Extradition for transnational racketeering and drug trafficking: rejection of social group persecution and irreducible life sentence defenses under the Romania-US Extradition Treaty

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 50/F din data de 01 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. faţă de care a fost emis mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) la data de 04.11.2020 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas, în vederea urmăririi pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de asociere a unei organizaţii în cadrul căreia să efectueze şi să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizaţiei prin activităţi de racket, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secţiunile 1962(d), conspiraţie să importe şi să exporte cocaină şi să producă şi să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenţia, cu bună ştiinţă şi cu credinţa că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile 959 şi 963, conspiraţie la spălare de bani, respectiv să transporte, să transmită şi să transfere, tentativă să transporte, să transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova executarea unor activităţi ilegale, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii 1956 (a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956 (h).

În baza art. 49 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act că persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare.

Totodată, s-a dispus că extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

A fost respinsă cererea de amânare a predării formulată de persoana extrădată A., ca neîntemeiată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădate A. până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută, arestată provizoriu în caz de urgenţă şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 19.11.2020 la zi.

S-a luat act că predarea bunurilor, instrumentelor, obiectelor de valoare, documentelor şi a altor dovezi aflate în posesia persoanei extrădabile A. la momentul depistării au fost remise autorităţilor judiciare americane.

Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că, la data de 14.01.2021, la dosarul cauzei (x/2020 a fost înregistrată sesizarea nr. 3608/II-5/2020 din aceeaşi dată, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru a aprecia cu privire la cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din S.U.A., referitor la numitul A., cetăţean român, în sensul admiterii acesteia şi a menţinerii stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea sus-numitului, conform dispoziţiilor art. 42 şi art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată şi Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.

Sesizarea a fost însoţită de ordonanţa cu acelaşi nr. din data de 14.01.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cererea de extrădare şi documentaţia aferentă, precum şi adresa nr. x/2020 a Ministerului Justiţiei întocmită urmare a controlului de regularitate realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (4) rap. la art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Persoana extrădabilă a fost prezentă şi asistată de apărători aleşi (doamna avocat B., în baza împuternicirii avocaţiale nr. x/2020 şi domnul avocat C., în baza împuternicirii avocaţiale nr. x/2020).

Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a procedat la luarea unei declaraţii persoanei extrădabile.

După interogatoriu, persoana extrădabilă a optat pentru continuarea procedurii, în caz de opunere la extrădare, potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, prezentând, în scris, opoziţia motivată la cererea de extrădare.

S-au administrat proba cu martorul D. (depoziţia se află la dosar) şi proba cu înscrisuri, la care se vor face referiri în cele ce urmează.

Examinând cererea de extrădare formulată, Curtea a apreciat că este fondată pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii şi extrădarea persoanei solicitate.

Instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, dar şi că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, dispoziţiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, potrivit art. 4, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale, la care România este parte în situaţiile nereglementate.

Faţă de acestea, Curtea a apreciat prioritar dispoziţiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, şi a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, numai în situaţiile nereglementate de primul act normativ menţionat.

1. În primul rând, a constatat îndeplinite condiţiile de formă, potrivit art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenţie emis de un judecător, instanţă sau de altă autoritate competentă, dar şi copia actului de acuzare (alin. (3) lit. a) şi b), documentele purtând certificarea sau sigiliul Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii (nefiind necesară o altă certificare, autentificare sau legalizare potrivit art. 10 din acelaşi act normativ, contrar apărării) şi fiind însoţite de traducerile solicitate (art. 11 din legea precitată, parte din traduceri fiind realizate prin grija instanţei).

În acest sens, au fost înaintate mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) emis la data de 04.11.2020 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas, dar şi Rechizitoriul înlocuitor emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite, Districtul de Est din Texas, în cauza cu nr. 1:20-CR-00078.

2. Rechizitoriul menţionat conţine cu prisosinţă informaţii care descriu faptele care stau la baza infracţiunilor, actul procedural având o structură dată în principal de numărul acuzaţiilor aduse inculpatului persoană extrădabilă A. (trei), fiind arătate pe larg data şi locul săvârşirii acestora, calificarea juridică şi făcute referiri la dispoziţiile legale aplicabile.

Astfel, împotriva persoanei extrădabile A. au fost formulate trei acuzaţii, redate întocmai în cele ce urmează:

"cap de acuzare 1:

Infracţiunea: Titlul 18 C.S.U. § 1962(d) (Conspiraţie la activităţi de racket):

Pe întreaga perioadă relevantă, inculpaţii E.; F., A. şi G. şi alţii cunoscuţi şi necunoscuţi Marelui Juriu, au fost membri şi asociaţi ai clubului H. (în prezenta "H." sau "organizaţia") un gang transnaţional de motociclişti în afara legii ai căror membri şi asociaţi participă la activităţi infracţionale inclusiv trafic cu droguri, spălare de bani, trafic ilegal cu arme şi acte de violenţă inclusiv omor. Pe aceeaşi perioadă, H. au operat pe întregul teritoriu al Statelor Unite, inclusiv în Districtul de Est al statului Texas, precum şi în alte ţări inclusiv în Noua Zeelandă, România şi Germania.

Scopurile organizaţiei includ fără a se limita la următoarele:

a. Să păstreze, protejeze şi să extindă controlul, raza de acţiune şi profiturile organizaţiei prin uzul de violenţă şi intimidare;

b. Să promoveze şi să crească reputaţia organizaţiei şi a membrilor ei;

c. Să faciliteze traficul cu droguri de către membrii şi asociaţii organizaţiei, de exemplu prin stabilirea controlului asupra teritoriilor pentru distribuirea de narcotice, eliminarea şi împiedicarea competitorilor la vânzări de droguri şi oferirea de noi surse de aprovizionare pentru membri şi asociaţi;

d. Să ofere acces membrilor şi asociaţilor la arme de foc, explozibil şi alte echipamente;

e. Să sprijine pe membri şi asociaţi să obţină, de exemplu, asistenţă legală atunci când activităţile lor sunt descoperite de agenţii de aplicare a legii; şi

f. Să protejeze organizaţia şi sursele ilegale de venituri, de exemplu prin mituirea organelor de aplicare a legii, ameninţarea martorilor şi represalii violente asupra celor care depun mărturie.

Referitor la structura, mijloacele şi metodele organizaţiei, membrii H. din întreaga lume sunt organizaţi în subdiviziuni cunoscute drept "charters" ("filiale"). Până la data de 04 noiembrie 2020, filialele active ale H. există pe şase continente, în mai multe ţări inclusiv în Statele Unite, Noua Zeelandă, România şi Germania.

Membrii H. îşi afişează afilierea la grup prin faptul că poartă ecusoane pe îmbrăcăminte, numite uneori "colors" ("culori"). Aceste ecusoane includ imaginea unui craniu uman înaripat, cunoscut drept "cap de mort" şi o emblemă cu cuvintele "H." cunoscută sub numele de "top rocker" ("rocker de vârf") şi purtată deasupra capului de mort; şi o emblemă cu numele local al filialei, cunoscută sub numele de "bottom rocker" ("rocker de jos") şi purtată sub capul de mort.

Organizaţia foloseşte o structură ierarhică de conducere. În cadrul fiecărei filiale H., membrii au poziţii de conducere precum "Preşedinte", "Vice Preşedinte", "Secretar", "Trezorier", "Sergent-at-arms" (persoana care protejează grupul) şi "Road Captain" (Căpitanul de drum). Filialele individuale au structura lor de conducere la nivel de ţară, regiune şi mondial.

Filialele H. au în mod regulat şedinţe şi este de aşteptat ca membrii să participe. În cadrul organizaţiei, aceste şedinţe se numesc "church" ("biserică"). La "church" membrii desfăşoară activităţile de rutină legate de club, inclusiv planificări de evenimente, iniţieri de membri, numirea liderilor, vot legat de anumite probleme care afectează clubul şi discuţii privind diverse subiecte cum ar fi conflicte violente cu organizaţii de motociclişti rivale. Clubul are periodic şedinţe mai însemnate în care sunt întruniţi liderii din diverse filiale. Printre acestea se includ "world meetings" ("şedinţe mondiale") desfăşurate o dată la doi ani.

