Appeal against European Arrest Warrant surrender dismissed; judicial costs imposed on appellant

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 67 din data de 14 mai 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (7) din Legea 302/2004, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Procurorul Public al Curţii din Agen la data de 29.10.2019 (semnat la 16.01.2020) în Dosarul nr. x (anchetă nr. 3/19/02), privind pe numitul A. şi a dispus predarea persoanei solicitate autorităţii judiciare emitente.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile în vederea predării, începând cu data de 14.05.2020 şi până la data de 12.06.2020, inclusiv, şi s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută începând cu data de 13.05.2020, ora 13:05.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii, iar în temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Cheltuielile judiciare ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului european de arestare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, la data de 29.10.2019, Procurorul Public al Curţii din Agen a emis pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, un mandat european de arestare (semnat la 16.01.2020) în Dosarul nr. x (anchetă nr. 3/19/02), în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt agravat de trei circumstanţe, prev. de art. 311-1, 311-5, 311-4, 311-13, 311-14 şi 311-15 din C. pen. francez.

În fapt, s-a reţinut că "În cursul weekend-ului din 23 spre 26 martie 2018, atunci când magazinul «Toutfaire materiaux», situat în Tonneins (47) era închis, vânzătorul şi-a dat seama că magazinul a fost spart. Au fost descoperite urme de tălpi, de mâini şi de pantaloni pe una din paletele de material. Probele operate pe loc au permis identificarea a două ADN-uri care aparţin lui B. şi A. Constatările făcute au permis să se considere că a participat la fapte un al treilea individ. În noaptea de 02 spre 03 octombrie 2018, a fost comis un alt jaf în interiorul magazinului «La bergerie», situat la STE BAZEILLE: a fost identificat din nou ADN-ul lui B. pe o brichetă abandonată la locul faptei. Acest ADN a mai fost găsit în alte locuri de jaf în special la CONDOM (32) în perioada în care cei doi indivizi au locuit cu C. Cererile telefonice au indicat că C. se afla cu B. pe teritoriul comunei STE BAZEILLE cu o zi înainte de jaful de «La bergerie». Interpelat, B. a recunoscut faptele şi a admis că pe unele le-a comis cu A. şi pe altele cu C.".

S-a constatat că prin ordonanţa nr. 1062/II/5/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 13.05.2020, ora 13:05, până la data de 14.05.2020, ora 13:05.

Totodată, s-a reţinut la termenul de judecată din 14 mai 2020 că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatului, motiv pentru care a fost audiată şi s-a întocmit în cauză proces-verbal, în conţinutul căruia s-a precizat că aceasta nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Făcând trimitere la art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a reţinut că din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare rezultă că acesta îndeplineşte cerinţele prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În concret, a reţinut că faptele pentru care persoana solicitată este urmărită internaţional sunt incriminate şi în legislaţia statului român, cu argumentarea că încadrarea juridică în România vizează infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen.

S-a mai notat că, în cauză, instanţa nu a identificat niciun motiv de refuz al executării mandatului în sensul prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, precum nici de predare amânată sau condiţionată conform art. 114 din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte susţinerile persoanei solicitate relativ la faptul că nu doreşte să fie predată autorităţilor franceze întrucât "nu este vinovată", prima instanţă a reţinut că acestea nu pot fi analizate în cadrul procedurii pendinte.

Totodată, relativ la susţinerile persoanei solicitate, prin apărător, vizând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 20, 21 şi 36 din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a reţinut că, investită fiind cu o cerere de predare a unei persoane în baza unui mandat european de arestare, trebuie să analizeze doar dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 84-124 din Legea nr. 302/2004, nu şi condiţiile privind extrădarea, întrucât potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Or, s-a reţinut că în cauză persoana solicitată nu a invocat în fapt niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În fine, în ceea ce priveşte contextul epidemiologic mondial, făcând trimitere la art. 99 din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a apreciat că acesta nu constituie un motiv de refuz al predării persoanei solicitate către autorităţile emitente.

Împotriva Sentinţei nr. 67 din data de 14 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 mai 2020.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă Parchet 19/050-060 - Ancheta nr. 3/19/02, emis la data de 29 octombrie 2019 şi semnat la data de 16 ianuarie 2020, de către Parchetul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Agen, faţă de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii de furt agravat de trei circumstanţe, fapte prev. de art. 311-1, 311-5, 311-4, 311-13, 311-14 şi 311-15 din C. pen. francez, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 10 ani închisoare.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a constatat în mod corect că infracţiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faptele care stau la baza emiterii mandatului european de arestare constituind infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român şi art. 77 lit. a) din C. pen. român, fiind astfel, pe de o parte, îndeplinită condiţia dublei incriminări, iar pe de altă parte, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în mod corect s-a reţinut că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

În continuare, în considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, instanţa de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Se reţine că, în concret, criticile formulate în contestaţie de persoana solicitată vizează, pe de o parte, o descriere insuficientă a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, iar pe de altă parte, eventualele condiţii în care aceasta va fi transferată în Republica Franceză, urmare a stării de urgenţă decretată pe teritoriul statului francez pentru limitarea infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2 în rândul populaţiei.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conţină următoarele informaţii: a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege; d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită; g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.

Se remarcă, astfel, că motivul contestatorului vizând o descriere insuficientă a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea se regăseşte în dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată privind conţinutul mandatului european de arestare.

În concret, însă, se reţine că această critică nu este susţinută probator, din conţinutul mandatului european de arestare rezultând fără niciun dubiu descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, motiv pentru care neidentificarea tuturor participanţilor la săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetată persoana solicitată de către autorităţile franceze nu are nicio relevanţă cu privire la executarea mandatului european de arestare pendinte emis pe numele contestatorului A.

Cu privire la susţinerea apărării constând în "participarea contestatorului la comiterea unei alte fapte urmare a declaraţiei unui făptuitor", Înalta Curte notează că instanţa naţională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, după cum nu are nici competenţa de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuţie de persoana solicitată A., prin apărător, urmează a fi însă evaluată de autorităţile judiciare din Franţa, singurele competente să stabilească cu privire la faptele pentru care este urmărit penal contestatorul.

Relativ la critica persoanei solicitate vizând eventualele condiţii în care aceasta va fi transferată în Republica Franceză, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie motivelor obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei nr. 67 din data de 14 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a persoanei solicitate A. în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei nr. 67 din data de 14 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2020.

GGC - NN