Judge's bribery conviction upheld with suspended sentence and accessory penalties as prosecution's appeal rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prosecution's appeal, upholding the first-instance conviction and sentence which became final, leaving in force the 2 years and 8 months imprisonment (suspended with a 3-year supervision period) and accessory penalties of deprivation of public office and professional rights imposed on a judge. The case involved a charge of bribery (luare de mită) under Romanian Penal Code Article 289(1) read together with Article 6 and 7(b) of Law No. 78/2000, where the defendant, acting as a member of a civil court panel, demanded influence to secure her son’s passage of a notary exam in exchange for promising a favorable ruling in a real estate dispute involving the briber’s wife; the defendant had pleaded guilty in a simplified procedure, triggering a one-third reduction of the statutory penalty range under Article 396(10) of the Code of Criminal Procedure. The Court rejected the prosecution's arguments for a harsher penalty and longer supervision term, determining that the first-instance court correctly applied the individualization criteria of Article 74 of the Penal Code by weighing the gravity of the offense against the defendant's sincere cooperation, lack of prior record, and long professional career, thereby finding the applied minimum statutory penalty (post-reduction) proportionate and sufficient for preventive and educative purposes.
Legislator headnote
AI generatedart. 289 alin. (1) din C. pen, art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 67 alin. (2) din C. pen, art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen, art. 91 din C. pen; Judge's bribery conviction upheld with suspended sentence and accessory penalties as prosecution's appeal rejected: Prin Sentinţa penală nr. 184/F din data de 24 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor constată următoarele.
Prin Sentinţa penală nr. 184/F din data de 24 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În temeiul dispoziţiilor art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani după rămânerea definitivă a hotărârii, conform dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a exercita profesia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata şi în cazul executării pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de probaţiune Bistriţa a executării pedepsei principale aplicată inculpatei A. şi, implicit, a pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de dispoziţiile de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul dispoziţiilor art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., s-a impus inculpatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe serviciului de probaţiune, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
- să comunice serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă;
- să comunice serviciului de probaţiune informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul dispoziţiilor art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a impus inculpatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei oraşului Bistriţa sau al Primăriei comunei Livezile, judeţul Bistriţa-Năsăud, astfel cum a decis consilierul de probaţiune, potrivit dispoziţiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 şi art. 97 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare şi, respectiv, anulare a suspendării sub supraveghere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2015 din 15.12.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie (verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., de către procurorul-şef de secţie din cadrul acestei unităţi de Parchet), s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de "luare de mită", prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă că, inculpata A., în calitate de judecător la Tribunalul Bistriţa, secţia civilă, respectiv de membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei nr. x/190/2012, în data de 04.11.2014, în timp ce se afla în incinta hotelului "B." din mun. Bucureşti, a pretins în mod direct de la C., la rândul său judecător, detaşat la data respectivă în funcţia de director al Direcţiei Contencios din cadrul Ministerului Justiţiei exercitarea influenţei asupra persoanelor competente să asigure promovarea de către fiul său, D., a examenului pentru notari stagiari din anul 2015, pentru ca apoi, să accepte promisiunea acestuia ca, din funcţia pe care urma să o exercite în perioada următoare în cadrul Ministerului Justiţiei sau printr-o altă persoană ce putea influenţa membrii comisiilor de examinare de la nivelul Camerelor Notarilor Publici, să asigure promovarea de către D. a acestui examen, prin fraudarea lui, în schimbul acestui folos angajându-se să-i obţină lui C. o hotărâre favorabilă în cauza în care acesta era interesat, respectiv cauza de mai sus, având ca obiect revendicare imobiliară, angajament care a fost de altfel îndeplinit, prin Decizia civilă nr. 286/R/04.12.2014 fiind admis recursul reclamantei recurente E..
S-a reţinut că pentru stabilirea acestei situaţii de fapt, în faza urmăririi penale, procurorul de caz a administrat următoarele mijloace de probă:
- Volumul nr. 1: Declaraţie inculpat A. nr. x/2014 din 19.04.2015, filele x; Declaraţie suspect A. nr. x/2014 din 20.01.2015, filele x; Proces-verbal de sesizare din oficiu nr. x/P/2014 din 12.11.2014, filele x; Procese-verbale de confruntare nr. x/P/2015 din 10.03.2017, filele x; Copie cazier judiciar A., fila x; Adresa nr. x/2015 din 14.11.2017 a DNA, secţia a II-a către CSM, fila x; Adresa nr. x/2017 a CSM către DNA, secţia a II-a, fila x; Raport de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, filele x; Hotărâre nr. 24J din 07.10.2015 emisă de secţia pentru Judecători în materie disciplinară, filele x; Raport de evaluare a activităţii profesionale pentru A. + fişa de evaluare, filele x; Sentinţa penală nr. 167/F din 19.09.2016 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. x/2015, filele x; Fişa Dosarului nr. x/2015, filele x; Transmitere fax adresa din 19.03.2015 a CSM către DNA, secţia a II-a, fila x; Declaraţii martor F. nr. 113/P/2015 din 10.03.2017, 20.01.2015, filele x; Declaraţie martor G. nr. x/2014 din 20.01.2015, filele x; Declaraţie martor E. nr. 113/P/2015 din 10.03.2017, filele x; Declaraţie martor H. nr. x/2014 din 20.01.2015, filele x; Declaraţie martor I. nr. x/2014 din 12.02.2015, filele x; Declaraţie martor J. nr. x/2014 din 12.02.2015, filele x; Declaraţie martor K. nr. x/2014 din 20.01.2015, filele x; Declaraţie martor L. nr. x/2014 din 11.03.2015, filele x; Proces-verbal nr. x/P/2014 din 11.03.2015 al DNA, secţia a II-a + documente anexate, filele x; Declaraţie martor D. nr. 317/P/2015 din 10.03.2017, filele x; Declaraţie martor M. nr. x/2014 din 15.04.2015, filele x; Declaraţie martor N. nr. x/2014 din 15.04.2015, filele x; Declaraţie martor O. nr. x/2014 din 15.04.2015, filele x; Proces-verbal nr. x/P/2015 din 06.12.2017 al DNA, secţia a II-a + plic conţinând forma scanată a Dosarului nr. x/2014, filele x.
- Volumul nr. 2: încheierea din 27.11.2014 emisă în Dosar nr. x/2012 de Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia I civilă, filele x; Adresa nr. x/02.02.2015 a Tribunalului Bistriţa Năsăud - Cabinet preşedinte către DNA, secţia a II -a, fila x; Decizia civilă nr. 286/R/2014 din 04.12.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Adresa nr. x/31.03.2015 a Societăţii Civile de Practicieni în Insolvenţă P. către DNA, secţia a II -a, filele x; Factura nr. x/29.05.1997 emisă de SC Q. SA pentru SC R. SA + aviz de însoţire a mărfii, filele x; Proces-verbal nr. x/28.08.1997 încheiat între SC Q. SA şi S. SA Bistriţa, filele x; Raport de evaluare iulie 1997 privind SC Q. SA, filele x; Plan de încadrare în zonă, plan de situaţie Depozit de fructe, filele x; Ordine de plată, filele x; Liste de inventariere SC Q. SA, filele x; Contract de credit nr. x/23.05.1996 încheiat între S. SA - Sucursala Bistriţa şi SC Q. SA, filele x; Graficul de acordare şi rambursare a creditului pe termen scurt emis de S. SA - Sucursala Bistriţa, fila x; Contract de garanţie imobiliară nr. 76/23.05.1996 încheiat între SC Q. SA şi S. SA - Sucursala Bistriţa, filele x; Memoriu tehnic, fila x; Documentaţie topografică pentru realizarea planului de situaţie emis de OCPI Bistriţa Năsăud nr. 24984/11.08.2011, filele x; Raport de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar, K. + documente anexate, filele x; Completare la raportul de expertiză tehnică + extrase de carte funciară, filele x; încheierea nr. 36685 dispusă în Dosar nr. x/10.12.2010 de OCPI Bistriţa-Năsăud, fila x; Extras CF nr. x emis de OCPI Bistriţa-Năsăud, filele x; Completare la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar, K. + documente anexate, filele x; Adresa din 11.03.2014 a expertului tehnic judiciar, K. către Judecătoria Bistriţa + documente anexate, filele x; Raport de expertiză tehnică privind Dosar nr. x/1998 civil - Judecătoria Bistriţa, fila x; Situaţie tabel de mişcare parcelară a imobilelor înscrise în CF x, loc. Bistriţa-Năsăud + documente anexate, filele x; Situaţie tabel de mişcare parcelară, loc. Bistriţa, Dosar nr. x/2000 - Tribunalul Bistriţa-Năsăud + documente anexate, filele x.
- Volumul nr. 3: Dosar civil nr. 11544/2012; Dosar civil nr. 4754/1998; Dosar civil nr. 1197/2002 .
- Volumul nr. 4: Proces-verbal nr. x/P/2015 din 04.12.2017 al DNA, secţia a II-a de redare a discuţiei ambientale din data de 04.11.2014, filele x; Proces-verbal nr. x/P/2014 din 05.11.2014 al DNA, secţia a II-a de redare a discuţiei ambientale din data de 04.11.2014, filele x; Proces-verbal nr. x/P/2014 din 15.12.2014 al DNA, secţia a II-a de redare interceptări telefonice, filele x; Proces-verbal nr. x/P/2014 din 29.01.2015 al DNA, secţia a II-a de redare interceptări telefonice, filele x; Proces-verbal nr. x/P/2014 din 03.12.2014 al DNA, secţia a II-a privind capturi imagini filaj din data de 14.11.2014 cu C., filele x; Proces-verbal nr. x/P/2014 din 27.01.2015 al DNA, secţia a II-a, filele x privind capturi imagini filaj cu G. şi F.; Procese-verbale nr. x/P/2014 din 15.04.2015 al DNA, secţia a II-a privind capturi imagini filaj din data de 13.01.2015 cu A. şi E. cu, filele x.