Filialele H. folosesc anumite clădiri cunoscute drept "clubhouse" ("club") unde se ţin şedinţe ("church") şi pentru socializare. Admiterea în cluburile H. este limitată strict la membrii organizaţiei şi anumiţi oaspeţi de încredere.

Persoanele care vor să fie primite în cadrul H. solicită admiterea printr-un proces îndelungat de filtrare menit să stabilească devotamentul candidatului faţă de H. şi să ofere protecţie împotriva infiltrării de către agenţii de aplicare a legii. Stagiile procesului de iniţiere includ următoarele:

a. Persoana devine întâi "hang-around" ("prezenţă pasivă"). Persoanelor care au prezenţă pasivă li se permite să socializeze cu membrii H. şi să execute sarcini mărunte pentru organizaţie. Persoanele cu prezenţă pasivă nu au permisiunea să participe la "church" sau să afişeze "culorile" grupului.

b. După ce a dovedit că este de încredere, solicitantul devine "Prospect" ("Candidat perspectiv"). Candidaţilor perspectivi li se permite să participe la anumite aspecte ale activităţii clubului, inclusiv plata cotizaţiilor. Ca semn de recunoaştere a acceptării în grup, Candidaţilor perspectivi li se permite să poarte ecusonul "bottom rocker" descris mai sus.

c. După o perioadă de cel puţin un an în calitate de Candidat perspectiv, persoana poate să devină membru integral al clubului în urma votului unanim al membrilor filialei. Persoana care a fost admisă integral este cunoscută sub numele "Full-patch member" ("Membru plin") ceea ce reflectă capacitatea ei să poarte emblema inclusiv top rocker, capul de mort şi bottom rocker.

9. H. au implementat diverse reguli de guvernare a structurii filialelor şi comportamentului membrilor individuali. Organizaţia foloseşte atât reguli scrise (care sunt publicate şi distribuite), cât şi reguli nescrise (care nu sunt documentate pentru că sunt percepute ca fiind incriminatoare). Seturi diferite de reguli au scopuri geografice diferite, ca de pildă "H. World Rules" ("Regulile mondiale H."), "European Rules" ("Regulile europene") şi diverse reguli specifice pe ţară şi filială. În cazul în care nu respectă regulile, membrii şi filialele pot fi sancţionaţi(te) cu amenzi. Regulile organizaţiei includ fără a se limita la următoarele:

a. Filiala trebuie să aibă un anumit număr de membri ca să rămână activă;

b. Filiala trebuie să aibă un club care să îndeplinească anumite condiţii;

c. Filiala trebuie să menţină o "listă" cu nume, informaţii de contact şi limbile vorbite şi trebuie să împărtăşească aceste liste cu alte filiale;

d. Un membru trebuie să deţină cel puţin o motocicletă care îndeplineşte anumite criterii; şi

e. Un membru nu trebuie să fi fost angajat sau să fi cooperat cu agenţii de aplicare a legii.

H., inclusiv liderii, membrii şi asociaţii lor constituie o "organizaţie", aşa cum este definită în Titlul 18, Codul Statelor Unite, Secţiunea 1961(4), adică un grup de persoane asociate în fapt şi angajate în activităţi care afectează comerţul interstatal şi internaţional. Organizaţia s-a constituit ca o organizaţie în regim continuu ai căror membri şi asociaţi funcţionează ca o unitate continuă cu scopul comun de a atinge obiectivele organizaţiei.

Privitor la conspiraţia la activităţi racket începând cel puţin din jurul datei de 31 mai 2020 şi continuând până la data 04 noiembrie 2020, în Districtul de Est al statului Texas şi în alte părţi, inculpaţii E., F., A., şi G., fiind persoane angajate de şi asociate cu H., o organizaţie angajată în activităţi care au afectat comerţul interstatal şi internaţional, împreună cu alţii cunoscuţi sau necunoscuţi Marelui Juriu, cu bună ştiinţă şi cu intenţie, s-au combinat, au conspirat, s-au întrunit şi au fost de acord să încalce prevederile din Titlul 18, C.S.U. § 1962(c), respectiv, să desfăşoare şi să participe direct sau indirect în activitatea de afaceri a organizaţiei prin activităţi de racket, aşa cum este definită în Titlul 18, C.S.U. §§ 1961(1) şi (5), constând în mai multe:

a. activităţi inculpabile conform prevederilor din Titlul 18, C.S.U. § 1956 (legate de spălare de instrumente monetare);

b. activităţi care implică omor, inculpabile conform C. pen. din statul Texas §§ 1.04(a), 15.01, 15.02, 15.03, 19.02 şi 19.03; şi

c. infracţiuni care implică trafic cu substanţe controlate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21, C.S.U. §§ 848(e)(l)(A), 952, 953, 959, 960 şi 963.

