Legality of prison sentence limits after mandatory one-third reduction for simplified plea procedure in concurrence of offenses

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 34 din data de 25 martie 2019 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. (...) la pedeapsa de 1 an închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., în regim de detenţie.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 390/A din data de 14 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., de inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. împotriva Sentinţei penale nr. 34 din data de 25.03.2019 a Tribunalului Călăraşi pronunţată în Dosarul cu nr. x/2018, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi în fond, rejudecând, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.:

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului A..

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39, art. 45 alin. (3) şi (5) din C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din restul celorlalte (adică 1 an şi 6 luni), rezultând o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani închisoare, care se va executa în regim de detenţie, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., care se va executa pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de partea civilă C.E.C. şi de inculpaţii A., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi de petentul-avocat AA. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a susţinut că instanţa de apel şi-a însuşit motivarea primei instanţe şi nu a făcut nicio referire la noile cuantumuri de pedeapsă aplicate. Astfel, s-a reţinut că a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri la 1 an închisoare, iar pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale la 1 an închisoare. Instanţa de apel a constatat că a fost judecat în procedura simplificată, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce atrage reducerea pedepsei cu o treime. Prin urmare, instanţa de apel putea individualiza pedeapsa aplicată inculpatului doar în cuprinsul limitelor legale, în raport de dispoziţiile legale menţionate anterior.

În acest context, în opinia recurentului inculpat, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare este nelegală, cuantumul acesteia fiind peste limita prevăzută de lege, aceleaşi concluzii fiind valabile şi în cazul celorlalte pedepse.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Din aceasta perspectivă, recurentul inculpat a considerat că, prin aplicarea unei pedepse nelegale chiar şi pentru una din infracţiunile aflate în concurs, este influenţat şi sporul aplicat potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedeapsa rezultantă devenind, la rândul ei, nelegală, astfel cum este cazul în speţă.

Pe fondul cauzei, raportat la cazul de recurs în casaţie invocat, s-a solicitat să se dispună pronunţarea unei hotărâri legale, în temeiul prevederilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., prin referire la cazul de recurs în casaţie reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 8 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390/A din data de 14 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, reţinându-se că recursul în casaţie este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., în ceea ce priveşte critica, în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Cazul de casare invocat vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Examinând criticile formulate de către recurentul inculpat A., în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate susţinerile conform cărora instanţa de apel a stabilit pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 390/A din data de 14 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen. (cu limite de la 1 la 5 ani) cu aplicarea art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., (8 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., (cu limite de la 1 la 5 ani) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., (8 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen. (cu limite de la 6 luni la 3 ani) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., (între 4 luni şi 2 ani închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. (cu limite de la 6 luni la 3 ani), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., (între 4 luni şi 2 ani închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., procedându-se la contopirea celor patru pedepse, respectiv: 2 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din restul celorlalte (adică 1 an şi 6 luni), în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă 4 ani închisoare.

Faţă de la cele enunţate, Înalta Curte constată că fiecare dintre cele patru pedepse aplicate inculpatului se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., infracţiunea prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., infracţiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., toate cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, se constată că limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile menţionate, cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare (pentru primele două infracţiuni), respectiv de la 6 luni la 3 ani (pentru celelalte două infracţiuni), cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. se reduc cu o treime, astfel încât acestea sunt cuprinse între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare (pentru primele două infracţiuni) - instanţa de apel aplicând pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, respectiv între 4 luni şi 2 ani (pentru celelalte două infracţiuni) - instanţa de apel aplicând pedeapsa de 1 an închisoare.

Ulterior, prin aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte (adică 1 an şi 6 luni), pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani închisoare, aşa încât pedeapsa aplicată de instanţa de apel, este cuprinsă între limitele legale, iar regulile de la concursul de infracţiuni au fost corect aplicate.

Ca atare, pedeapsa stabilită de instanţa de apel este legală, în raport de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Relativ la critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepselor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu face obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, deoarece sunt aspecte care ţin de temeinicia hotărârii recurate. După cum s-a menţionat, instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Prin urmare, critica relativ la individualizarea pedepselor prin prisma circumstanţelor reale în care s-au săvârşit faptele şi a circumstanţelor personale nu se subsumează cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre infracţiuni, dar şi pedeapsa rezultantă aplicată, este în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, în raport şi cu reducerea prevăzută de lege ca urmare a procedurii de recunoaştere a învinuirii, respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390/A din data de 14 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, va rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390/A din data de 14 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 ianuarie 2021.

GGC - GV