Appeal against 15-day provisional arrest for EAW surrender dismissed as unfounded; arrest order upheld.

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 09 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, printre altele, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 zile, începând cu data de 09 ianuarie 2020 până la data de 23 ianuarie 2020, inclusiv.

Pentru a dispune această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la data de 07.01.2020, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată sub nr. x/2020 solicitarea autorităţilor judiciare germane, transmisă prin intermediul semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.12.2019, de autorităţile judiciare germane faţă de persoana solicitată A. şi arestarea provizorie în vederea predării.

S-a arătat că în cuprinsul semnalării, autorităţile judiciare germane au menţionat că respectivul mandat a fost emis în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis la data de 29.11.2019 de către Tribunalul districtual din Hof.

Prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de formă, potrivit art. 102 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004, în sprijinul semnalării prezentându-se mai multe informaţii traduse în limba română.

De asemenea, s-a menţionat că a fost înaintată la dosar expunerea faptelor pentru care s-a solicitat arestarea provizorie în vederea predării, data şi locul comiterii acestora, încadrarea juridică, fiind indicat actul ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare.

În consecinţă, în vederea asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare emis în cauză şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Curtea a apreciat că se impune luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o perioadă de 15 zile, măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar nefiind apte a-şi atinge scopul în cauză, situaţia familială, precum şi riscul pierderii locului de muncă, invocate de persoana solicitată, neputând determina luarea unei măsuri preventive mai blânde.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia Penală, la data de 13 ianuarie 2020, fiind fixat termen de judecată la data de 15 ianuarie 2020, cu citarea contestatorului persoană solicitată la locul de deţinere şi cu asigurarea apărării.

Cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică contestatorul a solicitat, în esenţă, înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar, întrucât este unic întreţinător al familiei, are un loc de muncă stabil şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

De asemenea, a invocat faptul că la dosarul cauzei nu a fost depus mandatul european de arestare tradus în limba română.

Examinând încheierea atacată, în raport de actele dosarului şi criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de fond a evaluat corect particularităţile cauzei şi a constatat că sunt îndeplinite cumulativ, în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare, condiţiile pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând din data de 09 ianuarie 2020 până la data de 23 ianuarie 2020, inclusiv.

Se observă că, în cauză, persoana solicitată A. a fost prezentată Curţii de Apel Bucureşti în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând arestarea provizorie a persoanei solicitate, care a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 08 ianuarie 2020, ora 2235, în baza ordonanţei de reţinere nr. 4 din 08 ianuarie 2020, emis în Dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte reţine că prin semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen, autorităţile judiciare din Germania au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.12.2019 pe numele cetăţeanului român A., dispus în baza Mandatul nr. x a Gs 2879/19 emis la data de 29.11.2019 de către Tribunalul districtual din Hof, pentru săvârşirea, în calitate de autor, a infracţiunilor de furt agravat în bandă organizată şi furt deosebit de grav prevăzute de art. 244, 243 (1) (3), 53 din C. pen. german (35 de fapte), presupus comise începând cu anul 2016, în mai multe centre comerciale din Republica Federală din Germania, arătându-se că numitul A., este membru al unui grup de autori care operează la nivel supraregional.

În fapt, s-a reţinut că în perioada 10.05.2017 - 20.08.2017, suspecţii au intenţionat să sustragă din patrimoniul centrelor comerciale maşini agricole, pe care le vindeau ulterior către terţi în pieţe, în special în România, în jud. Călăraşi. Mai apoi, suspecţii îşi împărţeau între ei veniturile obţinute, în sarcina persoanei solicitate A. reţinându-se că a cauzat, astfel, un prejudiciu total de aproximativ 80.000 de euro.

Potrivit dispoziţiilor art. 82 şi art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.

În acest context, susţinerea contestatorului A. privind lipsa de la dosar a mandatului european de arestare în limba română, nu poate fi primită ca motiv pentru respingerea cererii de arestare provizorie sau pentru înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă. De altfel, se observă că prima instanţă a fixat în cauză un termen scurt, tocmai în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare tradus în limba română.

În condiţiile existenţei unei semnalări cu privire la contestatorul A. şi, în raport de natura şi gravitatea acuzaţiilor, precum şi de pedeapsa maximă prevăzută în cazul infracţiunilor de furt agravat în bandă organizată şi furt deosebit de grav de legislaţia statului solicitant (15 ani închisoare), instanţa de control judiciar constată că arestarea provizorie este oportună şi necesară.

Înalta Curte mai observă că, la evaluarea măsurii preventive optime şi utile, s-au avut în vedere atât aspecte ce ţin de fapta cercetată, respectiv numărul ridicat de acte materiale (35 de fapte), prejudiciul produs (aproximativ 80.000 euro), cât şi scopul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, prin această măsură urmărindu-se executarea în bune condiţii a mandatului european de arestare, precum şi împiedicarea sustragerii persoanei solicitate de la această procedură.

Totodată, Înalta Curte reţine că, la acest moment procesual, poziţia contestatorului A. de refuz la predare sau aspectele de ordin personal (copii în întreţinere, loc de muncă stabil, lipsa antecedentelor penale) nu au aptitudinea de a impune o altă măsură preventivă ca fiind judicioasă.

Apreciind că măsura arestării provizorii dispusă în vederea asigurării predării persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Germania, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale (există o semnalare SIS cu privire la aceasta, autorităţile judiciare germane au demarat cercetarea pentru fapta prevăzută şi de legea română, nu există neclarităţi cu privire la identitatea persoanei solicitate), Înalta Curte, în temeiul art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 ianuarie 2020.

GGC - NN