Ca parte a conspiraţiei fiecare inculpat a fost de acord ca un conspirator să comită cel puţin două activităţi de racket în desfăşurarea afacerilor organizaţiei.

Faptele concrete imputate inculpaţilor, sunt următoarele:

În scopul perpetuării conspiraţiei, ca parte şi în scopul atingerii scopului acesteia, inculpaţii şi alţii au comis diverse fapte concrete în Districtul de Est al statului Texas şi în alte părţi, inclusiv dar fără a se limita la:

- în jurul datei de 31 mai 2020, F. a început negocierile privind cumpărarea cantităţii de 100 de kilograme de cocaină care să fie livrată în Noua Zeelandă.

- în jurul datei de 1 iunie 2020, E., un membru al H. din Noua Zeelandă, a participat la negocierile privind cumpărarea cantităţii de 100 de kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 4 iunie 2020, F. şi E. au fost de acord să majoreze cantitatea de cocaină la 200 de kilograme.

- în jurul datei de 6 iulie 2020, un membru al conspiraţiei a efectuat o depunere în valoare de 50.000 dolari neozeelandezi (NZD), echivalentul al aproximativ 32.000 dolari SUA, într-un cont bancar la o bancă din Texas, ca plată parţială pentru cumpărarea planificată a celor 200 de kilograme de cocaină negociate.

- în jurul datei de 19 iulie 2020, E. şi G. s-au deplasat din Noua Zeelandă în România, cu scopul de a negocia tranzacţia pentru cele 200 kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 21 iulie 2020, E. şi G. s-au întâlnit la cină în Bucureşti, România şi au discutat despre cumpărarea de cocaină, inclusiv (1) să fie folosit oraşul Beaumont, statul Texas ca bază pentru recepţionarea plăţilor, producerea echipamentului industrial în care să se ascundă drogurile şi exportul drogurilor din Statele Unite; (2) metode posibile de transfer ale fondurilor ca să se evită detectarea de către organele de aplicare a legii; şi (3) acordul lor să se majoreze cumpărarea de 200 de kilograme cu încă 200 de kilograme în consignaţie, în total 400 kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 22 iulie 2020, E. şi A., lider al filialei H. din România, au solicitat Persoanei 1 (despre care E. şi A. ştiau că foloseşte oraşul Beaumont, Texas, ca bază pentru operaţiuni) să aranjeze asasinarea a trei persoane din România, inclusiv Victima 1 şi Victima 2, ambii traficanţi de droguri rivali şi membri ai unui club de motociclişti rival.

- în jurul datei de 23 şi 24 iulie 2020, E. şi A. au discutat detalii ale asasinărilor planificate ale Victimei 1, de către un asasin plătit şi despre intenţia lor să execute asasinarea Victimei 2 dacă ea "nu a priceput mesajul", după ce Victima 1 a fost asasinată. În timpul acestor discuţii, E. şi A. au negociat de asemenea cumpărarea de 10 kilograme de cocaină care să fie exportate din Beaumont, Texas, pentru a fi distribuită de către A. şi alţii, în România.

- în jurul datei de 29 iulie 2020, E. a fost de acord să trimită bani Persoanei 1, în Beaumont, Texas, ca plată pentru asasinarea Victimei 1, descriind omorul drept "neapărat".

- În jurul datei de 3 august 2020, E. a discutat despre importanţa şi posibile metode de spălare a câştigurilor din vânzarea transportului de 400 de kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 5 august 2020, E. i-a spus Persoanei 1 că asasinarea Victimei 1 în România nu va afecta conducerea H. din Statele Unite, explicând că Victima 1 "a vorbit şi este un tovarăş rău, deci trebuie să dispară".