- Volumul nr. 5: Proces-verbal de sesizare din oficiu nr. x/P/2013 din 07.08.2013 al DNA, secţia a II-a, filele x; Plângere penală din 29.01.2015 formulată de T. + documente anexate, filele x; Declaraţie martor U. nr. 317/P/2015 din 22.07.2015, filele x; Sesizări U. şi W. + documente anexate, filele x.
- Volumul nr. 6: Declaraţie suspect C. din 20.01.2015, filele x; Declaraţie inculpat C. din 21.01.2015, filele x; Proces-verbal de percheziţie domiciliară din 20.01.2014, filele x; Planşă fotografică nr. 1120/II-l/2014 din 20.01.2015, filele x; Proces-verbal nr. x/P/2014 din 19.02.2015 desigilare documente ridicate cu prilejul percheziţiei efectuate la locuinţa inc. C., filele x.
- Volumul nr. 7: Decizia civilă nr. 33/A/2012 din 01.03.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 3302/R/2012 din 29.06.2012 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 342/F/2012 din 08.03.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 2604/R/2012 din 25.05.2012 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 15/A/2012 din 02.02.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2007, filele x;
Decizia civilă nr. 1715/R/2012 din 19.04.2012 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2007, filele x; Decizia civilă nr. 16/A/2012 din 02.02.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x; Decizia civilă nr. 17/R/2012 din 19.01.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 462/R/2013 din 28.11.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 479/R/2013 din 12.12.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x;
Decizia civilă nr. 1455/F/2014 din 23.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Decizia civilă nr. 2908/F/2013 din 07.11.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 146/A/2013 din 14.11.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 145/A/2013 din 14.11.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x;
Decizia civilă nr. 434/R/2014 din 05.02.2014 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 408/R/2013 din 18.10.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 110/A/2013 din 03.10.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 63/R/2014 din 08.01.2014 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 101/A/2013 din 26.09.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x;
Decizia civilă nr. 104/R/2014 din 10.01.2014 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 102/A/2013 din 26.09.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 4517/R/2013 din 22.11.2013 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 92/A/2013 din 12.09.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 4451/R/2013 din 15.11.2013 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x;
Decizia civilă nr. 2155/F/2013 din 12.09.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 45/A/2012 din 29.03.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 102/A/2013 din 26.09.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 4517/R/2013 din 22.11.2012 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 339/R/2013 din 09.09.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x;
Decizia civilă nr. 335/R/2013 din 21.08.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 332/R/2013 din 21.08.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 310/R/2013 din 27.06.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 309/R/2013 din 27.06.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x;
Decizia civilă nr. 269/R/2013 din 13.06.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 270/R/2013 din 13.06.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2007, filele x; Decizia civilă nr. 273/R/2013 din 13.06.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 1616/F/2013 din 06.06.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x;
Decizia civilă nr. 74/A/2013 din 13.06.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 3571/R/2013 din 20.09.2013 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 240/R/2013 din 23.05.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 58/A/2013 din 09.05.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2006, fila x; Decizia civilă nr. 57/A/2013 din 09.05.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x;
Decizia civilă nr. 193/R/2013 din 25.04.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 195/R/2013 din 25.04.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 199/R/2013 din 30.04.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 177/R/2013 din 11.04.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x;
Decizia civilă nr. 147/R/2013 din 21.03.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x; Decizia civilă nr. 35/A/2013 din 14.03.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 2368/R/2013 din 16.05.2013 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 51/R/2012 din 15.02.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 69/R/2013 din 14.02.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x;
Decizia civilă nr. 49/R/2013 din 07.02.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 69/R/2013 din 14.02.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 36/R/2013 din 31.01.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 2/A/2013 din 10.01.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 1740/R/2013 din 05.04.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x;
Decizia civilă nr. 6/A/2013 din 17.01.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x; Decizia civilă nr. 1273/R/2013 din 22.03.2013 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x; Decizia civilă nr. 129/A/2016 din 07.06.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 361/R/2016 din 16.11.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 865/F/2015 din 10.12.2015 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2015, filele x;
încheiere civilă F.N. din 06.09.2016 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2015, fila x; Decizia civilă nr. 1929/A/2016 din 23.09.2016 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2015, filele x; Decizia civilă nr. 863/F/2015 din 10.12.2015 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Decizia civilă nr. 1049/A/2016 din 26.04.2016 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Sentinţa civilă nr. 154/F/2016 din 25.03.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x;
Decizia civilă nr. 1676/A/2016 din 01.07.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Sentinţa civilă nr. 136/F/2016 din 15.03.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2006, filele x; Decizia civilă nr. 194/R/2016 din 13.05.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2006, filele x; Decizia civilă nr. 288/A/2016 din 22.11.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2004, filele x;
Decizia civilă nr. 34/R/2017 din 16.02.2017 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2004, filele x; Sentinţa civilă nr. 400/F/2016 din 15.09.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2015, filele x; Decizia civilă nr. 19/A/2016 din 26.01.2016 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2015, filele x.
- Volumul nr. 8: Decizia civilă nr. 214/R/2014 din 02.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x; Decizia civilă nr. 215/R/2014 din 02.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 233/R/2014 din 17.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 113/R/2014 din 25.09.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x;
Decizia civilă nr. 112/R/2014 din 25.09.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Decizia civilă nr. 84/A/2014 din 19.06.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Sentinţa civilă nr. 833/F/2014 din 19.06.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Sentinţa civilă nr. 71/F/2014 din 02.07.2014 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 170/R/2014 din 12.06.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x;
Sentinţa civilă nr. 832/F/2014 din 19.06.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 1223/R/2014 din 09.10.2014 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 151/R/2014 din 29.05.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2007, filele x; Decizia civilă nr. 148/R/2014 din 26.05.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 58/A/2014 din 17.04.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x;
Decizia civilă nr. 997/R/2014 din 27.06.2014 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Sentinţa civilă nr. 743/F/2014 din 24.04.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 726/A/2014 din 09.09.2014 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Decizia civilă nr. 104/R/2014 din 10.04.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 107/R/2014 din 17.04.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x;
Decizia civilă nr. 116/R/2014 din 29.04.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 47/A/2014 din 20.03.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 46/A/2014 din 20.03.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 1106/R/2014 din 19.09.2014 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 70/R/2014 din 13.03.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x;
Decizia civilă nr. 39/A/2014 din 06.03.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 66/R/2014 din 06.03.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 40/R/2014 din 13.02.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 41/R/2014 din 13.02.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 21/A/2014 din 07.02.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x;
Decizia civilă nr. 20/A/2014 din 06.02.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 11/A/2014 din 23.01.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 4/R/2014 din 16.01.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 5/A/2014 din 16.01.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 19/R/2014 din 23.01.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x;
Decizia civilă nr. 3/R/2014 din 16.01.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2005, filele x; Decizia civilă nr. 4/R/2014 din 22.01.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 138/R/2011 din 14.04.2011 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 384/R/2012 din 13.12.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 385/R/2012 din 13.12.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x;
Decizia civilă nr. 386/R/2012 din 13.12.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 387/R/2012 din 13.12.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 388/R/2012 din 13.12.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x; Decizia civilă nr. 372/R/2012 din 06.12.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x;
Decizia civilă nr. 389/R/2012 din 13.12.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 112/R/2012 din 15.11.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 104/A/2012 din 01.11.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 509/R/2013 din 20.02.2013 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 299/R/2012 din 25.10.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x;
Decizia civilă nr. 317/R/2012 din 31.10.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 298/R/2012 din 25.10.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 109/A/2012 din 08.11.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 297/R/2013 din 31.01.2013 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 252/R/2012 din 27.09.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x;
Decizia civilă nr. 230/R/2012 din 13.09.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 229/R/2012 din 13.09.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 249/R/2012 din 27.09.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x; Decizia civilă nr. 206/R/2012 din 28.06.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x;
Decizia civilă nr. 205/R/2012 din 28.06.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 168/R/2012 din 05.06.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 169/R/2012 din 05.06.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Decizia civilă nr. 868/F/2012 din 10.05.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x;
Decizia civilă nr. 3667/R/2012 din 19.09.2012 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 64/A/2012 din 10.05.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 3665/R/2012 din 19.09.2012 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 734/F/2012 din 12.04.2012 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2006, filele x; Decizia civilă nr. 3695/R/2012 din 20.09.2012 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2006, filele x.
- Volumul nr. 9: Decizia civilă nr. 273/R/2014 din 20.11.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2009, filele x; Decizia civilă nr. 279/R/2014 din 27.11.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2008, filele x; Decizia civilă nr. 144/A/2014 din 23.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2013, filele x; Decizia civilă nr. 231/R/2014 din 16.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 232/R/2014 din 16.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 127/A/2014 din 09.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Decizia civilă nr. 213/R/2014 din 02.10.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2010, filele x; Sentinţa civilă nr. 4235/F/2010 din 27.05.2010 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2007, filele x; Decizia civilă nr. 284/A/201a din 20.10.2010 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, De Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie în Dosar nr. x/2007, filele x; Decizia nr. 7277 din 19.10.2011 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 6/A/2012 din 25.01.2012 emisă de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 1099 din 04.03.2013 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x; Decizia civilă nr. 192/2014 din 18.12.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Decizia civilă nr. 264/R/2014 din 13.11.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 265/R/2014 din 13.11.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, filele x; Decizia civilă nr. 274/2014 din 20.11.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2012, filele x; Decizia civilă nr. 275/R/2014 din 20.11.2014 emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011, filele x.
Prima instanţă a mai arătat că după rămânerea definitivă a încheierii din camera preliminară privind începerea judecăţii s-a fixat termen de judecată în data de 10 septembrie 2018, termen la care, în şedinţă publică, după ce s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, judecătorul de fond a adus la cunoştinţa inculpatei prevederile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor noi pe care le poate prezenta în acest stadiu procesual, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunea de care este acuzată, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., context în care inculpata, asistată juridic de către apărător ales, a arătat că doreşte ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate, bazată pe recunoaşterea învinuirii.
În acest sens, în aplicarea dispoziţiilor art. 375 alin. (11) C. proc. pen., inculpata a depus la dosarul cauzei, în original, o declaraţie de recunoaştere a vinovăţiei dată în faţa notarului public X. şi autentificată sub nr. x din 27 august 2018, cererea inculpatei fiind încuviinţată de instanţă conform art. 375 alin. (1) teza finală C. proc. pen.
