Successive jurisdiction declinations to a third court do not constitute a negative conflict of competence requiring Supreme Court resolution.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 57 din 4 iunie 2020 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen. în referire la art. 4882 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 41 C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei, având ca obiect contestaţia privind durata procesului, formulată de petenta A., ce vizează Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, în favoarea Tribunalului Brăila.

Prin Încheierea din 24 iulie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Brăila a admis excepţia de necompetenţă teritorială, în cauza având ca obiect contestaţia privind durata procesului penal formulată de petenta A., inculpată în cadrul dosarului penal înregistrat în cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală Bucureşti, sub nr. x/2016.

În baza art. 50 C. proc. pen. în referire la art. 488 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 41 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţiei privind durata procesului penal formulată de petenta A., ce vizează Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a trimis cauza la această instanţă.

La data de 4 septembrie 2020, petenta A. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, solicitând în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., pronunţarea unei încheieri prin care să se soluţioneze conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Brăila în Dosarul nr. x/2020, în sensul de a se stabili că judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Constanţa îi revine competenţa să judece contestaţia privind durata procesului formulată de petentă.

Fiind sesizată, cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe îşi declină competenţa reciproc, conflictul negativ se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.

Conform art. 51 alin. (2) C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Totodată, acelaşi text legal prevede în alin. (3) că, sesizarea instanţei ierarhic superioară comună se poate face şi de procuror sau de părţi.

Având în vedere acest cadru normativ, Înalta Curte notează că existenţa unui conflict negativ de competenţă este condiţionată de pronunţarea unor hotărâri prin care două sau mai multe instanţe se declară necompetente să soluţioneze o cauză şi îşi declină competenţa reciproc, moment în care, ca regulă, instanţa care îşi declină cea din urmă competenţa, prin aceeaşi hotărâre, dispune sesizarea instanţei ierarhic superioară comună pentru soluţionarea conflictului ivit. În lipsa unei asemenea dispoziţii, potrivit art. 51 alin. (3) C. proc. pen., procurorul sau părţile au posibilitatea de sesiza instanţa competentă să se pronunţe asupra conflictului de competenţă.

În speţă, observând parcursul cauzei privind pe petenta A., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a se pronunţa cu privire la instanţa competentă, pe calea regulatorului de competenţă, în condiţiile în care nu există o declinare reciprocă de competenţă între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Brăila.

Astfel, se observă că Tribunalul Constanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Brăila, instanţă care, la rândul său, s-a considerat necompetentă să soluţioneze cauza, însă nu şi-a declinat competenţa în favoarea celei care o învestise, ci în favoarea Tribunalul Bucureşti. Faţă de claritatea dispoziţiilor incidente menţionate, în condiţiile declinării de competenţă în favoarea unei a treia instanţe, fiind aşadar în prezenţa unor declinări succesive şi nu reciproce, susţinerea apărării în sensul că, în mod greşit, Tribunalul Brăila nu a constatat ivit conflictul de competenţă, nu are nicio justificare legală.

Ca atare, având în vedere că singurul temei în baza căruia se poate constata ivit un conflict negativ de competenţă îl constituie reciprocitatea hotărârilor de declinare a competenţei, situaţie care nu exista în cauză la momentul învestirii instanţei supreme prin cererea formulată de către petenta A., Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte va constata că nu există un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Brăila în cauza privind pe petenta A..

Va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Constată că nu există un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Brăila în cauza privind pe petenta A..

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM