Negative jurisdictional conflict resolved: execution challenge on ambiguous sentence assigned to Court of Appeal Oradea

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 571/A din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate din oficiu de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, împotriva Sentinţei penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 461/A/2020 din data de 06.08.2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea.

S-a dispus desfiinţarea, în parte, a hotărârii atacate şi, rejudecându-se cauza, s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare, a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi a pedepsei accesorii constând în aceleaşi drepturi, în pedepsele individuale.

S-a dispus înlăturarea dispoziţiilor privind condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicate în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a constatat că, prin încheierea de şedinţă din data de 9 martie 2020 a Curţii de Apel Oradea, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de furt calificat, în formă continuată (trei acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a dispus înlăturarea pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus anularea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus recontopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor fix şi obligatoriu de 1 an şi 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în regim privativ de libertate, pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

S-a dispus înlăturarea dispoziţiei de anulare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2017, emis de Judecătoria Oradea în baza Sentinţei penale nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive şi a perioadei executate din 12.02.2016 şi de la 26.04.2018 până la 24.10.2019, dată la care inculpatul A. a fost liberat condiţionat.

S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin acestei decizii.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 300 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat B., din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Bihor, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 3915/18.09.2019, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., această sumă să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

Prin adresa înregistrată la data de 08.09.2020, Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a arătat faptul că, prin Decizia penală nr. 461/A din data de 06.08.2020, privindu-l pe condamnatul A., s-a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare a duratei reţinerii din data de 12.02.2016 şi a duratei executate din data de 26.04.2018 până la data de 24.10.2019, însă potrivit adresei de punere în libertate, condamnatul a fost liberat la data de 30.10.2019.

S-a reţinut de către instanţă că în această adresă nu a fost indicat temeiul legal al cererii, astfel că, prin rezoluţia înlocuitorului preşedintelui şef secţie penală, s-a dispus înregistrarea cererii având ca obiect lămurire dispozitiv.

Raportat la conţinutul adresei Compartimentului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, Curtea de Apel Oradea a reţinut că este vorba despre o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, constatându-se că s-a procedat la înregistrarea în mod greşit a cererii în Dosarul nr. x/2018, impunând-se astfel înregistrarea unui alt dosar, motiv pentru care este necesară disjungerea din Dosarul nr. x/2018 a contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi formarea unui nou dosar.

Prin încheierea de şedinţă din 22 septembrie 2020, s-a recalificat cererea formulată de către Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, din contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

S-a dispus, de asemenea, disjungerea din Dosarul nr. x/2018 a contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi formarea unui nou dosar, fiind astfel format dosarul ce face obiectul prezentei cauze.

Examinând contestaţia formulată, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea s-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului A. durata măsurilor preventive şi a perioadei executate din 12.02.2016 şi de la 26.04.2018 până la 24.10.2019, dată la care inculpatul A. a fost liberat condiţionat.

Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a arătat faptul că, prin Decizia penală nr. 461/A din data de 06.08.2020, privindu-l pe condamnatul A., s-a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare a duratei reţinerii din data de 12.02.2016 şi a duratei executate din data de 26.04.2018 până la data de 24.10.2019, însă potrivit adresei de punere în libertate, condamnatul a fost liberat la data de 30.10.2019.

Din conţinutul sesizării a rezultat că se solicită deducerea, din pedeapsa aplicată, a unei perioade mai mari ce a fost executată, respectiv până în data de 30.10.2019, în loc de data de 24.10.2019.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, prin care s-a solicitat deducerea corectă a perioadei executate din pedeapsa aplicată condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 413/2019 a Judecătoriei Oradea, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, s-a constatat că aceasta nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută), astfel cum a fost calificată prin rezoluţia înlocuitorului preşedintelui secţiei penale, ci în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen. (când se invocă o cauză de micşorare a pedepsei).

Astfel, prin decizia sus arătată, instanţa a arătat perioada care se deduce din pedeapsa aplicată condamnatului A., neexistând nicio nelămurire sub acest aspect.

S-a reţinut că motivul invocat în prezenta contestaţie (deducerea corectă din pedeapsă a perioadei executate) se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen. (când se invocă o cauză de micşorare a pedepsei).

Având în vedere că petentul condamnat A. se afla în stare de libertate la data formulării prezentei contestaţii, conform art. 597 alin. (1) C. proc. pen., s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Oradea, curtea de apel nefiind competentă material să soluţioneze prezenta cauză.

Faţă de cele de mai sus, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate din oficiu de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, împotriva Sentinţei penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Prin Sentinţa penală nr. 1609 din 9 decembrie 2020 a Judecătoriei Oradea, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 597 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, împotriva Sentinţei penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea a reţinut următoarele:

La data de 24.11.2020 s-a înregistrat la această instanţă contestaţia la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea împotriva Sentinţei penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, cu privire la persoana condamnată A., în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Oradea, a cărei competenţă de soluţionare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Oradea, prin Sentinţa penală nr. 571/A/21.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

În motivare, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a arătat faptul că, prin Decizia penală nr. 461/A din data de 06.08.2020, privindu-l pe condamnatul A., s-a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare a duratei reţinerii din data de 12.02.2016 şi a duratei executate din data de 26.04.2018, până la data de 24.10.2019, însă, potrivit adresei de punere în libertate, condamnatul a fost liberat la data de 30.10.2019.

