Finality of appeal court decisions barring further appeal against dismissal for annulment

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 677 din 5 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., privind Decizia penală nr. 101 din 3 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2017.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (2 acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 3 ani.

A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de schimbare, fără respectarea dispoziţiilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., a fost stabilită pentru inculpat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime (3 luni) din pedeapsa mai uşoară, în total 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 3 ani.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului, pentru un termen de supraveghere de 3 ani, calculat conform art. 92 C. pen.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele obligaţii: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., inculpatul B. a fost obligat să nu părăsească teritoriul României fără încuviinţarea instanţei.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen., acelaşi inculpat a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 80 de zile, conform posibilităţilor concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probaţiune Ilfov şi la nivelul instituţiilor din comunitate.

Au fost stabilite, conform art. 405 alin. (3) C. proc. pen., cele două instituţii dintre cele în care să se aleagă executarea obligaţiei de prestare a unei activităţi neremunerate în cele 80 de zile, stabilită în sarcina inculpatului, respectiv Primăria Oraşului Buftea şi Primăria Oraşului Chitila.

Conform art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost stabilită, ca pedeapsă accesorie rezultantă, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere, în condiţiile aplicării faţă de inculpat a dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la schimbare, fără respectarea dispoziţiilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

S-a stabilit, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de schimbare, fără respectarea dispoziţiilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen.

În temeiul art. 47 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 5 luni închisoare, pentru instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 3 ani.

A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 5 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime (7 luni) din pedepsele mai uşoare, în total 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 3 ani.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului, pentru un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, calculat conform art. 92 C. pen.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele obligaţii: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., inculpatul A. a fost obligat să nu părăsească teritoriul României fără încuviinţarea instanţei.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen., acelaşi inculpat a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, conform posibilităţilor concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probaţiune Dâmboviţa şi la nivelul instituţiilor din comunitate.

Au fost stabilite, conform art. 405 alin. (3) C. proc. pen., cele două instituţii dintre cele în care să se aleagă executarea obligaţiei de prestare a unei activităţi neremunerate în cele 90 de zile, stabilită în sarcina inculpatului, respectiv Primăria Comunei Crevedia şi Primăria Comunei Tărtăşeşti.

Conform art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere, în condiţiile aplicării faţă de inculpat a dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la schimbare, fără respectarea dispoziţiilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei (autor B.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei C. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la schimbare, fără respectarea dispoziţiilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei (autor A.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei C. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

S-a stabilit, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpată pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime (3 luni) din pedeapsa mai uşoară, în total 1 an închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei C. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei, pentru un termen de supraveghere de 2 ani, calculat conform art. 92 C. pen.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata a fost obligată să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele obligaţii: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., inculpata C. a fost obligată să nu părăsească teritoriul României fără încuviinţarea instanţei.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen., aceeaşi inculpată a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, conform posibilităţilor concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probaţiune Dâmboviţa şi la nivelul instituţiilor din comunitate.

S-au stabilit, conform art. 405 alin. (3) C. proc. pen., cele două instituţii dintre cele în care să se aleagă executarea obligaţiei de prestare a unei activităţi neremunerate în cele 60 de zile, stabilită în sarcina inculpatei, respectiv Primăria Comunei Crevedia şi Primăria Comunei Tărtăşeşti.

Conform art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a stabilit, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere, în condiţiile aplicării faţă de inculpată a dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1) C. proc. pen. şi la art. 1357 şi urm. C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în contradictoriu cu inculpaţii B., A. şi C..

A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 579,60 RON către A.F.I.R. (prejudiciu nerecuperat în contextul plăţii parţiale a sumei de 45.450 RON din prejudiciul total de 46.029,60 RON).

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 46.029,60 RON către A.F.I.R.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, pretenţiile formulate faţă de inculpata C..

Au fost respinse, ca neîntemeiate, acţiunile civile formulate de D., E. şi F..

