 RON fiecare, cheltuieli judiciare ocazionate în cursul urmăririi penale; câte 1.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare ocazionate în cursul judecăţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că,
Inculpatul A. senior, în data de 22.10.2015, pe timp de zi, a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă ciobănească în cap şi peste corp cauzând mai multe leziuni printre care şi leziuni de apărare, persoanelor vătămate B. şi C. lovituri care au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile (în cazul persoanei vătămate B.) şi respectiv 45 - 50 zile (în cazul persoanei vătămate C.), fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.
Inculpatul A. junior, în data de 22.10.2015, pe timp de zi, a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă ciobănească în cap şi peste corp cauzând mai multe leziuni printre care şi leziuni de apărare, persoanelor vătămate B. şi C., ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile (în cazul persoanei vătămate B.) şi respectiv 45 - 50 zile (în cazul persoanei vătămate C.), fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel inculpaţii A. senior şi A. junior.
Inculpatul A. senior a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., susţinând că nu a participat la comiterea faptei, sau, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., întrucât, nu a fost pusă în primejdie viaţa victimei iar actele de agresiune nu au fost exercitate cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
A mai solicitat respingerea obligaţiei de la plata despăgubirilor materiale şi a daunelor morale faţă de toate părţile civile şi înlăturarea măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului aşa cum a fost instituită prin Încheierea nr. 92/2017 a Tribunalului Alba în Dosar nr. x/2018, modificată prin Încheierea nr. 158/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin Decizia penală nr. 735 din data de 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A. senior şi A. junior împotriva Sentinţei penale nr. 1 din data de 4.01.2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în Dosar nr. x/2019, care a fost desfiinţată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpaţilor.
Au fost reţinute dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. faţă de ambii inculpaţi şi a fost redusă durata pedepsei principale aplicate inculpatului A. senior pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, urmare a reţinerii circumstanţei atenuante art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
A fost redusă durata pedepsei principale aplicată inculpatului A. junior pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzute art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, urmare a reţinerii circumstanţei atenuante art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În conformitate cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva Deciziei penale nr. 735 din data de 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, la data de 9 ianuarie 2020, inculpatul A. senior, prin avocat D., a declarat recurs în casaţie fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În motivarea recursului în casaţie inculpatul A. senior a susţinut că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de instanţa de apel şi care a condus la pronunţarea unei hotărâri de condamnare este greşită, întrucât inculpatul recurent nu a exercitat acte de violenţă împotriva victimei, aflându-se la o distanţă de 500 metri faţă de locul în care se susţine că s-ar fi comis fapta.
S-a susţinut că situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe are la bază doar declaraţiile membrilor de familie ai persoanei vătămate B., nefiind valorificate declaraţiile martorilor propuşi de inculpat iar cu privire la testarea poligraf s-a reliefat că nu reprezintă o probă în instanţă deoarece aceasta măsoară schimbări ale pulsului şi ai altor indici biologici, fiind foarte uşor ca o persoană emotivă să nu treacă testul.
În concluzie s-a arătat că decizia pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia nu este conformă cu starea de fapt ceea ce a condus la condamnarea recurentului inculpat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 28/10/2017 fiind întocmit raportul asupra recursului în casaţie de faţă.
Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 24 iunie 2020, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.
Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 735 din data de 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, pronunţată în Dosar nr. x/2017, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de recurentul inculpat, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte condiţiile de formă prevăzute de 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. s-a constatat că acestea au fost îndeplinite, astfel în cuprinsul cererii fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, prin apărătorul ales, se arată hotărârea care se atacă şi motivele şi se indică cazul de casare pe care se întemeiază cererea, care poarta semnătura şi ştampila apărătorului ales şi este însoţită de împuternicirea avocaţială.
Condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din indicarea temeiul de drept pe care se întemeiază recursul în casaţie, şi anume, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Scopul recursului în casaţie îl constituie judecarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că examinarea cauzei se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii.
Astfel, nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea cenzura situaţia de fapt reţinută ori temeinicia deciziei atacate, în limita cazurilor prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine, prin reaprecierea materialului probator, stabilirea unei alte situaţii de fapt sau lipsa de vinovăţie a recurentului şi nici schimbarea încadrării juridice a faptei.
Înalta Curte reţine că inculpatul A. senior a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.
Totodată, observă că fapta concretă reţinută în sarcina inculpatului constă în aceea că, în data de 22.10.2015, pe timp de zi, a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă ciobănească în cap şi peste corp cauzând mai multe leziuni printre care şi leziuni de apărare, persoanelor vătămate B. şi C. lovituri care au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile (în cazul persoanei vătămate B.) şi respectiv 45 - 50 zile (în cazul persoanei vătămate C.), fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.
Astfel cum s-a reliefat, Înalta Curte, în calea de atac a recursului în casaţie, nu poate reaprecia materialul probator pentru a stabili o altă situaţie de fapt, respectiv că inculpatul recurent nu ar fi participat la comiterea faptei după cum, nu poate reaprecia asupra laturii subiective şi să reţină că inculpatul recurent nu ar fi acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
Pe calea recursului în casaţie nu se verifică conformitatea situaţiei de fapt, stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, cu materialul probator administrat în cauză, ori greşita înlăturare a unor probe de către cele două instanţe şi nici nu se poate reaprecia asupra corectitudinii încadrării juridice, ci doar dacă fapta reţinută ca fiind comisă de inculpat, în modalitatea stabilită anterior de instanţa de fond şi de instanţa de apel, întruneşte elementele de tipicitate sub aspect obiectiv, ori, aplicarea unor lovituri victimei, în împrejurările reţinute, cu o bâtă, de două persoane împreună şi care a produs leziunile constatate, se încadrează în elementele de tipicitate ale infracţiunii de omor calificat, rămas în forma tentată.
Înalta Curte reiterează că starea de fapt reţinută de instanţa de apel, concordanţa acesteia cu probele administrate şi încadrarea juridică dată faptei nu pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. senior împotriva Deciziei penale nr. 735 din data de 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. senior împotriva Deciziei penale nr. 735 din data de 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. junior, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2020.
GGC - NN