În vederea soluţionării cauzei s-au ataşat fişa cu situaţia juridică a deţinutului de la Penitenciarul Poarta Albă, copia cazierului judiciar, Sentinţa penală nr. 413/01.04.2019 a Judecătoriei Oradea, Decizia penală nr. 463/26.09.2019 a Curţii de Apel Oradea, Sentinţa penală nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 07.08.2020 al Judecătoriei Oradea şi fişa Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Oradea.

Pentru termenul de judecată din data de 09.12.2020, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a depus la dosar adresa nr. x/20.11.2020, emisă de Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit fişei cu situaţia juridică a deţinutului din Penitenciarul Poarta Albă, condamnatul A. se află în executarea pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. x/07.08.2020. Executarea pedepsei a început la data de 02.10.2020 şi urmează să expire în termen, la data de 02.08.2022.

În şedinţa publică din data de 09.12.2020 reprezentantul Ministerului Public a solicitat recalificarea obiectului cauzei în contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., considerând că, în cauză, este incident cazul de contestaţie la executare constând în existenţa unei nelămuriri cu privire la Decizia penală nr. 461/A/2020 a Curţii de Apel Oradea şi, în consecinţă, declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Oradea, care a pronunţat decizia anterior menţionată.

Analizându-se cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea în raport cu situaţia juridică a condamnatului A., s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 1755/12.05.2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la data de 20.05.2014, prin necontestare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea, în pedepsele componente de: 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 09.01.2016); 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 13/14.01.2016); 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 13/14.01.2016).

S-au repus în individualitatea lor pedepsele descontopite şi s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre, cu cele trei pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu de 2 ani închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse, stabilindu-se ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultată, de 3 ani şi 6 luni închisoare, în stare de detenţie.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa principală rezultată durata reţinerii de 24 de ore din data de 12.02.2016 şi perioada executată de la data de 26.04.2018, la zi.

În temeiul art. 555 C. proc. pen., s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2017, emis de Judecătoria Oradea şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform respectivei hotărâri.

Prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea.

S-a dispus desfiinţarea, în parte, a hotărârii atacate şi, rejudecându-se cauza, s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare, a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi a pedepsei accesorii constând în aceleaşi drepturi, în pedepsele individuale.

S-a dispus înlăturarea dispoziţiilor privind condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicate în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a constatat că, prin încheierea de şedinţă din data de 9 martie 2020 a Curţii de Apel Oradea, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de furt calificat, în formă continuată (trei acte materiale) prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a dispus înlăturarea pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus anularea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus recontopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor fix şi obligatoriu de 1 an şi 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în regim privativ de libertate, pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

S-a dispus înlăturarea dispoziţiei de anulare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2017 emis de Judecătoria Oradea în baza Sentinţei penale nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive şi a perioadei executate din 12.02.2016 şi de la 26.04.2018 până la 24.10.2019, dată la care inculpatul A. a fost liberat condiţionat.

Cu referire la motivele pentru care s-a dispus astfel, s-a remarcat faptul că, până la data pronunţării prezentei hotărâri, Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea nu a fost redactată.

Din perspectiva calificării obiectului cauzei, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, a fost avut în vedere că aceasta constituie un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor referitoare la executarea hotărârii şi pune în discuţie, în esenţă, nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a hotărârii penale.

Cu privire la cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., instanţa a reţinut că "nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută", caz prevăzut în teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., vizează caracterul echivoc sau lipsit de precizie al hotărârii, respectiv situaţiile privitoare la modalitatea, condiţiile şi limitele în care urmează a fi pusă în executare hotărârea contestată.

Pe de altă parte, "împiedicarea la executare", caz prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., precum şi "cauza de stingere ori reducere a pedepsei", caz prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., vizează situaţiile ivite în cursul punerii în executare a hotărârii penale definitive sau al executării acesteia, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârii judecătoreşti, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa constantă a instanţei supreme (ex. Decizia nr. 1018/22.07.2015, Decizia nr. 183/30.04.2019, Decizia nr. 272/13.09.2019 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Prin urmare, în raport de aceste consideraţii, s-a constatat că, în cauză, se relevă faptul că nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a Sentinţei penale nr. 760/2019 a Judecătoriei Oradea, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 461/2020 a Curţii de Apel Oradea, se datorează omisiunii instanţei de apel de a deduce, în mod corespunzător, întreaga perioadă executată din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea, pedeapsă care face parte integrantă, prin contopire, din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, stabilită prin decizia instanţei de apel.

Astfel, prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii din 12.02.2016 şi a perioadei executate de la 26.04.2018, până la 24.10.2019, instanţa de apel reţinând totodată faptul că, la data de 24.10.2019, inculpatul A. a fost liberat condiţionat, deşi din adresa de punere în libertate rezulta că persoana condamnată a fost liberată la data de 30.10.2019.