S-a mai menţionat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 375 alin. (2) cu referire la art. 83 lit. d) din C. proc. pen., inculpata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere, sens în care la dosarul cauzei au fost depuse 22 de caracterizări şi declaraţiile de avere întocmite de inculpată şi de soţul acesteia (în calitate de procuror) începând cu anul 2008 .
Analizând şi coroborând întregul probatoriu administrat în cauză, prin prisma obiectului judecăţii, astfel cum este definit în art. 371 din C. proc. pen., curtea de apel a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2012, E., în calitate de reclamant, i-a chemat în judecată pe I. şi Y., în calitate de pârâţi, solicitând instanţei obligarea acestora la recunoaşterea dreptului ei de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1.000 mp, înscris în CF nr. x Bistriţa şi identificat cu nr. topo x, predarea acestui imobil în deplină posesie şi paşnică folosinţă, precum şi abţinerea în viitor de la orice acte de conturbare ori deposedare, prin aceeaşi cerere cerându-se şi obligarea pârâţilor la a-şi ridica construcţiile aflate pe terenul menţionat.
În ceea ce priveşte titlurile de proprietate deţinute de către părţile adverse asupra terenului în litigiu, din verificări a reieşit că pârâtul I. dobândise o suprafaţă de 916 m.p., teren înscris în cartea funciară nr. x - Bistriţa, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/09.12.2010 de către BNP Z., de la SC AA. SRL Potrivit contractului, preţul de vânzare - cumpărare a fost în sumă totală de 36.500 de RON, inclusiv TVA.
La rândul ei, SC AA. SRL dobândise dreptul de proprietate asupra acestui teren prin cumpărare de la SC R. SA, societate ce obţinuse întabularea dreptului de proprietate în baza Sentinţei civile nr. 3564/1998 a Judecătoriei Bistriţa. În urma contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu SC R. SA, având ca obiect suprafaţa de 916 mp, nr. topografic x, SC AA. SRL, în calitate de cumpărător, a obţinut prin Sentinţa civilă nr. 5601/03.11.2010 a Judecătoriei Bistriţa înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, sub nr. cadastral x.
La data de 15.07.2011, I. a obţinut certificatul de urbanism nr. 1130 şi toate avizele necesare construirii, iar ulterior, la data de 14.12.2011, a obţinut autorizaţia de construire nr. 1155 prin care se autoriza executarea lucrărilor - casă de locuit în regim de înălţime P + 1 E şi împrejmuire teren proprietate, fără a afecta proprietăţile vecine sau domeniul public. Documentaţia topografică pentru realizarea planului de situaţie a fost realizată de către expertul L. în luna august 2011 şi a fost predată la OCPI Bistriţa Năsăud, lucrarea fiind declarată admisă. În cursul lunii mai 2012, I. a început construcţia imobilului.
Din documentele puse la dispoziţie de Tribunalul Bistriţa, a reieşit că, după intrarea SC Q. SA în procedura falimentului în Dosarul nr. x F/2000 al Tribunalului Bistriţa Năsăud, la data de 14.04.2003, s-a procedat la vânzarea către BB. a unui teren în suprafaţă de 1.000 m.p., identificat ca o parte din nr. topografic x. În baza Sentinţei civile nr. 389/2005, pronunţată de Judecătoria Beclean în Dosarul nr. x/2005, dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost intabulat în favoarea numitei E. cu titlu de moştenire şi partaj.
În Dosarul nr. x/2012, având ca obiect acţiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanta E. a fost efectuată o expertiză tehnică de către expertul tehnic judiciar K.. Acest raport de expertiză a concluzionat că imobilul înscris în cartea funciară nr. x Bistriţa, număr cadastral nr. 59308, proprietatea lui I. şi Y. se suprapunea peste imobilul înscris în cartea funciară nr. x Bistriţa, nr. topografic x, proprietatea numitei E..
În suplimentul raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de acelaşi expert s-a concluzionat că suprapunerea celor două suprafeţe de teren a fost cauzată de faptul că raportul de expertiză tehnică, parte integrantă a Sentinţei civile nr. 2728/2002 prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a patrimoniului SC Q. SA nu a ţinut cont de întabularea dispusă anterior în favoarea SC R. SA în baza Sentinţei civile nr. 3564/1998.
Prin Sentinţa civilă nr. 3370/2014 din data de 20.04.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Bistriţa, secţia civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta E., apreciind că titlul pârâţilor era preferabil.
În acest sens, instanţa de fond a reţinut că reclamanta se afla în posesia unui titlu valabil asupra bunului, titlu însă mai slab caracterizat decât cel invocat de pârâţi. Astfel, anterior momentului în care autorul reclamantei, BB., a dobândit terenul de la SC Q. SA (14.04.3003), terenul în cauză fusese înstrăinat de aceeaşi societate către SC R. SA, care îşi înscrisese dreptul de proprietate încă din data de 14.08.1998. Autorii părţilor, BB., în cazul reclamantei, şi SC AA. SRL care cumpărase terenul în litigiu de la SC R. SA, în cazul pârâţilor, au avut la rândul lor un autor comun, respectiv SC Q. SA
Prin urmare, cum titlurile părţilor proveneau de la acelaşi autor, a avut câştig de cauză cel care şi-a înscris mai întâi dreptul de proprietate, potrivit principiului "prior tempore potior", dreptul de proprietate dobândit de SC R. SA fiind înscris cu prioritate în evidenţa de carte funciară.
De asemenea, prin Sentinţa civilă nr. 10417/2012 din data de 24.10.2012, Judecătoria Bistriţa respinsese cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta E. în contradictoriu cu I. şi Y., pentru sistarea lucrărilor de construcţie ce se efectuau pe terenul în litigiu, reţinând în acest sens că "aparenţa dreptului aparţine pârâţilor", care fuseseră autorizaţi să edifice o casă de locuit pe terenul aflat în proprietatea lor, stoparea lucrărilor de construire neavând ca finalitate redobândirea de către reclamantă a posesiei asupra terenului pe care era edificată construcţia.
La data de 05.08.2014, reclamanta E. a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 3370/29.04.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Bistriţa, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistriţa, instanţă în cadrul căreia anterior activase ca judecător şi soţul recurentei reclamante, C. (acesta deţinând anterior funcţia de secretar de stat în Ministerul Justiţiei - din anul 2012 până în februarie 2014, respectiv pe cea de director al Direcţiei Contencios din cadrul aceluiaşi minister - funcţie pe care o deţinea la data la care a comis infracţiunea de dare de mită pentru care, la rândul său, a fost trimis în judecată şi condamnat definitiv).
Tribunalul Bistriţa a stabilit termen pentru judecarea acestei căi ordinare de atac la data de 16 octombrie 2014, dată la care apărătorul ales al recurentei reclamante E. a solicitat amânarea judecării cauzei, fiind stabilit un nou termen pe data de 27.11.2014.
S-a mai arătat că această cauză, având ca obiect recursul declarat de recurenta reclamantă E. împotriva Sentinţei civile nr. 3370/29.04.2014, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în Dosarul nr. x/2012 a fost repartizată completului de judecată cu următoarea componenţa: Preşedinte martora F. şi judecători- martora G. şi inculpata A., aceasta din urmă aflându-se într-o relaţie apropiată cu soţii C. şi E..
În acest context, C., judecător detaşat în funcţia de director al Direcţiei Contencios din cadrul Ministerului Justiţiei, a contactat-o pe inculpata A. care a fost de acord cu solicitarea acestuia de a se întâlni pentru a discuta asupra dosarului în cauză.
S-a mai arătat că, în acelaşi timp, un alt scop al întrevederii celor doi a fost şi acela de a discuta despre situaţia fiului inculpatei, D., care nu reuşise să promoveze concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar la care participase în luna septembrie 2014.
Întâlnirea a avut loc în data de 04.11.2014 la hotelul "B." din mun. Bucureşti, unde inculpata a fost prezentă cu ocazia unui seminar de pregătire profesională, convorbirile dintre cei doi fiind interceptate ambiental în baza mandatului de supraveghere emis de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014 (dosar în care se efectuau acte de urmărire penală cu privire la derularea examenului pentru dobândirea calităţii de notar).
Din maniera în care s-a purtat dialogul, a reieşit faptul că ambii interlocutori cunoşteau foarte clar tematica discuţiei, şi anume găsirea unei modalităţi de promovare de către fiul inculpatei a concursului de notari stagiari şi, respectiv, obţinerea unei soluţii favorabile soţilor CC. în Dosarul civil nr. x/2012
Astfel, discuţia dintre cei doi a debutat abrupt, fără alte introduceri, lămuriri prealabile sau conversaţii de complezenţă, inculpata abordând direct problema legată de nepromovarea de către fiul ei a concursului de notari stagiari, relatând cu lux de amănunte atât despre modul temeinic în care s-ar fi pregătit fiul ei pentru examen, cât şi despre modul deficitar şi incorect în care s-ar fi desfăşurat examenul (întrebările ar fi fost defectuos adresate, unele subiecte ar fi excedat tematicii stabilite, examinatorii au fost rău intenţionaţi, favorizând pe unii dintre candidaţi în detrimentul altora etc).
La rândul său, şi C. s-a arătat a fi la curent cu detaliile concursului, fiind în măsură să ofere unele informaţii concrete cum ar fi cea legată de faptul că D. ar fi răspuns obraznic unuia dintre examinatori, aspect negat însă de către inculpată.
Totodată, C. a lăsat să se înţeleagă că a efectuat intervenţii, prin intermediul unei alte persoane cu influenţă la nivelul comisiei de examinare, în vederea sprijinirii fiului inculpatei, dar că respingerea acestuia a fost cauzată tocmai de incidentul amintit care a condus la "sancţionarea disciplinară" a candidatului de către comisia de examinare: "C.: Ştiu... Ăştia aicea aşa o luat-o chestiunea, aşa mi-o zis ăsta... îmi pare rău aşa mi-a zis, amănunte din astea nu ştiam... el mi-a zis aşa... dom’le că băiatul i-a răspuns mai obraznic şi a luat-o la mişto, la aia sau la altul, nici nu mai ţine minte din astea, zice şi de atunci zice aia, cine era preşedinte... ăla care o propus acolo nu a mai vrut dom’le... nimica... nu ştiu ce...
