Contestation of execution barred from challenging substantive liability and civil damages allocation in final criminal judgments

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2020

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 iulie 2020, sub nr. x/2020, condamnatul A. a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a, art. 598 alin. (2) teza ultima raportat la art. 600 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 131/A din data de 25 mai 2018 şi a încheierii din data de 11 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

În argumentarea cererii, condamnatul a invocat, în esenţă, următoarele aspecte, redate în ordinea fidelă a subscrierii lor, astfel cum rezultă din cele 19 file ale contestaţiei la executare:

Prin sentinţa penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 5 ianuarie 2018, instanţa a dispus, sub aspectul laturii civile, printre altele, obligarea sa la plata către cele două părţi vătămate (civile) a unei despăgubiri de câte 100.000 euro pentru fiecare dintre acestea, fără ca în cuprinsul hotărârii să se scrie suma anterior menţionată şi în litere, existând astfel posibilitatea unei erori de redactare (pag. 21 din considerente şi pag. 25 din dispozitivul sentinţei), suma reală fiind de 10.000 euro.

I. Aceste dispoziţii au fost menţinute prin decizia penală nr. 131/A din 25 mai 2018 şi încheierea din data de 11 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, devenind executorii.

În dispozitivul hotărârilor anterior menţionate nu s-au identificat nici bunurile supuse sechestrului, prin indicarea proceselor-verbale de punere sub sechestru şi a infracţiunilor pentru care s-a dispus o astfel de măsură. Neprocedându-se astfel, hotărârea indicată intră sub rigorile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2) teza ultimă, raportat la art. 600 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât, la data de 13.06.2016, a fost supus unui sechestru penal (confiscare) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 189, 291 şi 259 C. pen.

a) Mai mult, în dispozitivul încheierii de îndreptare a erorii materiale din 11.01.2019, apare cu un prenume greşit, respectiv, "A.", în loc de "A.", fiind, prin urmare, condamnat sub un nume greşit. Această situaţie naşte un impediment de natură penală cu privire la executarea pedepsei sub supraveghere, făcând incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

b) În plus, prin aceeaşi încheiere s-a dispus şi schimbarea numelui uneia dintre părţi vătămate (civile), ceea nu se poate face într-o procedură de îndreptare de eroare materială, în condiţiile în care această modificare a intervenit ulterior pronunţării deciziei din apel, iar partea vătămată minoră este şi beneficiara unor despăgubiri civile. În acest fel, a apărut un impediment procedural privind executarea hotărârii, cu consecinţe juridice în ceea ce priveşte executarea silită, existând o cauză care împiedică executarea.

Aspectele învederate se constituie în impedimente la executarea hotărârii, atât în ceea ce priveşte latura penală a cauzei - putând fi vorba despre o altă persoană, cât şi în latură civilă - având în vedere ca poate fi vorba despre o altă persoană minoră, iar consecinţa firească este anularea daunelor morale acordate părtilor vătămate întrucât în hotărârea instanţei de fond, în cea din apel şi în încheierea de îndreptare din 11 ianuarie 2019 a instanţei supreme argumetaţia vizând acţiunea civilă vizează cu totul alte infracţiuni decât cele pentru care a fost cercetat şi condamnat.

Practic, raportat la considerentele existente în decizia instanţei de apel sub acest aspect, se impune lămurirea şi înlăturarea dispoziţiilor contrare din sentinţa instanţei de fond, prin care, în lipsa vreunei expertize sau document demonstrativ al pretenţiilor părţilor vătămate, acestea au fost încuviinţate şi s-a dispus un sechestru penal asupra bunurilor sale pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, trafic de influenţă şi sustragerea sau distrugerea de inscrisuri

De altfel, instanţa de apel avea posibilitatea să constate că probele administrate în cauză nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, întregul raţionament avut în vedere de prima instanţă fundamentându-se exclusiv pe deducţii şi aprecieri nefundamentate probator, aspect adus la cunoştinţa Înaltei Curţi prin motivele de apel formulate.

