Challenge to venue transfer ruling dismissed as inadmissible; Iași Court of Appeal decision upheld

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 74 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de strămutare a Cauzelor nr. x/2019, nr. x/2018 şi nr. x/2019 ale Judecătoriei Paşcani, formulată de petentul A.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Iaşi a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 15 mai 2019 sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat strămutarea judecării Cauzelor nr. x/2019, nr. x/2018 şi nr. x/2019 ale Judecătoriei Paşcani la Judecătoria Iaşi.

În cuprinsul cererii petentul a susţinut că Judecătoria Paşcani şi Parchetul Paşcani favorizează anumite persoane ilegal. A mai arătat că a fost împuşcat, i-a fost distrusă căruţa, i-a fost împuşcat calul. A invocat Certificatul medico-legal nr. 15136 din 07 august 2017 şi faptul că nu s-a luat nicio măsură faţă de poliţist.

S-a mai arătat că aceeaşi cerere a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi data de 15 mai 2019 sub nr. x, iar prin încheierea din 19 iunie 2019, s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2019.

Examinând cererea de strămutare prin prisma dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen., Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, pentru următoarele motive:

Prin Încheierea nr. 159 din 13 mai 2019 pronunţată de Judecătoria Paşcani în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 1599/P/2016 din 07 ianuarie 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani.

S-a reţinut că petentul A. a formulat trei plângeri penale împotriva numitei B., susţinând că la datele de 08 aprilie 2016, 22 aprilie 2016 şi, respectiv, începând cu data de 29 iunie 2015, aceasta a refuzat să respecte Sentinţa civilă nr. 983/2015 a Judecătoriei Paşcani, împiedicându-l să aibă legături personale cu fiica sa, C.

De asemenea, la data de 31 martie 2017 s-a primit Ordonanţa de clasare nr. 992/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, prin care s-a disjuns cauza sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, constând în aceea că în data de 01 iulie 2016, numita B. a refuzat să respecte Sentinţa civilă nr. 983/2015 a Judecătoriei Paşcani, împiedicându-l pe A. să aibă legături personale cu fiica sa, C.

Toate cele patru cauze au fost reunite la data de 07 iunie 2018, sub nr. x/2016.

S-a mai arătat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Paşcani a conchis că, deşi din probele administrate rezultă că petentul nu a putut în concret să aibă legături personale cu fiica sa minoră, după cum s-a stabilit prin hotărâre judecătorească, nu se poate imputa acest fapt intimatei, care a încercat să înlesnească realizarea acestor legături, minora, în vârstă atunci de 6 ani, împotrivindu-se, tocmai din cauza comportamentului necorespunzător al tatălui, după cum rezultă şi din raportul de evaluare psihologică, întreaga situaţie influenţând în mod negativ psihicul minorei, din acest motiv, impunându-se evitarea expunerii/întrevederii forţate a minorei cu tatăl său.

Prin Sentinţa penală nr. 158 din 13 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Paşcani în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 466 din 06 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Paşcani în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 146 din data de 09 martie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, formulată de către revizuentul A.

Instanţa a constatat că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) din din C. proc. pen. şi, astfel, nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din din C. proc. pen., pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu, respectiv ca faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea, să conducă în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale care să permită revizuirea.

De asemenea, Curtea de Apel Iaşi a mai reţinut că prin Încheierea nr. 66 din 16 mai 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Paşcani în Dosarul nr. x/2019, s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile formulate de inculpatul A., prin apărător din oficiu.

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-au constatat competenţa materială şi teritorială, legalitatea sesizării instanţei prin Rechizitoriul nr. x/2017 din data de 22.01.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, privind pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen., raportat la dispoziţiile art. 193 alin. (2) C. pen. (două fapte), a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A..

Curtea de Apel a reţinut că, potrivit art. 71 C. proc. pen., temeiul strămutării judecării unei cauze îl poate constitui existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorului este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Or, s-a constatat că aspectele invocate de petent nu se circumscriu situaţiilor care, potrivit art. 71 din C. proc. pen., ar justifica o strămutare a judecăţii cauzelor la altă instanţă. Astfel, afirmaţia petentului că Judecătoria Paşcani şi parchetul de pe lângă această instanţă favorizează anumite persoane, nu poate constitui temei al unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor învestiţi cu soluţionarea plângerii împotriva ordonanţei procurorului, a cererii de revizuire sau a dosarului în care petentul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj ar fi afectată, datorită împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor. S-a menţionat că din cuprinsul referatului întocmit de Tribunalul Iaşi, rezultă că nu există date că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Judecătoriei Paşcani ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor nici că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice.

Curtea de Apel Iaşi a mai arătat în cuprinsul sentinţei contestate că referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute.

S-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa (hotărârile pronunţate în cauzele Piersack c. Belgiei, 1 octombrie 1982, parag. 30 şi Grieves c. Regatului Unit, 16 decembrie 2003, parag. 69).

În contextul celor două criterii de evaluare a imparţialităţii, Curtea nu a identificat nici aspecte de natură să conducă la concluzia că petentului i-ar fi fost încălcate, în vreun fel, drepturile procesuale pe parcursul procedurilor derulate în cauzele aflate pe rolul Judecătoriei Paşcani, adică să răstoarne prezumţia imparţialităţii, şi nici motive de fapt care să justifice concluzia că soluţiile pronunţate ar putea fi lipsite de imparţialitate.

Ca atare, nefiind incident niciunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., care să justifice o soluţie de strămutare a judecării cauzelor, Curtea a respins cererea petentului A., ca nefondată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi - noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat contestaţie petentul A. la data de 3 decembrie 2019.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 decembrie 2019, fiind fixat termen de judecată la data de 15 ianuarie 2020, cu citarea contestatorului la locul de deţinere şi asigurarea apărării.

Cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Examinând contestaţia declarată de petentul A., prioritar raportat la excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Obiectul contestaţiei de faţă îl reprezintă Sentinţa penală nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi - noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.

Soluţionarea cererilor de strămutare este reglementată de dispoziţiile art. 73 - 74 din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, sentinţa nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin Decizia nr. 417 din 15 iunie 2017, publicată în M. Of. nr. 793/06.10.2017, Curtea Constituţională a statuat că strămutarea reprezintă un remediu procesual pentru înlăturarea acelor situaţii care periclitează desfăşurarea normală a unui proces penal în faţa instanţei competente, având ca efect trecerea unei cauze de la instanţa competentă să judece cauza la o altă instanţă de acelaşi fel şi de acelaşi grad. Procedura strămutării nu are caracterul unei judecăţi pe fondul cauzei, deoarece vizează un incident procedural intervenit în administrarea justiţiei, iar în aceste condiţii, nu se poate reţine că dispoziţiile art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., potrivit cărora sentinţa prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare, nu este supusă niciunei căi de atac, creează discriminare prin limitarea, în mod nejustificat, a accesului la justiţie

De asemenea, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei pe care a formulat-o împotriva sentinţei menţionate anterior.

Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude (cum este cazul în speţă), precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe acea cale procesuală.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, constituind o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi - noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi - noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 ianuarie 2020.

GGC - NN