(...)
C.: Acuma, eu pe de altă parte pot să îţi spun că ăsta e un spectator ca şi mine, i-o spus ăia ce o vrut...
A.: A... sigur... sigur.
C.: Ştii, o zis mă nu am putut să fac, uite ce s-o putut... I-o explicat o chestie pe care el o zis-o mai departe cum i-o zis-o ăia lui, ştii.
(...)
A.: El a fost sancţionat disciplinar, aşa-i?
C.: El a fost prezentat ca sancţionat că vezi doamne ce obraznic a fost copilul acesta că s-a luat la mişto cu aia..."
În continuare, inculpata A. a insistat asupra faptului că fiul său a fost temeinic pregătit şi politicos, context în care a ţinut să precizeze interlocutorului că nu i-a cerut să intervină pentru o persoană lipsită de calităţi ("Eu, deci eu nu te-am rugat să îţi bagi nasul pentru un dobitoc."), pentru ca apoi aceasta să ajungă la concluzia, exprimată fără echivoc, că pentru promovarea concursului de notar stagiar era nevoie de o influenţă la preşedintele camerei notariale unde se înscria concurentul şi că această influenţă nu putea fi obţinută prin bani, ci doar pe baza unor relaţii de prietenie sau obligaţii reciproce (... lucrurile astea nu se fac pe bani, ci se fac prin influenţa majoră ... trebuie să ai influenţă extraordinar de mare la un preşedinte al camerei, indiferent pe unde o fi... şi atunci, dacă ajungi la acel preşedinte şi el spune "Da, o fac", ... că o faci pentru o chestie de prietenie, pe ... obligaţie...").
C. a confirmat cu fermitate opinia inculpatei ("da, da, pe obligaţie"), oferindu-şi imediat sprijinul ilicit pentru promovarea concursului din anul următor.
În acest sens, a promis că, după aflarea din timp (înainte de a fi publice) a viitoarelor locuri disponibile (deci scot astea...), va lua, în timp util, legătura cu o altă persoană care, la rândul ei, urma să identifice exact camera notarială unde trebuia intervenit pentru a beneficia de reuşită, mai ales că se aflau într-o conjunctură favorabilă, fiind posibil să-şi recapete funcţia de secretar de stat în Ministerul Justiţiei, care îi conferea o poziţie deosebită pentru exercitarea influenţei (...ştii cum sunt ăştia... ăştia cât eşti tare şi ăsta... dacă vede că nu ştiu ce... domnule...).
Inculpata A. a venit în întâmpinare cu precizarea că a identificat o altă posibilă pistă prin care s-ar putea interveni ("cineva s-a interesat unde se mai poate merge ...şi s-ar mai putea interveni într-un singur loc. .. ") apoi l-a întrebat pe C. ce era de făcut.
Acesta a răspuns că a luat în calcul două variante posibile pentru realizarea intervenţiei frauduloase. Astfel, în situaţia în care redobândea funcţia de secretar de stat în Ministerul Justiţiei, C. urma să-şi exercite influenţa faţă de persoanele responsabile cu examinarea, în mod direct, fără mijlocirea altor persoane. În cazul în care redobândirea funcţiei de secretar de stat nu se concretiza, urma să se acţioneze în altă modalitate ("o facem în alt mod" după cum s-a exprimat inculpata sau "o facem pe alt traseu", după cum s-a exprimat C.), modalitate de acţiune pe care, potrivit propriilor afirmaţii, C. o stăpânea la fel de bine, ("oricum ştim traseul bine... da nu-i problemă... şi ăsta"). În această situaţie, problema fiului inculpatei trebuia să fie rezolvată prin intermediul altei persoane la care urma să apeleze tot C., persoană care astfel urma să le indice şi camera notarială cea mai accesibilă pentru intervenţie, probabil în "secuime" sau în zona Moldovei.
De asemenea, C. i-a dat asigurări inculpatei că nu prezenta relevanţă camera notarială unde fiul acesteia urma să promoveze concursul, rămânând ca ulterior el să sprijine transferul la camera notarială dorită ("după un an doi, venim").
Totodată, inculpata l-a chestionat pe C. cu privire la folosirea de către acesta a influenţei pentru promovarea de către candidata DD. a examenului de accedere în profesia de notar.
C. a afirmat că, prin prisma funcţiei deţinute la un moment dat (secretar de stat în Ministerul Justiţiei), lua cunoştinţă de date privind raporturile de serviciu ale notarilor publici (cărora le semna numirile, mutările etc) şi, astfel, a aflat şi de promovarea concursului de notari de către candidatul DD.. Acesta a negat, însă, că ar fi ajutat-o în vreun fel pe candidată sau că ar avea cunoştinţă de împrejurările în care aceasta a promovat concursul. "A.: Şi acum te întreb ceva, dacă îmi răspunzi bine, dacă nu ... nu. Nora lui DD., a farmacistei DD. şi a stomatologului, clujeancă .. a fost în secuime, nu ştiu pe unde ... În secuime, acolo s-o putut. [neinteligibil]
C.: Eu am văzut actele... ce au făcut, cum o făcut nu ştiu... eu le semnam numirile, mutările şi aşa mai departe, dar ... nu mai sunt la mine... probabil că cine i-o zis, o văzut că erau semnate de mine, că eu nu o cunosc. ..
A.: Nu pe Cluj. Deci pe Cluj am renunţat.
C.: Da, da... Hai să treacă luna asta... că altfel discutăm.
A.: Ne pregătim la anul..."
Prima instanţă a mai reţinut că odată stabilite detaliile ajutorului fraudulos pentru promovarea de către D. a concursului de notari stagiari ce urma să se organizeze în anul următor, inculpata a abordat, la fel de abrupt, şi cea de-a două temă a întrevederii, privitoare la sprijinul necesar pentru obţinerea unei soluţii favorabile soţilor C. şi E., în dosarul civil nr. x/2012, care reprezenta, în fapt, contraserviciul pe care inculpata A. trebuia să-l efectueze în schimbul acestui folos pretins de către inculpată şi promis de către C.: "A.: Acum, vis-a-vis de... ţi-ai făcut cerere de strămutare?
C.: Nu mi-am făcut...".
În continuare, C. a întrebat-o pe inculpată dacă i-a studiat dosarul şi, de asemenea, i-a cerut să-i relateze "cum stau lucrurile" în cauză, din discuţie reieşind că aceasta discutase pe marginea subiectului şi cu E., numai că cea din urmă, din cauza emoţiilor, nu a fost în măsură să-i transmită mai departe soţului său informaţiile complete.
Inculpata i-a relatat lui C. toate aspectele pe care le cunoştea în legătură cu dosarul, făcându-i cunoscut, printre altele, faptul că preşedintele completului de judecată, martora F., nu îi pusese la dispoziţie dosarul pentru studiu, însă îi adusese la cunoştinţă doar câteva aspecte din litigiu.
Din relatările inculpatei a reieşit că F. îşi exprimase deja o opinie defavorabilă în cadrul unei discuţii particulare avută cu ea, chiar dacă personal i-a atras acesteia atenţia că ar fi trebuit să ţină cont de relaţia apropiată pe care o avea cu familia C. şi E. şi de faptul că exista posibilitatea ca, în viitor, C. să-i devină superior în calitate de preşedinte al Tribunalului Bistriţa:, A.: Doamne ce să mă fac! Zic F. ce îi de făcut? Nu ştiu, pe mine nu mă interesează, aşa şi aşa... Păi tu: Nu zice chiar aşa. Gândeşte-te că poate îţi vine Ovidiu încă o dată preşedinte la Tribunal...Mie?.
(...)
Şi atunci zic: Tu hai să găsim o soluţie să putem... că eu... Gândeşte-te în ce situaţie mă pui. Că niciodată nu am pronunţat în majoritate şi cu opinie separată... Zic nu dă bine... nu dă bine lucrurile astea. Eu nu vreau să te fentez pe tine, dar nici tu să mă fentezi pe mine, pentru că opinia separată ne pune în situaţia [neinteligibil] şi trebuie [neinteligibil] ca să fie bine [neinteligibil] îs prietenă cu E. [neinteligibil] la cât îs eu de bună prietenă cu tine şi cum rămâne... eu mă feresc foarte bine, noi nu am avut nimic niciodată . . . . . . . . . .Că e prietenă cu mine... foarte bine amândouă, ştii, câteodată ne mai nimerim... Nu ştiu, te priveşte! Nu ştiu te priveşte!"
Inculpata i-a mai relatat lui C. că îi explicase situaţia şi celeilalte judecătoare din complet (martora G.) care, deşi se arătase dispusă să o ajute, i-a atras, totuşi, atenţia asupra dificultăţii acestui aspect, de vreme ce era de presupus că, în calitate de judecătoare membre de complet, formularea unei opinii majoritare contrare preşedintelui completului era de natură să provoace o reacţie negativă din partea acesteia din urmă. Totuşi, în cadrul discuţiei, G. a venit cu ideea ca recurentul să formuleze o cerere de strămutare:
"A.: Mă duc la G.. Tu G., uite cum e treaba [neinteligibil] . Vai de mine şi de mine! Vai de mine şi de mine, ce să facem!!! Păi uite tu: uite aşa, aşa. Şi cum, să vin, să merg cu tine? Să merg cu tine? Zice: Dacă vin cu tine suntem noi majoritare, asta-i vicepreşedinte, asta te trozneşte pe tine, pentru că tu eşti în relaţii apropiate cu CC.. Tu! Eu sunt în relaţii apropiate cu CC. omeneşte! Noi nu am făcut concedii împreună, nu am fost în ţări străine, nu ne vizităm, nu... noi am avut o relaţie foarte bună şi pentru faptul că nu ne-am băgat unul în viaţa altuia, că asta-i relaţia indiferent unde suntem unul sau celălalt ştii?