În acest sens, contestatorul a redat în cuprinsul contestaţiei următoarele critici aduse hotărârii de primă instanţă şi celei din apel, invocând, în esenţă, punctual: măsurile de confiscare vizează bunuri care nu au nicio legătură cu infracţiunea de participaţie improprie la mărturie mincinoasă, pentru care a fost condamnat; nu a săvârşit infracţiunea anterior menţionată; cele două rapoarte de expertiză sunt lovite de nulitate întrucât s-au efectuat cu tehnologie diferită şi pe baza unor probe recoltate din zone diferite ale corpului, în condiţii diferite; soluţia de condamnare s-a bazat exclusiv pe probe indirecte, chiar ilegale şi pe deducţii; în dosar s-a dispus sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor sale imobile, deşi nu există autor al infracţiunii de mărturie mincinoasă.

II. Judecata cauzei s-a făcut în lipsa părţii responsabile civilmente I.N.M.L."Mina Minovici", ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosar.

III. În cauză sunt incidente dispoziţiile prev. de art. 154 lit. d) C. pen., fiind incidentă o cauză de încetare a procesului penal (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.).

În plus, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă lipseşte sesizarea organului de cercetare penală, ceea ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Deopotrivă, sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. pentru infracţiunea de participatie impropie la mărturie mincinoasă, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada unei acţiuni concrete din partea sa, de determinare, cu intenţie, a medicilor legişti, precum şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - în ceea ce priveşte infracţiunea de nerespectarea hotărârii judecatoresti, întrucât nu s-a făcut dovada elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

IV. Prin hotărârea instanţei de fond s-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor sale imobile până la concurenţa sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, măsură dispusă prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 02.06.2016, în condiţiile în care prin procesul-verbal din 13.06.2016 (care nu a fost menţionat în dispozitiv) s-a pus sechestru pe bunurile sale pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat (art. 189 C. pen.), trafic de influenţă (art. 291 C. pen.) şi sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 alin. (1) C. pen.).

Or, un sechestru asigurător ca cel impus prin hotărârea instanţei de fond, menţinută în apel, nu reprezintă decât o confiscare a patrimoniului său imobiliar (inclusiv al soţiei şi a familiei sale, echivalentul muncii a 3 generaţii), ceea ce vine în contradicţie cu orice normă de drept, inclusiv cu Constituţia Romaniei (art. 44 alin. (1) şi (9), dar şi cu celelalte prevederi ale C. pen. care exemplifică infracţiunile pentru care se dispune o astfel de măsură, în raport cu infracţiunile pentru care a fost condamnat nejustificându-se o astfel de măsură.

V. Dispozitivul decizei nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie "nu lămureşte şi nici nu rezultă de unde a menţinut instanţa de apel soluţia instanţei de fond, aspectele preluate de instanţa fondului cu privire la cheltuielile către stat, prin justificarea efectivă a acestor cheltuieli, prin facturi sau alte documente justificative referitoare la cei 17.500 RON, ca de altfel şi cei 12.470 RON către partea civilă B., care la rândul acesteia nu a motivat de unde rezultă aceste cheltuieli ".

VI. Or, în condiţiile în care convorbirile telefonice, ca şi alte probe administrate în cauză, "au fost secretizate şi arhivate" conform adresei din 06.11.2017 a Parcheului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în prezent sunt distruse (art. 142 alin. (6) teza ultimă C. proc. pen.) şi având în vedere că prin Deciziile nr. 26/2019 şi nr. 302/2017 ale Curţii Constituţionale s-a dispus anulare protocoalelor Parchetului General cu S.R.I., în cauză se impune anularea cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.500 RON, întrucât acestea sunt aferente înregistrărilor telefonice efectuate de S.R.I, conform referatului trimis de Unitatea Militară nr. 0891 Bucureşti.

Deopotrivă, se impune înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de transport către martorii C. şi D., atâta timp cât acestea nu au fost dovedite, ci doar solicitate.

VII. Referitor la acordarea daunelor morale pentru infracţiunea de participatie improprie la mărturie mincinoasă cu autor necunoscut, trebuie avut în vedere că prin decizia nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curţi, modificată prin încheierea din 11 ianuarie 2019, s-a reţinut că "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pentru care instanţa nu a fost sesizată sau şi mai exact, a fost clasată".

Or, în condiţiile în care argumentaţia instanţei de apel vizând daunele morale acordate părţilor vătămate se raportează la dispoziţiile art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 259 alin. (1) C. pen., deci la cu totul alte infracţiuni decât cele pentru care a fost cercetat şi condamnat, se impune anularea acestora.

