Corruption of minor victim and her father to retract testimony in penal proceedings: applicability of continuous crime and suspended sentence

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 155/F din data de 17 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 272 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în forma continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, care se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii, arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la data de 08.02.2017 la 03.05.2017.

II. În baza art. 272 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata B., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută din momentul în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei de Asistenţă Educaţională Voluntari, jud. Ilfov, sau în cadrul Serviciului Public de Gospodărire Comunală din oraşul Pantelimon, jud. Ilfov, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii, arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la de la data de 08.02.2017 la 03.05.2017.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din 02.03.2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest la domiciliu, a inculpatei A. (avocat în cadrul Baroului Bucureşti) pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în forma continuată prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi a inculpatei B., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în forma continuată prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Ca situaţie de fapt s-au reţinut următoarele:

În perioada 26.01.2017 - 06.02.2017, în baza unei rezoluţii unice, inculpata A. (sora inculpatului C. din cauza nr. x/P/2017) şi inculpata B. (sora inculpatului D. din cauza cu acelaşi număr), au încercat să-i determine, prin corupere, pe martorul E. şi pe persoana vătămată F., minoră în vârstă de 14 ani, să îşi schimbe asupra datelor esenţiale declaraţia incriminatorie consemnată la data de 11.01.2017 în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Astfel, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a înregistrat dosarul penal nr. x/2017 privindu-i pe inculpaţii C., D., G. şi H., având ca obiect comiterea infracţiunilor de viol, act sexual cu un minor şi şantaj, victima fiind minora F. în vârstă de 14 ani.

Dosarul de mai sus a fost constituit ca urmare a declaraţiei din data de 11.01.2017, dată de minora F. la sediul secţiei 13 Poliţie Bucureşti, ocazie cu care aceasta a arătat că, la sfârşitul lunii decembrie 2016, l-a însoţit pe numitul D. (prietenul său) care i-a propus să meargă la Bucureşti. La ieşirea din localitatea Adâncata în maşina cu care se deplasau au urcat şi unchiul lui D., numitul C. şi vărul lui D., G.. Într-un apartament din Bucureşti, minora a întreţinut relaţii sexuale consimţite cu prietenul său D., iar în acest timp, în dormitor a intrat C. care a început să-i filmeze cu telefonul mobil. Minora i-a cerut acestuia să nu mai filmeze, oprindu-se şi din întreţinerea actului sexual. După ce D. a părăsit camera enervat, în dormitor a intrat G., după care, atât C., cât şi G. au început să se dezbrace, C. cerându-i să se pregătească. Minora a început să plângă şi să ţipe, moment în care C. i-a pus mâna peste gură şi a lovit-o puternic cu palma peste faţă, apoi a trântit-o în pat şi, împotriva voinţei sale au întreţinut act sexual normal, anal şi oral, fără utilizare de prezervativ, la final ejaculându-i în cavitatea bucală. După C. a urmat G. care i-a cerut să întreţină un act sexual oral. După actul sexual oral întreţinut de frică de minoră, G. a continuat cu un act sexual normal şi apoi anal, acesta la rândul său ejaculând în cavitatea bucală a minorei. În acest interval, C. şi D. filmau cu telefoanele mobile.

Minora a arătat că ulterior, în cadrul unei discuţii telefonice, D. a ameninţat-o că, dacă nu este de acord "să facă" cu el filme "porno" şi să se prostitueze, va posta pe reţeaua x filme cu ea întreţinând relaţii sexuale, însă F. a refuzat. Totodată, a arătat că la începutul lunii ianuarie din anul 2017 i-a fost adresată telefonic o ameninţare similară de către un anume "H." (H.), care era fostul prieten al unei colege de liceu cu victima, colegă pe nume "I.", de la care minora a aflat că H. deţine imagini cu ea dezbrăcată.

Persoana vătămată a mai precizat că, la data de 08.01.2017, adusă fiind în Bucureşti din nou de către D. şi G., a întreţinut consimţit raporturi sexuale normale şi orale cu D. în apartamentul lui C. din Bucureşti, str. x intervalul de timp în care D. s-a aflat la duş, în cameră a intrat G. cu care a întreţinut raporturi sexuale orale, întrucât îi era foarte frică de acesta, chiar dacă nu a agresat-o fizic sau verbal. După ce D. şi G. au plecat din imobil pentru a petrece noaptea în alt loc, minora a rămas cu C., context în care acesta i-a spus că o dă afară din apartament dacă nu vrea să întreţină raporturi sexuale cu el, însă minora a părăsit apartamentul.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din cadrul secţiei 13 Poliţie din data de 17.01.2017, în cauza nr. x/P/2017, confirmată prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti din aceeaşi zi, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de:

1. suspectul D., pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, faptă prevăzută de art. 220 alin. (1) alin. (3) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

2. suspectul G., pentru comiterea infracţiunii de viol în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), d) şi f) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

3. suspectul C., pentru comiterea infracţiunii de viol, faptă prev. şi ped. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), d) şi f) C. pen.,

4. suspectul H., pentru comiterea infracţiunii de şantaj în formă continuată, faptă prev. de art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti din data de 17.01.2017, s-a dispus:

- schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul D., din infracţiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, (patru acte materiale), faptă prev. de art. 220 alin. (1) şi alin. (3) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, (patru acte materiale), faptă prev. de art. 220 alin. (1) şi alin. (4) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

- schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina suspectului H., din infracţiunea de şantaj în formă continuată, faptă prev. de art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de şantaj în formă continuată, faptă prev. de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

- punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de:

1. D., pentru săvârşirea unei infracţiuni de act sexual cu un minor, în formă continuată, (patru acte materiale), faptă prev. de art. 220 alin. (1) şi alin. (4) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

2. G., pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol, în formă continuată, (două acte materiale), faptă prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), d) şi f) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

3. C., pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol, faptă prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), d) şi f) C. pen.;

4. H., pentru săvârşirea unei infracţiuni de şantaj în formă continuată, faptă prev. de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

La data de 25.01.2017, numitul E., tatăl şi totodată unicul reprezentant legal al minorei F., a contactat telefonic organul de poliţie care efectua urmărirea penală în cauza nr. x/P/2017 şi l-a informat cu privire la faptul că a fost sunat pe telefonul mobil de sora inculpatului C., inculpata A., care i-a propus să poarte o discuţie cu el, la data de 26.01.2017, în jurul orelor 11 - 12. Întrucât tatăl victimei era de serviciu la data de 26.01.2017, a rămas stabilit "ca în ziua de 26.01.2017, între orele 11 - 12, sora lui C. să se deplaseze la locul de muncă al acestuia".

Asupra aspectelor denunţate de E., organul de poliţie a întocmit un proces-verbal.

Fiind audiat de organul de urmărire penală la data de 26.01.2017 în Dosarul nr. x/2017, martorul E. a arătat că, la data de 26.01.2017, la locul lui de muncă, la (...), secţia (...) s-a prezentat inculpata A., însoţită de două femei şi un bărbat, persoane identificate ulterior ca fiind J. (avocat ales al inculpatului C. în cauza nr. x/P/2017), K. (sora inculpatului D.) şi respectiv concubinul numitei K..

La întâlnirea menţionată, inculpata A. şi-a exprimat părerea de rău cu privire la ceea ce se întâmplase cu fiica martorului, în discuţie intervenind J. care i-a spus lui E. că s-au gândit să-i ofere o sumă de bani, fără a preciza suma, "pentru consilierea psihologică a fetei". Când E. a afirmat că nu îşi va retrage plângerea, J. a spus că nu au venit pentru acest lucru, dar dacă se răzgândesc în privinţa banilor pentru consiliere psihologică să îi anunţe, exprimându-şi totodată părerea că este posibil ca minora F. să nu fi declarat adevărul cu privire la cele întâmplate (în sensul că nu ar fi fost agresată de C.), din cauza temerii sau ruşinii faţă de tatăl sau.

Împrejurarea că inculpatele A. şi B. (sora inculpatului D. din cauza x/P/2017 şi nepoata lui A.), au purtat mai multe discuţii telefonice în cadrul cărora au stabilit de comun acord strategia pe care să o adopte pentru abordarea atât a tatălui minorei, cât şi a minorei pentru ca aceasta să-şi schimbe declaraţia din 11.01.2017 cu privire la împrejurările esenţiale în care s-a comis fapta de viol, şi anume violenţele exercitate de C., este pusă în evidenţă de procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate prin punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică confirmate/autorizate de Judecătoria Sectorului 3 în Dosarul nr. x/2017.

Relevanţa sub acest aspect este discuţia purtată la data de 27.01.2017 de către inculpata A. cu numita K. despre întâlnirea cu tatăl victimei şi despre încercarea de a aborda victima prin intermediul unei prietene a acesteia:

" Da, A.?

A.: Bună, K . . . . . . . . . .uite am vorbit cu nenea şi mi-a zis să-l sun mâine după 9 ... să-mi spună ... că nu ştie... mâine s-ar putea să fie toată ziua la muncă sau nu... şi nu ştie... şi a rămas că vorbim

A.: Să vedem ce zice nenea ăsta cu ... mâine... ce facem, ce nu facem... mă gândeam că dacă tot ajungi acolo poate dăm şi de cealaltă... de prietena

K.: Asta voiam şi eu să zic... la asta mă gândeam şi eu.

A.: Ştiu... oricum o să dăm ... că aflăm numărul ei de telefon... aflăm unde stă... că probabil stă pe acolo, prin împrejurimi... mergem şi la aia...aşa... dacă nu mergem mâine, mergem poimâine... mergem când ne zice nenea... e clar că mergem... aşa..şi ... (neinteligibil) ... aş avea nevoie de L., că ar trebui să merg cu un băiat... şi el e şi aşa mai solid...prin centru... pe undeva... pe Baia de Aramă... Baia de Posada

K.: Da, A., nicio problemă ... chiar dacă eu lucrez te duci cu el, îl suni... şi el la fel... ne ajută cu ce poate... ne stă la dispoziţie cu orice... nu e nicio problemă... că până la urmă o să ieşim din chestia asta... noi trebuie să fim uniţi.

A.: păi da, noi ne unim ca să-i scoatem pe ei!".

În încercarea de a-şi salva fratele de la răspundere penală pentru fapta de viol care a determinat arestarea sa preventivă, inculpata A., împreună cu B., au pus la punct detaliile despre ce să discute şi cum să-l abordeze pe E. pentru a-i înlătura acestuia încrederea în fiica sa, în scopul de a-l face să o determine pe minoră să îşi schimbe declaraţia.

Comunicările telefonice dintre inculpate demonstrează, alături de celelalte probe administrate în cauză, că cele două au acţionat cu intenţia de a corupe victima şi pe tatăl acesteia în scopul determinării minorei să îşi schimbe declaraţia din 11.01.2017 în privinţa aspectelor esenţiale, modificare care să conducă la schimbarea încadrării juridice a faptelor ce constituiau învinuirea în cauza nr. x/P/2017.

Strategia adoptată de inculpata A. rezultă şi din discuţia purtată la data de 27.01.2017 cu fratele sau, C., aflat la acea dată în stare de arest preventiv:

"C.: Deocamdată să înţeleg că n-o să vrea nimica?

A.: Cine? Ala?

C.: Aha...

A.: Da. .. păi ... şi a zis da ... singura chestie pe care a zis-o pe un ton hotărât... nu-mi retrag plângerea ... nici n-am venit pentru aşa ceva ... cu ce putem să ajutăm?! aşa ... cum se simte fata?! E la psiholog?! Dacă vrei să facă aici în Bucureşti şedinţele, plătim... aşa... dacă vrei să ajutăm pentru studii ajutăm... ce aşa... spuneţi-ne şi noi facem ... a rămas că ne vom duce la ei acasă.

C.: Am înţeles ... Ok.

A.: Aşa... Dar vor fi mai multe întâlniri, asta e sigur... şi până la urmă ...

C.: Mă, ok... nu e problemă de asta... cât timp se dezgheaţă încet, încet problema . . . . . . . . . .".

Împrejurarea că inculpata A. avea intenţia de a aborda minora în mod direct, fără a fi prezent şi tatăl ei, în scopul anterior menţionat, reiese din discuţia purtată cu martora J. în ziua de 28.01.2017, la ora 08:24:26, înainte de a doua întâlnire cu tatăl victimei, urmând a fi redate următoarele pasaje relevante:

"Doamna (J.: Te duci cu L. şi cu K.?

A.: Da. .. păi da, mă duc cu ei

Doamna (M.): Ţi-am zis cum să faci... să încerci să stai de vorbă şi cu ea separat... cu fata...

A.: Da. .. la început mai vorbim... aşa... mai vorbim şi după aia cu ea separat... adică şi s-o fac... să încerc să-i explic ... fără să o sperii... fără astea... că na.

Doamna (M.): Spune-mi şi mie, cine a dat în tine? Adică... nu este un om agresiv... şi sunt convinsă că ţi-a greşit şi că... aşa ... dar chiar te-a lovit ? pentru că e o problemă ... ar trebui şi el să fie ajutat psihic... la, la, la...

A.: Da. .. păi cu d-astea aşa ..."

(...)

A.: Altceva n-avem ce să facem ... şi asta e... stau ... ţi-am zis, stau scai de nenea ăla şi până la urmă ţi-am zis... de milă, de silă... o să zică el ceva (râde)

Doamna (M.): Săracu om.

A.: Era parcă şi înverşunat ... aşa cum mi-a zis, ştii... că nu-şi retrage plângerea ... tonul ăla hotărât... aşa a fost... prima dată când am vorbit cu el ... dar după aia . . . . . . . . . .

Doamna (M.): el când ne-a văzut pe noi... s-a intimidat cumva... aşa prin telefon e altceva.").

La data de 28.01.2017, după ora 14:00, la domiciliul lui E. au venit (după o prealabilă convorbire telefonică de anunţare a vizitei de către A. şi care a fost interceptată la data de 27.01.2017 ora 19:08:34 şi redată în procesul-verbal din data de 27.01.2017): A., K. (sora inculpatului D.) şi L..

În cadrul discuţiei purtate între cei prezenţi (înregistrare audio/video în mediu ambiental începând cu ora 14:32:57, redată integral în procesul-verbal din data de 30.01.2017), E., reproşează că i-a fost "nenorocit copilul de 14 ani", referindu-se la noaptea în care fiica sa minoră a fost găsită de organul de poliţie în Bucureşti.

În cadrul discuţiei, K. şi L. se recomandă ca fiind sora şi, respectiv cumnatul inculpatului "D.", adică D..

A. a încercat chiar să-l convingă pe E. în cadrul acestei întâlniri de un alt "film" al evenimentelor, în care violenţa nu ar fi fost exercitată pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu victima (A.: În ziua în care s-a întâmplat cu bătaia, cu palma respectivă ... ea în final a vrut . . . . . . . . . .Palma ar fi de la altceva, o altă discuţie... ea i-a răspuns...şi el a zis că na, aşa i s-a părut lui...e" .

Atitudinea tatălui victimei este fermă în privinţa încrederii sale în sinceritatea fiicei sale de care nu se îndoieşte:

"E.: Ea în dosar a spus ce s-a întâmplat, când s-a luat declaraţia, prima oară când a găsit-o pe stradă acolo".

A., K. şi L., îi repetă obsesiv lui E. faptul că "adevărul se va afla" încercând să îi inducă un dubiu asupra sincerităţii cu care minora a descris în declaraţie împrejurările în care a fost violată şi filmată precum şi asupra moralităţii ei:

"A.: În ziua în care s-a întâmplat cu bătaia cu palma respectivă ... ea în final a vrut . . . . . . . . . .Palma ar fi de la altceva, o altă discuţie... ea i-a răspuns...şi el a zis că na, aşa i s-a părut lui...e

E.: Şi cu filmările?.

K.: cu filmările, nu sunt băgaţi ei

A.: Ce să vă spunem .

E.: Cum, cum ?

K.: Al patrulea, patrulea băiat nu este ... nu are nimeni nici unul legătură cu el

E.: Nu, nu, nu lasă, filmările... mesajele îs de la altcineva

A.: Da de la H.

E.: Cu ameninţări ... da .

A.:Da

E.: Lasă-l pe ăla, e separat ăla ... ăla e separat, ăla e altceva

L.: Ala habar n-avem cine e

E.: E băgat şi ăla în dosar, e şi ăla

A.: Ea v-a spus dumneavoastră că nu a vrut să fie fotografiată...că nu a vrut să...

L.: Şi de ruşine...

E.: A filmat-o!! A filmat-o!!

L.: Asta ...asta încercăm să vă explicăm...ea a fost filmată cu bună ştiinţă...adică a vrut să fie filmată!!

E.: Nu !

K.: telefonul...

L.: Sunt poze care...

E.: Păi mie mi-a luat telefonul...deci telefonul a fost la mine...e telefonul la poliţie...

L.: Da, da, da, păi ştim...asta vă spunem

E.: Telefonul e la poliţie, mi l-a luat la purificat...

K.: În filmări se vede că telefonul este la ea în mână...adică ea filmează...în unele

E.: Nu. ..nu prea cred...

K.: Sunt filmări, sunt filmări să ştiţi!

A.: Bine o să vedeţi pozele la Poliţie şi ...

L.: O să vedeţi, nu asta vrem să... că n-am venit să...

K.: Nu e vorba de asta că nu... Ideea e că oricum cred că ce au făcut au făcut în joacă...

L.: Adică ceea ce vrem să spunem...

K.: fratele meu nu e diferenţă mare de vârstă...vă daţi seama că a început ca o joacă şi poate pe parcurs...neinteligibil...

E.: Nu-l cunosc. .. nu-l cunosc, nu am de un să-l cunosc. ..poate o să-l cunosc

L.: Sunt anumite poze cu ea şi cu prietena ei ambele dezbrăcate... şi cu zâmbetu ... adică nu sunt...adică le-au făcut cu bună ştiinţă ...asta vreau să vă explic...adică au vrut să facă acele poze

K.: Am înţeles că problema din punctul dumneavoastră de vedere...ce spuneţi... dar sunt unele fapte . . . . . . . . . .care ea de ruşine faţă de dumneavoastră vi le-a ascuns...vă daţi seama că şi nouă ne e ruşine să vă spunem...

L.: Vă daţi seama că... ruşine să vă spună situaţia asta...

K.: Problema este undeva la jumătate, adică o să ... de aflat se află...

E.: Poate..." .

Deşi este doar o întâlnire de "tatonare" a disponibilităţii martorului E. de a accepta "un ajutor" din partea lor şi acesta este asigurat în mod fals că totul este legal iar "retragerea plângerii" nu ar produce efecte în privinţa răspunderii penale a inculpaţilor, A. afirmă cu titlu de recomandare:

"Da, poate că...dacă...v-aţi mai retrage din plângeri într-adevăr va fi o pedeapsă poate mai mică pentru ei...dar v-am spus...vreţi să discutaţi cu un avocat cu cineva...".

Sau, pentru a i se crea aparenţa de legalitate de propunerii, martorului E. i se recomandă să discute cu un avocat (avocat pe care ar fi vrut să i-l angajeze chiar ei, după cum a reieşit din cadrul discuţiilor ulterioare):

"K.: Oricum noi v-am zis, vreţi să vă ajutăm cu ceva, cu ce consideraţi dvs., inclusiv pe ea...Dacă credeţi că are nevoie de un alt psiholog, că cel de la şcoală nu este bun, dacă...

E.: Păi na.

A.: Sau v-a spus ceva anume, mai...adică v-a recomandat ceva anume.

E.: Nu, păi mă duc cu ea înapoi la... mă duc înapoi la ăştia, la IML

A.: Păi la IML pentru expertiză, da...

E.: Păi atunci îmi spune de...

A.: A, atunci

E.: Atunci, nu am cum să vă cred. Acum îmi daţi mie nişte bani şi...

K.: Dar nu...

A.: Oricum, puteţi să întrebaţi şi cu, dacă vreţi să discutaţi şi cu un avocat, adică să înţelegeţi că nu...

K.: Să vă informaţi

A.: ... oricum plângerea va...ei vor primi o pedeapsă...

K.: Indiferent

L.: Indiferent

A.: ...ei tot ajung să primească o pedeapsă chiar dacă dumneavoastră...ce plângere v-aţi retrage...aşa...sunt relaţii sexuale cu o minoră care sunt pedepsite de C. pen . . . . . . . . . .ei nu aveau voie să facă...

E.: Ce au făcut...ce au făcut.

A.: Să întreţină relaţii sexuale cu o minoră."

Intenţia de determinare a schimbării încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina fratelui său, devine astfel evidentă la A. întrucât de la această întâlnire i se va repeta cu consecvenţă martorului E. faptul că relaţiile dintre fiica sa şi inculpaţi au fost consimţite, că adevărul este altul decât cel relatat de ea şi nu ar fi fost declarat "de ruşine", că "filmuleţele" înregistrate cu telefonul fie au fost făcute "în joacă", fie că minora a vrut să fie filmată, că dacă nu acceptă propunerea lor "va rămâne şi fără bani şi fără . . . . . . . . . .".

Lui E. i se propune chiar să-şi mute fiica de la şcoala unde învaţă la alta, în localitatea Urziceni sau în Bucureşti.

A. i-a propus, în acest context, lui E. plata unei sume lunare pentru întreţinerea în şcoală a minorei:

"A.: La ei sunt publice că... În cazul în care aţi putea că na, decât să-i întrerupeţi studiile, aşa, v-am spus, noi, dacă doriţi, vă putem ajuta să vă plătim o sumă lunară care e necesară pentru...să-i plătiţi o gazdă undeva...sau o ţine sora dumneavoastră şi ea are nevoie de bani pentru studii...

E.: unde să mai plătească gazda?

A.: Nu, zic că dacă nu mai vreţi să o duceţi aici la şcoală

K.: Şi aveţi o altă soluţie prin altă parte...

A.: Şi poate aveţi altă soluţie... sau dacă aţi duce-o şi în Bucureşti la soră... adică na, nu cunosc, eu decât zic, că nu vă oblig, Doamne fereşte, că nu.." .

Chiar dacă E. susţine că nu este interesat de primirea unor bani ("E.: Pe mine nu mă avantajează banii că bani are toată lumea ...neinteligibil... E.: Mie copilul îmi rămâne nenorocit."), A. dar şi cei care o însoţesc încearcă să afle cât mai multe despre nevoile financiare ale acestuia, despre consilierea psihologică primită de minoră:

"A.: Şi aici la şcoală psihologul are şedinţe săptămânal sau cum e?

E.: S-a dus de două ori, de trei ori s-a dus până acum.

A.: O cheamă în fiecare săptămână?

E.: La şcoală acolo.

A.: La şcoală şi...

E.: Şi acum se duc la IML la Bucureşti acolo

A.: Păi a... probabil aia e altă treabă...că IML-ul cu psihologul.

În cadrul aceleiaşi discuţii, A. îşi exprimă dorinţa de a discuta cu minora şi formulează din nou oferte de susţinere financiară:

"A.: Sau şi cu ea dacă...vrea să vorbească cu noi...şi dacă sunteţi şi dvs de acord bineînţeles. Cum...

E.: Nu ştiu ce sa va spun, ce să vă...

A.: Dacă vreţi să discutăm şi în prezenta ...nu ştiu ... a unui avocat să vă daţi seama că n-aţi face vreo ...dvs. vă gândiţi că să nu ... nu ştiu... că ei o să scape basma curată dacă... aşa... dacă aţi accepta ceva de la noi... dar ei nu vor scăpa basma curată.

K.: Chiar dacă, v-am spus...chiar dacă dvs. nu depuneaţi deloc plângere

A.: Asta vă poate...adică noi nu avem cum să vă convingem de lucrul acesta, dar

L.: Adică vă puteţi interesa şi dvs. pe cont propriu, nu neapărat printr-un avocat prin intermediul nostru. Acelaşi lucru o să vi-l spună şi orice avocat

A.: Dacă vreţi aşa să vorbiţi cu un avocat, aveţi aşa, noi vă plătim consultanţa pe care v-o oferă acela că na, ca să vedeţi că şi na, ce vă spunem... adică noi nu vă minţim la chestia asta

K.: Nu. ..neinteligibil...