C.: Exact!
A.: Ce e de făcut, cum e de făcut?
C.: OK.
A.: La sfârşit de săptămână, păi să îşi facă cerere de strămutare."
C.: Păi nu, dar dosarul v-a lăsat să vă uitaţi în el careva?
A.: Dosarul nu s-a... dosarul nu s-a lăsat de sub braţ! Stai să îţi spun. Zic: Tu, eu vorbesc cu Alina... E. o să vorbească cu EE. şi ar putea să facă cerere de strămutare ... şi în altă parte..."
Faţă de acest aspect, C. a afirmat că a avut cererea de strămutare pregătită şi a lăsat de înţeles că, după ce a văzut componenţa completului nu a mai depus-o, făcând, de asemenea, aluzia că, dacă ar fi procedat aşa, inculpata ar fi scăpat de obligaţia reciprocă de a-l ajuta. Inculpata a respins, însă, vehement aluzia, precizând că nu era în caracterul ei să nu-şi onoreze obligaţiile, urmărindu-şi doar propriul interes, prin urmare fiind determinată să-şi respecte angajamentul luat:
"C.: Şi ai scăpat...
A.: Nu că am scăpat, pentru că eu nu vreau să scap de treburile astea, înţelegi? Eu nu pot să fiu o jidancă atât de împuţită încât să mă văd numai pe mine şi pe celălalt să nu îl văd, nu pot, deci lucrurile astea... nu pot.
(...)
C.: Deja, Oricum era cererea făcută deja. Dar era acesta FF., când m-a sunat Alina... pentru că eu oricum voiam să văd cine e, ca idee nu...nu ştiu ce... ştii?"
Prima instanţă a arătat că acest aspect relevă, încă o dată, că ajutorul fraudulos pentru promovarea concursului de notari de către D. a fost promis de către C. în contrapartidă cu sprijinul pe care inculpata trebuia să-l acorde în soluţionarea favorabilă a Dosarului nr. x/2012, fapt care a fost confirmat, de altfel, şi de către inculpată cu prilejul declaraţiilor date încă din cursul urmăririi penale.
C. şi-a exprimat convingerea fermă că pretenţiile soţiei sale erau legale şi întemeiate şi că singura soluţie corectă ar fi fost admiterea recursului, expunând pe larg situaţia juridică a terenului în litigiu şi argumentele juridice pe care se baza, timp în care inculpata a avut la rândul ei a avut o poziţie activă, punând întrebări punctuale şi făcând chiar aserţiuni juridice de natură să profite familiei C. şi E. (A.: Cum zicea GG.: Mă, posesia nu înseamnă să stai călare pe teren, mă...).
Tot în cadrul discuţiei, inculpata a avansat ideea că preşedintele completului, judecătorul F., ar fi nutrit anumite sentimente de duşmănie faţă de C. din motive cunoscute sau bănuite, cum ar fi faptul că acesta ar fi sprijinit-o pe o altă colegă a lor, judecătorul H., pentru a ocupa funcţia de preşedinte al Tribunalului Bistriţa în detrimentul ei. De asemenea, cei doi interlocutori au mai speculat că aceasta ar fi putut să aibă un interes în pronunţarea unei soluţii favorabile părţii adverse, remarcând în acest sens o coincidenţă între împrejurarea că pârâtul I. ar fi fost patronul unei societăţi care producea ferestre de tip termopan şi faptul că judecătorul F. tocmai îşi schimba ferestrele de la casă (speculaţii care însă nu au fost confirmate în niciun fel de cercetările efectuate în cauză).
În acelaşi timp, inculpata a făcut şi o serie de afirmaţii extrem de depreciative la adresa judecătorului F. (Îi rea, îi şi nebună, îi egoistă, îi complexată ... îi nu ştiu ce să spun deci are în ea o răutate care îi vine [neinteligibil] origine, nu un ţăran, un ţăran de vază... din origini, din felul cum arată, cum se comportă, are impresia că toată lumea râde pe la spate ei şi acuma [neinteligibil] nu se mai opreşte, ştii cum face... merge, merge... ", Îi Maica Precista . . . . . . . . . .Vai, să vezi cum prezintă lucrurile, cât îi de morală, cât îi de aşa, cât îi de...) pentru ca C. să se dezlănţuie, la rândul lui, într-un limbaj virulent, proferând injurii şi chiar ameninţări cu violenţa fizică şi moartea la adresa preşedintei de complet ("Mă ocup de ea, proasta dracului, tâmpita... ştii?" "Şi ce, mă, de nu îi dau doi pumni în gură în Tribunal, de îi rup picioarele, o calc cu maşina diseară deci.. nu am mai auzit treburi din astea...").
În această împrejurare, pentru a-şi onora promisiunea de ajutor, inculpata A. s-a angajat faţă de C. să continue diligenţele pentru a obţine o hotărâre favorabilă în Dosarul nr. x/2012, inclusiv prin convingerea în acest sens a colegei sale de complet - judecătorul G. şi chiar a preşedintelui completului de judecată.
Instanţa de fond a arătat că sunt relevante, în acest sens, pasajele din convorbire în care inculpata l-a întrebat pe C., în mod explicit, dacă formularea unei opinii separate împreună cu colega sa G. era convenabilă (A.: Bun. Şi dacă ajung la o concluzie diferită de a ei... C.: Da. A.: Să fac opinie separată? C.: Da. Poţi să faci liniştită opinie separată şi poate să facă şi G., că oricum îi spun şi ei.) sau dacă obţinerea unei soluţii de casare cu rejudecare era mulţumitoare pentru acesta (A.: Dacă obţin casare cu [neinteligibil] de rejudecare să se verifice posesia, treburi socoteli şi aşa mai departe, îi bine? C.: Ok. Să verifice, ţi-am zis. Pentru mine este bine oricum.)
Mai mult inculpata a lăsat de înţeles că va încerca să convingă chiar şi pe preşedintele de complet, pe F., pentru adoptarea unei poziţii favorabile familiei CC.:, A.: Nu. .. stai. Dar dacă îl văd dosarul după aceea şi zic: Tu F., dacă problema se pune chiar aşa de acut, dă-mi-l tu şi mie să văd ce e acolo.
C.: Păi, da.
A.: Hai că poate găsesc o treabă.
(...)
A.: Bun. Deci tu te duci şi vorbeşti cu ea, după ce vorbeşti cu ea, vine cu flăcările...
C.: Da.
A.: Atunci o să îi spun: mă Iaşi să mă uit şi eu un pic în dosar, să vedem tu F . . . . . . . . . .să vedem există ceva în plus sau în minus... să vedem cum îi.."
Faţă de conţinutul discuţiilor purtate de cei doi interlocutori, este demn de menţionat faptul că inculpata, la momentul luării angajamentului obţinerii unei soluţii favorabile, nici măcar nu studiase dosarul, iar speţa dedusă judecăţii o cunoştea doar prin prisma celor câteva aspecte comunicate, în particular, de către preşedintele completului de judecată şi de către recurenta reclamantă E., precum şi din expunerea pe larg a acesteia în cadrul unei veritabile pledoarii juridice, ţinute însă în barul unui hotel de către soţul recurentei.
Deşi C. s-a arătat dispus să discute cu judecătorul G. pentru a o convinge să aibă o poziţie favorabilă acestuia, inculpata a afirmat ferm că influenţarea colegei de complet cădea în sarcina ei, judecătorul în cauză fiind, oricum, de partea lui: "A.: Da tu nu trebuie să vorbeşti cu G. pentru că cu G. o să vorbesc eu.
(...), C.: Mă duc la ea şi ... s-au dacă vrei să nu mă duc la ea, nu mă duc. Mă duc numai la...
A.: La G., nu!
C.: Nu?
A.: La G. vorbesc eu!
C.: Bun, atunci mă duc.
A.: Cu G. vorbesc eu. G . . . . . . . . . .G . . . . . . . . . . e clar în tine.
C.: [neinteligibil] la G. atâta voiam să îi spun... deci uită-te în dosar şi fă cum rezultă...
A.: Nu, nu, nu...
C.: Atât.
A.: Deci cu G. nu..."
De asemenea, inculpata nu a omis să-şi ia şi unele măsuri de prevedere, punându-i în vedere lui C. să nu o caute la instanţă când va veni să discute cu judecătorul F. ("C.: Da. Eu în 14 vin la Tribunal, că eu asta...A.: Pe la ea. Nu vii pe la mine. Deci pe la mine nu vii. C.: Nu vin pe la tine. A.: Deci pe la mine nu vii.") şi, de asemenea, că urmează să păstreze legătura prin soţia acestuia cu care inculpata trebuia să aibă o întrevedere permanentă: "A.: (...) Păstrăm legătura prin E..
(...)
A.: Şi cu E. trebuie să am o întrevedere permanentă.
C.: Las că îi spun eu acuma...
A.: Ştii ce? Dacă astăzi nu pot eu, nu e o supărare, dacă mâine nu poate ea, nu-i o supărare...
C.: Da, păi nu-i, sigur că nu-i.
A.: Dacă nu putem la ora două, trei.., la şase ăă..."
La finalul conversaţiei, inculpata a ţinut să-i reamintească lui C. despre nevoia stringentă de a găsi un preşedinte de cameră notarială, indiferent că era din Covasna, Harghita sau altă zonă a ţării, la care se putea interveni pentru fraudarea concursului de notari în favoarea fiului său. "A.: Da? Bun. Na, cum căutăm un preşedinte de Cameră?
C.: Deci în luna decembrie... sunt.
A.: Indiferent unde, indiferent cu cine... Covasna, Harghita... oriunde... care să vrea să facă...
C.: Da. "
Ulterior, în intervalul de timp ce a urmat întrevederii cu C., din data de 04.11.2014 şi până la termenul din data de 27.11.2014 când s-a rămas în pronunţare în Dosarul nr. x/2012, inculpata A. a purtat mai multe discuţii cu celelalte două membre ale completului de judecată, martorele F. şi G., în care şi-a exprimat opinia favorabilă soţilor C. şi E., în sensul că recursul formulat de E. se impunea a fi admis.