Aceasta cu atât mai mult cu cât argumentele instanţei de fond sub acest aspect, potrivit cărora "în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, intinderea acestora se stabilieste prin raportare la gravitatea urmărilor produse şi la intensitatea suferinţelor cauzate" constituie o motivaţie lipsită de logica elementară a unei argumentaţii pertinente şi echitabile, "dar si de un punct de evaluare de natură tehnică".

Având în vedere aceste aspecte, în cauză este necesară lămurirea si înlăturarea acestor dispoziţii contrare.

VIII. În plus, în cauză nu s-a efectuat o expertiză şi nici nu s-a administrat vreo probă care să justifice pretenţiile părţilor vătămate, deşi, pentru luarea unei astfel de măsuri era necesară efectuarea unei expertize psihosociale făcută de psiholog, care să constate eventualele stări de anxietate, tendinţe suicidale, stări depresive, pierderea stimei de sine, pesimism de timp anxios, incapacitate de lucru ale părţilor vătămate.

Or, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu există nici măcar un raport al unui asistent social din cadrul autorităţii tutelare, a cărui activitate este guvernată de dispoziţiile Legii nr. 466/2004 privind statutul asistentului social, este evidentă lipsa oricărei argumentaţii a soluţiei de acordare a daunelor morale pentru partea minoră. De altfel, în condiţiile în care părţile civile nu au solicitat administrarea unor astfel de probe, instanţele aveau posibilitatea de a le ordona şi din oficiu, chiar dacă părţile se împotriveau, în temeiul art. 254 alin. (5) teza finală C. proc. civ.

IX. În plus, în condiţiile în care în decizia instanţei de apel se arată că aceste aspecte vor fi avute în vedere la momentul când se va descoperi autorul necunoscut, acesta încadrându-se în categoria experţilor din cadrul I.N.M.L. sau I.N.C.R., în temeiul art. 1373 C. civ., aceste instituţii aveau calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.

X. Hotărârea instanţei cu privire la infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prev. de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. este netemeinică şi nelegală întrucât prin încheierea din 05.06.2015 a fost pusă în executare hotărârea, iar subiectul activ al infractiunii era statul.

XI. În cauză se impune lămurirea şi înlăturarea dispoziţiilor contrare existente în dispozitivul deciziei penale şi al încheierii contestate, prin care s-a menţinut dispoziţia instanţei de fond de obligare a sa la plata către cele două părţi vătămate (civile) de daune morale, întrucât această măsură este lipsită de orice fel de argumentaţie, atât de natură logică, cât şi juridică, sens în care se impun următoarele precizări:

a) suma de 100.000 euro pentru fiecare parte civilă "nu reflectă valoarea echităţii", motiv pentru care se apreciază că aceasta este, în realitate, de 10.000 euro;

Aceasta întrucât în cauză nu a fost dovedite aşa-zisele "şicane şi umilinţe" amintite la fila x din hotărârea instanţei de fond, soluţia în latura civilă a cauzei, în ansamblul ei, fiind dată cu încălcarea gravă a art. 6 din C.E.D.O. De altfel, conform dispoziţiilor legale, cuantumul despăgubirilor morale nu poate fi mai mare decât cuantumul a 19-20 salarii din economia statului respectiv, fără a depăşi nivelul de trai al ţării de referinţă.

În plus, dispoziţiile menţionate sunt şi contradictorii, dispozitivul deciziei din apel şi al încheierii de îndreptare de eroare materială din 11.01.2019 neputând fi puse în aplicare, în condiţiile în care, în cea din urmă, uneia dintre părţile civile i-a fost schimbat numele, iar prenumele debitorului nu este scris în mod corect (art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.).

b) întrucât instanţele nu au scris suma de 100.000 euro şi în litere, este posibil ca aceasta să fie rezultatul unei erori de redactare;

c) unitatea băneasca a României este leul, motiv pentru care, în condiţiile în care instanţa de apel a motivat soluţia dată laturii civile a cauzei în 5 fraze fără să facă menţiune la moneda naţională, este necesar a fi lămurită hotărârea pronunţată de aceasta, sub aspectul menţionat.