E.: Ce-o zice tribunalul, nu... nu fac eu nici legea acum...

A.: Păi tocmai, nu faceţi...nu facem nici noi, nici...

K.: Noi am dori să îndreptăm cât de cât ce se poate îndrepta...

A.: Dacă vă putem îndrepta ceva să vă

E.: De îndreptat nu ai ce să mai îndrepţi, cum se zice...

K.: Mă refer psihic, măcar.

A.: Măcar decât psihic şi ... adică, na... o parte bună...aşa ceva, nu poţi să zici că să vezi partea bună... dar dacă se poate... noi v-am zis..., v-am, v-am susţine financiar ...cu siguranţă că ar fi un efort financiar să ţii copilul în Bucureşti sau eu ştiu unde aţi zice dvs... sau în alt fel...sau aşa...

E.: Credeţi că eu nu am bani să îmi ţin copilul la?

K.: Nu, nu este vorba de asta. "

A. îl asigură în mod repetat pe E. că totul este legal, că nu au venit ca să-l "păcălească" .

E. primeşte din partea surorii inculpatului D., numita K., "sfatul" de a mai "reflecta" şi de a mai discuta cu minora:

"Gândiţi-vă ... nu trebuie să ... v-am zis vorbiţi şi cu ea ... sfătuiţi-vă, încercaţi să gândiţi la rece nu numai . . . . . . . . . . Acum înţeleg că este ceva nou...".

În intervalul cuprins între 28.01.2017 şi 02.02.2017 (data următoarei întâlniri cu E.) A. a purtat mai multe convorbiri telefonice interceptate, cele relevante pentru cauză fiind redate în procese-verbale, convorbiri care arată că, urmărind determinarea minorei F., direct sau prin exercitarea asupra ei a influenţei tatălui, inculpatele A. şi B. au stabilit metodic cum să procedeze şi cum să-i corupă pe cei doi prin oferirea de ajutor financiar pentru şcoală, suportarea costului consultaţiilor psihologice ale minorei, a costului consultaţiilor ginecologice, totul pentru a reuşi ca, până la data formulării de către parchet a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, să obţină schimbarea declaraţiei de către minoră în faţa organului de urmărire penală. Modificarea declaraţiei era vizată în privinţa unor aspecte importante ale laturii obiective ale infracţiunilor reţinute ca învinuire: violenţe exercitate asupra minorei cu ocazia întreţinerii de către C. a actelor sexuale, precum şi realizarea înregistrărilor cu telefonul mobil.

La data de 01.02.2017, ora 10:27:56 (convorbire redată în procesul-verbal din data de 02.02.2017), inculpata A. poartă o discuţie telefonică cu inculpata B., ambele apreciind că se impune o abordare mai "serioasă" în sensul de a se concretiza discuţiile într-o înţelegere:

"B.: Mă gândeam să-i zic să ia... eu am apucat să-i zic la telefon, îmi cer scuze că vă deranjez, zic, deja v-am deranjat de câteva ori... o să-i zic, "uite eu m-am gândit să mai încercăm o dată să ne mai întâlnim şi aşa, d-asta v-am sunat’’ ... ideea e că să încercăm să fie şi ultima întâlnire, în care să stabilim concret

A.: Nu, nu... nu, nu nu... nu B., nu-l lua aşa de tare pentru că pe de altă parte, asta e, mai facem ... bă, nu...nu-i zice că e ultima întâlnire, nu... nu...la telefon îi spui decât că vrem, aşa... ne gândim că poate... ne gândim că v-aţi gândit la ce am vorbit, vrem să avem o discuţie mai serioasă...(accentuează cuvântul) aşa... şi după aia îi bagi şi partea cu telefonul... ca s-o luăm pe fie-sa să ... ălea, ălea... dar nu-i spui acuma cu d-astea, că ultima, că pe dracu, că pe lacu, că facem... nu, d-ăstea, nu ... ai înţeles!

B.: Bine, mă rog, ultima... eu încercam să mă refer la modul că acuma chiar să... concretizăm tot

A.: Da, păi îi spui că vrem să avem o discuţie serioasă.

B.: Da.

A.: Ee. .acuma...hai aşa... credem că v-aţi mai gândit şi dvs, vrem să avem o discuţie serioasă cu dvs. şi vrem să vă vedem..avem şi telefonul pt fată că... aşa... şi să i-l dăm... şi cum... aşa, să spună în primul rând cum lucrează, că în funcţie de cum lucrează putem să...poţi să continui discuţia."

Cele două inculpate simulează discuţia pe care o vor purta cu E., A. fiind cea care stabileşte, în funcţie de propunerea făcută de inculpata B., strategia de abordat, ce să i se spună şi ce nu, la acest moment, martorului E. pentru atingerea scopului.

Discuţia reluata între cele două mai târziu dar în aceeaşi zi, tot telefonic, la ora 10:32:02 (convorbire redată în procesul-verbal din data de 02.02.2017), indică faptul că există o urgenţă în purtarea unei noi discuţii cu E. şi stabilirea unei înţelegeri, urgenţă care viza riscul prelungirii duratei de arestare preventivă a inculpaţilor:

" A.: Da. .. asta e... avem nevoie şi... avem noi nevoie de el... nu el... bine şi el are nevoie de noi din alte puncte de vedere, dar...dar ce să facem, ca... asta este...

B.: Aha, aha.

A.: Să sperăm naibii că ... că facem ... asta mă gândesc. .. numai că dacă putem, aşa... facem ceva, măcar avem şi noi nişte chestii concrete până pe 14... ar fi bine

B.: Ar fi, da... ar fi de vis... Păi hai că-l sun la 11, 11 şi cinci aşa cel târziu, îl sun şi te sun înapoi" .

La data de 01.02.2017, ora 11:59:03 în cadrul unei discuţii purtate de inculpata A. cu o persoană de sex feminin care este interesată dacă: "faza asta îl ajută şi pe D., fratele inculpatei B. şi totodată nepotul inculpatei A., cu ceva?".

Inculpata A. o asigură: "vedem ce speranţe o să (neinteligibil) ... ca măcar dacă ai multe ... poţi să faci multe chestii până pe ... până pe 14.

Doamna: Aha...

A.: Da ... şi atunci să ai şansele mult mai mari la D., măcar ... că la C., nu, na ... poate C. mai rămâne p-acolo dar măcar ... se mai schimbă datele puţin la D." (convorbire redată în procesul-verbal din data de 02.02.2017).

La data de 01.02.2017 ora 12:12:52, inculpatele poartă o discuţie în cadrul căreia inculpata B. îşi face cunoscută ideea de a-i oferi şi lui E. un telefon ("Că eu mă gândeam, dacă el n-ar avea telefon, să-i luăm şi lui unul . . . . . . . . . .") iar inculpata A. o asigură la minutul 07:54 pe interlocutoare (inc. B.) că îi va da banii pe (pentru) telefon (fără a preciza dacă integral sau contribuţia sa la costul total al telefonului):

"A.: Mâine îţi dau banii pentru telefon? Da, stai. Dacă aşa ţi-i dau eventual poimâine, că mai trebuie să schimb nişte bani.

B.: Mi-i dai poimâine dacă e." (interceptarea audio a fost redată în procesul-verbal din data de 07.02.2017).

La data de 01.02.2017 ora 12:37.09 s-a purtat o altă discuţie între inculpate, discuţie care relevă pregătirea discuţiei cu E. şi modul cum plănuiesc coruperea nu doar a tatălui dar şi minorei, acesteia urmând a i se comunica despre opunerea tatălui său în privinţa primirii aparatului telefonic:

" A.: Da. ..dacă... eu ţi-am zis na...era ideal, dacă ăsta ne zice hai ... să fie pentru dum... pentru vineri...dacă el iţi va zice că nu se poate învoi şi că nu vrea să se învoiască că... nu poate şi că mai ştiu eu ce.

B.: Da, nu fi aşa sigură

A.: Da, bine...aşa e... ai şi tu dreptate că ...na...

B.: Îi sticlesc. .. ochii îi sticlesc la anumite chestii

A.: E, da, da... aşa e, aşa e.

B.: De asta, eu când ajungem şi aşa... o să-i zic, băi nene uite care-i treaba ... ideal ar fi fost, că d-aia noi tot ziceam să fie şi ea prezentă...că acceptaţi şi dvs, ar trebui să accepte şi ea"... şi ea o să fie mai uşor de convins să accepte... ştii?!

A.: Păi da, ştiu... păi ştiu că...

B.: Noi o s-o ţinem una şi bună că vrem să fie şi ea de faţă pentru că vrem să fim împăcaţi cu gândul că şi ea e de acord cu ...cu ce e de acord el...

A.: Păi ea ştie prea bine anumite chestii, că.

B.: Da

A.: Până la urmă o luăm şi pe partea aialaltă...domne, dacă aşa... o să rămână şi fără bani şi fără ...adică până la urmă violul nu a fost viol... asta să ţi-o spună ea şi ... ia măi că ... da...

B.: Să-i zicem că ancheta a mai înaintat şi că unele lucruri deja s-au concretizat şi ...

A.: Da, prima dată nu spunem ... vedem.

B.: Prima dată, nu

A.: Aşa...

B.: Prima dată discuţiile noastre amiabile... în cazul în care el se încăpăţânează

A.: Dacă e, îi zicem ... "hai că o aducem şi pe fie-ta ... discută şi cu ea... şi aşa... ca să vezi ce şi cum..." că îi dăm telefonul, că nu i-l dăm... aşa, nu i-l dăm, bine

B.: Domne, da nu vrea să-l ia până la urmă îl aduc înapoi şi gata

A.:Da, exact

B.: pagubă în corcoduş... scăpăm de nişte cheltuială

A.: (râde)

B.: Dar ea n-o să-l refuze, mă. Despre ce vorbim?! (râde)

A.: Ştiu, eu ştiu, da... na... până la urmă noi zicem: "uite ţi-am adus, dar dacă tac-tu nu vrea, noi ce să facem..." noi nu putem să... să trecem peste cuvântul lui ta-so

B.: Clar... aşa că tu fată dragă, convinge-l

A.: Aşa că vezi-ţi măcar tu interesul că altfel o să ... nu-ţi mai pune Dumnezeu mâna în cap să... să te alegi... să şi vrei ... şi după aia să mai primeşti şi nişte bani frumoşi.

B.: Da"

Din discuţia inculpatelor din aceeaşi zi, de la ora 16:57:52, se reţine efortul lor de a o contacta pe minoră prin intermediul lui N. (identificat ca fiind martorul N., fratele inculpatei B.), probabil în situaţia în care nu ar fi putut să discute ele cu minora în absenţa tatălui ei. În consecinţă, se urmăreşte contactarea pe x, direct sau prin intermediul colegei ei, I. (martora I.):

"A.: Bună B.

B.: Bună A.

A.: Ce faci?

B.: La muncă

A.: Te sunasem...nu ştiu...cred că te sunasem să-ţi...eventual ca să nu uiţi treaba aia cu ...dacă e să-i zică lu aia că poate o...ştii?...că mâine că o mai caută el pe x...dacă aşa...

B.: Da da.

A.: Aha...atâta...da...

B.: Am înţeles...de mâine, am vorbit cu L . . . . . . . . . .el zicea că da undeva pe la 9, 9 jumate.

A.: Nu te aud bine...

B.: Mă auzi?" (convorbire redată în procesul-verbal din data de 02.02.2017).

La ora 21:50:52, A. ia din nou legătura telefonic cu inculpata B., printre altele discutând despre cursul anchetei penale şi despre rezultatul căutării pe x de către martorul N. a minorei sau a colegei acesteia:

"A.: Da. ..că n-a găsit nimic la el...

B.: Da. ..au găsit mesajele alea care...îi cere boul ala de H. filmuleţele şi zice du-te bă dracu că nu-ţi dau nimic...ştii?.

A.: Aha da...

B.: Parcă aşa am înţeles eu de la K . . . . . . . . . .şi atunci, automat, la el deja nu mai poate să-i mai agraveze, să-i mai bage şi distribuire sau ce dracu mai e.

A.: Da da da...

A.: C. l-a văzut foarte pleoştit pe D. şi încerca să-i ridice moralul...că săracul dacă păţeşte ceva, dacă face ceva...vreo chestie

B.: O să meargă K. mâine la el

A.: Şi...da... J. i-a zis da bagă-ţi bă minţile-n cap, C., potoleşte-te...că nu stăm să...aşa...nu nu nu...stai că se ... păi şi dacă nu se rezolvă?!...aşa ... tu vorbeşti ca să...

A.: Aaa...auzi... N. a vorbit cu ?... i-a dat ceva pe...?

B.: Nu mi-a zis nimic...cred că nu i-a răspuns sau aşa...că el de obicei când îi răspunde şi când vorbeşte îmi trimite screen...deci nu cred că.

A.: Ahaa...dar măcar să-I fi lăsat acolo că ...mă gândesc că ăstea nu au acasă şi or intra mâine de pe la altcineva...".

(convorbire redată în procesul-verbal din data de 02.02.2017).

La data de 02.02.2017, la domiciliul lui E. s-au deplasat: A., B. şi L. pentru a "concretiza" în mod ferm discuţiile cu E..

B. îi oferă un telefon tatălui victimei cu pretextul că minora ar avea nevoie să-l folosească (că ar putea să o ajute pe aceasta cu lecţiile la şcoală, cu orice discuţii pe care aceasta nu le-ar putea purta cu tatăl său) şi să ţină legătura cu tatăl său, în condiţiile în care intenţia reală era aceea ca inculpatele A. şi B. să stabilească o legătură cu aceasta în vederea influenţării:

" B.: V-am spus... acuma noi am zis că nu trecem peste cuvântul dvs... ideea e că... eu v-am spus, noi i-am luat un telefon că ... eu sincer personal consider o necesitate, nu un moft..."

A. intervine pentru convingerea lui E.: "ca să îl folosească...să sunaţi, să vă sune.."

B. îl întreabă pe E. dacă este dispus să asculte "propunerea lor":

"B.: Noi ne-am gândit că ar fi ...

A.: Omeneşte, aşa.

B.: Omeneşte, da ... şi cât de cât ar ajuta cumva moral, să vă oferim 100 de milioane, bănuţi, cu care dvs să faceţi ce consideraţi de cuviinţă, un beneficiu familiei... şi să-i oferim F. suport financiar pe perioada şcolii. Ea mai are din câte am înţeles eu încă 3 ani de liceu în afară de acesta . . . . . . . . . .Da ... şi ne-am gândit că la început de an în septembrie, împreună cu dvs bineînţeles, să veniţi cu ea la Bucureşti, şi să ne ocupăm noi de haine, încălţăminte, rechizite, absolut tot ce îi trebuie pentru şcoală... absolut tot ce e necesar... deci absolut, absolut tot ce e necesar ... şi bineînţeles, dacă consideraţi că mai are nevoie de ceva ne spuneţi şi ..."

Când tatăl victimei întreabă nedumerit pentru ce sunt banii, B. afirmă:

"Banii ăştia sunt pentru ... ca să simplificăm un pic treaba. Deci indiferent de situaţie, băieţii or să primească o pedeapsă, deci asta e ... pentru că ce au făcut ei este ilegal... dar ideea e că procesul, aşa cum se merge acum pe acuzaţiile care sunt o să dureze foarte mult şi pentru noi ca familie este greu să trecem prin atâtea lucruri".

Sub motivaţia că toată procedura judiciară provoacă neplăceri tuturor celor implicaţi, B. propune lui E.:

".. toate lucrurile astea nu cred că o să fie plăcute nici pentru dvs şi cred că nici pentru ea nu o să fie plăcut să le vedeţi dvs sau alte persoane... şi atunci noi putem să simplificăm puţin lucrurile, adică să se mai scurteze procesul, să nu se mai întindă atât de mult, să nu se mai vadă filmuleţe şi toate cele, pur şi simplu ea să dea o altă declaraţie, băieţii îşi recunosc fapta fiecare, judecătorul îi pedepseşte şi se termină cu procesul."

Discuţia este susţinută permanent şi de A. care continuă sau confirmă propunerea prezentată de B. şi ori de câte ori E. le comunică faptul că fiica sa nu-şi va schimba declaraţia şi că are încredere în ea pentru că aceasta nu ar fi avut motiv să-l mintă, cele două inculpate afirmă precaut (ca să nu îl supere şi să compromită scopul discuţiei) că ele nu doresc să-l influenţeze: "noi pur şi simplu am venit să facem o propunere...".

A. încearcă să-l convingă pe E. că totul a fost o joacă şi că totul s-ar fi desfăşurat cu consimţământul victimei insinuând că victima minoră nu ar fi recunoscut "de ruşine anumite "lucruri".

Când cele două, A. şi B. insistă să discute personal cu F., tatăl o avertizează în particular pe fiica sa să aibă grijă ce vorbeşte şi să îşi menţină declaraţia, anticipând discuţiile intimidante ce se vor purta cu aceasta.

A. şi B., în discuţia cu F., după ce îi prezintă oferta tentantă de a-i suporta cheltuielile din timpul şcolii: îmbrăcăminte, calculator, laptop, consultaţiile la psiholog (întrucât cu cel de la şcoală ar putea fi jenată să discute) încearcă să o convingă pe aceasta "să se mai gândească" la modul în care s-au derulat evenimentele care au condus la arestarea inculpaţilor:

"B.: Te-ai gândit bine? Adică lucrurile s-au întâmplat exact, exact aşa cum le-ai povestit ... deci ei acum sunt anchetaţi indiferent că tu nu vrei să mai continui cu procesul, ei oricum sunt anchetaţi şi or să primească o pedeapsă, indiferent de pasul tău următor... şi că mergi în continuare... şi că renunţi... ei oricum sunt anchetaţi de lege pentru că au făcut ceva ilegal.

A.: Pentru că nu poţi să renunţi chiar la tot

B.: Nu poţi să renunţi chiar la tot... Adică ... ei oricum or să primească o pedeapsă şi o să-şi plătească fapta faţă de tine...dar, ţi-am zis...noi încercăm să scutim un pic din timpul fiecăruia şi din momentele astea jenante prin care o să trecem toţi... să vedem filmele, să vedem mesajele, să auzim toate lucrurile spuse şi de tine şi de ei... că nu e chiar plăcut, nici pentru tine să se audă, nici pentru tata, nici pentru mine ca soră să aud ce ţi-a spus fratele meu sau ce aţi făcut voi împreună acolo."

Minorei i se aduce aminte că mai există o persoană care îi cunoaşte pe inculpaţi din cele relatate de victimă şi anume prietena acesteia: I..

B. îi prezintă ca necesară varianta "convergenţei" declaraţiilor celor implicaţi în cauză cu ale victimei: "că îţi dai seama, e şi G. care a fost de faţă, e şi D. care a fost de faţă, e şi C. şi eşti şi tu...şi poveştile voastre toate trei trebuie să ajungă la un singur consens..."

Victima din cauza x/P/2017 este asigurată că filmările realizate de inculpaţi au fost şterse "imediat", fapt ce "s-a văzut şi la percheziţia informatică", concluzia prezentată de B. fiind: "cred că pur şi simplu... da, nu ştiu... au vrut doar ca să... să te sperie un pic sau... ".

Această opinie este susţinută bineînţeles de inculpata A.:

"A fost o glumă!"

Minorei i se aduce la cunoştinţă că tatălui ei i s-au oferit bani şi alte contribuţii băneşti pentru susţinerea ei şcolară (B.: "tata momentan a zis că se gândeşte la propunerea noastră ş-aşa ...gândeşte-te şi tu ...dacă crezi că ar fi în interesul tău să primeşti acea sumă de bănuţi şi să te susţinem financiar pe perioada şcolii...").

Discuţia este derutantă pentru minoră în condiţiile în care i se vorbeşte de posibilitatea folosirii unui telefon nou, de sume de bani, de avantajele pe care le-ar putea avea dacă ar fi susţinută financiar în şcoală, de consultaţii la ginecolog şi la psiholog dar toate condiţionate:

"B.: ca să...nu se mai complice lucrurile . . . . . . . . . .

A.: Şi care se va încheia.

B.: ...Mai repede...asta e ideea că s-ar sări peste vizionatul filmuleţelor de o sală întreagă...că...nu e ceva uşor...adică eu mă pun în situaţie adică să...mă vadă...o sală întreagă nu mi-ar conveni adică...clar...".

B. chiar susţine că ceea ce i s-a întâmplat minorei nu ar fi o traumă pentru că o traumă se produce în situaţia în care ar fi luat-o nişte necunoscuţi de pe stradă să o bată.

Atât B. cât şi A. îi prezintă situaţia minorei astfel încât acesta să considere că, dacă ea şi tatăl ei nu vor accepta propunerea lor, aceasta va însemna "să renunţe la şcoală" şi la "viitor":

"B.: eu cred că tu eşti conştientă şi vrei să-ţi faci un viitor, e...e păcat să renunţi şi la şcoală ţi-am zis..."

A. confirmă: "Da e păcat să renunţi...adevărul adevărat îl ştiţi...tu...şi ei...".

Victimei i se induce o stare de vinovăţie şi i se spune că există doar două moduri de acţionare:B.: "doar că...sunt două moduri...unul mai plăcut şi unul mai neplăcut...şi noi...noi am fi vrut tare mult să mergem pe modul mai plăcut, adică pe ăsta mai uşor...să nu se mai ajungă la...vizionare de filme de...pentru că durează mai mult şi pentru ei ca familie e epuizant sincer să facem drumuri la...vizite de arest..." apoi este impresionată asupra condiţiilor în care sunt ţinuţi în arest inculpaţii.

I se promite folosirea unui telefon nou dat deja tatălui, telefon despre care susţine că e oferit dezinteresat (contrariul reieşind însă evident din discuţiile telefonice purtate de cele două inculpate): B.: "şi telefonul i l-am adus fără nici un interes pentru că ştiam că i l-a oprit la poliţie").

Atât A. cât şi B. sunt interesate ca minora să dea o altă declaraţie (diferită de cea incriminatorie deja consemnată de organul de poliţie la data de 11.01.2017) în privinţa împrejurărilor în care s-ar fi exercitat asupra ei violenţele de către inculpatul C., precum şi în privinţa contextului în care s-au realizat înregistrările video, fraţii celor două fiind acuzaţi de comiterea în acest mod a unor infracţiuni grave.

Astfel, C. este cercetat în cauza nr. x/P/2017 în stare de arest preventiv pentru comiterea infracţiunii de viol, faptă prev. şi ped. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), d) şi f) C. pen. (victimă cu vârsta sub 16 ani, în scopul producerii de materiale pornografice şi de către două sau mai multe persoane împreună) iar D., pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, faptă prevăzută de art. 220 alin. (1) alin. (3) lit. d) C. pen. (Act sexual cu un minor dacă fapta "a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice"), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Cele două surori ale inculpaţilor C. şi D., în cadrul discuţiei din 02.02.2017 cu minora şi cu tatăl acesteia, îi prezintă acesteia ca verosimilă, condiţionat bineînţeles de schimbarea declaraţiei, o procedură "simplificată", pentru ca procesul să nu dureze foarte mult, B. propunând explicit: "să nu se mai vadă filmuleţe şi toate cele...pur şi simplu ea să dea o altă declaraţie, băieţii îşi recunosc fapta fiecare, judecătorul îi pedepseşte şi se termină procesul".

Chiar dacă propunerea este prezentată ca legală, fapt asupra căruia chiar se insistă şi se face promisiune şi de încheiere a unui act notarial privind primirea banilor, este evident (prin prisma solicitărilor repetate de revizuire a celor declarate de minoră) că nu se intenţionează achitarea vreunei sume fără obţinerea unei acceptări explicite din partea tatălui minorei în privinţa schimbării de către aceasta a declaraţiei, în favoarea inculpaţilor.