Aşadar, s-a constatat că motivul pe care se sprijină contestaţia la executare nu a intervenit în cursul executării Deciziei penale nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, pentru a putea constitui cauză de micşorare a pedepsei, astfel cum s-a reţinut în hotărârea de declinare a competenţei, ci preexista la data pronunţării acesteia, iar în baza acestui motiv şi a probelor administrate în respectiva cauză, instanţa de apel a dispus, cu autoritate de lucru judecat, atât scăderea unei anumite perioade din pedeapsa stabilită, cât şi stabilirea datei la care inculpatul a fost liberat condiţionat, în raport de care s-a dispus deducerea duratei executate, instanţa de fond neputând stabili, în aceste condiţii, o situaţie de fapt diferită, contrar dispoziţiei definitive a instanţei de apel şi în lipsa lămuririi dispozitivului hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Oradea.

Pe de altă parte, s-a reţinut faptul că, în cauză, se impune ca instanţa de apel să lămurească motivul pentru care a dispus anularea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea, în condiţiile în care, prin Sentinţa penală nr. 413/01.04.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 463/26.09.2019 a Curţii de Apel Oradea, pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea au fost recontopite, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 459/26.09.2019, astfel cum rezultă inclusiv din adresa nr. x/20.11.2020, emisă de Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă.

În concluzie, având în vedere că toate motivele pe care se fundamentează contestaţia la executare preexistau la data pronunţării Deciziei penale nr. 461/2020 şi necesită, cu prioritate, lămurirea dispozitivului hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Oradea, instanţa a reţinut că, în cauză, este incident, în primul rând, cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., motiv pentru care, la termenul de judecată din data de 09.12.2020, s-a dispus recalificarea obiectului cauzei în mod corespunzător.

Prin urmare, referitor la competenţa materială de soluţionare a cauzei, în raport cu obiectul recalificat al acesteia, s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel, competenţa revine instanţei de apel.

Din considerentele prezentate, reţinându-se că soluţionarea cauzei excedează competenţei materiale a Judecătoriei Oradea, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea împotriva Sentinţei penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

În consecinţă, constatându-se existenţa conflictului negativ de competenţă dintre cele două instanţe, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa căreia îi revine competenţa să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Oradea, pentru considerentele care urmează:

La data de 08.09.2020, Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a sesizat Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu o adresă în cuprinsul căreia a arătat faptul că, prin Decizia penală nr. 461/A din data de 06.08.2020 a acestei din urmă instanţe, cu privire la condamnatul A., s-a dispus deducerea, din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, a duratei reţinerii din data de 12.02.2016 şi a duratei executate din data de 26.04.2018 până la data de 24.10.2019, însă potrivit adresei de punere în libertate, condamnatul a fost liberat la data de 30.10.2019.

Adresa Compartimentului Executări Penale, în cuprinsul căreia nu a fost indicat niciun temei legal, a fost înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Oradea drept cerere având ca obiect lămurire dispozitiv, ulterior, prin încheierea pronunţată de instanţa menţionată la termenul din data de 22 septembrie 2020, dispunându-se recalificarea cererii, din contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare), în contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei).

În ceea ce priveşte contestaţia la executare, Înalta Curte reţine că aceasta a fost reglementată ca un procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea însă modifica soluţia pronunţată, soluţie care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii definitive în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestaţia la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuţie aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Cazurile în care se poate formula contestaţie la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestaţiei la executare se numără şi cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv atunci "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută", prin nelămurire cu privire la hotărârea care se execută înţelegându-se existenţa unei neclarităţi a acesteia.

În speţă, se constată că nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a Sentinţei penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, se datorează omisiunii instanţei de apel de a deduce, în mod corespunzător, întreaga perioadă executată din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curţii de Apel Oradea, pedeapsă care face parte integrantă, prin contopire, din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, stabilită prin decizia instanţei de apel.

Astfel, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 461/A/06.08.2020, a dispus deducerea, din pedeapsa aplicată, a duratei reţinerii din 12.02.2016 şi a perioadei executate de la 26.04.2018, până la 24.10.2019, instanţa de apel reţinând totodată faptul că, la data de 24.10.2019, condamnatul A. a fost liberat condiţionat, deşi acesta a fost liberat la data de 30.10.2019, aspect ce rezultă din adresa de punere în libertate.

Prin urmare, motivul pe care se sprijină contestaţia la executare nu a intervenit în cursul executării Deciziei penale nr. 461/A/06.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, pentru a putea constitui cauză de micşorare a pedepsei, ci preexista la data pronunţării hotărârii în discuţie, în baza probelor administrate în respectiva cauză, instanţa de apel dispunând, cu autoritate de lucru judecat, deducerea unei perioade din pedeapsa stabilită şi reţinând o anumită dată la care persoana condamnată a fost liberată condiţionat, în raport cu care, de altfel, s-a dispus deducerea duratei executate.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., aspect de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., care statuează că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel, competenţa revine instanţei de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Oradea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Oradea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.

GGC - GV