European Arrest Warrant for Execution: Lack of Surrender Purpose Due to Issuing State’s Intent to Revoke and Seek Recognition of Foreign Judgment

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 176/PI din data de 03 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 99 alin. (1) lit. a) teza II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost respinsă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având ca obiect executarea mandatului european de arestare nr. PG/x/18/AG emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, la data de 23.01.2019, în sensul arestării şi predării către organele judiciare din Italia, a persoanei solicitate A..

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată rap.la art. 399 C. proc. pen., s-a menţinută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de numitul A., precum şi condiţiile impuse acestuia prin încheierea din data 10.05.2019 a Curţii de Apel Timişoara, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că din adresa nr. x transmisă la data de 09.05.2019 de către SIRENE România, formularul A, semnalarea Biroului Sirene Italia, rezultă că, împotriva cetăţeanului român A., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Roma - Italia a emis la data de 22,01.2019, un mandat european de arestare în cauza nr. CATT.PG/x/18/AG, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an şi 13 zile închisoare din totalul de 2 ani şi 4 luni, la care a fost condamnat prin sentinţa penală din data de 12.02.2013 a Curţii de Apel Roma, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

S-a arătat că persoana solicitată a fost depistată, în data de 09.05.2019, de organele poliţiei de frontieră din cadrul PTF Nădlac, jud. Arad şi a fost oprită în baza semnalării introduse de Biroul Sirene Italia la data de 08.04.2019, în vederea arestării şi predării sale autorităţilor judiciare din Italia.

În baza dispoziţiilor art. 101 alin. (2) rap. la art. 100 din Legea nr. 302/2004 modificată, procurorul a emis ordonanţă de reţinere pe o durata de 24 ore, începând cu data de 09.05.2019, ora 15:10 şi pana la data de 10.05.2019, ora 15:10.

Curtea a mai reţinut că potrivit referatului întocmit a rezultat că, prin Sentinţa penală nr. 144/27.11.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea autorităţilor italiene de executare în România a Sentinţei penale nr. 8579/2012 RG - 1401/13 SENT din data de 12.02.2013 pronunţată de Curtea de Apel Roma privind pe condamnatul A., iar la data de 22.01.2019, autorităţile judiciare din Roma au emis un nou mandat european de arestare pentru acelaşi rest de pedeapsă de 1 an şi 13 zile închisoare, cu precizarea ca vor demara din nou procedura de recunoaştere a hotărârii penale şi de executarea pedepsei în România.

S-a menţionat că persoana urmărită a declarat că doreşte să fie predat autorităţilor italiene pentru a lămuri situaţia juridică în legătură cu acest rest de pedeapsă, pe care consideră că l-a executat în modalitatea de liberare condiţionată sub supraveghere, arătând, totodată, că în cazul în care are de executat un rest de pedeapsă, doreşte să-l execute în Italia, iar nu în România, însă autorităţile italiene refuză să îl preia.

Văzând situaţia de fapt expusă în referat, precum şi împrejurarea că pe rolul Curţii de Apel Galaţi a mai existat o cauză asemănătoare prin care s-a respins sesizarea procurorilor, că din examinarea actelor puse la dispoziţie rezultă că, la data de 22.01.2019, autorităţile judiciare din Roma au emis un nou mandat european de arestare pentru acelaşi rest de 1 an şi 13 zile închisoare, cu precizarea ca vor demara din nou procedura de recunoaştere a hotărârii penale şi de executarea pedepsei în România, că nu este explicită solicitarea expusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cu privire la situaţia juridică a persoanei solicitate, în ce priveşte restul de pedeapsă rămas de executat de 1 an şi 13 zile din pedeapsa la care a fost condamnat numitul A. prin sentinţa penală din data de 12.12.2013 a Curţii de Apel Roma, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism, Curtea a apreciat că este suficientă luarea măsurii controlului judiciar, stabilind în sarcina persoanei solicitate o serie de obligaţii pe care acesta trebuie să le respecte, sub sancţiunea revocării acestei măsuri, respingând propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind arestarea provizorie în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia, a persoanei urmărite internaţional A..

Astfel, prin încheierea penală din data de 10.05.2019, rămasă definitivă prin necontestare s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind arestarea provizorie în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia, a persoanei urmărite internaţional A..

În temeiul art. 101 alin. (5) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republ. , rap.la art. 211, art. 214 din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar cu privire la persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.05.2019 până în data de 08.06.2019, inclusiv

Cauza a fost amânată pentru termenele din data de 24.05.2019 şi respectiv 03.06.2019, pentru a solicita informaţii suplimentare autorităţilor judiciare din Italia, pentru lămurirea obiectului mandatului european de arestare, cât şi pentru traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

S-a mai arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a depus la dosar referatul cu propunere de arestare a persoanei solicitate pentru o perioadă de 30 de zile în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare şi predării către autorităţile judiciare din Italia, însoţit de mandatul european de arestare în limba română.