Inculpata B. chiar a afirmat în cadrul discuţiei că: "pentru că ce au făcut ei este ilegal... dar ideea e că procesul, aşa cum se merge acum pe acuzaţiile care sunt o să dureze foarte mult şi pentru noi ca familie este greu să trecem prin atâtea lucruri ".

Mai mult, deşi li se spune amândurora (tată şi fiică) că pot să consulte un avocat, inclusiv pe al lor, în acelaşi timp li se furnizează detalii financiare descurajante dacă ar dori să procedeze astfel:

"B.: Şi nu este ilegal, adică puteţi discuta dacă...nu aveţi încredere probabil în noi şi avocaţii noştrii...puteţi lua legătura cu un avocat, costă 1000 de RON, în jur de 1000 de RON o consultanţă, zece milioane şi avocatul vă poate spune adică..."

Se vizează, prin schimbarea declaraţiei minorei, cel puţin o schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor: în privinţa scopului şi cadrului în care au fost exercitate agresiunile de către C. asupra victimei minore şi posibil schimbarea împrejurărilor în care au fost efectuate înregistrările cu telefonul mobil asupra actelor sexuale cu minora.

"B.: Acuma... eu nuu...nu vreau să ...influenţez

E.: Au filmat-o...

B.: Deci...staţi un pic...eu nu vreau să vă influenţez în nici un fel decizia este decizia dumneavoastră şi o să v-o respectăm, noi pur şi simplu am venit să facem o propunere...

E.: Da!

B.: Dar...tre’ să staţi să vă gândiţi că lucrurile astea or să se demonstreze...

E.: Bineînţeles...

B.: Înţelegeţi?

E.: Da

B.: Şi...unele lucruri...nu s-au întâmplat chiar aşa cum le-a povestit ea

E.: Mie aşa mi-a spus!

B.: Păi ea aşa v-a spus...dar...

E.: Şi eu o cred pe ea...

A.: Ştiu...ştiu c-aşa va spus...da... da aşa e...

B.: Darrr...noi avem anumite...informaţii cum că lucrurile nu...

E.: Asta le...le spuneţi în instanţă...nu mi le spuneţi mie...

B.: Păi o să le spunem da noi vă daţi seama că fiecare o să spună în instanţă şi adevărul o să se descopere că...

E.: Bineînţeles...)." (înregistrarea audio/video efectuată ambiental a fost redată integral în procesul-verbal din data de 05.02.2017).

La data de 02.02.2017, martorul E. a predat organului de urmărire penală telefonul marca x cu seria de IMEI x, într-o cutie albă, inscripţionată x şi o cartelă O. cu nr. de apel x, ambele fiindu-i oferite în cadrul acestei întâlniri de către inculpatele A. şi B..

În consecinţă, prin ordonanţa nr. x/P/2017 din data de 03.02.2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în privinţa aspectelor disjunse de presupusă comitere de către numita A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, precum şi de către alte persoane fără calitate specială, a infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prev de art. 272 alin. (1) C. pen., formându-se Dosarul nr. x/2017.

În baza mandatelor de supraveghere tehnica emise de Curtea de Apel Bucureşti în cadrul Dosarului nr. x/2017, la data de 04.02.2017, ora 10:14:40 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatele A. şi B. (procesul-verbal din data de 22.02.2017), în cadrul căreia se discută despre contactarea telefonică a lui E.. La un moment dat, spre finalul discuţiei, inculpata B. afirmă: "Şi să-ntreb şi...v-aţi hotărât i-aţi dat telefonul fetei ca să-i aducem şi credit sau..vedem ce zice". Inculpata A. îi răspunde: "Da cum...vrea să...mhm".

Discuţia arată interesul inculpatelor faţă de activarea telefonului şi utilizarea lui de către minoră dar şi faptul că inculpata A. nu îi impune punctul său de vedere inculpatei B., discuţia decurgând în mod liber.

În aceeaşi zi, la ora 13:33:03, inculpatele mai poartă o discuţie în care discută despre dosarul în care fraţii lor sunt arestaţi preventiv. Când inculpata B. îi face cunoscut că în sat s-ar fi aflat că ei i-au oferit lui E. bani, inculpata A., îi răspunde: "Păi să ceară în . . . . . . . . . . . .mă-sii că aşa...da nu înţeleg de ce nu răspunde" .

În discuţia telefonică interceptată la data de 04.02.2017, ora 14:04:15, de data aceasta inculpata B. îşi manifestă verbal indignarea: "da este aiurea adică e chiar...pân la urmă şi pân la urmă ştii ce putea să zică dacă avea de gând să ceară mai mult sau aşa putea să zică - băi, oameni buni, uite eu m-am gândit la altă ofertă sau mai am ceva de adăugat veniţi să vorbim-sau dacă n-avea de gând putea să răspundă - bă, duceţi-vă dracu!" .

La data de 05.02.2017, E. a fost audiat de către procuror, context în care a relatat date concrete despre derularea întâlnirilor cu inculpatele şi unii martori care le-au însoţit, despre scopul urmărit de acestea şi a adus la cunoştinţă că a fost contactat în cursul dimineţii audierii de către A. pentru a se întâlni şi a discuta din nou despre propunerea lor.

Astfel, au putut fi administrate noi probe privind o nouă întâlnire a care a avut loc la data de 06.02.2017 la domiciliul lui E..

În cadrul acestei întâlniri din 06.02.2017, la care au venit: inculpatele B., A. şi martorul L. au fost reiterate de inculpate, discuţiile purtate anterior, propunându-i-se martorului E. şi de data aceasta în mod explicit, să accepte primirea banilor şi ajutorului financiar pentru orice necesitate a minorei, pentru ca minora F. să îşi schimbe declaraţia pe care o dăduse organul judiciar şi în acest mod să se schimbe încadrarea juridică a faptei sau regimul sancţionator pentru inculpaţi.

Din procesul-verbal de redare a înregistrării ambientale efectuate în data de 06.02.2017, cu ocazia întâlnirii care a avut loc la domiciliul martorului E. a reieşit fără echivoc faptul că inculpatele A. şi B. au făcut propunerea de oferire a banilor, de ajutorare financiară a minorei şi a tatălui ei pentru ca aceştia să se împace "pentru viol, să retragă plângerea pentru viol", astfel încât încadrarea juridică să se schimbe:

"B.: Da păi d-asta că...pân la urmă şi pân la urmă d-asta am venit...aşa...noi ce vrem de la dumneavoastră... vrem să ... dacă acceptaţi propunerea...laaaa...notariat...săăă...semnaţi o declaraţie prin care spuneţi că nu aveţi pretenţii financiare ... alte pretenţii financiare...din partea băieţilor...că pân la urmă despre ei este vorba nu despre noi, că de la noi n-aveţi ... aşa...şi căăăă...să vă-mpăcaţi cu C. şi cu...G . . . . . . . . . .pentru...viol.

A.: Să retrageţi plângerea referitoare la viol să rămână relaţii sexuale cu o minoră..."

Inculpatele au propus o "scurtare" a procesului în acest mod:

"B.: Ideea e că v-am spus care era toată chestia...asta e varianta mai scurtă pentru noi...pentru că într-un caz din-ăsta un proces poate să dureze destul de mult timp...dar rezultatele vor fi aceleaşi şi peste o lună şi peste cinci-şase-zece luni...aceleaşi o să fie rezultatele, eu vă garantez adică şi dacă luaţi bănuţii şi dacă nu-i luaţi tot aia o să fie...băieţii o să-şi primească o pedeapsă...noi ştim chestia asta indiferent de situaţie şi indiferent pe care dintre variante se merge ideea e că...o pot primi mai repede sau o pot primi mai târziu...de primit oricum or să şi-o primească...şi or să şi-o primească în baza lucrurilor pe care le-au făcut nu pe care le-a spus ea că le-au făcut adică.

E.: Eu nu cred că avea rost să mintă cu ceva...".

Inculpata A. a sugerat în cadrul discuţiei cum ar trebui să arate noua declaraţie a minorei, ce ar trebui sa spună aceasta organului de urmărire penală:

"A.: Noi de aceea încercăm să vă spunem că...luaţi în considerare şi varianta că poate totuşi nu v-a spus adevărul de ruşine de teama şi acuma mai e şi faza că dacă a apucat să vă spună o minciună merge cu ea până la capăt pentru că...e normal să.

B.: Probabil îi e frică de consecinţe să spună da, am minţit atunci.

A.: Să spună că de fapt...nu a fost violată, să spună de fapt că de câte ori s-a întâlnit cu ei s-a întâlnit de bună-voie, să spună că de fapt ea nu a fost bătută, să spună că de fapt după ce a ieşit afară într-adevăr, aaa...s-a dus după ea dar ea nu a mai vrut să se întoarcă şi i s-a propus şi varianta hai vino la mine la D. şi nu a vrut să vină a zis nu nu nu că eu îmi chem, un prieten şi ma duc eu acasă ...adică sunt nişte chestii pe care le ştim le...pe care le ştim care se pot şi demonstra.

E.: Demonstrează.

A.: Singurul motiv pentru care v-am propus acea sumă de bani era pentru că într-adevăr noi ca familie ne dorim să se termine mai repede..."

Tatălui minorei i se repetă tendenţios de către inculpate faptul că există şi o alternativă la "partea urâtă" a poveştii, parte care va presupune vizionarea în instanţă, de către mai multe persoane a filmelor şi a unor poze cu minora în posturi indecente ("A.: Le ştie şi I. foarte bine ..."), alternativa fiind "scurtarea procesului", prin schimbarea de către victimă a declaraţiilor.

Astfel, inculpata A. îl avertizează pe E.:

"Tocmai în aceste poze se vede clar că ea nu plânge nu (neinteligibil)...a vrut să le facă nu..." iar, B. insistă asupra împrejurărilor în care s-au realizat unele filmări dorind să creeze un dubiu asupra moralităţii minorei:

B.: "Asta zic ...şi pe lângă asta şi le-a mai făcut şi singură...există...ooo...anumită...filmare în care e filmată de...ea... se vede clar cum ea ţine telefonul ...adică nu poţi să obligi pe cineva în condiţiile în care nu vrea sub nici o formă să stea la poză...să stea la poză aşa...nu poţi...adică...".

S-a arătat că este evident că cele două inculpate insistă nu doar asupra faptului "că nu ar fi fost viol" dar şi asupra faptului că victima ar trebui să dea o altă declaraţie de retractare şi cu privire la împrejurările în care s-au făcut filmările (acuzaţiile aduse de organul judiciar inculpaţilor vizând şi acest aspect: producerea de materiale pornografice).

S-a încercat pervertirea martorului împotriva propriei fiice, inducându-i-se obsesiv faptul că minora minte (începând cu relatarea denaturată a faptelor şi terminând cu minciuni inofensive privind realizarea de către minoră a unor postări recente pe x de care tatăl ei nu ar fi ştiut) şi încercând să i se inducă temerea că ar exista în telefoanele percheziţionate informatic nişte materiale care o arată pe minoră în ipostaze ruşinoase.

Cele două inculpate nu se lasă descurajate de atitudinea martorului E. (care îşi exprimă încrederea că fiica sa nu minte, că nu există nici un motiv pentru care să-şi retragă plângerea) şi propun acestuia să reflecteze asupra propunerii lor urmând să discute la o altă întâlnire.

Înregistrarea audio/video efectuată în mediu ambiental la data de 06.02.2017 a fost redată iniţial rezumativ (procesul-verbal din data de la filele x volumul 1) şi apoi integral în procesul-verbal din data de 21.02.2017.

La data de 06.02.2017, ora 17:18:10, inculpata A. a purtat o discuţie cu fratele ei (arestat preventiv):

"C.: Ai rezolvat ce aveai astăzi de rezolvat?

A.: Am. ..în sensul de a cumpăra ce aveam de cumpărat

C.: Asta am înţeles...şi în rest?...cu celelalte?...ai apucat sau nu ?...n-ai apucat cu...vorbitul?

A.: Da. .

C.: Ok

A.: Şi e bineeee ...

C.: Şi e bine

A.: Şi acuma mergem către...către... întâlnire!

C.: Ok. ..e bine atunci înţeleg...vedeţi cu analizele ce faceţi să vă iasă bine.

(...)

C.: Bă acuma ce să fac...na...mi-am făcut-o, am făcut-o, o plătesc ...na ce să mai zicem

A.: Exact ce să mai zici

(...)

C.: Da. ..ăsta ce i-a zis că lor vor să le dea prelungire?

A.: păi da cine să le zică?

C.: Păi...măi... mai ales dacă s-a dus a dat declaraţie, una alta...tot vrea să-i dea prelungirea?

(...)

A.: Probele sunt la...sunt din prima declaraţie în care aşa...zice (neinteligibil) nu exista nimic...voi ziceaţi că nu ...era altceva...dar până la urmă...amândoi au recunosc

C.: Ee în fine măcar dobitocul sper că şi-a băgat şi el minţile în cap şi o fi priceput ceva

A.:... Au recunoscut relaţiile aşa că...tot rămâi cu relaţii sexuale.

C.: Da păi alea sunt problema...ălea...aia e...singura problemă la care tot mă stresez eu

A.: Problema la astea e că e cu suspendare, dar problema e cazierul...o să faci altceva şi cu asta basta

C.: În fine...în fine...mai rămâne şi vedem... Eu încă sper că poate poate poate...o-i reuşi s-o dau curbată cumva

A.: Da

C.: Sunt cel mai optimist posibil

A.: Asta cea mai optimistă chestie, dar nu prea ...adică să nu-ţi facă schimbare de încadrare...m-aş mira, m-aş mira sincer

C.: Măi ce vroiam să-ţi zic măi...mai există şi varianta 2 din ce am citit eu pă procedură... că poate să îmi facă asta, să îmi dea asta...renunţarea la pedeapsă şi dacă îţi dă renunţarea la pedeapsă că e până în 3 ani, sau până în 7 ani, poate să îţi dea renunţarea la pedeapsă şi atunci nu îţi apare nici pă cazier nici la nimica, ştii

A.: Păi şi ...

C.: Acolo spune în funcţie de cum a fost fapta, cum s-a petrecut, cum e comportamentul, ce s-a întâmplat după

A.: Păi tocmai la capitolu comportament C., tu trebuie ...în faţa ăstora...na...măcar să fii (neinteligibil) concret...aşa trebuie să fii, tre să te prefaci acolo, nu mai mimezi...nu mai...eşti abătut şi cu asta basta...ai o poziţie.

(...)

C.: Ideea e că ăia ştiu şi ăia ştiu ce s-a întâmplat şi ei au ţinut-o una şi bună, că au încadrat-o la ce au încadrat-o...ştii

A.: Aşa şi ce s-ar fi întâmplat, e problema ta?...declaraţia, asta e că au făcut-o să declare asta...este altă poveste un (neinteligibil) asta e

C.: Băi ideea este în felul următor, declaraţia e una dar ce, cine crezi că a scris-o pe bune acum...crezi că a scris-o ea, în primul rând nu e scrisă de ea că nu e scrisă de ea, e scrisă la calculator, cine i-a scris declaraţia ?...sincer acuma

A.: Bă a semnat-o şi-a însuşit-o teoretic trebuie să fie şi una olografă şi eu cred că e...şi e scrisă de ea

C.: Din ce am văzut eu şi din ce mi-a spus şi asta nu, nu, este scrisă pe calculator că mi-a şi arătat-o...nu e nici una scrisă de mână...deci din ce mi-a adus mie, din ce a putut ea...nu, e scrisă de calculator ..."

Această discuţie a avut loc, aşa cum reiese şi din conţinutul ei, înainte de întâlnirea inculpatelor cu E., C. se interesează care este cursul discuţiilor cu acesta, se interesează de posibilităţile pe care le are de a ieşi din starea de arest preventiv şi insinuează că declaraţia minorei nu ar corespunde adevărului şi pentru că a fost consemnată de cineva la un sistem informatic.

Inculpata A. îl sfătuieşte să-ţi schimbe atitudinea în faţa organului judiciar: "tre să te prefaci acolo..." (procesul-verbal din data de 22.02.2017).

În cursul aceleiaşi zile, la ora 23:17:51, cele două inculpate discută din nou despre schimbarea strategiei:

A.: "să facem cumva, să schimbăm puţin ceva...ceva, nu ştiu...deci, trebuie să mă gândesc. M-am gândit eu aşa doar că nu am ajuns la . . . . . . . . . . .(neinteligibil) concludentă ... Eu mă gândesc cumva să-l fac să vină el aici...adică...bine, să-l întreb la telefon: domne dacă ai vreo disponibilitate de ceva hai că uite dacă vrei, hai să discuţi cu avocatul că se vede că pe noi nu ne crezi, să vezi şi ce probe sunt prin dosar şi aşa...Şi putem să ajungem să discutăm sau avocatul să discute cu ea, ştii şi...cu ea, Ionela...să-i spună, bă fată uite aşa...aşa...adică, ştii, cu ea singură, fără ta-so, şi după aia să discute cu amândoi...ştii să-l iei aşa pă"

B.: Îhî,

A.: Şi poate aşa îi facem să . . . . . . . . . .

B.: Prin învăluire,

A.: păi da . . . . . . . . . ."

Deci inculpatele planificau o abordare separată a minorei şi prezentarea "dovezilor cazului" de către un avocat (evident un avocat care ar avea acces la dosarul cauzei) şi astfel, prin intimidare (învăluire) să îşi atingă scopul. Este evident că abordarea lor "prin învăluire" nu avea un scop licit. În cadrul aceleiaşi discuţii, ambele îşi exprimă indignarea faţă de menţinerea încrederii tatălui în fiica sa şi faţă de faptul că au fost "degeaba" la întâlnire (procesul-verbal din data de 22.02.2017).

La data de 07.02.2017, ora 08:02:51, inculpatele au discutat despre încercarea de a-l aduce pe E. în Bucureşti:

A.: "...eu îl întreb de la început dacă mă lasă să vorbesc şi singură cu asta, cu fie-sa şi pe de altă parte ca să fie cu inima împăcată . . . . . . . . . . . .hai domnule vino,te luăm până la Bucureşti, vorbeşte cu avocatul ca să vezi că eu cred că şi aşa...că el cine ştie ce se gândeşte cî ăştia scapă ţi cu asta basta, rămâne fie-sa cu onoarea nereparată! Să vorbesc cu el poate...adică să vorbesc de miercuri", ca să fie ceva cam de genul ăsta, mai...că altă variantă nu mai văd şi după aia e clar că trebuie să schimbăm strategia şi să ne ocupăm deja în alt fel . . . . . . . . . .pentru că eu cred că aici e toată şmecheria, să poţi s-o convingi pe aia, până la urmă să-i spună lu tac-su adevărul! Adevărul! Până la urmă nu că-i spune adevărul, dar zi-i...tac-su, ca s-o terminăm ia banii ăia şi e mai uşor şi pentru mine!

B.: Da!

A.: Eu zic că asta e toată...

B.: Ideea e bună, acum vezi care sunt variantele..."

Discuţia continuă cu propuneri de abordare a minorei separat de tatăl său. A. chiar o întreabă pe B. dacă fratele ei, N. ar cunoaşte pe cineva de vârstă apropiată cu minora pentru a o aborda pe reţeaua de socializare x.

Inculpata A. îi comunică inculpatei B. că a discutat şi cu avocatul lor ("avocatul vostru") şi acesta ar fi sfătuit-o ca la declaraţia care s-ar face la notariat să nu treacă sume: "să zicem că a fost reparat, să zică că nu are pretenţii, că a fost despăgubită şi să nu specifici suma. E o idee bună şi asta! Ca să nu...da până la urmă se vede că...

B.: N-o să avem ce să specificăm!

A.: Da!"

Discuţia continuă între inculpatele care îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că nu reuşesc să obţină un răspuns favorabil de la E. în termen, având în vedere că se apropie termenul de posibilă prelungire a arestării preventive:

"B.: Nu mă, dar n-ai ce să mai...N-ai ce să mai, pe bune ai văzut că vorbeam şi aseară în maşină. Mâine e ...JOI e ultima cursă pentru că dacă şi JOI rezultatul e acelaşi n-are rost să mai faci (neinteligibil)"

A. îi propune inculpatei B. să obţină de la avocatul lor (avocatul angajat în dosarul x/2017) nişte copii după declaraţia I. în cauza respectivă ca să o aibă asupra lor la următoarea întâlnire şi să intimideze eventual minora.

Referitor la sintagma de "victimă" utilizată la întâlniri şi la ceea ce a generat această calificare pentru minoră, inculpata B. a conchis în cadrul discuţiei telefonice:

"Nu ştim adevărul!" (procesul-verbal din data de 22.02.2017).

Aceste discuţii sunt deosebit de relevante din punct de vedere probatoriu în primul rând sub aspectul laturii subiective a faptei comise întrucât cele două inculpate discută nestingherite şi explicit despre faptul că trebuie să-l determine până JOI (data la care expira măsura preventivă a inculpaţilor) pe E. să accepte propunerea dar de câte ori se face trimitere la propunerea financiară aceasta este dublată de opinii despre posibilitatea ca victima să "admită" că nu a declarat "adevărul", asta chiar în condiţiile în care ele nu ştiau adevărul.

Afirmaţiile inculpatei B. că dacă rezultatele discuţiei nu se schimbă până JOI, totul e tardiv, demonstrează că ea cunoştea importanţa schimbării declaraţiei minorei până la data la care s-ar fi discutat prelungirea arestării preventive iar susţinea sa referitor la intenţia de reparare a prejudiciului (care nu fusese nici măcar formulat) este mincinoasă. Astfel se are în vedere că o eventuală pretenţie de reparare a prejudiciului (ceea ce în cauza x/P/2017, la momentul acela nu se formulase după cum au declarat şi inculpatele ulterior), nu avea un caracter urgent întrucât realizarea unei înţelegeri pe latură civilă nu modifică împrejurările care au determinat dispunerea măsurii preventive.

Împrejurarea care însă ar fi putut conduce la o astfel de schimbare în privinţa măsurii preventive, ar fi fost cu siguranţă schimbarea depoziţiei victimei în privinţa unor elemente/date esenţiale pentru latura obiectivă a infracţiunilor reţinute ca învinuire, astfel cum s-a relatat anterior.

În ceea ce priveşte "declaraţia" minorei F. (a cărei modificare a fost vizată/urmărită de către inculpate), aşa cum reiese din Referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpaţilor, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, aceasta a fost considerată de organul de urmărire penală ca fiind sinceră şi s-a coroborat cu aceea a inculpatului G. din cauza nr. x/P/2017.

În referatul cu propunere de arestare preventivă cu care a fost sesizată Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a reţinut: "Astfel, relevante în cauză sunt declaraţiile persoanei vătămate F. din datele de 09.01.2017 şi 11.01.2017, din sinteza cărora rezultă faptul că la începutul lunii decembrie 2016, precum şi în ajunul Crăciunului 2016, a întreţinut raporturi sexuale consimţite cu inculpatul D.. De asemenea, persoana vătămată a relatat că în perioada 26.12.2016-31.12.2016, fără a se putea stabili data exactă, într-un apartament din Bucureşti, a întreţinut raporturi sexuale consimţite cu inculpatul D., iar împotriva voinţei sale, prin acte de violenţă şi ameninţări, a fost obligată de numiţii C. şi G. să întreţină raporturi şi acte sexuale. Totodată, inculpaţii C. şi G. au filmat cu telefoane mobile persoana vătămată în timp ce întreţinea raporturi şi acte sexuale cu fiecare dintre aceştia.

Tot din declaraţia persoanei vătămate F. rezultă faptul că în urma unei convorbiri telefonice cu inculpatul D., acesta i-a solicitat să facă filme porno şi să se prostitueze, în caz contrar va posta pe reţeaua de socializare x înregistrări video când întreţine cu el raporturi sexuale.