A fost menţinută, în parte, ordonanţa de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., A. şi C., nr. 258/P/2017 din 21 septembrie 2017.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumei de 46.029,60 RON, după cum urmează:

- cota de 50% din imobilul situat în extravilanul comunei Râul Alb, jud. Dâmboviţa, în suprafaţă de 511 mp, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară a localităţii Râul Alb;

- imobilul situat în localitatea Crevedia, jud. Dâmboviţa, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Crevedia;

- cota de 3/40 din imobilul teren extravilan situat în localitatea Jurilovca, jud. Tulcea, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Jurilovca.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor B. şi C., menţionate în Ordonanţa nr. 258/P/2017 din 21 septembrie 2017, sus precizată.

Au fost desfiinţate înscrisurile falsificate, respectiv contractele de arendă nr. x/11 iunie 2010 şi y/11 iunie 2010, înregistrate la Primăria Cornăţelu (DB).

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de câte 650 RON, cheltuieli judiciare faţă de stat, din care câte 500 RON reprezentând cheltuielile judiciare aferente fazei de urmărire penală.

Împotriva Sentinţei penale nr. 1450 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, inculpaţii B., A. şi C. şi părţile civile Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, F., E. şi D., pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 101 din data de 3 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-au decis următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, de inculpaţii B. şi A. şi de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei penale nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, care a fost desfiinţată, în parte, în latură penală şi civilă şi, în rejudecare:

1) A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului B., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B., în temeiul disp. art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B., în temeiul disp. art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 9 luni închisoare, la 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime (2 luni şi 20 de zile) din pedeapsa de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 1 an, 8 luni şi 20 de zile închisoare.

S-a menţinut modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante de 1 an, 8 luni şi 20 de zile închisoare şi s-a redus termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 C. pen., de la 3 ani, la 2 ani şi 6 luni.

2) A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., în temeiul disp. art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 9 luni închisoare, la 8 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., în temeiul disp. art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 1 an închisoare, la 10 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., în temeiul disp. art. 47 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 2 ani şi 5 luni închisoare, la 2 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse, respectiv 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a menţinut modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare şi s-a redus termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 C. pen., de la 3 ani şi 6 luni, la 3 ani.

S-a constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părţii civile Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

S-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. prin Ordonanţa nr. 258/P/2017 din 21 septembrie 2017.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei, în măsura în care nu contravin acestei decizii.

3) În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C. împotriva Sentinţei penale nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.

Potrivit art. 415 C. proc. pen., s-a luat act de manifestarea de voinţă a părţilor civile D., E. şi F., în sensul retragerii căilor de atac exercitate împotriva aceleaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare dintre apelanţii părţi civile D., E. şi F. la plata sumei de 100 RON, iar apelanta inculpată C. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie în anulare contestatorul inculpat A..

În esenţă, contestatorul a solicitat desfiinţarea deciziei penale atacate şi, în rejudecare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se admită apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi, în baza probatoriului administrat, să se dispună desfiinţarea sentinţei şi să se constate că a fost condamnat pentru o infracţiune pentru care a intervenit prescripţia răspunderii penale, prin intervenirea unei cauze de încetare a procesului penal, făcându-se aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În plus, a solicitat să se aibă în vedere atitudinea sa procesuală sinceră, faptul că a fost prezent ori de câte ori a fost solicitat de organele judiciare şi de instanţa de judecată, precum şi faptul că nu a mai avut antecedente penale, coroborat şi cu înscrisurile în circumstanţiere depuse, care atestă că este o persoană integrată social, iar prin natura activităţii sale, creează locuri de muncă, înfăptuieşte fapte caritabile şi care îl caracterizează în mod pozitiv.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere şi faptul că prejudiciul a fost integral achitat.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate, curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens, pentru considerentele prezentate în cele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., care reglementează cazurile de contestaţie în anulare, "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, iar conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că, în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