Argumentele invocate de inculpată nu au rămas fără rezultat, sens în care judecătorul F. şi-a schimbat opinia iniţială de respingere a recursului şi, în final, atât aceasta, cât şi judecătorul G. au fost de acord cu opinia inculpatei, hotărând, în unanimitate, admiterea recursului formulat de reclamanta de E..
Mai mult decât atât, inculpata a sunat-o pe martora F. (preşedintele completului de judecată) chiar în seara zilei de 26.11.2014 (ora 20:57:49), pentru a se asigura că aceasta nu s-a răzgândit în privinţa soluţiei de admitere a recursului şi, de asemenea, pentru a o convinge să rămână în pronunţare la termenul de a doua zi:
"A.: - Auzi, te sun, să te rog să te mai gândeşti până mâine.
F.: - Ca să rămânem în pronunţare?
A.: - Da.
F.: - Îhî.
A.: - Bine?
F.: - Deci crezi că nu vine nimic?
A.: - Ce zici?
F.: - Crezi că nu se depune nimic?
A.: - Nu.
F.: - Nu?
A.: - Nu.
F.: - Îhî. Îhî. No. Bine, păi om face cu AP."
În acelaşi interval de timp, respectiv în data de 14.11.2014, C. s-a deplasat la sediul Tribunalului Bistriţa unde a studiat dosarul de recurs, în afara orelor de program, în prezenţa preşedintei Tribunalului, H., chiar în biroul acesteia, astfel cum rezultă din supravegherea video efectuată în baza mandatului de supraveghere, precum şi din declaraţiile martorei H..
De asemenea, din convorbirile interceptate a reieşit că, în ziua de 25.11.2014, la ora 09:04:31, avocatul numitei E., HH., l-a contactat pe expertul K. căruia i-a solicitat să se prezinte la termenul din 27.11.2014 pentru a da explicaţii în dosar, întrucât la fond le fusese respinsă acţiunea.
La termenul de judecată din data de 27.11.2014, completul de judecată a respins, însă, solicitarea de audiere a expertului K., a acordat cuvântul în dezbateri asupra recursului şi a dispus amânarea pronunţării deciziei pentru data de 04.12.2014.
În cuprinsul hotărârii primei instanţe s-a arătat că, ulterior, prin Decizia civilă nr. 286/R/04.12.2014, pronunţată de completul de judecată compus din inculpata A. şi martorele F. şi G., s-a admis recursul declarat de reclamanta E. împotriva Sentinţei civile nr. 3370/29.04.2014, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, care a fost modificată în tot, în sensul că a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâţilor I. şi Y. şi, în consecinţă, cei din urmă au fost obligaţi să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra porţiunii de teren în suprafaţă de 916 mp. Totodată, pârâţii au fost obligaţi să predea posesia terenului, să se abţină de la orice acte de conturbare ori deposedare, precum şi să ridice imobilele - construcţii edificate pe teren.
În considerentele acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut, printre altele, că statuările primei instanţe cu privire la faptul că titlul pârâţilor era mai caracterizat, motivat de înscrierea în cartea funciară a drepturilor persoanelor de la care au dobândit înainte de cel al antecesorului reclamantei, au fost greşite, întrucât efectul de opozabilitate faţă de terţi al înscrierii în cartea funciară al SC R. SA era anihilat de identificarea greşită a terenului cu date de carte funciară, astfel că orice persoană interesată cu privire la situaţia juridică a terenului în litigiu nu putea cunoaşte că acesta ar fi înscris în actele de publicitate imobiliară pe numele acestei societăţi.
Astfel, prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt descrisă anterior rezultă cu certitudine din probatoriul administrat în cauză, respectiv din interceptările telefonice şi în mediul ambiental, coroborate cu supravegherile video, cu declaraţiile martorilor F., G., E., H., I., J., K., L. şi ale inculpatei A., precum şi cu actele Dosarului nr. x/2012 şi înscrisurile comunicate de către SC Q. SA
Astfel, judecătorul fondului a apreciat că prezintă relevanţă, în primul rând, discuţia purtată în mediul ambiental, la data de 04.11.2014, în incinta hotelului B., din Municipiul Bucureşti, de către inculpata A. şi C. (înregistrată în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/UP/19.10.2014 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prelungit prin încheierea nr. 238/17.10.2014 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) care, aşa cum anterior a detaliat în expunerea pe larg a situaţiei de fapt, a pus în evidenţă, în mod neechivoc, împrejurarea că inculpata a pretins de la C., care deţinuse anterior funcţia de secretar de stat în Ministerul Justiţiei, iar la acel moment ocupa funcţia de director al Direcţiei Contencios din cadrul aceluiaşi minister, exercitarea influenţei asupra persoanelor competente să asigure promovarea de către fiul său a examenului pentru notari stagiari din anul 2015, pentru ca apoi să accepte promisiunea acestuia ca, din funcţia pe care urma să o exercite în perioada următoare în Ministerul Justiţiei sau printr-o altă persoană ce putea influenţa membrii comisiilor de examinare de la nivelul Camerelor Notarilor Publici, să asigure promovarea de către fiul său a examenului pentru notari stagiari din anul 2015 prin fraudarea acestuia. În schimbul acestui folos, în calitate de membru al completului de recurs din cadrul Tribunalului Bistriţa căruia îi fusese repartizat spre soluţionare cauza civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa sub nr. x/2012 şi care avea ca obiect recursul declarat de reclamanta E. (soţia lui C.) împotriva Sentinţei civile nr. 3370/29.04.2014, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, inculpata s-a angajat să-i obţină lui C. o hotărâre favorabilă în acel dosar, inclusiv prin continuarea diligenţelor pe care deja le depuse în acest scop pe lângă colegele sale de complet, judecătorii F. şi G..
Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către martorele F. şi G. (preşedintele şi respectiv al doilea judecător, membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea respectivului recurs) a reieşit faptul că inculpata A. şi-a exprimat faţă de ele opinia că recursul formulat de E. se impunea a fi admis, că, urmare a argumentelor juridice invocate de inculpată, judecătoarea F. şi-a schimbat opinia iniţială de respingere a recursului şi că, în final, atât aceasta cât şi judecătoarea G. au acceptat punctul de vedere al inculpatei, hotărând admiterea recursului.
De asemenea, potrivit aceloraşi declaraţii, martorele F. şi G. au admis faptul că aveau cunoştinţă că inculpata avea convingerea că C., soţul recurentei reclamante, era în măsură să-i ajute fiul pentru promovarea concursului de notari.
În acest sens, martora G. a declarat că inculpata A. credea că inculpatul C. poate să o ajute în legătură cu profesia de notar, fiind cunoscut faptul că acesta participa la examenele de admitere în profesia de notar.
De asemenea, martora F. a declarat că inculpata A. i-a povestit, plângând, că a avut o întrevedere cu C. şi că acesta i-a vorbit foarte urât, fapt care a determinat-o să considere că cel din urmă nu îşi va mai onora promisiunea de a o ajuta în problema fiului ei în situaţia în care era înlocuită în judecarea dosarului.
În acelaşi timp, martorele F. şi G. au precizat că soluţia în dosar a fost pronunţată potrivit propriilor lor conştiinţe şi convingeri, corespunzând atât probelor din dosar, cât şi părerilor tuturor judecătorilor din complet.
La rândul său, martora E., cu prilejul audierii sale de către organul de urmărire penală, a arătat că, după ce cauza ei i-a fost repartizată inculpatei A., la solicitarea telefonică a acesteia, a avut o întrevedere cu inculpata în care i-a sugerat că ar fi indicat să se strămute dosarul, întrucât colega sa de complet îi purta duşmănie soţului său. Cele comunicate de judecătorul A. au fost transmise mai departe soţului său care, însă, nu a fost de acord cu cererea de strămutare, acesta cerând doar aplicarea dispoziţiilor legale. După aproximativ o lună, a urmat o nouă întrevedere cu inculpata, care i s-a confesat cu privire la faptul că nu i se dedea dosarul la studiu de către colegele de complet. Totodată, inculpata a insistat să se vadă cu soţul său, aspect pe care ea l-a transmis mai departe acestuia, care, în consecinţă, a sunat-o. Întrucât inculpata se afla la un curs de pregătire profesională, aceasta şi soţul său s-au întâlnit în mun. Bucureşti. În afara faptului că, după acest moment, inculpata ar fi pretins că soţul său a făcut-o să plângă şi că se simţea rău după întrevederea avută cu el, martora nu a mai furnizat şi alte date despre întâlnirea dintre cei doi.
De asemenea, martora E. a susţinut că a fost încredinţată că acţiunea sa civilă era întemeiată şi că inculpata, deşi i-a povestit despre faptul că fiul său fusese respins pe nedrept la examenul pentru notari publici, nu i-a cerut sprijin pentru cel din urmă.
Judecătorul instanţei de fond a mai reţinut că, relevantă cu privire la diligenţele depuse de inculpată pentru obţinerea unei soluţii favorabile pentru soţii CC., este deopotrivă şi înregistrarea discuţiei telefonice din seara zilei de 26.11.2014, ora 20:57:49 (efectuată în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 263/UP/2014 din 13.11.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti) purtată de inculpată cu martora F. din care a reieşit că, pentru a se asigura că cea din urmă, care era preşedintele completului de judecată, nu s-a răzgândit în privinţa soluţiei de admitere a recursului şi, de asemenea, pentru a o convinge să rămână în pronunţare la termenul de a doua zi.
Legat de această discuţie telefonică, martora F. a precizat că, în momentul în care i-a spus inculpatei A. că avea mult de lucru şi dorea să amâne cauza pentru un alt termen, cea din urmă nu a fost de acord cu acest lucru.
S-a mai arătat că la solicitarea inculpatei, tot în cursul urmăririi penale s-a procedat şi la audierea soţului acesteia, martorul D., care a susţinut că A. i-ar fi povestit faptul că, în cadrul întrevederii din mun. Bucureşti, C. i-a pus acesteia în vedere că un eventual refuz de a-l ajuta în cauza sa civilă avea drept consecinţă crearea unor probleme ("o să-i pună beţe în roate") fiului lor care intenţiona să susţină un alt concurs pentru profesia de notar.
