Territorial competence for judicial insult via threatening letter: place of criminal act versus victim's location

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 76/2020 din data de 18 februarie 2020, Judecătoria Miercurea-Ciuc, în baza art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 47 alin. (2), (3) şi art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de inculpatul A. şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Miercurea-Ciuc a reţinut că prin rechizitoriul din data de 13 februarie 2019 emis în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a fost trimis în judecată, în stare de arest în altă cauză în Penitenciarul Aiud, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1) ultraj judiciar, prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 C. pen.

2) ultraj judiciar, prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 C. pen.

3) ultraj judiciar, prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) teza a II-a C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, că la data de 25 septembrie 2017 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc o scrisoare expediată din Penitenciarul Aiud de către inculpatul A., adresată d-lui procuror B., dar şi familiei acestuia, care, în perioada ianuarie - iunie 2017, a funcţionat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc. Prin procesul-verbal din data de 25 septembrie 2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc s-a sesizat din oficiu în legătură cu săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar, prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen.

În prima parte a scrisorii, adresată persoanei vătămate, inculpatul a exercitat acte de constrângere, constând în ameninţarea cu acte de violenţă şi chiar cu moartea atât asupra persoanei vătămate cât şi familiei acesteia cu scopul de a o intimida şi de a o determina să retragă, contrar convingerii sale şi cu nesocotirea stării de fapt, o soluţie emisă în temeiul competenţelor conferite de lege, într-o cauză penală în care inculpatul avea calitatea de persoană vătămată. Potrivit art. 335 alin. (2) C. proc. pen., procurorul revocă ordonanţa de clasare şi dispune redeschiderea urmăririi penale dacă au dispărut împrejurările pe care se întemeia clasarea. Cu privire la această primă parte a scrisorii, în rechizitoriul sus-menţionat se arată că sunt incidente prevederile art. 279 alin. (2) C. pen. raportate la art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 C. pen., respectiv infracţiunea de ultraj judiciar raportată la infracţiunea de şantaj, constrângerea exercitată prin ameninţarea cu acte de violenţă la adresa subiectului pasiv şi a familiei acestuia fiind săvârşită cu scopul de intimidare pentru a o determina să retragă ordonanţa de clasare pe care a dat-o în calitate de procuror în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, în scopul de a obţine în mod injust un folos nepatrimonial, constând în redeschiderea urmăririi penale în acel dosar.

În cea de a doua parte a scrisorii, inculpatul a încercat determinarea persoanei vătămate prin constrângere, constând în ameninţarea cu acte de violenţă asupra acesteia şi asupra familiei sale, cu scopul de a o intimida să nu sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu ameninţările care i-au fost adresate în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care constituie prima infracţiune de ultraj, ce i s-a imputat inculpatului de către parchet. Prin această din urmă faptă inculpatul a urmărit să determine persoana vătămată să acţioneze într-o modalitate prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen. în scopul de a evita cercetarea penală în legătură cu prima infracţiune de ultraj, creând astfel o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, motiv pentru care s-a apreciat că fapta reprezintă infracţiunea de ultraj, raportat la infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracţiunea de ultraj judiciar, prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen., raportat la infracţiunea de ameninţare, prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin. (1) C. pen., se arată în cuprinsul rechizitoriului că în condiţiile în care art. 272 alin. (1) teza finală stipulează că dacă actul de intimidare sau de corupere constituie prin el însuşi o infracţiune se va aplica regulile de la concursul de infracţiuni, iar în speţă actul de intimidare s-a realizat prin ameninţarea săvârşirii unei infracţiuni (ameninţare formulată la modul general, va blestema ziua în care a devenit procuror etc.).

De asemenea, faptele în cauză au fost săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (1) teza a doua C. pen., deoarece prima infracţiune de ultraj (art. 279 alin. (2) şi art. 207 alin. (1) C. pen.) s-a săvârşit prin ameninţarea persoanei vătămate şi a familiei acesteia cu acte de violenţă în scop de intimidare pentru a o determina să retragă ordonanţa de clasare, a doua infracţiune de ultraj (art. 279 alin. (2) şi art. 272 alin. (1) C. pen.) a fost săvârşită pentru ascunderea primei infracţiuni, iar a treia infracţiune de ultraj judiciar (art. 279 alin. (2) şi art. 206 alin. (1) C. pen.) a fost infracţiunea mijloc pentru săvârşirea celei de-a doua infracţiune.

Judecătoria Miercurea-Ciuc a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa teritorială este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate. Alin. (2) al aceluiaşi art. 41 C. proc. pen. stipulează că prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

De asemenea, a mai arătat că astfel cum rezultă din declaraţia persoanei vătămate B., aceasta a luat cunoştinţă de existenţa scrisorii de ameninţare la data de 25 septembrie 2017 (data sosirii scrisorii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc), fără să cunoască exact conţinutul acesteia, doar împrejurarea că i s-au adresat mai multe ameninţări legate de exercitarea atribuţiilor de serviciu, aceasta cunoscând conţinutul exact al ameninţărilor cu ocazia audierii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. De asemenea, persoana vătămată a mai menţionat că la data sosirii scrisorii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, respectiv la data audierii sale (8 februarie 2018), nu mai desfăşura activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc.

A precizat că din adresa din 11 februarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rezultă că persoana vătămată în septembrie 2017 şi-a desfăşurat activitatea în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.

În speţă, instanţa a reţinut că urmarea infracţiunii săvârşite de inculpat, constând în inducerea unei stări de temere pe seama persoanei vătămate, s-a realizat la momentul la care acesta a fost informat cu privire la primirea ameninţărilor transmise de inculpat, chiar dacă în mod concret a luat la cunoştinţă de conţinutul exact al scrisorii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, întrucât în circumstanţele concrete ale cauzei luarea la cunoştinţă a faptului ameninţării era în măsură să producă rezultatul urmărit de inculpat de vreme ce chiar persoana vătămată a solicitat să se înregistreze dosar penal, astfel cum rezultă din declaraţia martorei C. Faptul că această temere a fost accentuată la momentul la care persoana vătămată a luat la cunoştinţă conţinutul scrisorii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, nu reprezintă decât amplificarea şi perpetuarea în timp a rezultatului deja produs.

Ca atare, Judecătoria Miercurea-Ciuc a apreciat că, în sensul art. 41 alin. (2) C. proc. pen., locul săvârşirii infracţiunii este Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti unde îşi desfăşura activitatea persoana vătămată la momentul informării sale cu privire la ameninţările ce i s-au adresat, competenţa teritorială aparţinând astfel Judecătoriei Moineşti, potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen., neputându-se reţine competenţa instanţei de la locul expedierii/redactării scrisorii întrucât redactarea scrisorii a dobândit relevanţă juridică doar după ce s-a realizat comunicarea conţinutului persoanei vătămate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 18 martie 2020, sub nr. x/2019.

Prin Sentinţa penală nr. 378 din data de 14 iulie 2020, Judecătoria Moineşti, în baza art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi de inculpat.

A declinat competenţa de soluţionare a prezentului dosar în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Moineşti a reţinut că prin încheierea finală pronunţată în procedura de cameră preliminară nr. 47 din data de 13 mai 2019, Judecătoria Miercurea-Ciuc în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din data de 13 februarie 2019 emis în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

A precizat că în considerentele aceleaşi încheieri se analizează competenţa instanţei, Judecătoria Miercurea-Ciuc fiind considerată competentă material să soluţioneze cauza, conform plenitudinii de jurisdicţie prevăzute de art. 35 alin. (1) C. proc. pen., infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nefiind date prin lege în competenţa altor instanţe şi, este totodată competentă teritorial, potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, cu privire la determinarea instanţei competente teritorial în materie penală Judecătoria Moineşti a reţinut că, în afară de ipotezele reglementate de art. 41 alin. (4) C. proc. pen., ordinea reglementată de art. 41 alin. (1) C. proc. pen. pentru determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze o cauză este imperativă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 41 alin. (1), alin. (3), alin. (5) C. proc. pen., chiar şi atunci când urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa teritorială este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta şi d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Alin.(2) al aceluiaşi art. 41 C. proc. pen. stipulează că prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Pe cale de consecinţă, Judecătoria Moineşti a apreciat că activitatea infracţională, aceea de concepere a scrisorii de ameninţare a fost în Penitenciarul în Penitenciarul Aiud, unde se afla încarcerat inculpatul la acea dată şi privea cercetări pe care persoana vătămată, în calitate de procuror, le efectua în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa.

Doar în subsidiar aşa cum prevede şi textul legal invocat (art. 41 alin. (2) C. proc. pen.) locul săvârşirii infracţiunii poate fi locul unde s-a produs urmarea, ca să atragă competenţa Judecătoriei Moineşti.

Mai mult decât atât instanţa a avut în vedere că situaţia de fapt reţinută în stabilirea competenţei teritoriale prin încheierea de cameră preliminară, nu s-a schimbat cu nimic, ca să ducă la o opinie diferită a aceluiaşi complet.

Totodată, a mai reţinut că nu este lipsit de importanţă faptul că mergând pe logica juridică a motivării hotărârii de declinare, persoana vătămată a luat cunoştinţă de conţinutul scrisorii de ameninţare şi i s-a creat stare de temere, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacău.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Miercurea-Ciuc.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este infracţiunea de ultraj judiciar, prevăzută de art. 279 C. pen., presupus săvârşită de către inculpatul A..

În ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată, aceasta se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen. "prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia."

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. "ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini."

Or, evaluând datele concrete ale speţei prin prisma dispoziţiilor legale care guvernează competenţa teritorială a instanţelor, anterior menţionate, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar, constând în aceea că a expediat din Penitenciarul Aiud către Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, o scrisoare adresată numitului B., în calitate de procuror, dar şi familiei acestuia.

În acest context, sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că ameninţările adresate de inculpatul A. sunt legate de exercitarea atribuţiilor de serviciu ale numitului B., în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, în perioada ianuarie - iunie 2007.

Sub un al doilea aspect, prin încheierea nr. 47 din data de 13 mai 2019 pronunţată în procedura camerei preliminare, Judecătoria Miercurea-Ciuc a constatat legalitatea sesizării instanţei şi împrejurarea că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.

În raport de aceste aspect, examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că nu au intervenit elemente de noutate între momentul pronunţării încheierii penale anterior menţionate şi începerea cercetării judecătoreşti, aşadar apreciază că nu se impune o reanalizare a cauzei în vederea stabilirii instanţei competente teritorial, aspectul referitor la competenţă fiind tranşat cu titlu definitiv.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei cauzei având ca obiect ultraj judiciar, privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 5 alin. (1) lit. k) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ultraj judiciar, privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 august 2020.

Procesat de GGC - LM