În speţă, s-a reţinut că a fost invocat, de către contestatorul condamnat, cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care se referă la faptul că inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Verificând incidenţa acestui caz de contestaţie în anulare, curtea de apel a constatat că nu este întemeiat, deoarece, în mod contrar susţinerilor contestatorului, acest motiv de contestaţie în anulare este numai formal circumscris celui prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Practic, s-a constatat, examinându-se admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, că deşi contestatorul a invocat în mod formal cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care reglementează existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, acest caz de contestaţie în anulare este inaplicabil în fapt şi în drept, deoarece în sarcina inculpatului s-a reţinut, după cum rezultă din rechizitoriul nr. x/2017, că perioada infracţională s-a desfăşurat între anii 2011-2013. Mai mult, pedeapsa prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi. Termenul de prescripţie general, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială, conform art. 155 alin. (4) C. proc. pen., este de 10 ani, astfel că acesta s-ar fi împlinit în anul 2023. Or, la data de 3 februarie 2020, instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Ploieşti, a pronunţat Decizia penală nr. 101.

Contrar susţinerilor apărării, s-a apreciat că analiza considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (considerentele deciziei fiind general obligatorii) demonstrează, fără echivoc, că instanţa de contencios constituţional a stabilit că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. rămân în fondul activ al legislaţiei şi continuă să producă efecte, dar singurele acte apte să aibă ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale sunt cele care se comunică suspectului sau inculpatului. Prin decizia anterior amintită, nu a fost declarat neconstituţional întregul articol 155 din C. pen., ci numai soluţia legislativă care viza întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură penală, dispoziţiile art. 155 alin. (4) rămânând aplicabile.

Astfel fiind, curtea de apel a constatat că, în concret, motivul de contestaţie în anulare invocat de contestator este numai formal circumscris unuia dintre cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de lege, iar în realitate, acest motiv nu reprezintă un temei legal pentru a se dispune încetarea procesului penal, ci constituie o apărare de fond, care, de altfel, a fost analizată în ambele grade de jurisdicţie şi a fost înlăturată motivat de instanţele care au fost învestite cu soluţionarea acţiunii penale.

Cât priveşte contestaţia în anulare, s-a reţinut că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, care se poate promova doar pentru motive ce vizează îndeplinirea unor acte procedurale cu încălcarea legii, anularea având drept efect repunerea cauzei în aceeaşi etapă a judecăţii în care aceasta s-a aflat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii.

Aşa cum s-a statuat în mod constant în doctrină şi jurisprudenţă, contestaţia în anulare are drept temei numai nulitatea actelor de procedură efectuate, nu şi greşita soluţionare a fondului cauzei, prin intermediul acestei căi de atac neputându-se pune în discuţie aspecte legate de temeinicia, corectitudinea ori legalitatea hotărârii contestate.

Pe cale de consecinţă, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile cumulativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a căii de atac, s-a reţinut că celelalte condiţii legale nu se impun a mai fi analizate şi, prin urmare, contestaţia în anulare a fost respinsă, ca inadmisibilă, conform art. 431 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 677 din 5 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a declarat apel contestatorul A..

La termenul din data de 28 ianuarie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii apelului, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Apărătorul ales al apelantului contestator a susţinut că prezentul apel este admisibil.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac exercitate în cauză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Cât priveşte contestaţia în anulare, aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac ce se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se solicită, fiind firesc ca, împotriva hotărârii pronunţate în contestaţie în anulare, contestatorul să beneficieze de calea de atac pe care ar fi avut-o hotărârea contestată.

În speţă, contestatorul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 677 din 5 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017 - prin care, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de acesta cu privire la Decizia penală nr. 101 din 3 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2017 (prin care au fost soluţionate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, de inculpaţii B., A. şi C., precum şi de părţile civile Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, D., E. şi F. împotriva Sentinţei penale nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018 a Tribunalului Dâmboviţa) - hotărâre care, însă, este definitivă, în condiţiile în care hotărârea a cărei anulare s-a solicitat este o decizie pronunţată în apel, care nu este supusă niciunei căi de atac, context în care nici împotriva soluţiei pronunţate în contestaţie în anulare contestatorul nu poate beneficia de vreo cale de atac.

Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 677 din 5 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 677 din 5 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.

GGC - CL