d) din dispozitivul deciziei atacate nu rezultă cum a menţinut instanţa de apel soluţia instanţei de fond cu privire la cheltuielile judiciare către stat, în condiţiile în care acestea nu au fost justificate;

Or, în contextul în care convorbirile telefonice, ca şi alte probe administrate în cauză, "au fost secretizate şi arhivate" conform adresei din 06.11.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în prezent sunt distruse (art. 142 alin. (6) teza ultimă C. proc. pen.) şi având în vedere că prin Deciziile nr. 26/2019 şi nr. 302/2017 ale Curţii Constituţionale s-a dispus anularea protocoalelor Parchetului General cu S.R.I., în cauză se impune anularea cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.500 RON, întrucât acestea sunt aferente înregistrărilor telefonice efectuate de S.R.I, conform referatului trimis de Unitatea Militară nr. 0891 Bucureşti.

Deopotrivă, se impune înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de transport către martorii C. şi D., atâta timp cât acestea nu au fost dovedite, ci doar solicitate.

e) măsurile asigurătorii au fost dispuse de instanţa de fond în vederea garantării reparării pagubei şi executării cheltuielior judiciare, în condiţiile în care instanţa nu a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului acestora şi nu există nicio dovadă care să justifice pretenţiile părţilor vătămate.

Pentru argumentele prezentate, condamnatul A. a solicitat lămurirea şi înlăturea dispoziţiilor contrare cuprinse în hotărârile contestate, prin anularea daunelor morale acordate părţilor vătămate, învederând că argumentaţia acestei soluţii nu se regăseşte nici în considerentele şi nici în dispozitivul hotărârilor atacate, singurele motive în acest sens vizând alte infracţiuni decât cele pentru care a fost cercetat şi condamnat.

În susţinerea cererii, contestatorul a depus copii ale tuturor înscrisurilor menţionate în cuprinsul acesteia, înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost repartizată aleatoriu completului C10, fixându-se termen de judecată la data de 2 octombrie 2020.

Anterior termenului fixat în cauză, prin referatul preşedintelui completului de judecată din 29 septembrie 2020, s-a dispus ataşarea la dosar a fişelor Ecris ale dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, precum şi a fotocopiilor contestaţiilor la executare ce au făcut obiectul respectivelor dosare.

La termenul din 2 octombrie 2020, luând act de solicitarea reprezentantului Ministerului Public de trimitere a cauzei, conform Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, la completul care a pronunţat decizia contestată, completul învestit, verificându-şi competenţa, a constatat că, raportat la temeiul de drept al prezentei contestaţii - art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, raportat la art. 1091 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care sunt aplicabile numai în cazul contestaţiilor la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Ca urmare, constatându-se legal învestit, completul de judecată a procedat la judecarea cauzei potrivit dispoziţiilor procesual penale în materie.

La acelaşi termen, contestatorul condamnat A. şi reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii pe fondul contestaţiei la executare, susţinerile acestora fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

*

Analizând contestaţia la executare formulată de condamnatul A. pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., formulată, prin apărătorul ales, de părţile civile B. şi E., reprezentată legal de mama sa, B..

În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 67 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

În temeiul art. 67 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În art. 45 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi urm. C. proc. pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de părţile civile B. şi E., reprezentată legal de mama sa, B., dispunându-se obligarea inculpatului A.:

- la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale, către partea civilă B.;

- la plata sumei de 100. 000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale, către partea civilă E., reprezentată legal de mama sa B..

În temeiul art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului A. până la concurenţa sumelor acordate, dispusă prin ordonanţa nr. 1335/P/2011 din data de 02.06.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea garantării reparării pagubei şi a executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr. x/11.05.2011 întocmit de experţii din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici Bucureşti".

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.470 RON către partea civilă B., reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a admis cererea formulată de martorii C. şi D..

În temeiul art. 273 C. proc. pen., cheltuielile de transport prilejuite de chemarea martorilor C. şi D. în faţa instanţei de judecată, în cuantum de 595 RON şi 44,98 GBP, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

II. Prin decizia penală nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, în opinie majoritară, s-au decis următoarele:

S-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei.