Persoana vătămată F. a mai declarat faptul că în perioada 07 - 08.01.2017, numitul H. sub pretextul că deţine imagini compromiţătoare cu ea şi prin ameninţare că le va divulga sau le va posta pe reţeaua de socializare x, i-a cerut în mod expres să se întâlnească cu el şi să întreţină raporturi sexuale."

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat că: "declaraţiile persoanei vătămate se coroborează cu declaraţiile inculpatului G. în ceea ce priveşte întâlnirile în apartamentele din str. x şi din zona Unirii din Bucureşti, în care acesta a recunoscut comiterea faptelor atât de către el, cât şi de către inculpaţii D. şi C.. De asemenea, declaraţiile persoanei vătămate se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului H., în referire la infracţiunea de şantaj".

Relevanţa probatorie a declaraţiei minorei în cauza în care inculpaţii au fost arestaţi preventiv face astfel evidentă importanţa mizei (scopului) acestor întâlniri ale inculpatelor cu tatăl minorei şi cu minora.

S-a mai arătat ca inculpatele au dat declaraţii în cauza x/P/2017 (la momentul la care aveau calitatea de suspect), dar acestea nu au oferit informaţii certe şi sincere decât în privinţa datelor la care au avut loc întâlnirile, a indicării participanţilor, susţinând în mod mincinos că, ceea ce s-a urmărit prin realizarea acestor întâlniri şi oferirea de bani şi de alte foloase, a fost de fapt acoperirea "prejudiciului moral" al victimei, în condiţiile în care însă (aşa cum a admis şi suspecta A. când a fost audiată), inculpatele nu ştiau dacă în cauza x/P/2017 s-a cerut o sumă cu acest titlu de către victimă sau reprezentantul ei legal.

Chiar dacă astfel de discuţii nu au de plano un caracter ilicit, în cazul de faţă, oferirea sumei de 10.000 RON, a sumelor neprecizate pentru susţinerea şcolară a minorei, pentru consultaţii psihologice, remiterea efectivă a telefonului, s-au făcut cu încălcarea legii pentru că au fost oferite/date: pentru scurtarea procesului, pentru schimbarea încadrării juridice a faptei de viol în act sexual cu minoră, pentru împăcarea cu inculpaţii, pentru retragerea plângerii (exprimări folosite de inculpate în cadrul discuţiilor telefonice sau ambientale).

Aşa cum reiese din datele cauzei şi din declaraţiile inculpatelor, nu a fost contactat niciun mediator pentru realizarea unei medieri pe latura civilă a cauzei (act posibil dacă ar fi fost formulate pretenţii civile).

Ambele inculpate au precizat că telefonul mobil a fost oferit cu titlu de cadou, dar nu au recunoscut că s-a urmărit determinarea minorei în acest fel să-şi schimbe declaraţia şi, în acelaşi timp, găsirea unei modalităţi de a ţine legătura cu aceasta şi de a o influenţa deşi acest aspect reiese din convorbirile telefonice purtate de inculpate, coroborate cu declaraţiile martorilor F., I., N..

Astfel, minora I., audiată la data de 08.02.2017 a declarat că ştie de la minora F. că aceasta ar fi fost contactată pe x de martorul N. (fratele inculpatei B.) care i-a propus, în schimbul unei sume de bani să-şi retragă "declaraţia".

Martorul N. audiat de procuror la data de 16.02.2017 a declarat că a căutat-o pe minora F. pe site-ul de socializare menţionat la data de 18.01.2017 şi a întrebat-o "ceva de genul: dacă poate să îşi schimbe declaraţia să îl scoatem pe fratele meu, deoarece ştiam că ea minţise". Aceasta i-ar fi răspuns la data de 24.01.2017:

"Nu ştiu." Martorul însă a precizat că la data la care a căutat-o pe F. nu ştia cine este victima infracţiunii de viol în dosarul penal. Ştia doar că F. şi fratele ei ar fi "concubini".

Pe "I.", martorul susţine că a căutat-o pentru că ştia că aceasta ar fi iubita lui G.. Când a întrebat-o pe aceasta ce s-a întâmplat, ea i-ar fi răspuns că "tot ce ştie a scris în declaraţie la poliţie". Martorul a negat oferirea de bani în schimbul modificării declaraţiei şi a susţinut că a căutat-o pe F. din proprie iniţiativă, "pentru că era curios".

Pe baza declaraţiilor inculpatelor s-a mai stabilit ceea ce reiese şi din interceptările autorizate, că nu a existat o dată stabilită pentru presupusa deplasare la notar pentru semnarea vreunui înscris pentru eventuala achitare a banilor, nu au fost făcute demersuri pentru consultarea unui mediator, ceea ce arată că activităţile lor au fost ilicite, iar propunerea de acordare a ajutorului bănesc viza doar modificarea declaraţiei minorei astfel încât sa se creeze o situaţie juridică mai avantajoasă inculpaţilor.

Ulterior dispunerii în cauza a efectuării în continuare a urmăririi penale au fost audiaţi mai mulţi martori, după cum urmează:

Minora F. a declarat procurorului că a înţeles că tot "ajutorul" oferit de suspecte este pentru ca ea să îşi schimbe declaraţia data deja la politie, deşi ceea ce a declarat ea acolo corespunde realităţii. Minora a considerat că nu există nici un motiv pentru ca ea sa îşi schimbe declaraţia în cauza nr. x/P/2017.

Martora I. (colegă de liceu cu victima), cea a cărei contactare pe x s-a încercat de către suspecte, a declarat că "N." (martorul N.), fratele lui D., a contactat-o pentru a discuta despre situaţie, iar de la F., martora a aflat că N. i-ar fi oferit, în cadrul unei comunicări pe x, o sumă de bani pentru ca ea să îşi retragă declaraţia de la politie împotriva lui D..

Martora P. (mama inculpatului G. din cauza penală x/P/2017) a declarat: "A. mi-a propus să pun acelaşi avocat şi pentru băiat (n.n. fiul ei) i-am spus că nu am bani şi aceasta mi-a povestit că relaţiile sexuale au fost întreţinute de bună voie de fata respectivă...mi-a spus că în cazul în care fata retrage plângerea de viol atunci va fi o pedeapsă mai mică şi pentru băiatul meu . . . . . . . . . .A. mi-a solicitat să pun şi eu o parte din bani, fără să spună o cifră exactă pentru ca să acopere prejudiciul. Mi-a spus că banii respectivi vrea să îi dea tatălui fetei ca aceasta să retragă plângerea. Mi-a mai spus că după întâlnirea avută cu acesta nu picase de acord cu acesta şi nu vroia să retragă plângerea însă în cazul în care nu va reuşi să îl convingă ar vrea să ştie dacă pot contribui şi eu cu bani".

Martorul L. a declarat la data de 08.02.2017 că doar le-a însoţit (transportat cu maşina) pe inculpate precum şi pe concubina sa, K., la întâlnirile cu E., susţinând că, de fapt nu a cunoscut că ceea ce fac este ilegal întrucât ar fi fost asigurat de inculpata A. în privinţa legalităţii acestui demers. Cu toate acestea în cadrul aceleiaşi declaraţii, martorul afirmă: "Totodată, mi-a spus că intenţionează să îi ofere tatălui persoanei vătămate o sumă de bani pentru a renunţa la plângerea de viol, insistând că totul este legal."

Martora K. a declarat la data de 08.02.2017 că la întâlnirile la care a participat ea s-au discutat doar aspecte legate de modul cum "am putea să o ajutăm pe F. să treacă mai uşor peste ceea ce s-a întâmplat". Martora, despre deplasarea la domiciliul lui G. unde au discutat cu P., a declarat că nu a avut ca scop influenţarea declaraţiilor.

Despre telefonul oferit de sora ei, inculpata B., martora a declarat că "acest gest a fost făcut de comun acord cu A. şi cu tatăl fetei care şi-a exprimat acceptul ca să aducem un telefon pentru că nu putea ţine legătura cu fata".

De fapt, pentru oferirea telefonului mobil, inculpatele s-au folosit de o scuză formulată de martorul E. care dorea doar să evite contactul direct dintre minoră şi cei care îl vizitau.

Martora J., audiată la datele de 13.02.2017 şi 14 02.2017, a declarat că a încheiat contract de asistenţă juridică pentru reprezentarea numitului C., fratele inculpatei A., la insistenţele acesteia întrucât îi era prietenă. Inculpata ar fi rugat-o să ridice de la organul de urmărire penală cheile apartamentului în care locuia fratele ei, precum şi alte bunuri personale (chei).

Tot din considerente de prietenie a fost de acord să o însoţească pe aceasta la locul de muncă al martorului E. întrucât ar vrea să-i transmită acestuia regretele sale precum şi faptul că este dispusă să îl ajute "ca fata să treacă peste această situaţie, psihologic vorbind". Martora susţine că a comunicat tatălui minorei că nu se pune problema retragerii plângerii şi că nu acesta ar fi scopul vizitei. Atât inculpata A. cât şi martora K. au spus că sunt dispuse să plătească "contribuţiile la un psiholog pentru minoră".

Deşi inculpata i-a cerut să o mai însoţească la o întâlnire cu tatăl fetei, avocata J. a refuzat-o, "deoarece nu mi s-a părut în regulă să abordez pe tatăl minorei" şi nici nu i-a mai însoţit la vreo altă întâlnire.

Ultima discuţie dintre inculpata A. şi martoră ar fi avut loc la data de 07.02.2017 când, întrebată de inculpată dacă este "în regulă" ca în situaţia în care E. acceptă să primească o sumă de bani "să se facă un act la notariat prin care să declare primirea banilor", martora i-a răspuns că este prea mult ceea ce face şi că ar trebui să se oprească. Tocmai pentru că nu ştia dacă reprezentantul legal al minorei formulase pretenţii civile, martora a apreciat că erau purtate "în exces discuţiile cu tatăl minorei" ("din ceea ce mi-a spus A. nu reieşea că tatăl minorei i-ar fi cerut ceva"). Martora a susţinut cu ocazia audierii că nu a cunoscut (pentru că nu i s-a spus) faptul că inculpata A. intenţiona să corupă minora pentru schimbarea declaraţiei.

La data de 14.02.2017, martora a fost reaudiată asupra unei discuţii telefonice purtate cu inculpata A. la data de 28.02.2017, admiţând utilizarea numărului respectiv de terminal mobil.

Din interceptările audio şi ambientale a reieşit că atât inculpata A. cât şi inculpata B., au plănuit de comun acord oferirea telefonului şi a sumei de bani în scop de corupere şi nici una dintre ele nu s-a împotrivit la afirmaţiile sau propunerile făcute de cealaltă în cadrul discuţiilor.

Inculpata B. audiată, a declarat că ar fi făcut rost de suma de 10.000 de RON de la o cunoştinţă; "I-aş fi procurat, pentru că nu-i am încă, de la mătuşa mea Q.."

Cele două inculpate au încercat să determine prin acte repetate de corupere asupra tatălui victimei şi chiar direct asupra victimei, ca aceasta să îşi schimbe declaraţia care viza comiterea de către inculpaţi a unor infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu iar împăcarea părţilor nu poate interveni. Scopul urmărit de inculpate nu a fost realizarea unei înţelegeri pe latură civilă în condiţiile în care nu s-au formulat astfel de pretenţii de către reprezentantul legal al victimei nici în cauza penală (după cum afirmat inculpata A.).

Din actele de urmărire penală a reieşit fără echivoc că cele două inculpate au comis infracţiunea pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, ambele acţionând în baza unei înţelegeri prealabile, cu intenţie directă şi conştientizând importanţa, gravitatea şi finalitatea demersurilor lor ilicite. Aceste demersuri au constat în încercările repetate (A. la datele de 26.01.2017, 28.01.2017, 02.02.2017 şi 06.02.2017 iar B. la datele de 02.02.2017 şi 06.02.2017) de a determina prin corupere pe victima din cauza nr. x/P/2017, F. şi pe tatăl acesteia, E., care să îşi folosească influenţa de părinte asupra ei pentru ca minora să îşi schimbe declaraţia dată organelor judiciare pentru schimbarea unor împrejurări esenţiale privind exercitarea violenţelor la întreţinerea de către C. a relaţiilor sexuale cu minora precum şi pentru a face eventuale retractări asupra împrejurărilor în care au fost realizate filmările cu telefonul mobil, retractări care să survină până la recuperarea de către organul judiciar a înregistrărilor de pe telefoanele supuse percheziţiei informatice.

Inculpatele au urmărit în mod deliberat afectarea ireversibilă a anchetei într-o cauză cu arestaţi (x/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti), actele de corupere au fost comise în mod repetat şi au vizat o "persoană vătămată" minoră (14 ani) care ar trebui protejată de orice act de pervertire şi influenţare.

Nici în cazul inculpatei B. nu există vreun dubiu asupra faptului că a acţionat în vederea afectării unei anchete penale prin coruperea victimei întrucât, aşa cum reiese din interceptările ambientale şi audio coroborate cu declaraţiile martorilor, inculpatele au plănuit pas cu pas modul în care să acţioneze, manifestând determinare în atingerea scopului tocmai prin urgenţa situaţiei care presupunea expirarea perioadei de arestare preventivă a inculpaţilor şi riscul ca aceasta să fie prelungită în lipsa unor "circumstanţe noi".

Inculpata B. a stabilit împreună cu inculpata A. modalitatea de abordare "prin învăluire" a martorilor E. şi F., tocmai pentru că ambele cunoşteau caracterul ilicit al scopului urmărit şi caracterul ilicit în egală măsură al metodei folosite, aceea de corupere.

Inculpata B. a ştiut că abordarea minorei pentru schimbarea declaraţiei nu va fi permisă de tatăl acesteia şi de aceea a căutat împreună cu inculpata A. orice modalitate de a discuta separat cu aceasta: prin oferirea telefonului (idee care chiar a recunoscut că i-a aparţinut), prin abordarea ei pe x, prin abordarea ei de persoane cunoscute (I.) sau necunoscute (cineva de vârsta ei însă).

S-a arătat că situaţia de fapt reţinută mai sus se probează cu:

- Declaraţiile de suspect/inculpat ale inculpatei A.;

- Declaraţiile de suspect/inculpat ale inculpatei B.;

- Declaraţia martorului E. din data de 26.01.2017 (dată în cauza nr. x/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti);

- Declaraţiile (două) ale martorului E. date în cauza x/P/2017 la data de 06.02.2017;

- Procesul-verbal din data de 25.01.2017 (din cauza x/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în copie) în care s-a consemnat despre aspectele "denunţate" de martorul E.;

- Procesul-verbal din data de 02.02.2017 (din cauza x/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în copie) în care s-a consemnat despre predarea de către martorul E. a telefonului mobil marca x cu serie de IMEI nr. x şi a cartelei reîncărcabile O.;

- Declaraţia numitei F. audiată ca persoană vătămată, la data de 11.01.2017, în cauza nr. x/P/2017, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti;

- Declaraţia martorei F. audiată în cauza x/P/2017 la data de 08.02.2017;

- Declaraţia martorei I.;

- Declaraţia martorului N.;

- Declaraţia martorei P.;

- Declaraţiile martorei J.;

- Declaraţia martorei K. din data de 08.02.2017;

- Declaraţia martorului L. din data de 08.02.2017;

- Înscrisurile ridicate pe bază de proces-verbal de la martora J. la data de 14 şi 15.02.2017;

- Înregistrările audio şi Procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio efectuate în cauza nr. x/P/2017 asupra convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la terminalul nr. x (aparţinând inculpatei A.), valorificate conform art. 142 alin. (5) C. proc. pen.. în cauza x/P/2017 (suporturile originale se păstrează la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti);

- Înregistrările audio/video şi Procesele-verbale de redare a înregistrărilor efectuate în mediu ambiental la datele de 28.01.2017 şi 02.02.2017 în cauza nr. x/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, valorificate conform art. 142 alin. (5) C. proc. pen.. în cauza x/P/2017 (suporturile originale se păstrează la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti);

- Înregistrările audio/video şi Procesele-verbale de redare (rezumativă şi integrală) a înregistrărilor efectuate în mediu ambiental la data de 06.02.2017 în cauza nr. x/P/2017 (suportul original se păstrează la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instanţei fiindu-i înaintată copia);

- Înregistrările audio şi Procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio efectuate în cauza nr. x/P/2017 asupra convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la terminalul nr. x (aparţinând inculpatei A.) (suportul original se păstrează la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instanţei fiindu-i înaintate copiile, atât cele cu redare integrală cât şi cele cu redarea în extras a celor care constituie probe);

- Proces-verbal de identificare/valorificare sesiuni rezultate din activităţile de supraveghere din data de 22.2.2017;

- Procesul-verbal de fixare prin fotografiere a telefonului mobil marca x şi a cartelei telefonice O. (care vor fi înaintate instanţei în plic sigilat cu propunere de confiscare specială, în baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen.);

- Adresa Baroului nr. x/17.02.2017 privind calitatea de avocat a inculpatei A. şi forma de exercitare a profesiei;

- Extras date de pe site-ul "portal.just.ro" privind dosarul x/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti privind "prelungire arestare preventivă inculpaţi D., G., C. şi H."

- Procesele-verbale din data de 20.02.2017 de printare capturi din înregistrările video.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut că inculpatele se fac vinovate de săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimise în judecată, pentru următoarele considerente:

Curtea şi-a însuşit situaţia de fapt reţinută de organele de urmărire penală, în sensul că prin actele de corupere întreprinse pe lângă minora F. şi tatăl acesteia, martorul E. (constând în oferirea unui ajutor financiar - bani, consiliere psihologică şi alte foloase), inculpatele A. şi B. au încercat să o determine pe minoră, fie direct, fie prin intermediul tatălui acesteia, să îşi schimbe declaraţia incriminatorie dată la 11.01.2017 în Dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în privinţa împrejurărilor în care s-ar fi exercitat asupra ei violenţele de către inculpatul C. precum şi în privinţa contextului în care s-au realizat înregistrările video ale raporturilor sexuale întreţinute, fapt de natură să afecteze grav ancheta în cauza penală menţionată.

Un prim demers în scopul arătat a fost iniţiat de inculpata A., când aceasta, însoţită fiind de martorele J., K. şi concubinul celei din urmă, s-a deplasat la locul de muncă al tatălui minorei în data de 26.01.2017, ocazie cu care şi-a exprimat părerea de rău cu privire la ceea ce se întâmplase cu fiica martorului. În cadrul discuţiei s-a vehiculat oferirea de bani pentru consilierea psihologică a minorei (propunere avansată de J., însă E. a afirmat că nu îşi va retrage plângerea, context în care J. a spus că nu au venit pentru acest lucru, dar dacă se răzgândesc în privinţa banilor pentru consiliere psihologică să îi anunţe, lansând şi ipoteza că este posibil ca minora F. să nu fi declarat adevărul cu privire la cele întâmplate (în sensul că nu ar fi fost agresată de C.), din cauza temerii sau ruşinii faţă de tatăl său.

La o zi după vizita menţionată, între inculpatele A. şi B. s-au purtat mai multe convorbiri telefonice prin care cele două au pus la punct strategia pe care să o adopte pentru abordarea atât a tatălui minorei cât şi a minorei pentru ca aceasta să-şi schimbe declaraţia din 11.01.2017 cu privire la împrejurările esenţiale în care s-a comis fapta de viol, acestea convenind să-şi "unească" eforturile pentru a-şi salva fraţii de la răspundere penală (A.: păi da, noi ne unim ca să-i scoatem pe ei!).

Strategia adoptată de inculpata A. rezultă şi din discuţia purtată la data de 27.01.2017 cu fratele său, C., aflat la acea dată în stare de arest preventiv (pasajele relevante au fost redate în cuprinsul rechizitoriului), în cadrul discuţiei inculpata asigurându-şi fratele că, deşi tatăl minorei a fost ferm deocamdată în sensul că nu îşi va retrage plângerea, cu toate acestea vor fi cu siguranţă mai multe întâlniri, rămânând ca următoarea vizită să aibă loc la domiciliul acestuia.

S-a mai arătat că determinarea inculpatei A. de a-şi asigura succesul demersului său a vizat şi împrejurarea ca minora să fie abordată direct, în absenţa tatălui ei, sperând că în acest fel influenţarea fetei în sensul dorit să aibă mai multe şanse de reuşită, o astfel de intenţie rezultând din cuprinsul discuţiei purtate cu martora J. în ziua de 28.01.2017, la ora 08:24:26, înainte de a doua întâlnire cu tatăl victimei . Se poate constata astfel că inculpata îşi exprimă dorinţa de a vorbi "separat" cu minora, "fără să o sperie", şi să insiste cu întrebări de genul dacă într-adevăr a fost lovită şi de către cine, dacă este sigură de acest lucru, în acelaşi timp afirmând că va insista pe lângă tatăl minorei până când acesta va ceda (Altceva n-avem ce să facem ... şi asta e... stau ..ţi-am zis, stau scai de nenea ăla şi până la urmă ţi-am zis... de milă, de silă... o să zică el ceva).

Următoarea întâlnire cu tatăl minorei a avut loc pe data de 28.01.2017, la domiciliul acesteia, la care s-a prezentat inculpata A. însoţită fiind de de martorii K. (sora inculpatului D.) şi L..

Din discuţia înregistrată în mediu ambiental purtată între cei prezenţi, reiese cum inculpata A. încearcă să-l convingă pe E. că nu ar fi fost exercitate violenţe asupra minorei pentru întreţinerea de relaţii sexuale ci, dimpotrivă, ele au fost consimţite, şi, în acelaşi timp, să îi inducă un dubiu asupra sincerităţii cu care minora a descris în declaraţie împrejurările în care a fost violată şi filmată, precum şi asupra moralităţii ei ("În ziua în care s-a întâmplat cu bătaia, cu palma respectivă ... ea în final a vrut . . . . . . . . . . . .Palma ar fi de la altceva, o altă discuţie... ea i-a răspuns...şi el a zis că na, aşa i s-a părut lui...e"); "Ea v-a spus dumneavoastră că nu a vrut să fie fotografiată...că nu a vrut să..."). Totodată, participanţi activi la discuţie şi susţinuţi tacit de A., martorii K. şi L. îşi exprimă părerea că în realitate ar fi fost vorba despre o "joacă" sau "problema este undeva la jumătate", că minora şi-a făcut mai multe poze în care apare dezbrăcată, existând posibilitatea ca acesteia să îi fie ruşine să-i spună tatălui ei adevărul cu privire la cele întâmplate .

La fel ca şi în cadrul primei întâlniri, şi la această discuţie inculpata A. îşi arată disponibilitatea de a-l ajuta financiar pe tatăl minorei pentru consilierea psihologică a fetei, fără a fi vehiculată o sumă anume (propunerea fiind făcută de martora K.), asigurându-l în mod fals că totul este legal, dar şi că autorii infracţiunilor cercetate în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti vor fi pedepsiţi pentru fapta lor, chiar şi în ipoteza "retragerii plângerii". Este evident că prin afirmaţia "dacă... v-aţi mai retrage din plângeri", inculpata A. viza practic schimbarea declaraţiei prin care minora a descris împrejurările în care s-a comis infracţiunea de viol, în sensul în care nu ar fi fost constrânsă de C. să întreţină raporturi sexuale, deoarece aceasta ar fi condus la o altă încadrare juridică a faptei de natură să fie favorabilă inculpaţilor din dosarul menţionat, şi anume act sexual cu un minor (A.: ...ei tot ajung să primească o pedeapsă chiar dacă dumneavoastră...ce plângere v-aţi retrage...aşa...sunt relaţii sexuale cu o minoră care sunt pedepsite de C. pen . . . . . . . . . .ei nu aveau voie să facă...; E.: Ce au făcut...ce au făcut; A.: Să întreţină relaţii sexuale cu o minoră").

