Inadmissible appeal against final appellate decision due to exhaustion of ordinary judicial remedies.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 333 din data de 6 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2019 a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. S-a constatat că infracţiunea din prezentul dosar este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, astfel: 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat, conform Sentinţei penale nr. 1374 din 19 noiembrie 2015, definitivă prin neapelare la data de 28 iulie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015; 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere, conform Sentinţei penale nr. 1264 din 2 noiembrie 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 426/P din 13 aprilie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/2015.

În baza art. 85 C. pen. din 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1374 din 28 iulie 2016.

În baza art. 97 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1264/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 426/P din 13 aprilie 2017.

În baza art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu reţinerea art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate - 8 luni închisoare, în final aplicându-se inculpatului pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut, în esenţă, că dezlegarea dată acţiunii penale, este legală şi temeinică şi că în cauză nu pot identificate elemente care să conducă la o soluţie contrară celei pronunţate de instanţa de fond, mai cu seamă că pedeapsa aplicată inculpatului reflectă persoana acestuia, dar şi circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, care pun în lumină pericolul concret pentru siguranţa participanţilor la trafic şi urmările care se puteau produce prin fapta din data de 31 ianuarie 2015.

Împotriva Deciziei penale nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, a declarat apel A..

La termenul din data de 27 ianuarie 2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată, având în vedere că, în această cauză, au fost epuizate căile ordinare de atac.

Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În urma unui scurt istoric al cauzei, se constată următoarele:

- prin Sentinţa penală nr. 333 din 6 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2019 a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. S-a constatat că infracţiunea din prezentul dosar este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, astfel: 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat, conform Sentinţei penale nr. 1374 din 19 noiembrie 2015, definitivă prin neapelare la data de 28 iulie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015; 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere, conform Sentinţei penale nr. 1264 din 2 noiembrie 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 426/P din 13 aprilie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/2015.

Au fost anulate cele doua pedepse de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei, iar în final i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

- prin Decizia penală nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 333 din 6 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2019, ca nefondat.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul formulat de inculpatul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, în privinţa deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Drept urmare, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat inculpatul condamnat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul condamnat A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.

GGC - CL