Bribery case against military colonel assigned to Bucharest Tribunal after civil jurisdiction retained despite disjoinder.

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1608 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti.

În acest sens a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 12 martie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 12 martie 2019 sub nr. x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. - aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar - pentru săvârşirea a două infracţiuni de "luare de mită" fapte prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi a unei infracţiuni de "instigare la dare de mită" faptă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi B. - în stare de libertate - pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită", faptă prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin Sentinţa penală nr. 1478 din 2 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2019 în baza art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită".

În baza art. 46 C. proc. pen. a disjuns soluţionarea laturii penale a cauzei în privinţa inculpatului A.

Cu privire la excepţia invocată instanţa a reţinut că inculpatul A. este cadru militar activ cu grad de colonel, astfel cum s-a reţinut prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 12 martie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari.

Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila", instituţie de sănătate publică care face parte din sistemul naţional public de sănătate şi se află în subordinea directă a Ministrului Apărării Naţionale.

Potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen. "Tribunalul Militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în lege în competenţa altor instanţe".

Tribunalul Bucureşti reţine că toate instanţele militare din România judecă potrivit competenţei personale. Tribunalul militar, care constituie primul palier de justiţie militară, judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari pană la gradul de colonel inclusiv (indiferent de natura infracţiunii şi indiferent dacă acestea sunt sau nu în legătură cu îndatoririle de serviciu ale militarilor), cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Competenţa iniţială a Tribunalului Bucureşti ca instanţă civilă a fost determinată pe de o parte de trimiterea în judecată a inculpatei B., persoană lipsită de o calitate specială şi de efectuarea urmăririi penale de către Direcţia Naţională Anticorupţie.

Or, urmare a formării unui nou dosar care priveşte exclusiv pe inculpatul ce are calitatea de cadru militar activ cu grad de colonel, Tribunalul Bucureşti nu este competent în soluţionarea cauzei disjunse.

Dosarul a fost trimis spre competenţă soluţionare la Tribunalului Militar Bucureşti.

Prin Sentinţa penală nr. 166 din 11 decembrie 2019, Tribunalul Militar Bucureşti a admis excepţia necompetenţei de soluţionare a cauzei a Tribunalului Militar Bucureşti, invocată de procurorul militar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari.

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 47 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul col. dr. A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă.

În baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a înaintat dosarul cauzei instanţei superioare comune - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.

În acest sens, a reţinut că inculpatul dr. A. este cadru militar activ cu grad de colonel, astfel cum s-a reţinut prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 12 martie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari.

Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila", instituţie de sănătate publică care face parte din sistemul naţional public de sănătate şi se află în subordinea directă a Ministrului Apărării Naţionale.

Competenţa iniţială a Tribunalului Bucureşti ca instanţă civilă a fost determinată, potrivit disp. art. 36 alin. (1) raportat la art. 44 alin. (4) C. proc. pen., de trimiterea în judecată a inculpatei B., persoană lipsită de o calitate specială şi de efectuarea urmăririi penale de către Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, alături de inculpatul dr. A., săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită, fapte prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a unei instigări la săvârşirea infracţiunii de dare de mită, faptă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, competenţa Tribunalului Bucureşti a fost determinată, potrivit art. 44 alin. (4) C. proc. pen., de faptul că au fost trimişi în judecată un inculpat militar şi o inculpată civilă.

Deşi cauza a fost soluţionată cu privire la inculpata civilă B. conform procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, dispunându-se ulterior disjungerea cauzei în privinţa inculpatului col. dr. A., competenţa instanţei civile, dobândită în urma reunirii rămâne câştigată.

Conform art. 44 alin. (2) C. proc. pen., competenţa judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.

Deci, dacă în situaţia disjungerii/încetării procesului penal/achitării competenţa în urma reunirii rămâne dobândită faţă de faptele sau făptuitorii care nu atrag în mod obişnuit competenţa instanţei învestite iniţial, cu atât mai mult păstrarea competenţei operează în cazul condamnării făptuitorului care a atras competenţa asupra cauzelor reunite.

Instanţa învestită cu judecarea cauzelor reunite rămâne competentă, indiferent de situaţiile intervenite pe parcursul procedurii cu privire la fapta sau făptuitorul care a determinat competenţa acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse Tribunalul a constatat că prima instanţă de judecată sesizată cu faptele săvârşite de inculpatul col. dr. A. este Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, care a pronunţat hotărârea de condamnare privind pe inculpata civilă B., rezultă, în mod evident, că instanţa competentă material şi funcţional să-l judece pe inculpatul col. dr. A. este instanţa civilă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti.

În acest sens, se constată, astfel, cum au stabilit ambele instanţe între care s-a ivit conflictul de competenţă, că prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 12 martie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 12 martie 2019 sub nr. x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. - aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar - pentru săvârşirea a două infracţiuni de "luare de mită" fapte prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi a unei infracţiuni de "instigare la dare de mită" faptă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi B. - în stare de libertate - pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită", faptă prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin Sentinţa penală nr. 1478 din 2 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2019 în baza art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită". În baza art. 46 C. proc. pen. a disjuns soluţionarea laturii penale a cauzei în privinţa inculpatului A.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii datorită faptului că unul dintre inculpaţi, respectiv inculpata B. nu avea calitatea de militar cauza a fost judecată de Tribunalul Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din C. proc. pen.

Prin urmare, se observă că cei doi inculpaţi au fost cercetaţi şi au fost trimişi în judecată împreună, în cauză operând încă din faza de urmărire penală o reunire a cauzelor.

În acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza Maszni împotriva României, se pronunţă în sensul anchetării şi judecării de către parchetele şi instanţele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicaţi şi civili.

Astfel, faptul că, ulterior, inculpata B. a recunoscut săvârşirea faptelor şi a fost condamnată, în timp ce pentru inculpatul A. s-a disjuns soluţionarea laturii penale a cauzei, nu determină schimbarea competenţei instanţei care ar trebui să judece fapta în continuare, având în vedere dispoziţiile art. 44 alin. (4) din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM