Withdrawal of appeal against denial of medical suspension of prison sentence

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 30 din 12 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 592 alin. (1) raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul-condamnat A., deţinut în prezent în Penitenciarul Iaşi, aflat în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 37 din 28.05.2015 a Curţii de Apel Suceava, având ca obiect "întreruperea executării pedepsei".

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, ocazionate de soluţionarea cererii.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a arătat că prin încheierea din 12 iulie 2019 pronunţată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Iaşi, în Dosarul nr. x/2019, a fost sesizată Curtea de Apel Iaşi cu soluţionarea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, cerere formulată de condamnatul A.

În acest sens, judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Iaşi a avut în vedere următoarele:

"Prin cererea formulată la data de 18 ianuarie 2019 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi - Judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale prev. de art. 554 C. proc. pen., persoana privată de libertate A., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, aflat în executarea unei pedepse de 4 (patru) ani închisoare în baza Sentinţei penale nr. 37 din data de 28.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 407/2017 din 23.11.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a solicitat să se dispună întreruperea executării pedepsei închisorii.

În motivarea cererii, petentul A. a arătat că suferă de afecţiuni medicale grave, care nu pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care îl pun în imposibilitate de a executa imediat pedeapsa, ataşând înscrisuri medicale relevante din dosarul său medical.

Judecătorul delegat cu executarea constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Curtea de Apel Iaşi întrucât condamnatul execută în Penitenciarul Iaşi pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 45 din 31.03.2014 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 47/A din 05.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

La data de 22 ianuarie 2019, printr-o încheiere de şedinţă, judecătorul delegat cu executarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 592 alin. (2) raportate la dispoziţiile art. 591 alin. (2) C. proc. pen. a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico - legală cu următoarele obiective:

- să se stabilească dacă petentul-condamnat A. suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea să execute pedeapsa,

- să se stabilească dacă boala de care suferă petentul-condamnat poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

- să se stabilească dacă boala de care suferă petentul-condamnat poate fi tratată sub pază într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii.

La data de 9 iulie 2019 Institutul Medico-legal a comunicat judecătorului delegat Raportul de expertiză medico-legală nr. 20866 din 08.07.2019."

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele:

Potrivit art. 592 C. proc. pen., raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că întreruperea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situaţie, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată.

Curtea a arătat că şi în ipoteza condiţiilor anterior menţionate, conform art. 589 alin. (2) C. proc. pen., nu se poate dispune întreruperea executării pedepsei dacă persoana condamnată şi-a provocat singură starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenţiei chirurgicale, prin acţiuni de autoagresiune sau prin alte acţiuni vătămătoare sau în situaţia în care se sustrage efectuării expertizei medico-legale.

S-a menţionat că din examinarea reglementării anterior evocate rezultă că întreruperea executării pedepsei din cauze medicale reprezintă o situaţie de excepţie, ce poate fi dispusă doar dacă sunt întrunite mai multe condiţii cumulative:

1. constatarea existenţei, doar pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

2. dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin. (1), este necesar ca boala respectivă să facă imposibilă executarea în continuare a pedepsei;

3. boala să nu poată fi tratată cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii;

4. instanţa să aprecieze că întreruperea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică;

5. persoana condamnată să nu-şi fi provocat singură starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenţiei chirurgicale, prin acţiuni de autoagresiune sau prin alte acţiuni vătămătoare sau să nu se fi sustras efectuării expertizei medico-legale.

Examinând întrunirea acestor condiţii în prezenta cauză, Curtea a reţinut că nu este realizată prima din cele prevăzute de dispoziţiile legale, întrucât petentul, deşi suferă de o serie de afecţiuni ce au fost diagnosticate prin Raportul de expertiză medico-legală nr. x/8.07.2019 ca malformaţie arterio-veninoasă spinală T6 cu parapareză spastică, amiotrofii crurale sechelare, polidiscopatie vertebrală toracală cu protruzii discale T6 şi T7, lacune capsulo-lenticulare bilaterale, artrofie corticală bifronto-temporală, ateroame calcificate ACI bilateral intracavenornoase, acestea pot fi tratate medicamentos în regim de detenţie, nefăcând necesară întreruperea executării pedepsei aplicate, motiv pentru care, constatând neîndeplinirea acesteia, Curtea a apreciat inutilă examinarea celorlalte condiţii, ce au drept situaţie premisă tocmai ipoteza în care petentul ar suferi de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Contrar susţinerilor petentului-condamnat referitoare la precizia investigaţiei imagistice, faţă de adresa înaintată de către Institutul de Medicină Legală Iaşi, potrivit căreia angiografia spinală nu este o investigaţie diferită de angio-RMN, faţă de conţinutul clar al raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză, Curtea a constatat că persoana condamnată nu suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, motiv pentru care cererea de întreruperea a executării pedepsei a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 12 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat contestaţie condamnatul A. la data de 19 septembrie 2020.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 6 ianuarie 2020, fiind fixat termen de judecată la data de 15 ianuarie 2020 cu citarea contestatorului la locul de deţinere şi asigurarea apărării.

La data de 15 ianuarie 2020 contestatorul condamnat A. a formulat o cerere de retragere a contestaţiei declarate împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 12 septembrie 2019.

Examinând cererea de retragere a contestaţiei formulată de contestatorul condamnat A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voinţă a contestatorului, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestaţiei formulate împotriva Sentinţei penale nr. 30 din data de 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Analizând dispoziţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea fac trimitere expresă la dispoziţiile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă că până la închiderea dezbaterilor la instanţa învestită cu judecarea căii de atac, părţile îşi pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiaşi text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei.

În cauză, contestatorul condamnat A. şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage calea de atac la data de 15 ianuarie 2020, printr-o cerere olografă dată în faţa agentului procedural din cadrul Penitenciarului Iaşi, cerere care a fost atestată de către conducerea locului de deţinere, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, declaraţia contestatorului condamnat A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 4251 alin. (3) raportat la art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea contestaţiei declarată împotriva Sentinţei penale nr. 30 din data de 12 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care şi-a retras contestaţia, va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei declarate de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 30 din data de 12 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 ianuarie 2020.

GGC - NN