Prima instanţă a mei reţinut că supravegherea video efectuată în cauză a relevat faptul că în data de 14.11.2014, C. s-a deplasat la sediul Tribunalului Bistriţa unde a studiat dosarul de recurs al soţiei sale, în afara orelor de program, în prezenţa preşedintelui Tribunalului Bistriţa, judecătorul H., chiar în biroul acestuia. Martora H. a confirmat acest aspect, declarând că a permis studierea dosarului în biroul său întrucât C. se prezentase în afara orelor de program.
De asemenea, martora a precizat că, în anul 2012, atât ea, cât şi judecătorul F. au candidat la funcţia de preşedinte al Tribunalului Bistriţa, dar a negat că C. ar fi sprijinit-o pentru promovarea concursului şi că, oricum, acesta nu avea posibilitatea să facă acest lucru.
S-a arătat că la solicitarea inculpatei au fost audiaţi în circumstanţiere de către organul de urmărire penală martorii M., N. şi O., toţi de profesie avocaţi, care au declarat că inculpata a avut o conduită ireproşabilă în calitate de judecător, dând dovadă de o pregătire juridică temeinică, probitate şi imparţialitate în pronunţarea hotărârilor judecătoreşti.
Fiind audiată în faza urmăririi penale, inculpata A. a recunoscut fapta comisă, menţionând, însă, că, a acţionat ca urmare a unei constrângeri psihice cauzate, pe de o parte, de situaţia foarte grea în care se afla fiul ei, iar pe de alta, de presiunea psihică exercitată de C. asupra sa, acesta fiind cunoscut ca o persoană cu influenţă în sistemul judiciar.
Astfel, inculpata a admis că ajutorul promis de C. pentru promovarea de către fiul ei a concursului de notari stagiari era oferit la schimb cu ajutorul pentru "o rezolvare favorabilă şi degrabă a cauzei soţiei sale", trebuind pentru aceasta să "depună diligenţele pentru a se da o soluţie corectă în dosar."
Legat de promovarea concursului de notari, inculpata şi-a exprimat convingerea că nu se putea accede în funcţia de notar decât cu ajutor care consta în intervenţii la membrii comisiei de examinare, C. fiind în măsură să realizeze acest lucru, în virtutea funcţiilor ocupate în Ministerul Justiţiei.
Totodată, inculpata a mai declarat că nu a formulat cerere de abţinere în dosar, întrucât "familiei C. şi E. nu i-ar fi convenit niciodată", aspect confirmat de faptul că, astfel cum reiese din discuţia înregistrată în mediul ambiental, C. a susţinut că a avut cererea de strămutare pregătită, dar nu i-a dat eficienţă, aşteptând să vadă mai întâi componenţa completului de judecată. De asemenea, inculpata a subliniat în mai multe rânduri că, dacă l-ar fi refuzat pe C., ar fi fost periclitate grav şansele fiului ei de a promova concursul de accedere în profesia de notar.
Contactarea telefonică a preşedintelui de complet, în seara de dinaintea termenului de judecată din data de 27.11.2014, a fost explicată de inculpată prin faptul că, în contextul în care F. îşi exprimase la un moment dat intenţia de amânare a cauzei la un termen ulterior (în luna ianuarie sau februarie a anului următor), a insistat să rămână în pronunţare în luna decembrie a anului în curs întrucât aşa îi pretinsese C., sens în care a sunat-o pe aceasta să se asigure că nu s-a răzgândit asupra soluţiei şi a datei pronunţării, în acest fel ţinând "cu toţi dinţii" ca problema fiului ei să se poată rezolva.
Judecătorul fondului a precizat că aceste susţineri au fost confirmate parţial de martora F. care a declarat că inculpata A. i-a povestit, plângând, că a avut o întrevedere cu C. şi că acesta i-a vorbit foarte urât, fapt care a determinat-o să considere că cel din urmă nu îşi mai onora promisiunea de a o ajuta în problema fiului ei, în situaţia în care era înlocuită în judecarea dosarului. Martora a negat că inculpata i-a adus la cunoştinţă faptul că C. i-ar fi pretins soluţionarea dosarului în luna decembrie 2014 dar a precizat că, în momentul în care i-a spus că avea mult de lucru şi dorea să stabilească un alt termen, inculpata nu a fost de acord cu acest lucru. În acelaşi timp martora a susţinut că soluţia în dosar a fost pronunţată potrivit propriei sale conştiinţe, corespunzând atât probelor din dosar cât şi părerilor celorlalţi doi judecători din complet.
S-a mai arătat în cuprinsul sentinţei atacate faptul că în faza cercetării judecătoreşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) şi art. 375 alin. (11) C. proc. pen., inculpata A., în prezenţa apărătorului său ales, şi-a exprimat opţiunea pentru judecarea cauzei în procedura simplificată, bazată pe recunoaşterea învinuirii, sens în care a prezentat instanţei o declaraţie de recunoaştere a vinovăţiei autentificată sub nr. x din 27 august 2018, dată în faţa notarului public X. .
În cuprinsul acestui înscris autentic, sub sancţiunea prevăzută de lege pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii, inculpata A. a menţionat în mod explicit următoarele: "Recunosc în totalitate faptele comise de mine şi cunosc acuzaţiile aduse în actul de sesizare a instanţei şi solicit ca judecata să se facă în forma simplificată, numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor ulterior prezentate, în Dosarul nr. x/2017, înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.
De asemenea, declar că nu solicit administrarea de alte probe, cu excepţia celor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor ulterior prezentate, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere şi sunt de acord cu prestarea de muncă în folosul comunităţii.
Dau prezenta declaraţie pentru a-mi servi la Curtea de Apel Bucureşti şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea judecării cauzei în procedura simplificată."
În raport cu situaţia de fapt descrisă în considerentele anterioare, Curtea a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatei A., constând în aceea că, în calitate de judecător la Tribunalul Bistriţa, secţia civilă şi de membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei nr. x/190/2012, în data de 04.11.2014, în timp ce se afla în incinta hotelului "B." din mun. Bucureşti, a pretins în mod direct de la C., la rândul său judecător în cadrul Tribunalului Bistriţa, detaşat la data respectivă în funcţia de director al Direcţiei Contencios din cadrul Ministerului Justiţiei (fiind, de asemenea, şi soţul reclamantei-recurente E. din cauza nr. x/190/2012 aflată pe rolul Tribunalului Bistriţa) exercitarea influenţei asupra persoanelor competente să asigure promovarea de către fiul său, D., a examenului pentru notari stagiari din anul 2015, pentru ca apoi, să accepte promisiunea acestuia ca, din funcţia pe care urma să o exercite în perioada următoare în cadrul Ministerului Justiţiei sau printr-o altă persoană ce putea influenţa membrii comisiilor de examinare de la nivelul Camerelor Notarilor Publici, să asigure promovarea de către D. a acestui examen, prin fraudarea lui, în schimbul acestui folos angajându-se să-i obţină lui C. o hotărâre favorabilă în cauza în care era interesat, respectiv cauza de mai sus, având ca obiect revendicare imobiliară, angajament care a fost de altfel îndeplinit, prin Decizia civilă nr. 286/R/04.12.2014 fiind admis recursul reclamantei recurente E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Din perspectiva condiţiilor de tipicitate ale acestei infracţiuni, a subliniat faptul că pretinderea şi acceptarea foloaselor menţionate de către inculpata A. a fost în legătură cu îndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile sale de serviciu (pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti). S-a mai arătat că şi în ipoteza în care, la momentul la care inculpata i-a promis lui C. că va depune diligenţe pentru pronunţarea unei hotărâri favorabile acestuia (moment la care s-a consumat infracţiunea de luare de mită), mai înainte de a cunoaşte toate piesele dosarului civil, nu se putea reţine că actul promis era contrar îndatoririlor sale de serviciu, întrucât aceasta nu putea avea la acel moment reprezentarea acestui fapt (nu putea cunoaşte dacă soluţia promisă era legală sau nelegală).
Pentru motivele prezentate în mod detaliat, judecătorul de la prima instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a stabilit că fapta ce a făcut obiectul judecăţii există, fiind probată mai presus de orice îndoială rezonabilă, aceasta a fost săvârşită de către inculpata trimisă în judecată şi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, apreciind că este legal posibilă angajarea răspunderii penale a acesteia.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei principale, curtea de apel a constatat că pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei A., închisoarea este pedeapsa unică prevăzută în norma de incriminare incidentă, iar limitele speciale ale acesteia sunt cuprinse între 4 ani (minimul) şi 13 ani şi 4 luni (maximul), arătând că aceste limite urmează a fi reduse cu 1/3, ca efect al reţinerii în beneficiul inculpatei a cauzei de atenuare a răspunderii penale prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., referitoare la judecarea cauzei pe baza recunoaşterii învinuirii.
La individualizarea pedepsei înăuntrul acestor limite, curtea de apel a avut în vedere, potrivit art. 74 alin. (1) din C. pen., gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatei, evaluate prin prisma criteriilor enunţate în acelaşi text de lege.
Astfel, a constatat că infracţiunea comisă de inculpată prezintă o gravitate care nu poate fi ignorată sau minimalizată, întrucât aceasta, în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de magistrat judecător pe care o îndeplinea şi punând mai presus decât necesitatea înfăptuirii oneste şi imparţiale a actului de justiţie, scopul satisfacerii unor interese de ordin personal, a acceptat promisiunea fostului său coleg de instanţă C., detaşat în cadrul Ministerului Justiţiei, de a-l sprijini pe fiul său în promovarea examenului de admitere în profesia de notar public, în schimbul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile acestuia, într-un dosar civil în care soţia sa avea calitatea de recurent reclamant, aspecte de natură să genereze în rândul opiniei publice o stare acută de neîncredere în echilibrul justiţiei şi în integritatea celor chemaţi să înfăptuiască dreptatea.