În contextul aceleiaşi întâlniri, inculpata A. i-a propus martorului E. plata unei sume lunare pentru întreţinerea în şcoală a minorei, inclusiv în ipoteza în care aceasta s-ar muta la o şcoală din Bucureşti sau în altă localitate ("Măcar decât psihic şi ... adică, na... o parte bună...aşa ceva, nu poţi să zici că să vezi partea bună... dar dacă se poate... noi v-am zis..., v-am, v-am susţine financiar ...cu siguranţă că ar fi un efort financiar să ţii copilul în Bucureşti sau eu ştiu unde aţi zice dvs... sau în alt fel...sau aşa..."). În încheiere, martora K. îl sfătuieşte pe martor să mai "reflecteze" la cele propuse şi de a mai discuta cu minora.

Începând cu data de 01.02.2017 s-a implicat în activitatea de corupere şi inculpata B., între cele două inculpate purtându-se pe parcursul zilei menţionate mai multe discuţii despre cum să-l abordeze pe E. şi fiica acestuia pentru a ajunge la o înţelegere frauduloasă.

Din conţinutul acestor convorbiri se poate lesne constata că A. era cea care stabilea, în funcţie de propunerile făcute de B., strategia de abordat, ce să i se spună şi ce nu tatălui minorei pentru atingerea scopului ilicit, cele două convenind să-i ofere atât minorei, cât şi martorului E. câte un telefon mobil (A.:

"Nu, nu... nu, nu nu... nu B., nu-l lua aşa de tare pentru că pe de altă parte, asta e, mai facem ... bă, nu...nu-i zice că e ultima întâlnire, nu... nu...la telefon îi spui decât că vrem, aşa... ne gândim că poate... ne gândim că v-aţi gândit la ce am vorbit, vrem să avem o discuţie mai serioasă...(accentuează cuvântul) aşa... şi după aia îi bagi şi partea cu telefonul... ca s-o luam pe fie-sa să ... ălea, ălea... dar nu-i spui acuma cu d-astea, că ultima, că pe dracu, că pe lacu, că facem... nu, d-ăstea, nu ... ai înţeles!" "Ee. .acuma...hai aşa... credem că v-aţi mai gândit şi dvs, vrem să avem o discuţie serioasă cu dvs. şi vrem să vă vedem..avem şi telefonul pt fată că... aşa... şi să i-l dăm... şi cum... aşa, să spună în primul rând cum lucrează, că în funcţie de cum lucrează putem să...poţi să continui discuţia").

Scopul inculpatelor, aşa cum rezultă din aceste convorbiri, a fost acela de a o determina pe minora F., direct sau prin exercitarea asupra ei a influenţei tatălui, prin oferirea de ajutor financiar pentru şcoală, a unui telefon mobil şi suportarea costului consultaţiilor psihologice ale minorei, de a obţine schimbarea declaraţiei dată de minoră la 11.01.2017 în privinţa unor aspecte importante ale laturii obiective ale infracţiunilor reţinute ca învinuire în Dosarul nr. x/2017, cum ar fi împrejurările în care s-au realizat înregistrările cu telefonul mobil sau contextul în care a întreţinut actele sexuale cu C. (dorinţa inculpatelor fiind ca minora să susţină că acestea ar fi fost consimţite şi nu s-au exercitat asupra ei acte de constrângere).

În opinia inculpatelor, aşa cum rezultă din interceptări, ajungerea la înţelegerea dorită cu E. ar fi avut mai mari şanse de reuşită dacă la următoarea întâlnire ar fi de faţă şi minora întrucât era "mai uşor de convins", cele două înţelegându-se să-i ofere un telefon mobil - cadou pe care presupuneau că minora nu avea cum să-l refuze -, acesteia urmând a i se comunica despre opunerea tatălui său în privinţa primirii aparatului telefonic dar şi despre a-şi vedea propriul "interes" în obţinerea unui ajutor financiar. De asemenea, inculpatele s-au înţeles că, în situaţia în care tatăl fetei s-ar "încăpăţâna" şi nu s-ar lăsa corupt, să-i sublinieze incertitudinea rezultatului anchetei penale, pentru că "până la urmă violul nu a fost viol", în vederea determinării acestuia de a se lăsa convins să accepte cât mai repede propunerea frauduloasă. (B.: De asta, eu când ajungem şi aşa... o să-i zic, băi nene uite care-i treaba ... ideal ar fi fost, că d-aia noi tot ziceam să fie şi ea prezentă...că acceptaţi şi dvs, ar trebui să accepte şi ea"... şi ea o să fie mai uşor de convins să accepte... ştii?! ... Noi o s-o ţinem una şi bună că vrem să fie şi ea de faţă pentru că vrem să fim împăcaţi cu gândul că şi ea e de acord cu ...cu ce e de acord el..." A.: Până la urmă o luăm şi pe partea aialaltă...domne, dacă aşa... o să rămână şi fără bani şi fără ...adică până la urmă violul nu a fost viol... asta să ţi-o spună ea şi ... ia măi că ... da...; B.: "Prima dată discuţiile noastre amiabile... în cazul în care el se încăpăţânează"A.: Dacă e, îi zicem ... "hai că o aducem şi pe fie-ta ... discută şi cu ea... şi aşa... ca să vezi ce şi cum..." că îi dăm telefonul, că nu i-l dăm... aşa, nu i-l dăm, bine. (...) Ştiu, eu ştiu, da... na... până la urmă noi zicem: "uite ţi-am adus, dar dacă tac-tu nu vrea, noi ce să facem..." noi nu putem să... să trecem peste cuvântul lui ta-so" B.: "Clar... aşa că tu fată dragă, convinge-l" A.: Aşa că vezi-ţi măcar tu interesul că altfel o să ... nu-ţi mai pune Dumnezeu mâna în cap să... să te alegi... să şi vrei ... şi după aia să mai primeşti şi nişte bani frumoşi).

Intenţia inculpatei A. de a încerca o abordare cât mai urgentă şi "serioasă" a martorului E. era determinată de necesitatea ca schimbarea declaraţiei minorei în sensul dorit să fie făcută înainte de discutarea propunerii de prelungire a arestării preventive în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., fapt ce rezultă din convorbirea telefonică purtată cu B. la data de 01.02.2017 la ora 10:32:02 (A.: "Să sperăm naibii că ... că facem ... asta mă gândesc. .. numai că dacă putem, aşa... facem ceva, măcar avem şi noi nişte chestii concrete până pe 14... ar fi bine"), dar şi cu o persoană de sex feminin la ora 11:59:53, care se interesa de situaţia numitului D. (A. "vedem ce speranţe o să (neinteligibil) ... că măcar dacă ai multe ... poţi să faci multe chestii până pe ... până pe 14 ... şi atunci să ai şansele mult mai mari la D., măcar ... că la C., nu, na ... poate C. mai rămâne p-acolo dar măcar ... se mai schimbă datele puţin la D.").

Judecătorul de la prima instanţă a mai arătat că pentru concretizarea planului descris anterior, la data de 02.02.2017, la domiciliul lui E. s-au deplasat inculpatele A., B. şi martorul L..

Cu prilejul acestei întâlniri, aşa cum rezultă din procesele-verbale de redare în forma scrisă a discuţiilor în mediu ambiental (coroborate cu declaraţiile martorilor la care se va face referire ulterior), B. îi oferă un telefon mobil tatălui victimei sub pretextul că minora ar avea nevoie să-l folosească (în sensul că ar putea să o ajute pe aceasta cu lecţiile la şcoală dar şi să ţină legătura cu tatăl său), deşi intenţia reală a inculpatelor era aceea de a stabili o legătură cu minora în vederea influenţării.

Totodată, inculpata B. a arătat explicit în ce constă "ajutorul financiar" oferit în schimbul modificării declaraţiilor minorei:

"...Şi cât de cât ar ajuta cumva moral, să vă oferim 100 de milioane, bănuţi, cu care dvs să faceţi ce consideraţi de cuviinţă, un beneficiu familiei... şi să-i oferim F. suport financiar pe perioada şcolii. Ea mai are din câte am înţeles eu încă 3 ani de liceu în afară de acesta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Da ... şi ne-am gândit că la început de an în septembrie, împreună cu dvs bineînţeles, să veniţi cu ea la Bucureşti, şi să ne ocupăm noi de haine, încălţăminte, rechizite, absolut tot ce îi trebuie pentru şcoală... absolut tot ce e necesar... deci absolut, absolut tot ce e necesar ... şi bineînţeles, dacă consideraţi că mai are nevoie de ceva ne spuneţi şi ...".

Pretinsul scop al acordării acelor foloase era simplificarea procedurii judiciare ce îi viza între alţii pe C. şi D., inculpata B. spunând explicit că, pentru atingerea unui astfel de deziderat, minora F. trebuie ca "pur şi simplu ... să dea o altă declaraţie", asigurându-l în acelaşi timp pe tatăl fetei că oricum "băieţii îşi recunosc fapta" şi nu vor scăpa nepedepsiţi.

De asemenea, pentru a-l determina pe E. să accepte "înţelegerea", inculpata B. i-a vorbit şi despre neajunsurile pe plan moral pe care o procedură îndelungată le-ar avea asupra acestuia şi a fiicei sale, deoarece în sala de judecată s-ar difuza fotografii şi filmuleţe în care minora ar putea apărea în ipostaze ruşinoase.

În demersurile sale, B. este susţinută permanent şi de inculpata A. care continuă sau confirmă propunerea prezentată de prima inculpata, în plus, încearcă să-l convingă pe E. (la fel cum au făcut şi martorii L. şi K. în cadrul primei întâlniri din 26.01.2017), că totul a fost "o joacă" şi că totul s-ar fi desfăşurat cu consimţământul minorei, insinuând că F. nu ar fi recunoscut "de ruşine" anumite lucruri.

După mai multe insistenţe inculpatele au reuşit să vorbească personal şi cu minora F.. Din conţinutul acleiaşi discuţii purtate în mediu ambiental, la domiciliul martorului E., reiese că, după ce i-au adus la cunoştinţă minorei toate avantajele de ordin patrimonial pe care i le oferă (îmbrăcăminte, calculator, laptop, consultaţiile la psiholog), încearcă să o convingă pe aceasta "să se mai gândească" la modul în care s-au derulat evenimentele care au condus la arestarea inculpaţilor în Dosarul nr. x/2017.

Deşi cea mai vocală în cadrul acestui dialog a fost B., se observă că aceasta a fost secondată şi susţinută în permanenţă de inculpata A., ambele încercând, consecvent planului elaborat cu o zi înainte, să o convingă pe minoră să-şi schimbe declaraţia nu doar prin acordarea unor foloase materiale, ci mizând şi pe sentimentul de jenă sau ruşine pe care aceasta l-ar putea încerca în situaţia în care, pe parcursul judecării procesului (într-o variantă "nesimplificată" desigur), în sala de judecată s-ar difuza anumite filmuleţe ori prezentate fotografii în care ea ar apărea în ipostaze compromiţătoare.

S-a arătat că, practic, inculpatele au recurs la o formă de ameninţare indirectă, atât faţă de minoră cât şi tatăl acesteia, în sensul că, dacă F. nu acţionează aşa cum i se propune, ar putea avea parte de momente jenante în sala de judecată nu numai prin vizualizarea respectivelor "filmuleţe" sau mesaje, dar şi în timpul audierii inculpaţilor, care ar povesti "ce au făcut ei împreună acolo", ceea ce "nu e chiar plăcut" pentru ea sau tatăl ei să audă, sugerându-i că ar trebui să existe un consens între cele declarate de ea ca victimă şi cele relatate de inculpaţi.

De asemenea, inculpatele îi aduc la cunoştinţă minorei că i-au oferit tatălui ei bani şi alte contribuţii băneşti pentru susţinerea ei şcolară, recomandându-i şi ei să se gândească dacă are nevoie de acea susţinere financiară (B.: "tata momentan a zis că se gândeşte la propunerea noastră ş-aşa ...gândeşte-te şi tu ...dacă crezi că ar fi în interesul tău să primeşti acea sumă de bănuţi şi să te susţinem financiar pe perioada şcolii..."), la avantajele unui astfel de ajutor material, minorei fiindu-i oferit şi un telefon mobil nou.

În mod evident, atât A. cât şi B. erau interesate ca, prin această ofertă "tentantă", minora să dea o altă declaraţie, diferită de cea incriminatorie deja consemnată de organul de poliţie la data de 11.01.2017, în privinţa împrejurărilor în care s-ar fi exercitat asupra ei violenţele de către inculpatul C., precum şi în privinţa contextului în care s-au realizat înregistrările video.

Curtea a menţionat că numitul C. este cercetat în Dosarul penal nr. x/2017 în stare de arest preventiv pentru comiterea infracţiunii de viol, faptă prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), d) şi f) din C. pen. (victimă cu vârsta sub 16 ani, în scopul producerii de materiale pornografice şi de către două sau mai multe persoane împreună), iar D., pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, faptă prevăzuta de art. 220 alin. (1) alin. (3) lit. d) din C. pen. (act sexual cu un minor dacă fapta "a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice"), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Or, aşa cum s-a precizat deja, în cadrul discuţiei din 02.02.2017 cu minora şi cu tatăl acesteia, inculpatele A. şi B. le prezintă celor doi ca verosimilă, condiţionat bineînţeles de schimbarea declaraţiei minorei, o procedură "simplificată", pentru ca procesul să nu dureze foarte mult, B. propunând explicit: "să nu se mai vadă filmuleţe şi toate cele...pur şi simplu ea să dea o altă declaraţie, băieţii îşi recunosc fapta fiecare, judecătorul îi pedepseşte şi se termină procesul". Aceeaşi inculpată a subliniat însă şi că "procesul, aşa cum se merge acum pe acuzaţiile care sunt o să dureze foarte mult şi pentru noi că familiei îi este greu să trecem prin atâtea lucruri", ceea ce ar fi neplăcut pentru că s-ar ajunge la "vizionare de filme", subliniind astfel necesitatea ca minora să îşi schimbe declaraţia din 11.01.2017.

La data de 06.02.2017 a avut loc o noua întâlnire între inculpatele B. şi A. cu martorul E., inculpatele fiind însoţite şi de martorul L., din procesul-verbal de redare a înregistrării ambientale rezultând şi de această dată, în mod explicit, intenţia celor două de a-l determina pe martor să accepte primirea banilor şi ajutorului financiar pentru orice necesitate a minorei, pentru ca minora F. să îşi schimbe declaraţia pe care o dăduse organul judiciar şi în acest mod să se schimbe încadrarea juridică a faptei sau regimul sancţionator pentru inculpaţi.

Astfel, inculpata B. i-a sugerat lui E. să accepte propunerea, să dea o declaraţie notarială prin care să ateste că nu are pretenţii financiare şi "să vă-mpăcaţi cu C. şi cu...G . . . . . . . . . .pentru...viol...".

În completare, pentru a nu exista nici un dubiu cu privire la scopul inculpatelor şi ceea ce trebuia făcut, A. i-a spus explicit martorului că trebuie "să retrageţi plângerea referitoare la viol să rămână relaţii sexuale cu o minoră...", cealaltă inculpată reiterând asigurările anterioare că "băieţii" vor fi oricum pedepsiţi, indiferent dacă vor fi sau nu retrase acuzaţiile de viol, însă în această ultimă situaţie procesul va fi scurtat considerabil (B.: Ideea e că v-am spus care era toată chestia...asta e varianta mai scurtă pentru noi...pentru că într-un caz din-ăsta un proces poate să dureze destul de mult timp...dar rezultatele vor fi aceleaşi şi peste o lună şi peste cinci-şase-zece luni...aceleaşi o să fie rezultatele, eu vă garantez adică şi dacă luaţi bănuţii şi dacă nu-i luaţi tot aia o să fie...băieţii o să-şi primească o pedeapsă...noi ştim chestia asta indiferent de situaţie şi indiferent pe care dintre variante se merge ideea e că...o pot primi mai repede sau o pot primi mai târziu...de primit oricum or să şi-o primească...şi or să şi-o primească în baza lucrurilor pe care le-au făcut nu pe care le-a spus ea că le-au făcut adică...).

În plus, în cadrul discuţiei, inculpatele A. şi B. au încercat să-l facă pe martorul E. să se îndoiască de sinceritatea fiicei sale şi moralitatea acesteia, aşa cum s-a întâmplat şi în cadrul întâlnirilor anterioare, însă de data aceasta într-un mod mult mai virulent, ambele inculpate repetându-i că, dacă victima nu îşi va schimba declaraţiile, se va ajunge la "partea urâtă" a poveştii, parte care va presupune vizionarea în instanţă, de către mai multe persoane a filmelor şi a unor poze cu minora în posturi indecente (A.: "Noi de aceea încercăm să vă spunem că...luaţi în considerare şi varianta că poate totuşi nu v-a spus adevărul de ruşine de teama şi acuma mai e şi faza că dacă a apucat să vă spună o minciună merge cu ea până la capăt pentru că...e normal să...; ... Să spună că de fapt...nu a fost violată, să spună de fapt că de câte ori s-a întâlnit cu ei s-a întâlnit de bună-voie, să spună că de fapt ea nu a fost bătută, să spună că de fapt după ce a ieşit afară într-adevăr, aaa...s-a dus după ea dar ea nu a mai vrut să se întoarcă şi i s-a propus şi varianta hai vino la mine la D. şi nu a vrut să vină a zis nu nu nu că eu îmi chem, un prieten şi ma duc eu acasă ...adică sunt nişte chestii pe care le ştim le...pe care le ştim care se pot şi demonstra...; A.: "Tocmai în aceste poze se vede clar că ea nu plânge nu (neinteligibil)...a vrut să le facă nu..." B.: ...există...ooo...anumită...filmare în care e filmată de...ea... se vede clar cum ea ţine telefonul ...adică nu poţi să obligi pe cineva în condiţiile în care nu vrea sub nici o formă să stea la poză...să stea la poză aşa...nu poţi...adică...").

Curtea a arătat că este evident că cele două inculpate au insistat nu doar asupra faptului "că nu ar fi fost viol" dar şi asupra faptului că victima ar trebui să dea o altă declaraţie de retractare şi cu privire la împrejurările în care s-au făcut filmările (acuzaţiile aduse de organul judiciar inculpaţilor vizând şi acest aspect, respectiv producerea de materiale pornografice), inducându-i-se martorului în mod obsesiv faptul că minora minte, dar şi temerea că ar exista în telefoanele percheziţionate informatic nişte materiale care o arată pe minoră în ipostaze indecente.

A mai remarcat faptul că cele două inculpate nu s-au lăsat descurajate de atitudinea martorului E. (care în permanenţă şi-a exprimat încrederea că fiica sa nu minte şi nu există nici un motiv pentru care să-şi retragă plângerea), propunându-i acestuia, din nou, să reflecteze asupra propunerii lor urmând să discute la o altă întâlnire.

Determinarea inculpatelor în a-şi atinge scopul a continuat atât în ziua de 06.02.2017 cât şi în zilele următoare, din procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate rezultând că s-au înţeles să pună la punct o nouă strategie ce implică o abordare separată a minorei cu prezentarea "dovezilor cazului" de către un avocat, şi astfel, prin intimidare (învăluire) sa o influenţeze pe minoră, ambele exprimându-şi indignarea faţă de menţinerea încrederii tatălui în fiica sa şi faţă de faptul că au fost "degeaba" la întâlnire (pasajele relevante au fost redate la prezentarea situaţiei de fapt din rechizitoriu, motiv pentru care nu vor mai fi reluate).

Din cuprinsul aceloraşi convorbiri, Curtea a mai reţinut că rezultă că un alt motiv de nemulţumire al inculpatelor era faptul că nu reuşesc să obţină un răspuns favorabil de la E. în timp util, având în vedere că se apropia termenul de posibilă prelungire a arestării preventive: B.: NU mă, dar n-ai ce să mai...N-ai ce să mai, pe bune ai văzut că vorbeam şi aseară în maşină. Mâine e ...JOI e ultima cursă pentru că dacă şi JOI rezultatul e acelaşi n-are rost să mai faci (neinteligibil)".

Într-adevăr, din verificările efectuate pe site-ul "portal.just.ro", s-a constatat că, la data de 13.02.2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii din cauza nr. x/P/2017, începând cu data de 17.02.2017 (măsura expira la data de 16.02.2017, într-o zi de JOI), de unde şi concluzia că ambele inculpate cunoşteau importanţa schimbării declaraţiei minorei până la data la care s-ar fi discutat prelungirea arestării preventive (anterior s-a arătat că inculpata A. se grăbea să urgenteze ajungerea la o înţelegere cu E. până pe ziua de 14, dată apropiată de cea de 13.02.2014 când s-a luat în discuţie măsura preventivă).

Curtea a reţinut că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatelor rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, după cum urmează:

Martorul L., audiat fiind la urmărirea penală în data de 08.02.2017, a declarat că, după arestarea numiţilor C., D. şi G. pentru comiterea unei infracţiuni de viol şi act sexual cu un minor, a fost contactat de inculpata A. care i-ar fi spus că "ar fi benefic situaţiei şi ar ajuta să încercam să discutăm cu părinţii fetei (s.n. victima F.) despre ceea ce s-a întâmplat", spunându-i totodată că "intenţionează să îi ofere tatălui persoanei vătămate o sumă de bani pentru a renunţa la plângerea de viol, insistând că totul este legal".

Martorul, care a fost prezent la toate întâlnirile stabilite cu martorul E. în datele de 26.01.2017, 28.01.2017, 02.02.2017 şi 06.02.2017, a confirmat conţinutul dialogurilor purtate între cei prezenţi astfel cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate (la care s-a făcut referire în partea introductivă a prezentei analize), arătând că, în ziua fixată pentru cea de-a treia întrevedere, 02.02.2017, s-a deplasat la domiciliul tatălui minorei la solicitarea inculpatei A., care i-a spus că "vrea să îi ofere acestuia (s.n. E.) o sută de milioane RON vechi pentru a-şi retrage plângerea de viol". Fiind de faţă la discuţii, martorul a precizat că, în contextul în care a fost întrebată de E. de ce îi oferă acel ajutor pentru acoperirea prejudiciului cauzat fiicei sale minore (suma de 10.000 RON, cumpărarea hainelor şi rechizitelor la fiecare început de an şcolar), inculpata A. i-a răspuns că "băieţii îşi vor primi pedeapsa indiferent de ce va întâmpla, dar ar vrea ca fiica lui, F., să mai îndulcească puţin declaraţia ca să se termine mai repede procesul".

În contextul în care E. nu a dat un răspuns iar inculpata A. i-a recomandat să mai reflecteze la suma oferită şi să revină cu un telefon dacă se hotărăşte sau are alte pretenţii, a fost fixată şi o patra întâlnire, la data de 06.02.2017, la care martorul le-a însoţit pe inculpatele A. şi B., precizând că a fost de faţă în momentul în care, întrebată fiind din nou de tatăl minorei "ce vrea de la el în schimbul banilor", A. i-a spus din nou acestuia "să renunţe la declaraţia sau plângerea de viol".

Ascultat fiind pe parcursul cercetării judecătoreşti, martorul şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată în prima fază procesuală .

Martora K., audiată fiind în prima fază procesuală, a declarat, în legătură cu telefonul oferit de inculpata B., că "acest gest a fost făcut de comun acord cu A. şi cu tatăl fetei care şi-a exprimat acceptul ca să aducem un telefon pentru că nu putea ţine legătura cu fata", martora menţinându-şi în totalitate declaraţiile anterioare şi cu prilejul ascultării în cadrul cercetării judecătoreşti .

