Mandatory maintenance of detention during European Arrest Warrant execution; prohibition of alternative measures post-surrender order under Law 302/2004

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (9), (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost prelungită măsura arestării persoanei solicitate A., în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 31.10.2019 de Tribunalul St Albans Regatul Unit, măsură dispusă prin Sentinţa penală nr. 18/F/11.02.2021 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2021, mandat nr. x/E/11.02.20212), pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 13.03.2021 şi până la data 11.04.2020, inclusiv, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 18/F/11.02.2021 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul de fond nr. x/2021, în temeiul art. 85 din Legea nr. 302/2004 în referire la art. 13 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităţilor judiciare din Marea Britanie, iar, în baza art. 109 alin. (1) în referire la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a admis cererea autorităţilor judiciare din Marea Britanie şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 31.10.2019 de Tribunalul St Albans Regatul Unit pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 11.02.2021 şi până la data de 12.03.2021, inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.

S-a constatat că, prin Ordonanţa nr. x din 11.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 11.02.2021, ora 09:30.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, Curtea a reţinut că la data de 11.02.2021, prin adresa din 11.02.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a solicitat admiterea punerea în executare a unui mandat european de arestare emis la data de la data de 31.10.2019 de autorităţile judiciare din Marea Britanie, respectiv de Judecătorul de Pace de la Tribunalul St. Albans, pe numele persoanei solicitate A..

Mandatul european de arestare a fost emis în baza mandatului de arestare în primă instanţă emis de Curtea Magistraţilor în 2019.

Persoana solicitată în Marea Britanie este cercetată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni: cinci infracţiuni de vătămare corporală gravă, prevăzute de paragrafele S18 şi S20 din Legea privind infracţiunile împotriva persoanei din 1861, o infracţiune de agresiune urmată de vătămare corporală, prevăzută de parag. S47 din Legea privind infracţiunile împotriva persoanei din 1861, o infracţiunea de jefuire, prevăzută de parag. S8 din Legea privind furtul din 1968, o infracţiune de furt, prevăzută de parag. S1 din Legea privind furtul din 1968 şi o infracţiune de tâlhărie, prevăzută de parag. S9 (I) (b) din Legea privind furtul din 1968, sunt dintre cele expres menţionate în dispoziţiile art. 97 alin. (1) punctul 14 din Legea nr. 302/2004, ceea ce înseamnă că nu trebuie verificată condiţia dublei incriminări.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, la data de 02.09.2019, în jurul orei 10:30, persoana solicitată A. a pătruns fără consimţământ în locuinţa numitelor B. şi C. la adresa din Montrose Avenue nr. 65-Luton, unde le-a agresat pe acestea şi pe numita D., în vârstă de 14 ani, nepoata numitei B., cauzându-le, cu intenţie, în zone vitale ale corpului (a fost vizată, în special, zona capului victimelor) vătămări corporale grave. De asemenea, în aceeaşi dată, a sustras din locuinţa acestora receptorul TV prin satelit Virgin, receptorul TV prin satelit vietnamez şi Nintendo Wii. (un număr de 9 infracţiuni).

Curtea a constatat că deşi Marea Britanie, începând cu data de 01.02.2020, nu mai este stat membru a Uniunii Europene, mandatul european supus executării, emis de autorităţile britanice, produce efecte juridice în continuare, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, având în vedere încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlanda de Nord din Uniunea Europeană cu Uniunea Europeană (acord comercial şi de cooperare), în baza căruia dispoziţiile privind mandatul european de arestare sunt similare cu cele ale Deciziei Cadru 2002/584/JAI.

S-a constatat că în conformitate cu art. 112 din Titlul VII - Partea a III-a din Acordul Comercial şi de Cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, acordul menţionat mai sus se aplică în situaţia în care persoana solicitată nu a fost arestată anterior datei de 01.01.2021.

S-a mai reţinut că procedura de predare continuă în baza mandatului european de arestare, în temeiul dispoziţiilor art. 112 din TCA.

Cu privire la normele tranzitorii, EUROJUST a transmis autorităţilor judiciare din statele membre un punct de vedere referitor la mandatele europene de arestare precum şi la celelalte cereri. La punctul 3.1. din materialul transmis de EUROJUST, s-a apreciat că formularele mandatelor europene de arestare emise anterior datei de 31.12.2020, vor fi considerate valabile nefiind necesară solicitarea emiterii unor noi formulare.

De asemenea, s-a reţinut că - potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată - dispoziţiile privitoare la executarea unui mandat european de arestare din acest act normativ, se aplică şi în cazurile în care între România şi un alt stat este aplicabilă o convenţie care conţine dispoziţii similare Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului.

Prezentă în instanţă, persoana solicitată A. a precizat că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Marea Britanie şi că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare s-a menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 1 - 32 din Legea nr. 302/2004, infracţiunile menţionate expres în acest text de lege, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent şi dacă sunt sancţionate potrivit legii statului emitent cu o pedeapsă de cel puţin 3 ani închisoare, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Curtea a constatat că faptele săvârşite sunt din cele care pot da naştere la predare, deoarece sunt sancţionate de legea statului emitent cu detenţiunea pe viaţă şi sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, motive expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, astfel încât cererea formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, de punere în executare a mandatului european de arestare, a fost pe deplin justificată.

Astfel, s-a constatat că, potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale ori amnistia sau graţierea şi nici o altă cauză care împiedică executarea.

Din informaţiile oferite de fişa de cazier, nu a reieşit că persoana urmărită nu este cercetată şi nici nu a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte; persoana supusă mandatului european de arestare răspunde penal.

Având în vedere cele de mai sus, dar şi necesitatea unei bune cooperării judiciare între statele membre, Curtea a apreciat ca fiind oportună predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Marea Britanie.

În consecinţă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile în Marea Britanie pe numele persoanei solicitate A. şi că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, coroborat şi cu consimţământul la predare al persoanei solicitate, Curtea a admis cererea autorităţilor judiciare din Marea Britanie şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

În vederea predării autorităţilor judiciare din Marea Britanie s-a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 11.02.2021 până la data de 12.03.2021, inclusiv.

S-a constatat că, prin Ordonanţa nr. 4 din 11.02.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 12.02.2021, ora 09:30.

Totodată, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.

La data de 26.02.2021, Biroul Central Interpol din Manchester a transmis către Biroul Naţional Interpol din România mesajul din 25.02.2021, privind pe persoana solicitată A., prin care a solicitat prelungirea termenului de predare pentru cetăţeanul român.

În data de 23.02.2021, Biroul Naţional Interpol din România a solicitat omologilor britanici transmiterea unui plan de zbor pentru preluarea persoanei într-un termen de 10 zile, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) rap. la art. 85 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Omologii britanici au motivat solicitarea de prelungire menţionând că, din cauza restricţiilor generate de pandemia COVID-19, nu au putut găsi un zbor în perioada impusă.

S-a solicitat prelungirea termenului de predare şi, totodată, prelungirea măsurii arestului preventiv faţă de persoana solicitată A., pentru a fi posibilă predarea persoanei solicitate la data de 25.03.2021.

În drept, cererea formulată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Curtea a reţinut că potrivit dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 18/F/11.02.2021 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2021), s-a emis mandatul european de arestare nr. x/E/11.02.2021.

Din adresa din 24.02.2021 a I.P.J. Galaţi rezultă că persoana solicitată A. a fost transferată din Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Buzău din data de 23.02.2021 în baza mandatului european de arestare nr. x/E emis de Curtea de Apel Galaţi la data de 11.02.2021.

Curtea a reţinut că au fost îndeplinite dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind procedura de executare a mandatului european de arestare, în sensul că faţă de persoana solicitată A. s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

De asemenea, cu privire la predarea persoanei solicitate, potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, urmând ca aceasta să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită, respectiv la data de 23.03.2021.

Referitor la cererea persoanei solicitate, privind amânarea predării până la soluţionarea dosarelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti din România, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită în condiţiile în care există deja o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate A..

Pe de altă parte, comparând stadiul procesual, dar mai cu seamă natura infracţiunilor pentru care A. este cercetat în România şi în Marea Britanie, Curtea a observat că gravitatea faptelor comise în străinătate (tâlhărie, vătămare corporală gravă) este vădit superioară faţă de gravitatea celor comise pe teritoriul României (conducere fără permis, lovire şi alte violenţe), astfel încât se impune efectuarea cu prioritate a anchetei penale din Regatul Unit.

Nu în ultimul rând, infracţiunile comise pe teritoriul României sunt relativ recente, acţiunea penală - în ambele cauze - fiind pusă în mişcare în anul 2019, neexistând riscul de a se prescrie răspunderea penală.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că Biroul Central Interpol din Manchester, respectiv autorităţile judiciare din marea Britanie, informează cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a numitului A., din cauza zborurilor insuficiente între România şi Marea Britanie, dar şi a restricţiilor impuse în contextul pandemiei Covid-19, în temeiul art. 104 alin. (9), (10) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată, cu consecinţa prelungirii măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 31.10.2019 de Tribunalul St Albans Regatul Unit, măsură dispusă prin Sentinţa penală nr. 18/F/11.02.2021 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2021, mandat nr. x/E/11.02.20212), pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 13.03.2021 şi până la data 11.04.2020, inclusiv.

Împotriva încheierii din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A., prin motivele contestaţiei susţinând, în esenţă, că a fost de acord cu extrădarea, dar doreşte amânarea predării până la finalizarea celorlalte afaceri judiciare de pe teritoriul României, pe care doreşte să le rezolve.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, şi a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, la data de 26.02.2021, Biroul Central Interpol din Manchester a transmis către Biroul Naţional Interpol din România mesajul din 25.02.2021, privind pe persoana solicitată A., prin care a solicitat prelungirea termenului de predare pentru cetăţeanul român.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Marea Britanie nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, prima instanţă, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 13.03.2021 şi până la data 11.04.2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluţii, solicitând amânarea predării şi punerea sa în libertate până la momentul predării către autorităţile din Marea Britanie.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reţine, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul persoană solicitată E. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de amânare a predării şi dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, respectiv lăsarea în libertate, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condiţiile în care, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul -SARS-CoV2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român şi cel din Marea Britanie, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial, 12 martie 2021.

De asemenea, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora: "În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată în vederea predării, începând cu data de 11.02.2021, când, prin Sentinţa penală nr. 18/F/11.02.2021 a Curţii de Apel Galaţi s-a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia şi s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 11.02.2021 până la data de 12.03.2021, inclusiv.

În consecinţă, constată că măsura dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Marea Britanie constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de prima instanţă în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 79 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2021.

GGC - GV