Pe de altă parte, judecătorul instanţei de fond a avut în vedere ansamblul referinţelor ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatei, relevată cu prioritate fiind conduita ireproşabilă pe care aceasta a manifestat-o pe parcursul procesului penal, când a adoptat o atitudine sinceră şi cooperantă, asumându-şi responsabilitatea faptei comise şi prezentându-se cu regularitate în faţa organelor judiciare care au instrumentat cauza, la fiecare chemare a acestora.
În acelaşi sens, a reţinut şi datele privitoare la vârsta inculpatei (de 52 de ani), la lipsa antecedentelor penale (care nu constituie, totuşi, un merit personal, ce ar trebui recompensat, ci o stare de normalitate), la pregătirea profesională superioară a acesteia, fiind absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, la împrejurarea că are o familie organizată care îi oferă sprijinul material şi moral necesar reintegrării sociale, la starea de sănătate a acesteia (care s-a deteriorat în mod inevitabil pe fondul conştientizării consecinţelor dramatice ale exacerbării instinctului său matern), precum şi la faptul că inculpata, înaintea acestui conflict cu legea penală, care a fost determinat în mod esenţial de un puternic sentiment de protecţie părintească şi de dorinţa instinctuală de a contribui, fie şi prin mijloace mai puţin oneste, la împlinirea profesională a unicului său copil, a desfăşurat o carieră remarcabilă în magistratură, caracterizată prin probitate morală şi profesională şi o bună reputaţie în rândul colegilor de breaslă şi al membrilor comunităţii, astfel cum a rezultat din numeroasele caracterizări scrise aflate la dosar.
Ţinând seama de toate aspectele anterior menţionate, dar şi de împrejurarea că în raport cu modalitatea concretă de comitere a faptei, a cărei unică motivaţie a constituit-o grija inculpatei pentru viitorul unicului său fiu şi dorinţa sa de a-şi sprijini copilul pentru a-i fi bine în viaţă, prima instanţă a arătat că ordinea de drept nu a fost perturbată într-o măsură semnificativă, judecătorul apreciind că o pedeapsă egală cu însuşi minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, redus cu o treime în condiţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv de 2 ani şi 8 luni închisoare, este proporţională şi adecvată pentru justa sancţionare a inculpatei, în cauză nefiind identificate împrejurări pertinente care să justifice acordarea de circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 75 alin. (2) din C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei principale, judecătorul a constatat că, în speţă, este deopotrivă legală şi oportună acordarea beneficiului suspendării executării acestei pedepse sub supraveghere, în condiţiile în care sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege (pozitive şi negative) pentru aplicarea acestei măsuri de clemenţă, conform dispoziţiilor art. 91 şi următoarele din C. pen.
Sub acest aspect, judecătorul a observat, în primul rând, că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată inculpatei este mai mică de 3 ani închisoare, iar aceasta nu a mai suferit vreo condamnare anterioară şi, totodată, şi-a exprimat consimţământul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
În al doilea rând, a reţinut că nu au existat motive pertinente care să conducă la identificarea vreuneia dintre situaţiile care, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. pen., ar împiedica în mod absolut acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, întrucât pedeapsa aplicată inculpatei nu a fost amenda, inculpata nu a beneficiat anterior de amânarea aplicării pedepsei şi, totodată, nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ci, dimpotrivă, s-a prezentat la fiecare chemare în faţa organelor judiciare, contribuind în mod decisiv prin conduita sa procesuală sinceră şi cooperantă la soluţionarea cu celeritate a cauzei.
În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 91 alin. (1) lit. d) C. pen., având în vedere buna conduită a inculpatei manifestată anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi celelalte referinţe care au caracterizat în mod pozitiv persoana acesteia şi care pledează în favoarea ideii că inculpata dispune de resursele necesare înţelegerii şi conştientizării reale şi efective a consecinţelor negative ale comportamentului său antisocial, astfel încât pe viitor să nu mai reitereze o astfel de conduită, judecătorul instanţei de fond a apreciat că nu este necesară executarea propriu-zisă a pedepsei aplicate inculpatei, supravegherea atentă a conduitei ei pentru o perioadă determinată de timp prin intermediul măsurilor de supraveghere şi al obligaţiilor aferente beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere fiind aptă să contribuie la reeducarea şi reinserţie socială a acesteia.
Referitor la pedepsele accesorii şi complementare, judecătorul instanţei de fond a constatat că săvârşirea unei infracţiuni prin care au fost afectate autoritatea şi prestigiul sistemului judiciar au constituit un argument pertinent şi suficient pentru a conduce la concluzia că inculpata este nedemnă să fie aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, să ocupe o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, de asemenea, să ocupe o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, astfel că i-a interzis acesteia, cu ambele titluri, în temeiul art. 65 alin. (1), (3) şi, respectiv, art. 67 alin. (1), (2) din C. pen., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi k) din acelaşi cod, în cazul şi pe durata executării pedepsei principale şi, respectiv, pe o perioadă ulterioară de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
Totodată, având în vedere că inculpata a săvârşit infracţiunea ce i-a fost reţinută în sarcină în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, judecătorul i-a interzis, cu ambele titluri, în aceleaşi condiţii şi pe aceleaşi perioade şi exercitarea dreptului prevăzut de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen., respectiv acela de a exercita profesia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii.
Împotriva Sentinţei penale nr. 184/F din data de 24 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017 a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 26 septembrie 2018, calea de atac fiind însuşită de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
Prin motivele depuse, atât în scris, cât şi susţinute oral în şedinţă publică, Ministerul Public a criticat sentinţa primei instanţe pentru motive de netemeinicie referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei A., precum şi cu privire la durata termenului de supraveghere. Astfel, procurorul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare [echivalent cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000] şi majorarea termenului de supraveghere prev. de art. 92 C. pen., de la 3 la 4 ani.
Examinând sentinţa penală atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de Ministerul Public şi a dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen. "Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta."
Dispoziţiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 prevăd că faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care este judecător se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime.
Infracţiunea de luare de mită este o infracţiune de pericol menită să protejeze relaţiile sociale referitoare la normala activitate a autorităţilor, instituţiilor publice, a operatorilor economici sau persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral de stat, a persoanelor care exercită un serviciu de interes public sau a oricărei persoane juridice. În doctrină s-a arătat că valoarea socială protejată prin incriminarea infracţiunii de luare de mită este onestitatea funcţionarilor statului, care nu trebuie să solicite sau să primească niciun beneficiu suplimentar pentru exerciţiul funcţiei publice şi nici nu trebuie să vândă beneficiul statutului lor celor care sunt interesaţi (Noul C. pen., partea specială. Analize, explicaţii, comentarii, coordonator II., Ed. Universul Juridic. Bucureşti 2014, pag. 413).
Instanţa de apel consideră că prima instanţă a individualizat corespunzător pedeapsa aplicată inculpatei A., aceasta fiind în limite legale şi stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen.
În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere că inculpata A. a beneficiat de procedura simplificată a judecăţii, recunoscând faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitând ca judecata să se realizeze doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. "Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime."
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de luare de mită pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. este închisoarea de la 4 ani la 13 ani şi 4 luni.
Aşa cum s-a arătat, inculpata a beneficiat de procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, drept pentru care intervalul de pedeapsă în care s-a individualizat sancţiunea pentru infracţiunea comisă de intimata inculpată, ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este cuprins între 2 ani şi 8 luni închisoare şi 8 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare.
Instanţa de fond a aplicat inculpatei A. o pedeapsă în cuantum de 2 ani şi 8 luni închisoare, egală cu limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracţiunea de luare de mită săvârşită, pedeapsă care, şi în aprecierea instanţei de apel, răspunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.
Prevenţia specială presupune o adaptare a pedepsei atât la periculozitatea faptei, cât şi la persoana inculpatului.
Fără a tăgădui gradul de pericol social concret al infracţiunii de luare de mită săvârşită de inculpata A., instanţa de apel valorifică şi criteriul legat de comportamentul procesual al inculpatei, respectiv conduita în cursul procesului penal ce s-a înscris în parametrii de recunoaştere totală a infracţiunii reţinute în sarcina sa, având o atitudine sinceră şi cooperantă, asumându-şi responsabilitatea faptei comise.
În egală măsură, pledează în favoarea menţinerii cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă şi datele ce caracterizează persoana inculpatei care se află la primul contact cu legea penală, fapta sa reprezentând un caz izolat, pe care a arătat că o regretă şi ale cărei consecinţe le-a înţeles pe deplin, inculpata fiind o persoană integrată social, cu pregătire profesională superioară (absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj) şi o carieră de peste 30 de ani în magistratură, bucurându-se de apreciere în rândul colegilor magistraţi şi al membrilor comunităţii din care provine.
În lipsa unor elemente probatorii care să indice contrariul acestor concluzii ale instanţei de fond, instanţa de apel constată că pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa apelată, constituie o pedeapsă justă, aptă să conducă la atingerea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, dispusă de prima instanţă, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, instanţa de control judiciar consideră că este suficientă pentru atingerea scopului coercitiv, de exemplaritate şi educativ al pedepsei, fiind în măsură să susţină conştientizarea consecinţelor faptei comise şi o conduită viitoare pozitivă.
Termenul de supraveghere de 3 ani, reprezintă o perioadă suficientă în care conduita inculpatei va fi atent supravegheată, prin intermediul măsurilor şi obligaţiilor dispuse în conformitate cu prevederile art. 93 din C. pen., acestea fiind o garanţie a atingerii scopului pedepsei.
Instanţa de apel mai constată că procurorul a solicitat reformarea sentinţei sub aspectul chestiunilor de temeinicie a pedepsei aplicate (cuantum şi termen de supraveghere), dar nu a prezentat alte probe decât cele evaluate de prima instanţă, care să impună, eventual, înlăturarea concluziilor la care a ajuns instanţa de fond în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, însuşit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie împotriva Sentinţei penale nr. 184/F din data de 24 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017, privind pe intimata inculpată A..
În baza art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, însuşit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie împotriva Sentinţei penale nr. 184/F din data de 24 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017, privind pe intimata inculpată A..
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelului, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 220 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02 octombrie 2019.
GGC - GV