La rândul său, martora J., audiată de procuror la datele de 13.02.2017 şi 14.02.2017, a declarat că din considerente de prietenie a fost de acord să o însoţească pe inculpata A. la locul de muncă al martorului E. întrucât ar vrea să-i transmită acestuia regretele sale precum şi faptul că este dispusă să îl ajute "ca fata să treacă peste această situaţie, psihologic vorbind". Martora a susţinut că, în contextul discuţiilor purtate, i-a spus tatălui minorei că nu se pune problema retragerii plângerii şi că nu acesta ar fi scopul vizitei, arătând că atât inculpata A., cât şi martora K. i-au comunicat acestuia că sunt dispuse să plătească "contribuţiile la un psiholog pentru minoră".

Martora, care şi-a menţinut în totalitate cele relatate în primă fază procesuală şi cu prilejul audierii în instanţă, a mai arătat că inculpata A. i-a cerut să o însoţească şi la altă întâlnire cu tatăl fetei însă a refuzat-o, "deoarece nu i s-a părut în regulă să-l abordeze pe tatăl minorei", şi, într-o discuţie ulterioară purtată cu inculpata în data de 07.02.2017 (în speţă, după ultima întrevedere cu E.), în contextul în care inculpata A. a întrebat-o dacă este "în regulă" ca în situaţia în care E. acceptă să primească o sumă de bani "să se facă un act la notariat prin care să declare primirea banilor", martora i-a răspuns că este prea mult ceea ce face şi că ar trebui să se oprească, apreciind că, din moment ce nu ştia dacă reprezentantul legal al minorei formulase pretenţii civile, toate aceste discuţii cu tatăl minorei erau "purtate în exces".

În ceea ce-i priveşte pe martorii E. şi F., se constată că aceştia, audiaţi fiind în cadrul cercetării judecătoreşti, au reiterat faptul că percepţia lor cu privire la demersurile efectuate de inculpatele A. şi B. a fost în sensul că tot ajutorul material ce li s-a oferit era pentru ca minora să îşi schimbe declaraţia dată la poliţie în dosarul în care erau cercetaţi, între alţii, fraţii celor două pentru comiterea infracţiunii de viol şi act sexual cu un minor.

Referitor la declaraţia minorei F. a cărei modificare a fost vizată/urmărită de către inculpate, Curtea a reţinut că, aşa cum reiese din cuprinsul încheierii din data de 18.01.2017 prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C., D., H. şi G. în Dosarul nr. x/2017, aceasta a fost considerată ca fiind deosebit de relevantă pentru admiterea propunerii parchetului, apreciindu-se că persoana vătămată a relatat în detaliu toate aspectele privitoare la activităţile infracţionale reţinute în sarcina inculpaţilor iar declaraţia acesteia se coroborează şi cu alte mijloace de probă administrate până la acel moment. Astfel, s-a apreciat că relevanţa probatorie a declaraţiei minorei în cauza în care inculpaţii au fost arestaţi preventiv face evidentă importanţa mizei acestor întâlniri ale inculpatelor cu tatăl minorei şi cu victima F..

Faţă de cele expuse, Curtea a reţinut că este mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpatele A. şi B. au săvârşit infracţiunea pentru care au fost trimise în judecată.

Astfel, s-a arătat că fapta inculpatei A. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti, constând în aceea că a încercat, cu intenţie directă, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la datele de 26.01.2017, 28.01.2017, 02.02.2017 şi 06.02.2017, prin acte de corupere (oferirea unui cadou constând într-un telefon mobil pentru minoră, în oferirea sumei de 10.000 RON şi a altor ajutoare financiare pentru necesităţile şcolare ale minorei, pentru consiliere psihologică şi control ginecologic), în scopul de a o determina fie direct pe victima minoră din cauza nr. x/P/2017, F., fie pe tatăl acesteia, E. (care să-şi exercite influenţa asupra minorei), în scopul ca minora să îşi schimbe, în favoarea inculpaţilor, în privinţa unor împrejurări esenţiale, declaraţia incriminatorie dată la organul de poliţie în data 11.01.2017, declaraţie care constituie probă în cauza nr. x/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, constituie infracţiunea de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei B. constând în aceea că a încercat în mod repetat la datele de 02.02.2017 şi 06.02.2017, cu intenţie directă, prin acte de corupere (oferirea unui cadou constând într-un telefon mobil pentru minoră, în oferirea sumei de 10.000 RON şi a altor ajutoare financiare legate de necesităţile şcolare ale minorei, de consiliere psihologică şi control ginecologic) să o determine fie nemijlocit pe victima minoră din cauza nr. x/P/2017, F., fie pe tatăl acesteia, E. (care să-şi exercite influenţa asupra minorei), în scopul ca minora să îşi schimbe, în favoarea inculpaţilor, în privinţa unor împrejurări esenţiale, declaraţia incriminatorie dată la organul de poliţie în data de 11.01.2017, declaraţie care constituie probă în Dosarul nr. x/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, constituie infracţiunea de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Curtea a mai reţinut că, la primul termen de judecata acordat în cauză (25.05.2017), după citirea actului de sesizare, inculpata B. a optat pentru judecarea cauzei în procedură simplificată, arătând că recunoaşte învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare şi doreşte ca judecarea cauzei să aibă loc numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care nu le contestă, solicitare admisă de instanţă în şedinţa publică de la acea dată .

La acelaşi termen de judecată s-a procedat la audierea inculpatei (în contextul în care s-a dispus judecarea cauzei pe procedură de drept comun dată fiind poziţia procesuală a inculpatei A. care a negat acuzaţiile aduse, fiind respinsă cererea inculpatei B. de disjungere a acţiunii penale în ceea ce o priveşte), prilej cu care aceasta şi-a recunoscut din nou, în totalitate participaţia la săvârşirea infracţiunii, arătând că a fost împreună cu A. la a treia şi a patra întâlnire cu E., iar în perioada premergătoare celei de-a treia întâlniri a ţinut în permanenţă legătura cu inculpata A. la telefon, discutând cu aceasta "nenumărate lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vorbească, lucruri care au condus la săvârşirea infracţiunii de care este acuzată", faptă pe care o recunoaşte.

S-a reţinut o situaţie diferită, însă, cu privire la inculpata A., care în pofida multitudinii de probe administrate care îi demonstrează, fără dubiu, vinovăţia, a continuat să adopte o atitudine nesinceră, apărarea pe care şi-a construit-o în mod constant fiind aceea că în nici un moment nu i-a spus ori sugerat martorului E. sau fiicei sale minore F. ca aceasta, în schimbul unui ajutor material sau de altă natură, să-şi retracteze/modifice declaraţia dată în faţa organelor de poliţie în Dosarul nr. x/2017. Dimpotrivă, inculpata a arătat că scopul întâlnirilor cu E. l-a constituit exclusiv dorinţa acesteia de a acoperi prejudiciul moral cauzat minorei prin fapta comisă de fratele ei, C., inculpata B. fiind cea care a oferit fetei telefonul mobil (pe care l-a lăsat pe masă la una dintre întâlniri) şi care i-a propus tatălui minorei toate avantajele materiale reţinute în rechizitoriu.

Curtea a respins aceste susţineri. Astfel, sub un prim aspect, afirmaţia inculpatei în sensul că a urmărit, prin oferirea de bani şi alte foloase, acoperirea "prejudiciului moral" al victimei, este una neverosimilă din moment ce, la data la care au avut loc cele patru întâlniri, reprezentantul legal al minorei nu ceruse o sumă de bani cu acest titlu, în plus, avantajele materiale au fost oferite fie pentru "scurtarea procesului", pentru schimbarea încadrării juridice a faptei de viol în act sexual cu un minor, pentru împăcarea cu inculpaţii, sau pentru retragerea plângerii (exprimări folosite în cadrul discuţiilor telefonice sau ambientale de inculpatele A. şi B.), fără a fi contactat un mediator pentru realizarea unei medieri pe latură civilă a cauzei, de unde şi concluzia că toate propunerile de natură financiară făcute au avut un caracter ilicit.

Susţinerile inculpatei în sensul că respectivele avantaje ar fi fost oferite, cel puţin din punctul său de vedere, în mod dezinteresat, în scopul reparării prejudiciului moral cauzat victimei infracţiunii de viol/act sexual cu un minor, sunt total contrazise de probele administrate în cauză (probe la care s-a făcut referire în partea introductivă a prezentei expuneri iar prin urmare consideraţiile respective nu vor mai fi reluate), în special procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate, care pun în evidenţă toate demersurile întreprinse de inculpată în realizarea scopului infracţional, ea fiind cea care a iniţiat şi participat la toate cele patru întâlniri cu martorul E., a discutat cu inculpata B. tacticile de abordare a acestuia dar şi a minorei, prin "învăluire", pentru a o determina să-şi schimbe declaraţia iniţială care îl incrimina pe fratele său, acuzat de săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave şi aflat în stare de arest preventiv la momentul respectiv, pentru ca acesta să fie ulterior pus în libertate.

Explicaţia oferită de inculpată cu privire la cele spuse martorului E. în contextul întâlnirii avute în data de 06.02.2017 ("să retrageţi plângerea referitoare la viol să rămână relaţii sexuale cu o minoră..."), afirmaţie ce se regăseşte în cuprinsul proceselor-verbale de redare în formă scrisă a discuţiilor purtate în mediu ambiental, în sensul că a fost vorba despre o exprimare nefericită deoarece, în realitate, se referea la faptul că îşi dorea ca minora să spună adevărul cu privire la cele întâmplate, nu poate fi decât una copilărească, deoarece urmărind tot parcursul discuţiei purtate la acea dată cu tatăl minorei, dar şi discuţiile avute cu martorul E. la întâlnirea precedentă din 02.02.2017, respectiv cele purtate anterior cu inculpata B. (când s-a pus la punct o nouă strategie de abordare a acestuia şi a fiicei sale), se poate lesne constata că scopul inculpatei a fost, în mod evident, acela de a exercita acte de corupere asupra martorului şi a fiicei sale, fiind deosebit de insistentă în a-i prezenta părintelui, împreună cu B., atât avantajele acceptării propunerii de ajutor financiar, cât mai ales dezavantajele unui refuz (cum ar fi derularea pe o perioadă îndelungată a procesului, ceea ce ar presupune vizionarea unor înregistrări în care fiica martorului apare în ipostaze ruşinoase), dar şi aspecte de natură să o pună într-o lumină nefavorabilă pe F. şi să-l convingă pe tată de faptul că fiica sa este de o moralitate îndoielnică, astfel încât să-i ştirbească încrederea în ea.

Toate aceste aspecte au fost suficient detaliate cu prilejul expunerii situaţiei de fapt reţinute de instanţă şi prin urmare s-a apreciat că nu se impune a fi făcute precizări suplimentare, cu singura observaţie că cele reţinute au fost confirmate şi de martorul L. cu prilejul audierii pe parcursul procesului penal, acesta fiind consecvent în declaraţiile sale că inculpata A. a afirmat, în cel puţin două rânduri, că doreşte să-i ofere bani tatălui minorei pentru ca acesta să renunţe la acuzaţia de viol (o astfel de afirmaţie fiind făcută chiar în faţa martorului E., în contextul în care acesta le întrebase pe cele două inculpate care este motivul pentru care doresc să îl ajute financiar).

Curtea a admis însă că cele relatate de martorul L. nu sunt susţinute în totalitate de celelalte probe administrate în cauză, şi anume în ceea ce priveşte rolul jucat de inculpata B. la comiterea infracţiunii (a cărei contribuţie martorul a minimalizat-o destul de mult, susţinând că propunerile de ajutor financiar au fost iniţiate de inculpata A.), astfel că declaraţiile sale urmează a fi avute în vedere numai în măsura în care se coroborează cu ansamblul materialului probator, şi anume aspectele referitoare la poziţia pe care inculpata A. a adoptat-o în toate discuţiile pe care le-a purtat cu martorul E. şi minora F., astfel cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice efectuate, a declaraţiei martorei P. dată la urmărirea penală şi a inculpatei B..

S-a susţinut împrejurarea că iniţiativa de a-i propune martorului E. ca minora să-şi schimbe declaraţia a aparţinut inculpatei A., rezultă şi din declaraţia coinculpatei B. dată în cadrul cercetării judecătoreşti ("subliniez încă o dată că ideea de a le spune lui E. şi fiicei sale să îşi modifice declaraţiile a aparţinut inculpatei A., iar eu am susţinut-o").

Fără a nega rolul covârşitor pe care B. l-a avut în încercarea de a corupe victima şi pe tatăl acesteia, Curtea a reţinut totuşi, în special din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate între cele două inculpate, având în vedere şi relaţiile de rudenie existente între părţi (B. este nepoata inculpatei A.), că cele relatate corespund realităţii, având în vedere că A. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi în care membri familiei aveau încredere, cel puţin din perspectiva cunoaşterii legislaţiei -, a fost cea care a iniţiat demersurile privind întâlnirile cu tatăl minorei. În plus, avansarea unei propuneri privind acordarea unui ajutor financiar pentru acoperirea pretinsului "prejudiciu moral" a fost făcută înainte ca B. să se implice, iar ulterior, tot inculpata A. a fost cea care a hotărât schimbarea "strategiei" şi i-a propus nepoatei sale să o însoţească la ultimele două întâlniri cu E., motivând că aceasta le-ar aduce mai mari şanse de reuşită în "negocieri", presupunând că tatăl fetei ar fi mai puţin reticent decât în varianta în care ar trebui să poarte discuţiile cu ea, sora celui acuzat de viol.

Susţinerile avocatului ales al inculpatului privind cele relatate de martorii K., I., sau eventualele contradicţii între declaraţiile martorilor E. şi F., sunt apreciate ca neîntemeiate.

Astfel, prima martoră nu a fost în măsură să furnizeze suficiente informaţii cu privire la acuzaţiile cercetate în prezenta cauză, nefiind de faţă decât la primele două întâlniri cu martorul E., când discuţiile legate de contextul şi scopul pentru care s-a propus acordarea unui ajutor financiar nu erau încă evidente, iar prin urmare declaraţia sa nu poate avea o relevanţă probatorie deosebită. În orice caz, martora a confirmat cele rezultate din procesele-verbale de interceptare a respectivelor discuţii, aspecte ce au fost avute în vedere prin coroborare cu celelalte probe administrate, şi care au format convingerea instanţei că inculpatele sunt vinovate de acuzaţiile care li se aduc.

S-a arătat că situaţia este similară şi în ceea ce o priveşte pe martora J., cu precizarea că declaraţia acestei martore urmează a avea valenţă probatorie numai sub aspectul insistenţei demersurilor întreprinse de inculpata A. de a-l aborda pe tatăl minorei, insistenţe pe care această martoră le-a considerat ca fiind nepotrivite.

În ceea ce-i priveşte pe martorii E. şi F., se observă că pretinsele inadvertenţe/neconcordanţe/contradicţii la care face referire apărarea nu vizează împrejurări esenţiale, de natură să modifice concluzia ce se desprinde din întregul material probator administrat cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii. Totuşi se impune a se observa că, în baza informaţiilor furnizate de E. organelor de urmărire penală (cum ar fi abordarea sa de către inculpate şi insistenţele de a se întâlni), a fost posibilă strângerea de importante probe în acuzare, în sensul pretins ori bănuit de martor (încercarea de corupere), iar cele relatate de martora F. nu ridică suspiciunea vreunei stări de confuzie şi nici contrarietăţi, din moment ce aceasta a fost consecventă în răspunsurile date la întrebările repetate de a preciza dacă oferirea banilor a fost făcută de ambele inculpate (martora a răspuns afirmativ de fiecare dată).

Referitor la martora P., s-a constatat că, fără a oferi un motiv plauzibil, aceasta a revenit asupra declaraţiei date la urmărirea penală, arătând că inculpata A. nu i-a spus că, în situaţia în care minora F. îşi va retrage declaraţia, băiatul său (G.) va fi pasibil de o pedeapsă mai mică şi nici că inculpata ar vrea să-i dea bani martorului E. pentru ca fiica sa să îşi retragă plângerea.

Curtea nu a ţinut seama de cele relatate de martoră pe parcursul cercetării judecătoreşti, având în vedere, pe de o parte că nu s-a oferit un argument pertinent pentru retractarea declaraţiei din prima faza procesuală, şi, pe de altă parte, o astfel de susţinere este nesemnificativă prin raportare la întregul material probator administrat, neexistând nici un dubiu, în opinia prezentei instanţe, că inculpatele A. şi B. se fac vinovate de acuzaţiile aduse.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei B., Curtea a avut în vedere, conform prevederilor art. 74 din C. pen., gravitatea infracţiunii săvârşite şi împrejurările în care a fost comisă, inculpata încercând, în mod repetat (la datele de 02.02.2017 şi 06.02.2017), după un plan pus la punct în prealabil cu inculpata A., să o determine pe minora F., atât direct cât şi prin intermediul tatălui acesteia, să îşi schimbe declaraţia incriminatorie dată la 11.01.2017 în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în privinţa împrejurărilor în care s-ar fi exercitat asupra minorei violenţele de către inculpatul C. precum şi în privinţa contextului în care s-au realizat înregistrările video ale raporturilor sexuale întreţinute, fapt de natură să afecteze grav ancheta în cauza penală menţionată.

Cu toate că inculpata a avut un rol activ în realizarea scopului infracţional iar pe parcursul urmăririi penale a adoptat o atitudine nesinceră, prima instanţă nu a putut face abstracţie de faptul că, în cadrul cercetării judecătoreşti, după citirea actului de sesizare, B. şi-a schimbat conduita procesuală şi a recunoscut în totalitate învinuirea care i se aduce, acceptând totodată, după admiterea cererii sale de judecare în procedura simplificată şi în contextul în care a fost respinsă cererea de disjungere a acţiunii penale în ceea ce o priveşte (având în vedere că s-a decis ca judecata să aibă loc pe calea procedurii obişnuite faţă de A.), să dea o declaraţie prin care a descris împrejurările activităţii infracţionale şi a furnizat elemente importante sub aspect probator cu privire la coinculpata A..

Faţă de elementele prezentate, reţinând totodată că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale şi este o persoană integrată social (după cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar), instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 8 luni închisoare, în cuantumul minim prevăzut de legiuitor, redus cu o treime ca efect al reţinerii disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută din momentul în care pedeapsa principală devine executabilă.

Totodată, ţinând cont de circumstanţele personale ale inculpatei de natură să-i fie favorabile (atitudinea procesuală sinceră, lipsa antecedentelor penale, vârsta şi situaţia familială), Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 91 C. pen., pe o durată de 2 ani, apreciind că, în raport de criteriile anterior menţionate, scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie, însă se impune totuşi instituirea unor măsuri mai severe.

Legat de solicitarea inculpatei de a se dispune amânarea aplicării pedepsei în conformitate cu disp.art. 83 C. pen., Curtea a reţinut că o astfel de măsura este în mod evident inoportună deoarece, faţă de gravitatea faptei săvârşite, ce ar fi putut obstrucţiona în mod grav ancheta penală într-un dosar în care erau cercetate mai multe persoane pentru comiterea unor infracţiuni de un pericol social deosebit de ridicat (viol/act sexual cu un minor), inculpata acţionând cu foarte multă insistenţă şi îndrăzneală în încercarea de obţine schimbarea declaraţiilor de către victima F., este necesară alegerea unei modalităţi de individualizare care să asigure îndeplinirea sancţiunilor de drept penal, aceea de constrângere, reeducare şi exemplaritate, în speţă, prin aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie însă suspendată sub supraveghere, măsurile şi obligaţiile pe care inculpata va trebui să le respecte/aducă la îndeplinire fiind necesare să asigure nu numai o constrângere adecvată, ci şi să inducă inculpatei respectul pentru valorile sociale lezate.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei A., Curtea a avut în vedere, conform prevederilor art. 74 C. pen., gravitatea infracţiunii săvârşite şi împrejurările în care a fost comisă, inculpata încercând, în mod repetat (la datele de 26.01.2018, 28.01.2018, 02.02.2017 şi 06.02.2017), să o determine pe minora F., atât direct cât şi prin intermediul tatălui acesteia, să îşi schimbe declaraţia incriminatorie dată la 11.01.2017 în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în privinţa împrejurărilor în care s-ar fi exercitat asupra minorei violenţele de către inculpatul C. precum şi în privinţa contextului în care s-au realizat înregistrările video ale raporturilor sexuale întreţinute, fapt de natura să afecteze grav ancheta în cauza penală menţionată.

S-a arătat că, spre deosebire de B., inculpata A. a avut o contribuţie semnificativ mai mare în desfăşurarea activităţii infracţionale ce ar fi putut avea ca urmare periclitarea gravă a unei anchete penale în curs, respectiv diminuarea semnificativă a răspunderii penale a numitului C., autorul infracţiunii de viol, infracţiuni cercetate în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, arestat preventiv la data respectivă.

Din probele administrate în cauză a reieşit, fără putinţa de tăgadă, că inculpata A. a avut iniţiativa derulării activităţii infracţionale, stabilind două întâlniri cu martorul E. la datele 26.01.2018, respectiv 28.01.2018, înainte de a o implica pe inculpata B., întâlniri la care, însoţită fiind de alte persoane, s-a pus problema oferirii minorei F. a unui ajutor financiar, însă în termeni mai puţin expliciţi decât la ultimele două întrevederi.

S-a mai precizat că, astfel, cum rezultă din probele administrate, inculpata A. a apelat la serviciile inculpatei B. pentru a avea şanse mai mari de reuşită la încheierea înţelegerii frauduloase, considerând că tatăl minorei ar putea fi mai puţin reticent să accepte o propunere financiară dacă aceasta ar veni din partea unei alte persoane, iar nu din partea ei (inculpata A.), în calitate de soră a celui acuzat de viol în Dosarul nr. x/2017.

Implicarea inculpatei în activitatea de determinare a martorilor E. şi F. de a comite o ilegalitate, şi anume de a modifica substanţial cele relatate în dosarul în care C. era acuzat de viol, a fost explicitată cu prilejul expunerii situaţiei de fapt reţinute de instanţă, putându-se lesne observa insistenţa, dar şi lejeritatea cu care inculpata a înţeles să pună problema în discuţiile cu tatăl minorei şi aceasta din urmă, legate de importanţa ajutorului material oferit şi, în special, a condiţiilor în care acesta va fi acordat, recurgând şi la ameninţări "voalate" în sensul că, în ipoteza unui refuz, minora ar avea de suferit din perspectiva imaginii sale (în sensul că s-ar difuza imagini compromiţătoare cu prilejul judecării procesului).

Referitor la "sensibilitatea deosebită a inculpatei" despre care a făcut vorbire avocatul ales al acesteia cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri, Curtea nu a putut să reţină nici un aspect în sprijinul unei atare afirmaţii, deoarece din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate rezultă că, de multe ori, aceasta a folosit expresii nepotrivite şi un limbaj neadecvat pentru o persoană aşa cum încerca apărarea să o prezinte, iar determinarea cu care a acţionat, fiind perfect conştientă că ceea ce face nu este legal, demonstrează o asumare îngrijorătoare a unor activităţi ilicite, care nu pot fi compatibile cu trăsătura de caracter pretinsă.

S-a arătat că într-adevăr, aşa cum au declarat unii dintre martorii audiaţi în cauză, la prima întrevedere cu E., inculpata A. a fost afectată, chiar martorul susţinând că a văzut-o plângând, aspect care însă a fost apreciat de prima instanţă că nu este de natură să justifice acţiunile sale ulterioare (când a elaborat alte strategii de influenţare a minorei şi tatălui acesteia, fără nici o reţinere, fiind intrigată ca nu i se acceptă înţelegerea frauduloasă, încercând prin diferite tactici de manipulare să-şi atingă scopul), astfel că nu poate fi reţinută nici un fel de împrejurare favorabilă inculpatei în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Prin urmare, având în vedere că inculpata se află la primul contact cu legea penală, Curtea a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul legal (în speţă 1 an închisoare), şi anume la 1 an şi 6 luni închisoare, apreciat ca fiind suficient pentru îndeplinirea funcţiilor sancţiunilor de drept penal, aceea de constrângere, reeducare şi exemplaritate, inclusiv din perspectiva faptului că pedeapsa va fi executată în regim de detenţie.

S-a arătat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatei nu este suficientă pentru a justifica aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen., privind executarea pedepsei sub supraveghere, dată fiind gravitatea deosebită a infracţiunii de care inculpata este acuzată, dedusă din modalitatea de săvârşire dar şi urmările care s-ar fi putut produce.

Împrejurarea că inculpata A. exercită o profesie nobilă, de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, calitate pe care o avea şi la data comiterii faptelor, a fost apreciat de judecătorul fondului, că este de natură să agraveze situaţia inculpatei, deoarece s-a folosit indirect de această profesie (ce implică o cunoaştere superioară a legislaţiei) la comiterea infracţiunii deduse judecăţii: i-a asigurat pe martorii L., K., chiar şi pe inculpata B., că toate demersurile pe care intenţionează să le facă pe lângă minoră şi E. sunt perfect legale, tocmai pentru a beneficia de susţinerea persoanelor care au însoţit-o la întrevederile cu victima şi tatăl acesteia.

Nu în ultimul rând, prima instanţă a avut în vedere atitudinea constant nesinceră adoptată de inculpată pe parcursul procesului penal, în pofida multitudinii de probe care îi demonstrează, fără dubiu, vinovăţia, construindu-şi apărări total neverosimile care au condus la întinderea cercetării judecătoreşti în primă instanţă pe o perioadă îndelungată de timp.

*

Împotriva sentinţei primei instanţe au formulat apel inculpatele B. şi A..

Prin motivele de apel inculpata B. a solicitat admiterea apelului şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care, reindividualizând modalitatea de executare a pedepsei, în raport de art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., să se dispună amânarea aplicării pedepsei, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen.

Prin motivele de apel, inculpata A. a criticat sentinţa primei instanţe sub două aspecte, respectiv cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia.

A susţinut că pedeapsa aplicată nu a fost corect individualizată, întrucât nu reflectă gradul de pericol social concret al acesteia. În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, aplicată ca pedeapsă accesorie, inculpata a apreciat că nu era necesară pentru îndreptarea comportamentului şi evitarea recidivei.

Cât priveşte modalitatea de executare în regim de detenţie a pedepsei, inculpata a apreciat că instanţa de fond nu a ţinut cont de vârsta şi lipsa antecedentelor penale, de faptul că este bine integrată în societate, că are un loc de muncă şi un mediu familial stabil.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 12 octombrie 2018, fiind fixat primul termen de judecată la data de 21 noiembrie 2018.

La acest prim termen de judecată, cauza a fost amânată la cererea inculpatei A. pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător ales.

La termenul din 23 ianuarie 2019, instanţa de apel admis cererile de probatorii formulate de către apelanta inculpată A., respectiv proba cu audierea martorilor J., L., E. şi F., precum şi proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

La termenul din 06 martie 2019, instanţa de apel a procedat la audierea martorilor J., L., E. şi F..

Martora J. a declarat următoarele: Nu cunosc nici o parte din dosar, decât pe A. cu care am fost prietenă. În afară de ceea ce am declarat nu am ce să spun în plus, singura întâlnire pe care am avut-o cu, sau am fost prezentă a fost aceea când l-am cunoscut pe tatăl minorei.

A. m-a rugat să o însoţesc la această întâlnire, ne-au însoţit 2 persoane, respectiv o fată şi un băiat, pe care nu îi cunoşteam.

La acea întâlnire nu s-a întâmplat nimic au avut loc discuţii de câteva min. s-au spus regretele vizavi de ce s-a întâmplat, a fost A. şi cealaltă fată a încercat să îi prezinte tatălui minorei suportul lor, psihologic în ceea ce priveşte ceea ce s-a întâmplat minorei, mai concret au discutat de consilierea cu un psiholog de meserie a minorei, care bine înţeles implica nişte costuri, pentru a face un tratament.

Arăt că sunt avocată dar nu de drept penal.

Nu s-a discutat despre sume de bani când am fost prezentă şi nici despre schimbarea declaraţiilor sau nuanţării lor, tatăl minorei a replicat că întâlnirea nu va duce la o schimbare a declaraţiei. Nu ţin minte cu exactitate dar aceasta a fost sensul.

Întrebare adresată de către procuror: La acel moment aveaţi vreo legătură cu cauza de minor în care era cercetat fratele inculpatei A. în cauză?

Răspunsul martorei: Singura mea legătură a fost în virtutea prieteniei cu A. care la momentul reţinerii fratelui ei era plecată din ţară şi m-a rugat printr-un apel să ridic de la secţia de poliţie de unde era reţinut obiectele personale inclusiv cheile de la apartamentul unde locuiau împreună cu fratele său. Pentru această situaţie am depus o delegaţie avocaţială în urma unui contract încheiat cu A..

Întrebare adresată de către procuror: Vizita făcută la domiciliul, sau la cea care aţi participat, era prima din vizitele pe care A. le-a efectuat la domiciliul tatălui?

Răspunsul martorei: Eu nu am mers la domiciliul tatălui şi am însoţit-o la locul de muncă, cel puţin aşa mi s-a spus că acela era locul de muncă şi nu ştiu dacă era prima sau a doua. A fost singura la care am participat.

Întrebare adresată de către procuror: Nu v-aţi dat seama din discuţii dacă a fost prima ori se mai întâlniseră?

Răspunsul martorei: Nu mi-am dat seama pentru că întâlnirea a durat foarte puţin. A. prima reacţie a fost să plângă şi ulterior a adresat două fraze. Nu ştiu dacă s-au mai întâlnit, cu siguranţă la telefon au vorbit pentru că aşa şi-au stabilit întâlnirile.

Întrebare adresată de către procuror: Ce a spus E. cu acel prilej sau care a fost atitudinea acestuia?

Răspunsul martorei: Dumnealui a fost foarte prietenos ne-a întâmpinat normal şi prima reacţie a fost că nu îşi retrage declaraţia, asta a fost singura replică.

Întrebare adresată de către procuror: Aţi avut vreo intervenţie faţă de această intervenţie a domnului E.?

Răspunsul martorei:Da am avut o intervenţie şi l-am asigurat pe E. că nu pentru asta am îndrăznit să venim.

La interpelarea instanţei, arăt că am cunoştinţă că discuţiile au fost interceptate am şi fost interogată de către procuror şi am răspuns pe parcursul procesului la conţinutul dialogului şi îmi menţin cele relatate şi nu am contestat şi nu contest conţinutul discuţiilor.

Martorul L. a declarat următoarele: Îmi menţin declaraţia dată pe parcursul procesului penal. Am fost contactat de doamna A. pe singurul motiv, din ce cred eu şi ce ştiu eu, că aveam carnet auto şi dânsa nu, am făcut în total 4 vizite, prima fiind la locul de muncă al dânsului în satul (...), nu mai ţin minte, la o staţie CFR cu doamna A. şi cu doamna J. - nu mai ştiu numele de familie - împreună şi cu prietena mea K., sora lui B.. Atunci nu am asistat practic la nici o discuţie. La una singură, dar nu se poate spune că am asistat, chiar nu mai îmi aduc foarte bine aminte pentru că a trecut ceva timp. S-a purtat o discuţie cu tatăl fetei despre starea fetei, cum se simte şi aşa mai departe şi a mai oferit un ajutor pentru şcoală cu rechizite, să o ajute să treacă mai departe, peste ceea ce se întâmplase.

Precizez că tatăl fetei, este cel la care ne-am deplasat la staţia CFR şi cred că îl cheamă E..

A doua oară ne-am deplasat la domiciliul dânsului, sat Patru fraţi, atunci am fost, cu K. şi cu A., prima oară la dânsul acasă. Nu am asistat la discuţii, iar ultimele două dăţi am fost cu B. şi cu A., tot la domiciliul tatălui fetei.

Nu am asistat la discuţii, repet singura poziţie a mea acolo a fost decât cea de şofer.

Întrebare adresată de către procuror: Aţi afirmat că inculpatele doreau să ofere ajutor unei persoane vătămate în acea cauză pentru a trece mai uşor peste trauma suferită. Cunoaşteţi ce alt interes în afară de acela de a o ajuta pe persoana vătămată să treacă peste traumă mai aveau inculpatele?

Răspunsul martorului: În afară de ajutorul social cel precizat cu şcoala şi rechizitele, doamna A. a venit cu ideea de a îi da o sumă de bani de 100 de mil. RON vechi pentru a acoperi prejudiciul fetei şi totodată să îşi schimbe declaraţia şi să-şi îndulcească declaraţia dată.

Întrebare adresată de către procuror: Ştiţi pentru cine în interesul cui acţionau cele 2 inculpate?

Răspunsul martorului: Pentru fratele doamnei A. şi pentru fratele doamnei B., cu fratele B. din câte am înţeles au făcut acord. Din ce am înţeles eu actul sexual cu D. a fost consensual, doar că doamna A. dorea acelaşi lucru şi pentru fratele dânsei. Vroia să schimbe declaraţia de viol dată cu privire la fratele ei.

Întrebare adresată de către procuror: De ce credeţi că a fost nevoie de 4 vizite la tatăl persoanei vătămate?

Răspunsul martorului: Doamna A. dorea să ajungă la un consens în privinţa sumei, tot îl întreba dacă are nevoie de ceva în sensul acesta, vroia să îi ofere bani.

La interpelarea instanţei, arăt că tatăl, la prima întâlnire, când i s-a oferit suma de bani, a întrebat de ce. Precizez că am asistat la discuţie, am auzit discuţia, dar nu am fost implicat. Poziţia tatălui a fost în sensul că îşi credea în continuare fata şi nu vroia să audă de nici o sumă de bani.

Martorul E. a declarat următoarele: Îmi menţin declaraţiile date pe parcursul procesului penal, nu am de făcut completări. După ce am înţeles obiectul cauzei arăt următoarele:

Mi s-a oferit 100 de mil. să îmi schimb declaraţia şi un aparat de telefon mobil ca să ţin legătura cu fata mea.

Au venit A. şi B. şi un bărbat. Să îmi schimb declaraţia care o dădusem la poliţie în legătură cu violul şi să o retrag.

Întrebare adresată de către procuror: De câte ori, dacă vă amintiţi, v-au căutat cele două inculpate şi acel bărbat?

Răspunsul martorului: Au venit odată la servici la mine şi pe urmă au venit acasă la mine, o dată a fost cu înregistrarea ambientală.

Întrebare adresată de către procuror: De la fiica dumneavoastră doreau inculpatele ceva, să aibă o anumită atitudine?

Răspunsul martorului: Mi-au oferit un telefon ca inculpatele să ţină legătura cu fiica mea la şcoală.

Întrebare adresată de către procuror: Dar ce voiau inculpatele de la fiica dumneavoastră, pentru ce au oferit banii numai ca dumneavoastră să vă schimbaţi declaraţiile?

Răspunsul martorului: Eu aşa am înţeles. La interpelarea instanţei, arăt că avantajele pecuniare oferite şi materiale aveau legătură şi cu retractarea declaraţiei fiicei mele.

La interpelarea instanţei, arăt ca să îmi schimb declaraţiile, erau avantajele materiale, o ţin în scoală şi îi cumpără rechizite.

Întrebare adresată de către procuror: În afară de bani ce s-a mai oferit?

Răspunsul martorului: Un telefon.

Întrebare adresată de către apărătorul apelantei inculpate: B. a fost prezentă în toate cele patru ocazii?

Răspunsul martorului: Nu.

Întrebare adresată de către apărătorul apelantei inculpate: Atunci de câte ori a fost?

Răspunsul martorului: de două ori, parcă.

Întrebare adresată de către apărătorul apelantei inculpate: În declaraţia dată la parchet a spus că i s-a cerut acordul să primească acel telefon ca să ţină legătura cu dânsul, vă menţineţi declaraţia?

Răspunsul martorului E.: Da, să ţină legătura atât cu mine cât şi cu fiica mea.

Fiind interpelat de instanţă reiterez răspunsul meu, precizez să ţin eu legătura cu fata, dar să ţină şi ele legătura cu fata.

Întrebare adresată de către apărătorul apelantei inculpate: Dacă vreuna din cele două inculpate a spus textual în discuţia respectivă că doreşte ca prin acel telefon să ţină legătura cu fiica dumnealui?

Răspunsul martorului: Nu, aşa mi-a dat de înţeles. Nu mi-a spus personal să ţin eu cu fata sau dânsele cu fata, aşa am dedus eu.

La interpelarea instanţei, arăt că telefonul nu a rămas la mine a fost preluat de către poliţie, atunci, în ambiental.

Întrebare adresată de către apărătorul apelantei inculpate: Când i s-a oferit suma de 100 mil., ce destinaţie avea această sumă, pentru ce i-a oferit suma respectivă sau ce i-au spus să facă cu ea?

Răspunsul martorului: Să îmi schimb declaraţia, pentru un ajutor.

La interpelarea instanţei, arăt că fiica mea a beneficiat de consiliere psihologică gratuită.

La interpelarea instanţei, arăt că mi s-au oferit bani pentru schimbarea declaraţiei şi telefonul pentru a ţine legătura atât cu mine, cât şi cu fata mea.

La interpelarea instanţei, arăt că la momentul primirii banilor şi telefonului a fost prezentă şi inculpata B. care este astăzi în sala de judecată.

Întrebare adresată de către apărătorul apelantei inculpate: Banii au fost oferiţi fizic sau a fost doar o promisiune?

Răspunsul martorului: A fost doar promisiune.

La interpelarea instanţei, arăt că pe parcursul procesului la urmărirea penală la procuror, mi s-a arătat conţinutul transcris a discuţiei ambientale despre care am făcut vorbire care corespunde cu cele petrecute.

La interpelarea instanţei, arăt că cealaltă inculpată se numeşte A., şi ea a fost cea care a fost de patru ori prezentă în comparaţie cu inculpata B. care a fost doar de două ori prezentă.

Martora F. (audiată de instanţa de apel în prezenţa fratelui său major, R.) a declarat următoarele: Îmi menţin declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată. Nu am de făcut completări suplimentare faţă de relatările mele anterioare.

Totul s-a întâmplat în luna decembrie am început să vorbesc cu D. şi mi-a zis să ne întâlnim am fost la el acasă la Roşiori şi în seara aia s-a întâmplat.

Mi se prezintă B. şi arăt că ea este una dintre persoanele care mi-au oferit acele avantaje de care am făcut vorbire.

Întrebare adresată de către procuror: În ce condiţii le-aţi cunoscut pe cele două inculpate?

Răspunsul martorei: Au venit să discute cu tata şi a doua oara când au venit m-au chemat şi pe mine să discute cu mine şi mi-au oferit o sumă de bani, nu mai ţin minte cât, şi mi-au spus că o să îmi ofere haine timp de trei ani, cât sunt în liceu şi ce îmi trebuie pentru şcoală.

Întrebare adresată de către procuror: Pentru ce au oferit bani şi haine?

Răspunsul martorei: Să îmi retrag plângerea şi mi-au mai oferit şi un telefon.

Întrebare adresată de către procuror: Plângerea împotriva cui?

Răspunsul martorei: D., S. şi A..

Întrebare adresată de către procuror: Pentru ce erau aceştia cercetaţi?

Răspunsul martorei: Pentru viol.

Întrebările adresate de Înalta Curte:

Întrebare: Ai fost influenţată în vreun fel după ce s-a întâmplat cu tine.

Răspuns: Nu am fost.

Întrebare: În declaraţiile pe care le-ai dat, ai spus adevărul?

Răspuns: Da

Întrebare: Astăzi sau zilele acestea a mai discutat cu tine altcineva?

Răspuns: Nu

Întrebare: ai vre-o teamă faţă de persoanele care au venit la tine să îţi ofere bani?

Răspuns: Nu.

La termenul din 03 aprilie 2019, Înalta Curte a amânat cauza pentru a da posibilitatea apelantei inculpate A. să-şi angajeze un nou apărător ales, faţă de împrejurarea că avocatul T., cu delegaţie la dosar pentru studiu şi reprezentare, nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a asigura apărarea inculpatei.

La termenul din 15 mai 2019, Înalta Curte, a procedat la audierea inculpatei A., care a declarat următoarele:

În luna ianuarie 2017 mă aflam în Belgia, acolo am primit un telefon de la B., care mi-a spus că fratele ei D. şi fratele meu C. sunt arestaţi. A fost un şoc această veste, m-am întors în ţară am luat legătura cu fratele meu care era în arest preventiv la o secţie de poliţie din Bucureşti. Acesta mi-a spus fapta pentru care a fost acuzat, mi-a indicat persoana vătămată. În prima discuţie pe care am avut-o cu el mi-a spus că este o fată care a venit la noi în casă, în apartamentul din str. x.

Cu F. discutasem anterior, eu şi mama mea, pentru că aceasta a rămas peste noapte în apartamentul nostru, la sfârşitul lunii decembrie 2016. Atunci când a venit a fost cu fratele meu C., nepotul meu D. şi un prieten G.. Toţi aceştia au rămas în apartamentul nostru. Această vizită a avut loc după presupusul viol care ar fi avut loc într-un apartament din str. x.

În acel moment, adică în decembrie 2016, nu ştiam vârsta lui F.. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care eu am decis să discut cu tatăl ei. Când a fost în apartamentul nostru în decembrie 2016, adică după presupusul viol, F. a avut un comportament normal, nu aveai cum să îţi dai seama că s-ar fi putut întâmpla ceva, nu îi era frică de băieţi. Ea a avut în permanenţă telefonul cu ea şi următoarea seară a ieşit la film cu aceeaşi băieţi cu care a stat la noi în casă, acesta a fost şi motivul pentru care a rămas la noi peste noapte, în apartamentul nostru.

După ce am venit din Belgia, pe x F. avea un număr de telefon, astfel că am sunat la acel număr, mi-a răspuns tatăl ei, m-am prezentat şi i-am spus că doresc să avem o discuţie.

Am sunat la numărul de telefon, mi-a răspuns tatăl ei care mi-a spus ca pot să îl vizitez la locul de muncă la o staţie CFR în apropierea Bucureştiului.

La acea întâlnire am fost eu, J., K. şi L.. I-am spus că doresc să discut, cred că i-am spus că vin şi cu sora lui D., K.. Am mers acolo pentru a-mi prezenta scuze şi pentru a îl întreba dacă fata, F., are nevoie de consiliere psihologică şi cum se simte aceasta.

Ştiu că nu am putut să vorbesc pentru că iar am început să plâng, ca şi acum. În locul meu a vorbit J., prietena mea care este avocat în cadrul Baroului cu care am semnat un contract de asistenţă juridică în luna ianuarie când m-am întors din Belgia, contractul existând la dosar, l-am încheiat pentru fratele meu pentru a-i ridica bunurile de la secţia de poliţie.

Vizita noastră a durat foarte puţin, ne-am prezentat scuzele, ne-am interesat de starea fetei, l-am întrebat dacă putem să îl ajutăm cu ceva pentru F., care era minoră.

Tatăl ne-a răspuns că se gândeşte. Ne-a dat un alt număr de telefon pe care să îl contactez pentru următoarea întâlnire. Nu îmi mai amintesc cine a propus o nouă întâlnire. La această primă întâlnire nu a fost prezent decât tatăl minorei F..

A doua întâlnire a avut loc la domiciliul F. care locuia cu tatăl ei, ea nefiind prezentă. La întâlnire am participat eu, U. şi L.. După prima întâlnire ne-am înţeles să îl sun pe numărul de telefon pe care mi l-a dat şi să îl întreb când ne putem vedea pentru că a spus că nu-şi cunoaşte programul de lucru foarte bine.

L-am sunat şi acesta mi-a spus unde să vin. Intenţia mea a fost să îi ofer un sprijin pentru acoperirea laturii civile din procesul penal care este pe rol.

La a doua discuţie am întrebat şi eu şi K. despre cum se simte minora, dacă participă la şedinţe de consiliere psihologică. Tatăl ne-a spus că nu mai vrea să o trimită la şcoală pentru că ceilalţi colegi fac glume pe seama ei. El a folosit acea expresie "că o jecmănesc colegii".

Referitor la această decizie pe care ar fi vrut tatăl să o ia i-am spus că din punctul meu de vedere studiile sunt importante şi este bine să nu întrerupă şcoala. Cred că în cadrul acelei discuţii ne-a spus că F. are o mătuşă în Bucureşti, motiv pentru care eu şi K. i-am sugerat să o transfere pe fiică la un liceu în Bucureşti pentru a nu-şi întrerupe studiile şi pentru a avea alţi colegi care nu ar fi ştiut despre ceea ce i s-a întâmplat, adică acel viol.

Cred că tatăl F. dorea să poarte o discuţie cu mine ca soră a lui C., acuzat de viol, deoarece niciodată nu mi-a spus hotărât că nu am ce să discut cu tine, că nu şi-a exprimat în nici un moment refuzul de a purta discuţii cu mine.

Tatăl nu părea preocupat de situaţia fetei sale. Aşa l-am perceput eu şi într-adevăr în a doua întâlnire a spus că nu ştie ce ar fi fost în stare să facă în cazul în care fiica lui ar fi rămas însărcinată în urma acelei experienţe.

F. îi povestise lui D., nepotul lui B., situaţia ei de acasă în sensul că ea îşi dorea să plece cât mai repede de acolo, nu se înţelegea cu tatăl ei, pe acesta nu-l interesa de niciunul dintre cei trei copii.

Ea locuia în aceeaşi curte cu bunica. Mai mult decât atât ea a rămas însărcinată peste o lună şi jumătate cu altcineva, s-a căsătorit şi nu mai urmează şcoala.

La momentul când am discutat cu tatăl F., aceasta avea aproape 15 ani.

În decembrie 2016, cu aproximaţie, D. avea 20 - 21 de ani, S. avea 24 - 25 de ani şi C. avea 26 - 27 de ani.

Referitor la fapta de viol nu am discutat nimic cu tatăl F., E.. În concret i-am spus acestuia că am fi de acord să îi plătim şedinţe psihologice pentru F., tatăl ne spusese că a fost la consilierul şcolii numai o dată şi consiliera a mai chemat-o. Această propunere a venit din partea mea şi a lui K..

Am întrebat dacă F. a fost dusă la un control ginecologic, căci m-am gândit că poate nu îşi permite financiar şi că aş suporta costurile consultului.

Tatăl nu ne-a dat nici un răspuns, a spus că se gândeşte.

L-am întrebat dacă pot să îl sun în continuare, dacă ne mai putem întâlni, acesta a fost de acord şi mi-a spus când să îl sun.

Mi-a spus să îl sun în aceeaşi săptămână, peste câteva zile.

Prima întâlnire a avut loc la locul de muncă a lui E., iar următoarele trei la domiciliul acestuia.

După cum ne-am înţeles, l-am sunat peste câteva zile şi ne-am întâlnit din nou. La această întâlnire am fost eu, B. şi L..

Pe durata acestei întâlniri, la un moment dat, a fost prezentă şi persoana vătămată F..

La această întâlnire, B. i-a propus lui E., suma de 10.000 RON şi a venit şi cu un telefon mobil pe care i l-a lăsat tatălui F..

Înainte de a merge la a treia întâlnire, am discutat cu B. şi cu K. la telefon, ne-am mai întâlnit şi personal după ce eu am venit din Belgia.

La a doua întâlnire, E. ne spusese că telefonul fiicei sale este reţinut la poliţie şi acesta este motivul pentru care B. a venit la a treia întâlnire cu un telefon mobil.

Telefonul adus era pentru F..

Suma a fost propusă de B. pentru acoperirea prejudiciului moral, material suferit de către F..

Eu i-am spus tatălui F. şi la a treia şi la a patra întâlnire dacă doreşte să meargă la un notar pentru a materializa discuţiile noastre în sensul de a întocmi un act în care să se consemneze dacă este de acord E. să primească o sumă de bani sau să i se ofere F. anumite rechizite şi în felul acesta să fie rezolvată latura civilă a procesului penal în care erau cercetaţi fraţii noştri.