Prima instanţă, examinând conţinutul mandatului european de arestare, a observat că nu rezultă faptul că autorităţile judiciare emitente au aceeaşi solicitare precum cea din referatul Parchetului, respectiv predarea în Italia a persoanei solicitate, dimpotrivă, în mandat se face expres menţiunea că "dacă persoana căutată va fi arestată în ţara sa de origine (România), autoritatea italiană competentă va iniţia procedura de recunoaştere a executării pedepsei şi de executare a acesteia în acea ţară".

La fila x din mandatul european de arestare se mai arată că, în cazul în care persoana căutată va fi arestată în ţara sa de origine, respectiv România, prezentul mandat european de arestare va fi imediat revocat, iar acest oficiu va activa imediat, în locul procedurii de predare, procedura de recunoaştere a sentinţei de condamnare prin trimiterea certificatului prevăzut de Decizia Cadru 2008/909/GAI aşa cum este modificată de Decizia Cadru 2009/299/GAI - care permite executarea menţionatei sentinţe în ţara de cetăţenie a persoanei care urmează a fi predată.

Raportat la aceste aspecte, instanţa a apreciat că nu rezultă cu claritate obiectul mandatului european de arestare nr. PG/x/18/AG emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, la data de 23.01.2019, pe numele persoanei solicitate A., având în vedere şi solicitarea expusă în referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, mai precis nu există corelaţie între cele două documente.

Toate aceste împrejurări au condus prima instanţă la concluzia că nu se poate dispune executarea mandatului european de arestare nr. PG/x/18/AG emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma la data de 23.01.2019, pe numele persoanei solicitate A., astfel cum s-a solicitat iniţial. Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, s-a mai formulat o cerere similară de către autorităţile judiciare din Italia, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2018, când s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, iar ulterior s-a luat act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, şi, în consecinţă, s-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii şi punerea de îndată în libertate a numitului A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 176/PI din data de 03 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, care a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecarea cauzei, admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, arestarea persoanei urmărite internaţional A. pentru o perioadă de 30 de zile în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis în cauza nr. CAT. PG/x/18/AG, din data de 23 ianuarie 2019 şi predarea sa către autorităţile judiciare din Italia.

În cuprinsul motivelor de contestaţie s-a arătat, în esenţă, faptul că mandatul european de arestare emis de autorităţile din Italia pe numele cetăţeanului român A. îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege şi nu a fost retras, iar temeiul juridic [art. 109 alin. (1) rap. la art. 99 alin. (1) lit. a) teza a II a din Legea nr. 302/2004 republicată] reţinut de instanţa de fond pentru a motiva soluţia de respingere a executării mandatului european de arestare contravine considerentelor reţinute şi nu are legătură cu cauza.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma a emis mandatul european de arestare nr. PG 38/18/AG la data de 23 ianuarie 2019 pe numele cetăţeanului român B., pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an şi 13 zile închisoare, din totalul de 2 ani şi 4 luni închisoare la care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală din 12.03.2013 a Curţii de Apel din Roma, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

Totodată, se observă din menţiunile cuprinse în mandatul european de arestare că autorităţile judiciare din Italia au precizat că, în cazul în care persoana căutată este arestată în ţara ei de origine, adică România, prezentul MEA va fi imediat revocat, iar acest Oficiu va activa imediat, în locul procedurii de predare, procedura de recunoaştere a sentinţei de condamnare prin trimiterea certificatului prevăzut de Decizia Cadru 2008/909/JAI aşa cum este modificată prin Decizia Cadru 3009/299/JAI - care permite executarea menţionatei sentinţe, în ţara de cetăţenie a persoanei care urmează a fi predată.

Rezultă, prin urmare, că autorităţile judiciare din Italia nu au emis mandatul european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Mai mult, conform precizărilor autorităţii judiciare din statul emitent, la momentul arestării persoanei solicitate, mandatul european de arestare va fi imediat revocat.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că autorităţile judiciare din Italia, în mod evident, nu urmăresc punerea în executarea a mandatului european de arestare şi, implicit, predarea cetăţeanului român A., ci prin intermediul acestei proceduri se vizează arestarea persoanei solicitate pe teritoriul României pentru o eventuală procedură de recunoaştere a hotărârilor penale străine, în vederea punerii în executare în ţară a restului de pedeapsă.

Ca atare, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, în sensul că acesta nu are un scop clar definit, aşa cum este prevăzut în dispoziţiile legale anterior menţionate, motiv pentru care se constată că sentinţa primei instanţei este întemeiată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 110 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 4251 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen.. va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 176/PI din data de 03 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală privind pe intimatul persoană solicitată A..

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 176/PI din data de 03 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală privind pe intimatul persoană solicitată A..

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 964 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 iunie 2019.

GGC - GV