S-au înlăturat dispoziţiile vizând executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 2 Bucureşti sau în cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, pe o perioadă de 120 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Prin aceeaşi decizie s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de părţile civile B. şi E., prin reprezentant B., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare deciziei din apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor ocazionate de soluţionarea apelului formulat de inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantele părţi civile B. şi E., prin reprezentant B., au fost obligate la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea din data de 11 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelantele părţi civile B. şi E., prin reprezentant legal B. şi, ca urmare, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2016, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., în sensul că, în referire la considerentele deciziei ce vizau încadrarea juridică pentru infracţiunea de participaţie improprie la mărturie mincinoasă, s-a trecut în mod corect art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în loc de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 259 alin. (1) C. pen., cum greşit s-a notat.

III. Condamnatul A. a formulat contestaţii atât împotriva executării hotărârii instanţei de fond, cât şi a celei pronunţate de instanţa de apel, după cum urmează:

- contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. (aflată, în copie, la dosarul Înaltei Curţi), ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei penale nr. 249/F din data de 22.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016 (definitivă prin decizia penală nr. 131/A din data de 25.05.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) sub aspectul întinderii şi modalităţii de executare a soluţiei dată laturii civile a cauzei;

Contestaţia la executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa penală nr. 25/F din 08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul anterior menţionat, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 574 din 24.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

- contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. (aflată, în copie, la dosarul Înaltei Curţi), ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 131/A din data de 25.05.2018 (îndreptată prin încheierea din data de 11.01.2019), pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, sub aspectul întinderii şi modalităţii de executare a soluţiei dată laturii civile a cauzei;

Contestaţia la executare a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală definitivă nr. 229/A din 11.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul anterior menţionat.

- contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. ce face obiectul cauzei de faţă, prin care invocă împiedicarea la executarea soluţiei dată laturii civile a cauzei, pentru argumentele prezentate supra.

În acest context, evaluând prezenta contestaţie la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte notează următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - cazul de contestaţie la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca şi împiedicarea la executare - cazul de contestaţie la executare prevăzut de teza a II-a a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestaţii la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise limitelor în care hotărârea se execută, iar nu legalitatea soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat.

În contextul consideraţiilor teoretice anterior expuse, evaluând motivele prezentei contestaţii la executare, Înalta Curte constată, prioritar, că din multitudinea de aspecte invocate în cuprinsul acesteia, fidel redate în preambulul prezentelor considerente, doar cele subscrise punct. I teza iniţială, I.a), I.b), IV, V, XI. b), XI. c), XI.d) şi XI. e), pot fi circumscrise, formal, unor motive de contestaţie la executare.

Toate celelalte aspecte menţionate în cuprinsul cererii, parte dintre acestea neinvocate în cererile anterioare şi vizând, în esenţă:

a) judecarea cauzei în lipsa părţii responsabile civilmente I.N.M.L."Mina Minovici", care nu a fost introdusă ca parte în dosar;

b) omisiunea constatării incidenţei situaţiilor prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 154 lit. d) C. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. - ca urmare a lipsei sesizării organelor de urmărire penală pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă;

c) omisiunea constatării incidenţei art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în raport de infracţiunea de participaţie improprie la mărturie mincinoasă, câtă vreme nu s-a făcut dovada unei activităţi concrete de determinare exercitate de condamnat, şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - în raport de infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, în contextul în care nu s-a făcut dovada unei rezistenţe a condamnatului la punerea în executare a hotărârii;

d) omisiunea anulării cheltuielilor judiciare în cuantum de 17.500 RON aferente înregistrărilor telefonice efectuate de S.R.I în cauză, ca efect al Deciziile nr. 26/2019 şi nr. 302/2017 ale Curţii Constituţionale, prin care s-a dispus anularea protocoalelor Parchetului General cu S.R.I.;

e) omisiunea anulării daunelor morale pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, în condiţiile în care în decizia din apel s-a reţinut că "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pentru care instanţa nu a fost sesizată sau şi mai exact, a fost clasată", iar acestea au fost acordate pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost condamnat inculpatul;

f) obligarea condamnatului la plata de daune morale faţă de părţile civile, în lipsa unei expertize psihosociale care să constate eventualele stări de anexitate, tendinţe suicidale, stări depresive ale acestora şi a oricăror alte dovezi privind pretenţiile lor;

g) necitarea în cauză a I.N.M.L. sau I.N.C.R, deşi, raportat la reţinerile instanţei de apel în sensul că aspectele vizând latura civilă a cauzei vor fi avute în vedere la momentul când se va descoperi autorul necunoscut al infracţiunii de mărturie mincinoasă, este evident că aceste instituţii aveau calitate de parte responsabilă civilmente în cauză;

h) injusta condamnare a contestatorului pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti;

i) lipsa oricărei argumentaţii a soluţiei dată laturii civile a cauzei - se circumscriu unor veritabile critici de fond, prin care se tinde la cenzurarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea.