De fiecare dată E. a spus că se mai gândeşte, o să vadă.

Eu nu i-am cerut niciodată ca fiica lui să schimbe declaraţia, este adevărat însă că l-am rugat să discute cu fiica lui pentru a afla adevărul.

Consider că infracţiunea presupus comisă de fratele meu este de act sexual cu un minor, având în vedere ceea ce am relatat la începutul acestei declaraţii în legătură cu vizita pe care F. ne-a făcut-o în decembrie 2016.

În cursul celei de a treia întrevederi a apărut şi F., am discutat cu ea şi eu şi B., am întrebat-o cum se simte şi am rugat-o şi pe ea să îi spună tatălui ei adevărul, fiindcă adevărul îl ştiu ei patru (F. şi cei trei băieţi).

Din partea F. nu am primit nici un răspuns, era zâmbitoare, a spus că a primit o dată consiliere la şcoală. În acel moment, B. a întrebat-o dacă este de acord să primească telefonul pe care îl adusese, şi cu acordul tatălui, şi F. a răspuns afirmativ, telefonul a fost lăsat pe masă.

La scurt timp F. a plecat într-o altă încăpere.

Discuţia nu a mai durat foarte mult şi ne-am întâlnit a patra oară, după un timp, tot la domiciliul lui E., participând eu, B. şi L., acesta din urmă având maşină şi permis de conducere.

L. este prietenul lui K., fiind prezent în casă la cele trei întâlniri, ieşind doar să fumeze ca şi B..

Şi de această dată E. a spus că se mai gândeşte dacă merge la notar să întocmim actul la care am făcut referire mai sus.

Suma de 10.000 de RON propusă nu a însemnat un calcul anume, nu avea legătură cu nimic.

După a doua întâlnire, B. a discutat cu K., m-au contactat şi pe mine şi au zis că poate ar fi bine să îi propunem lui E. în concret o anumită sumă de bani pentru latura civilă şi să vedem ce răspuns obţinem din partea lui. Cuantumul sumei a rezultat în urma discuţiilor pe care noi, cele trei, le-am avut.

Este adevărat că la ultima întâlnire am avut o exprimare nefericită faţă de E., respectiv sa îşi retragă plângerea, făcând referire la plângerea formulată de F.. Acest lucru nu se putea întâmpla pentru că acţiunea se putea pune în mişcare şi din oficiu, iar F. avea 14 sau aproape 15 ani, fiind minoră.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: Care a fost poziţia tatălui F. la această afirmaţie a dumneavoastră legată de retragerea plângerii?

Răspunsul inculpatei A.: Cred că a zis că nu îşi retragere plângerea, spunând "ce va stabili legea", nu ştiu sigur care a fost exprimarea exactă.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: În acelaşi context aţi întrebat sau aţi solicitat ca persoana vătămată să îşi schimbă declaraţia

Răspunsul inculpatei: Eu nu i-am solicitat niciodată să schimbe declaraţia.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: Aţi afirmat şi în momentul acesta că fapta comisă de fratele dumneavoastră era act sexual cu o minoră. Ce efect ar fi avut schimbarea declaraţiei?

Răspunsul inculpatei: Infracţiunea de viol şi act sexual cu un minor au alte limite de pedeapsă. Fratele meu era cercetat pentru infracţiunea de viol.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: De câte ori au avut loc acte sexuale între cei implicaţi, incluzând-o pe F.?

Răspunsul inculpatei: Din dosarul în care este cercetat fratele meu cunosc că F. a întreţinut mai multe relaţii sexuale cu D., cu fratele meu o dată şi cu S. o dată sau de două ori.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: În luna decembrie 2016, când spuneţi că persoana vătămată împreună cu ceilalţi trei, au rămas în locuinţa dumneavoastră, aţi fost prezentă până dimineaţa?

Răspunsul inculpatei: Da, deoarece în dimineaţa zilei următoare am luat masa împreună cu F. şi cu mama mea.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: S-au realizat filmări cu prilejul actelor sexuale desfăşurate inclusiv în prezenţa sau participarea fratelui dumneavoastră şi cum au fost ele folosite ulterior?

Răspunsul inculpatei: Cunosc aceste aspecte din rechizitoriu, iar fratele meu mi-a spus că cu ocazia percheziţiei informatice nu au fost descoperite astfel de înregistrări.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: Aţi spus că doreaţi să daţi telefonul mobil persoanei vătămate?

Răspunsul inculpatei: Da. Tatăl avea telefon.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: De ce avea nevoie persoana vătămată de un telefon din moment ce îi ofereaţi o suma substanţială de bani?

Răspunsul inculpatei: Ideea telefonului i-a aparţinut lui B., distanţa între locuinţa F. şi şcoală este o distanţă considerabilă, mai mult decât atât tatăl avea serviciu în ture şi l-am dat ca tatăl să o poată supraveghea, să poată să ţină legătura cu F.. Nu doream să o contactez direct prin acel telefon pe F.. Telefonul oferit era cu cartelă. Nu am notat numărul de telefon. Şi nu ştiu dacă numărul de telefon luat de pe x corespundea unei cartele sau era alocat unui abonament.

După a treia întâlnire telefonul a rămas la E. şi F..

Pe niciunul dintre aceştia nu l-am contactat telefonic pe acel număr de telefon şi nici nu am auzit ca B. să fi făcut acest lucru.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: Dacă aţi văzut că tatăl refuză să primească o sumă de bani, de ce aţi tot insistat în primirea ei?

Răspunsul inculpatei: Dacă tatăl ar fi refuzat categoric şi spunea că nu vrea să discute cu mine, să nu îl mai sun, să nu îl mai caut, atunci eu nu l-aş mai fi căutat.

Întrebare adresată de apărătorul ales al apelantei inculpate B.: Suma de bani de 10.000 de RON a fost propusă la fiecare dintre cele trei întâlniri?

Răspunsul inculpatei: Suma de bani a fost propusă la a treia întâlnire, iar în cazul în care nu-mi aduc aminte la acest moment cu exactitate, atunci a fost propusă la a patra întâlnire.

Întrebare adresată de apărătorul ales al apelantei inculpate B.: Când a refuzat E. primirea banilor sau a oricărui ajutor?

Răspunsul inculpatei: E. nu a dat niciodată un răspuns clar că ar vrea să primească banii sau orice alt ajutor.

Întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public: Dacă în toată această perioadă între întâlnirile care au avut loc, a pus la cale un plan de acţiune cu B. pentru a îl determina pe tată sau pe fiică să accepte bani sau acele bunuri?

Răspunsul inculpatei: Eu nu am avut un plan bine stabilit cu B. ca să fac ceva anume pentru a-i determina să facă ceva în schimbul sumei de bani sau alte foloase. Am discutat cu B., dar discuţiile au fost normale dar pentru a-i determina să facă ceva anume.

Întrebare adresată de apărătorul ales al apelantei inculpate A.: Aţi cerut numărul de telefon al lui E. sau acesta vi l-a oferit?

Răspunsul inculpatei: Acesta mi-a spus că are un alt număr de telefon şi pe acela să îl contactăm.

Întrebare adresată de apărătorul ales al apelantei inculpate A.: A refuzat vreodată E. să discute cu dumneavoastră la telefon?

Răspunsul inculpatei: Nu, chiar el îmi spunea când să îl sun.

Întrebare adresată de apărătorul ales al apelantei inculpate A.: În cadrul întâlnirilor aţi avansat personal o sumă de bani pe care să o ofere familiei F. ca ajutor?

Răspunsul inculpatei: Personal nu.

Întrebare adresată de apărătorul ales al apelantei inculpate A.: În afara celor relatate astăzi, a existat vreun alt moment în care aţi contactat-o direct pe persoana vătămată?

Răspunsul inculpatei: Nu, singura mea întâlnire cu F. a fost în cadrul celei de a treia întâlniri cum am declarat astăzi.

Întrebare adresată de apărătorul ales al apelantei inculpate A.: Dacă E. şi familia F. cunoşteau că sunteţi avocat şi dacă le-aţi spus acest lucru vreodată?

Răspunsul inculpatei: Nu le-am spus niciodată, la acel moment nu aveau de unde să cunoască această calitate a mea.

Întrebare adresată de către instanţă: În dosarul de viol au fost formulate pretenţii civile?

Răspunsul inculpatei: Da, mult mai mari decât cea de 10.000.

Întrebare adresată de către instanţă: Această sumă de 10.000 de RON de care aţi vorbit anterior cui îi aparţinea?

Răspunsul inculpatei: Nu ne-am dus niciodată cu bani la noi, nu i-am arătat-o niciodată, această sumă am fi strâns-o noi, din veniturile noastre.

Întrebare adresată de către instanţă: Ce pregătire aveţi?

Răspunsul inculpatei: Am absolvit facultatea de drept, am studii juridice.

De asemenea, Înalta Curte a încuviinţat proba constând în audierea înregistrărilor audio-video din 28.01.2018, 02.02.2018 şi 06.02.2018, având în vedere conţinutul declaraţiei date de inculpata A..

Totodată, a respins cererea de reaudiere a martorilor F., E., L. şi J., cu motivarea că eventualele contradicţii apărute în declaraţiile acestora şi relevate în coroborare cu alte probe vor fi evaluate în analiza pe fond a cauzei, apreciind că nu au intervenit elemente noi care să justifice reaudierea lor ţinând seama de declaraţia dată de inculpata A. în faţa instanţei de apel.

La termenul din 12 iunie 2019, instanţa de apel a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea în şedinţă publică a înregistrărilor audio-video din datele din 28.01.2017, 02.02.2017 şi 06.02.2017, probă solicitată de apelanta inculpată A..

După finalizarea cercetării judecătoreşti, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpata A., prin apărător ales, a solicitat, pe de o parte, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte, achitarea în temeiul dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., faţă de împrejurarea că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

În subsidiar, a solicitat, pronunţarea unei soluţii de renunţare sau amânare a aplicării pedepsei.

Examinând sentinţa penală atacată, prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor art. 417 din C. proc. pen., în raport de materialul probator administrat în cursul procesului penal, cu accent pe cel administrat în calea de atac a apelului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Inculpatele A. şi B. au fost trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din C. pen.: "Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."

Fără a face o analiză exhaustivă a conţinutului infracţiunii, instanţa de apel reţine următoarele aspecte, cu relevanţă în cauză:

Sub aspectul elementului material, infracţiunea se realizează prin acţiunea de a încerca determinarea unei persoane, prin corupere, să acţioneze în sensul dorit de subiectul activ. Încercarea de determinare prin corupere, în prezenta cauză, a constat în oferirea unei sume importante de bani pentru schimbarea declaraţiilor într-o cauză penală. Această corupere prin oferirea de bani şi bunuri (haine şi un telefon mobil) a fost suficientă, prin obiectul său, pentru scopul vizat de subiectul activ.

Comportamentul ulterior al celui asupra căruia se exercită acţiunea nu este relevant pentru consumarea infracţiunii. Consumarea infracţiunii a avut loc în momentul în care s-a realizat integral încercarea de determinare din partea inculpatului.

Conduita pe care făptuitorul urmăreşte să o obţină de la "victima" acţiunilor de influenţare este cel puţin una din următoarele: să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Fapta se poate comite cu intenţie directă sau eventuală.

Înalta Curte reţine că, din probele administrate în apel, a rezultat că, în perioada 26.01.2017 - 06.02.2017, în baza unei rezoluţii unice, inculpata A. (sora inculpatului C., cercetat în cauza nr. x/P/2017) şi inculpata B. (sora inculpatului D., cercetat în cauza cu acelaşi număr), au încercat să-i determine, prin corupere, pe martorul E. (tatăl minorei, persoană vătămată) şi pe persoana vătămată F., minoră în vârstă de 14 ani, să îşi schimbe, asupra datelor esenţiale, declaraţia consemnată la data de 11.01.2017, în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în care erau cercetaţi numiţii C. şi D., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi act sexual cu un minor.

Înalta Curte aminteşte că tipicitatea faptei de influenţarea declaraţiilor implică o procedură judiciară în curs. Astfel, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a înregistrat dosarul penal nr. x/2017 privindu-i pe inculpaţii C., D., G. şi H., având ca obiect comiterea infracţiunilor de viol, act sexual cu un minor şi şantaj, victima fiind minora F., în vârsta de 14 ani, dosar conţinând declaraţia din data de 11.01.2017, dată de minora F. la sediul secţiei 13 Poliţie Bucureşti.

La data de 25.01.2017, martorul E., tatăl şi, totodată, unicul reprezentant legal al minorei F., a contactat telefonic organul de poliţie care efectua urmărirea penală în cauza nr. x/P/2017 pentru a informa cu privire la faptul că a fost sunat pe telefonul mobil de către sora inculpatului C., numita A., care i-a propus să poarte o discuţie, la data de 26.01.2017, în jurul orelor 11 - 12.

Martorul L., audiat în faţa Înaltei Curţi, la data de 06.03.2019, a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, arătând că (...) în afară de ajutorul social, cel precizat cu şcoala şi rechizitele, doamna A. a venit cu ideea de a îi da o sumă de bani de 100 de mil. RON vechi pentru a acoperi prejudiciul fetei şi totodată să îşi schimbe declaraţia, să-şi îndulcească declaraţia dată. Din ce am înţeles eu, actul sexual cu D. a fost consensual, doar că doamna A. dorea acelaşi lucru şi pentru fratele dânsei. Vroia să schimbe declaraţia de viol dată cu privire la fratele ei.

La interpelarea instanţei poziţia tatălui a fost în sensul că îşi credea în continuare fata şi nu vroia să audă de nici o sumă de bani.

Martora J., audiată în faţa Înaltei Curţi, la data de 06.03.2019, a reiterat aspectele relatate anterior aşa cum au fost reţinute şi de către instanţa de fond, iar la întrebarea procurorului: Ce a spus E. cu acel prilej sau care a fost atitudinea acestuia?, martora a răspuns: Dumnealui a fost foarte prietenos, ne-a întâmpinat normal şi prima reacţie a fost că nu îşi retrage declaraţia, asta a fost singura replică.

De asemenea, din declaraţiile martorilor E. şi F., audiaţi în faţa instanţei de apel, rezultă că percepţia lor cu privire la demersurile efectuate de inculpatele A. şi B. a fost aceea că tot ajutorul material ce li s-a oferit era pentru ca minora să îşi schimbe declaraţia dată la poliţie, în dosarul penal nr. x/2017, în care erau cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de viol şi act sexual cu un minor, fraţii celor două inculpate. Astfel, martora F. a declarat în faţa Înaltei Curţi cu privire la împrejurarea în care le-a cunoscut pe cele două inculpate că: Au venit să discute cu tata. Şi a doua oară când au venit m-au chemat şi pe mine să discute cu mine şi mi-a oferit o sumă de bani, nu mai ţin minte cât, şi mi-a spus că o să îmi ofere haine, timp de trei ani, cât sunt în liceu şi ce îmi trebuie pentru şcoală. La solicitarea procurorului de a preciza pentru ce i-au fost oferiţi bani şi haine, martora a răspuns: să îmi retrag plângerea şi mi-a mai oferit şi un telefon. De asemenea, la întrebarea procurorului martora a precizat că era vorba despre plângerea formulată împotriva numiţilor D., S. şi A., care erau cercetaţi pentru viol.

Martorul E., audiat în faţa instanţei de apel, a precizat că i s-au oferit 100.000.000 RON vechi (respectiv 10.000 RON) şi un aparat de telefon mobil pentru a-şi schimba sau retrage declaraţia pe care o dăduse la poliţie în legătură cu infracţiunea de viol. Acesta a mai arătat că inculpatele l-au vizitat în mai multe rânduri, respectiv: Au venit o dată la serviciu la mine şi pe urmă au venit acasă de două ori sau de trei ori, o dată a fost cu înregistrarea ambientală (...) Arăt că cealaltă inculpată se numeşte A. şi ea a fost cea care a fost de patru ori prezentă, în comparaţie cu inculpata B., care a fost doar de două ori prezentă. De asemenea, martorul a mai arătat că, prin banii şi bunurile oferite de cele două inculpate acestea urmăreau, deopotrivă, retragerea declaraţiei de către minora F.: La interpelarea instanţei, a arătat că avantajele pecuniare oferite şi materiale aveau legătură şi cu retractarea declaraţiei fiicei.

Relevante sub aspectul faptelor reţinute în cauză sunt şi înregistrările audio-video din datele din datele de 28.01.2017, 02.02.2017 şi 06.02.2017, redate în procesele-verbale aflate la dosarul cauzei, care au fost ascultate nemijlocit de către instanţa de apel, în şedinţa publică din 12 iunie 2019 şi al căror conţinut nu a fost contestat de inculpata A..

Înalta Curte reţine că, în permanenţă, inculpata A. a însoţit-o pe coinculpata B. şi au avut discuţii telefonice pe această temă. Instanţa constată că, din conţinutul acestor discuţii, rezultă contribuţia nemijlocită a ambelor inculpate, aşa cum corect instanţa de fond a reţinut. Cele două inculpate au avut o bună coordonare, fiind o conduită asumată, elaborată şi aplicată în comun, chiar dacă în cadrul dialogului cu reprezentantul legal al minorei una dintre acestea a fost mai activă. Pe de altă parte, se poate observa că inculpata A. a uzat şi de pregătirea sa juridică oferită de calitatea sa de avocat, când afirma: Nu că am vrea să vă influenţăm, doamne fereşte, dumneavoastră decideţi, dar n-ar fi mai bine, să fie mai bine pentru toată lumea.

Această modalitate de abordare relevă, în opinia instanţei de apel, pe deplin intenţia directă, determinantă, la comiterea faptei, deoarece pregătirea juridică a inculpatei a ajutat-o să-şi dea seama că victima infracţiunii de viol nu ar fi putut să-şi retragă plângerea sau nu ar fi operat împăcarea părţilor în cazul infracţiunii de viol în forma agravată, însă, aşa cum rezultă în mod explicit din probele dosarului, se urmărea schimbarea declaraţiei persoanei vătămate, respectiv să precizeze că actele sexuale au fost consimţite, întrucât această situaţie ar fi fost favorabilă pentru inculpaţi, sub aspectul încadrării juridice şi a limitelor în care urma să intervină răspunderea penală (în limite de pedeapsă mai reduse). Or, faţă de aceste constatări este evident că nu a existat niciun moment vreo intenţie din partea inculpatelor de a realiza o aşa zisă înţelegere pe latura civilă, cum au susţinut în apărare, singurul scop fiind acela de a determina retractarea şi/sau schimbarea declaraţiilor deja date.

Faţă de cele ce preced şi în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că fapta ce face obiectul judecăţii există, este probată mai presus de orice îndoială rezonabilă, a fost săvârşită de către inculpata A. cu forma de vinovăţie a intenţiei şi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de influenţarea declaraţiilor. Ca urmare, sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale a inculpatei.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., apelul acesteia vizează doar aparent reindividualizarea pedepsei aplicate, întrucât se solicită schimbarea soluţiei de condamnare a cărei executare a fost suspendată condiţionat în cea de amânare a aplicării unei pedepsei, aşa încât se constată că, în realitate, se solicită adoptarea unei soluţii diferite de cea dispusă prin sentinţa apelată, deci instanţei de apel nu i se solicită exclusiv o reindividualizare a pedepsei, ci o reformare a soluţiei.

Astfel, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare pentru inculpata B., instanţa de apel are în vedere că toată conduita infracţională tinde a prejudicia interesele legale ale victimei minore şi a genera o amplificare a consecinţelor actului infracţional ce fusese îndreptat împotriva sa. Victima minoră a fost supusă unor presiuni repetate, substanţiale, coordonate, de la persoane majore apropiate agresorilor săi. Această manieră de a susţine un interes nelegitim al inculpaţilor majori, acuzaţi de infracţiunea de viol, împotriva victimei minore, se circumscrie unei noi "agresiuni" împotriva sa şi face ca periculozitatea faptei şi făptuitorilor să fie ridicată.

Infracţiunea de viol este una eminamente violentă, iar încercarea de determinare a minorei de a-şi schimba declaraţia, preia caracterul intruziv şi violent, datorită faptului că o pune, repetat, pe victimă a rememora actul săvârşit împotriva sa, cu consecinţa adâncirii traumei. Instanţa aminteşte consilierea psihologică de care avea nevoie victima, cunoscută de inculpate, care chiar făcea obiectul discuţiilor acestora şi le-a creat "oportunitatea" unor apărări:

A.: Şi dacă ai nevoie de psiholog?

F.: Am la liceu psiholog.

B.: Da, dar mă gândesc că e de la şcoală şi că ţi-e oarecum ruşine să vorbeşti cu el.

F.: Am vorbit.

B.: Ai vorbit ? adică, na... din punctul meu de vedere mai uşor spui anumite chestii unui necunoscut cu care după aia nu ştii dacă te mai întâlneşti, decât unui om pe care îl vezi zi de zi... (înregistrare ambientală din 02.02.2017).

Este real că examinând dispoziţiile care reglementează cele două instituţii din C. pen. se observă că atât amânarea aplicării pedepsei, cât şi suspendarea impun, în ceea ce priveşte inculpatul şi persoana sa, condiţii similare, însă diferenţierea se realizează prin raportare şi la gravitatea infracţiunii. Nu se poate ignora că a fost comisă o infracţiune de o gravitate ridicată, respectiv o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, comisă printr-o activitate persuasivă sau de convingere a persoanei vătămate minore de a-şi schimba declaraţiile astfel încât să se obţină o soluţie favorabilă în dosarul penal în care erau cercetate rude ale inculpatelor din prezenta cauză.

Or, Înalta Curte constată că, din conţinutul probelor administrate, rezultă o contribuţie nemijlocită şi coordonată a inculpatei B., care împreună cu coinculpata au comis o infracţiune a cărei gravitate este ridicată. Nu este lipsit de relevanţă nici faptul că, inculpatei B., care a uzat de procedura simplificată, i s-a aplicat o pedeapsă în cuantumul minimului, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, soluţie evaluată ca cea mai eficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

În ceea ce o priveşte pe inculpata A., Înalta Curte apreciază că singurul aspect favorabil este faptul că a încercat influenţarea declaraţiilor în favoarea fratele său. Astfel, intervenţia în favoarea unei rude apropiate, dorinţa de a găsi soluţii pentru reducerea consecinţelor actului infracţional al acesteia este singura aptă a susţine o atenuare a gravităţii faptei şi a schimba individualizarea modalităţii de executare, în sensul excluderii executării pedepsei în regim de detenţie. Inculpata A. a avut o poziţie de negare constantă a comiterii faptei, contrar unui probatoriu consistent şi indubitabil, astfel că nu se pot identifica elemente suplimentare care să justifice o soluţie de renunţare sau de amânare a aplicării pedepsei (cu atât mai mult cu cât nu şi-a asumat actul infracţional, consecinţele sale şi nevoia de restructurare a raportării la normele penale).

Totuşi, Înalta Curte nu poate ignora faptul că inculpatele A. şi B. au avut o contribuţie similară la comiterea faptei, aşa încât se va aplica inculpatei A. o pedeapsă în cuantumul minimului special, diferenţa fiind consecinţa aplicării cauzei legale de reducere.

Ca urmare, pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatei A., orientată spre cuantumul minimului special, va fi de 1 an închisoare, a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere pe durata maximă a termenului prevăzut de lege. Diferenţa de tratament sancţionator dintre cele două inculpate este dată de efectele cauzei legale de reducere a pedepsei, consecinţa recunoaşterii învinuirii, în cazul inculpatei B..

Pentru toate ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 155/F din data de 17 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., va condamna pe inculpata A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 3 sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 4, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelanta inculpată B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de inculpata A. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 155/F din data de 17 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpata A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în formă continuată.

În baza art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 3 sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 4, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă apelanta inculpată B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de inculpata A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 iunie 2019.

GGC - GV