Aceste susţineri, prin finalitatea urmărită, nu pot fi însă valorificate pe calea contestaţiei la executare, instrument jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidentele limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea modifica, însă, soluţia dispusă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Practic, prin invocarea aspectelor anterior menţionate, contestatorul A. nu aduce în discuţie vreun incident ivit în executarea deciziei contestate, ci critică însăşi soluţia dispusă prin aceasta, atât cu privire la latura civilă, cât şi cu privire la latura penală a cauzei, urmărind astfel să transforme instrumentul juridic prevăzut de art. 598 C. proc. pen. într-o veritabilă cale ordinară de atac.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că aspectele subscrise punct. I teza iniţială, I.a), I.b), IV, V, XI. b), XI. c), XI.d) şi XI. e) în cadrul cererii pendinte (care vizează, în esenţă: omisiunea menţionării, în dispozitivul hotărârii contestate, a bunurilor supuse măsurii sechestrului; indicarea incompletă a numelului condamnatului în cuprinsul încheierii de îndreptare eroare materială; indicarea eronată a numelui unei părţi vătămate în cuprinsul aceleiaşi hotărâri; neclaritatea dispoziţiei de menţinere, prin decizia din apel, a dispoziţiilor instanţei de fond privind cheltuielile judiciare către stat stabilite în sarcina condamnatului; neindicarea, cu litere, a cuantumului despăgubirilor morale acordate celor două părţi vătămate; necuantificarea în moneda naţională a sumelor acordate părţilor vătămate cu titlu de daune morale, unele dintre aceste elemente fiind subscrise, repetat, mai multor subpuncte aşe contestaţiei) identificate, strict formal, ca potenţiale motive de contestaţie la executare, au fost invocate de către condamnatul A. şi în contestaţiile la executare formulate anterior în aceeaşi cauză (ataşate, în copie, la dosarul de faţă), fiind însă circumscrise unor nelămuriri privind hotărârile contestate, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Din această perspectivă, rezultă că toate aceste împrejurări au făcut deja obiectul cenzurii în procedurile judiciare similare demarate anterior de condamnatul A., iar instanţele astfel învestite au statuat că ele nu constituie motive temeinice de contestare a executării hotărârilor pronunţate în cauză, respingând, cu titlu definitiv, respectivele contestaţii la executare (ca inadmisibilă în dosarul nr. x/2020, respectiv, ca nefondată, în dosarul nr. x/2020).

Cu toate acestea, condamnatul A. a reiterat aspectele enumerate supra, considerându-le, în prezenta contestaţie, impedimente la executare, în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Or, deşi examenul instanţelor s-a limitat, în contestaţiile la executare anterioare, la aptitudinea acestor aspecte de a constitui nelămuriri cu privire la executarea hotărârilor contestate, date fiind soluţiile pronunţate în respectivele proceduri şi lipsa oricăror argumente suplimentare, este evident că reiterarea lor fidelă, în cauza de faţă, ca împiedicări la executare, are un caracter pur formal, indicarea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. civ. temei legal al prezentei contestaţii urmărind să preîntâmpine constatarea ab initio a incidenţei, în speţă, a situaţiei prev. de art. 599 alin. (5) C. proc. pen.

Distinct de aceste constatări, Înalta Curte constată că, de altfel, împrejurările invocate nu constituie împiedicări la executare în sensul legii procesual penale, ele neavând aptitudinea de a afecta sau împiedica, în vreun fel, punerea în executare a dispoziţiilor penale existente în decizia definitivă contestată, respectiv, a dispoziţiilor civile menţinute prin aceeaşi decizie.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 599 raportat la art. 597, va respinge contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 131/A din data de 25 mai 2018 şi a încheierii din data de 11 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 131/A din data de 25 mai 2018 şi a încheierii din data de 11 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2020.