- în jurul datei de 7 august 2020, E. a discutat diverse subiecte inclusiv (1) penuria de metamfetamină în Noua Zeelandă, (2) rolul H. şi a bandelor rivale în traficul de droguri din Noua Zeelandă, (3) coruperea ofiţerilor de poliţie de către H. în Noua Zeelandă şi (4) politica H. de a "împuşca sau înjunghia pe loc" pe membrii unui gang rival care "ne omoară fraţii în întreaga lume".

- în jurul datei de 14 august 2020, A. a discutat despre cumpărarea anticipată de cocaină, de complotul privind asasinarea Victimei 1 şi de statutul său de "membru fondator" al filialei H. în România.

- în jurul datei de 19 august 2020, A. a dat un "cadou", constând din aproximativ 100 de grame de cocaină şi un pistol cu numărul de serie şters, unei persoane în România, cu intenţia ca obiectele să fie trimise prin poştă Persoanei 1 din Beaumont, Texas, în sprijinul complotului de asasinare a Victimei 1.

- în jurul datei de 19 august 2020, A. s-a oferit să procure arme de asalt suplimentare inclusiv mai multe puşti automate x.

- în jurul datei de 19 august 2020, E. a discutat detalii privind transportul aşteptat de 400 de kilograme de cocaină, inclusiv direcţionarea cocainei prin Beaumont, Texas în drum spre România şi Noua Zeelandă.

- în jurul datei de 21 august 2020, A. a furnizat două "mape" cu documente care conţineau informaţii de identificare şi fotografii ale Victimei 1 şi Victimei 2, cu intenţia ca informaţiile respective să fie transmise în Beaumont, Texas pentru a fi folosite de asasinul plătit care urma să localizeze şi să ucidă Victima 1 şi Victima 2.

- în jurul datei de 21 august 2020, A. a explicat că Victima 2 a fost vizată pentru asasinare, în parte datorită cooperării în trecut a Victimei 2 cu agenţi de aplicare a legii.

- în jurul datei de 21 august 2020, E. a cerut informaţii de cont bancare cu scopul de a trimite plata pentru transportul planificat de 400 de kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 24 august 2020, un membru al conspiraţiei a efectuat trei tranzacţii care au rezultat într-o depunere în valoare totală de 629.182 dolari SUA într-un cont bancar într-o bancă aflată în statul Texas, sumă care urma să fie retrasă în Beaumont, Texas. Din suma respectivă, E. a alocat 10.000 dolari SUA ca plată pentru asasinarea planificată a Victimei 1, iar restul ca plată parţială pentru transportul planificat de 400 de kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 27 şi 28 august 2020, A. a negociat achiziţionarea armelor, inclusiv grenade şi o puşca automată x, ca să fie livrate în Statele Unite.

- în jurul datei de 29 august 2020, E. a cerut achiziţionarea de pistoale ca să răspundă la "penuria majoră de pistoale" în Noua Zeelandă.

- în jurul datei de 29 august 2020, F. a discutat detalii privind tranzacţia de 400 de kilograme de cocaină, inclusiv să fie folosit oraşul Beaumont, statul Texas ca bază pentru recepţionarea plăţilor, producerea echipamentului industrial în care să se ascundă drogurile şi exportul drogurilor din Statele Unite.

- în jurul datei de 1 septembrie 2020, A. a discutat despre faptul că el poate să achiziţioneze armament şi echipament tactic din alte ţări din Europa, inclusiv despre cumpărarea recentă de 50 de bucăţi de veste antiglonţ pentru membrii filialei lui H..

- în jurul datei de 9 septembrie 2020, un membra al conspiraţiei a efectua o depunere în valoare totală de 20.000 dolari SUA într-un cont bancar într-o bancă aflată în statul Texas, sumă care urma să fie retrasă în Beaumont, Texas ca plată parţială pentru transportul planificat de 400 de kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 10 septembrie 2020, A. a transmis detalii de identificare pentru cinci motociclete oferite drept garanţie pentru cumpărarea planificată de 10 kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 13 septembrie 2020, A. a transmis detalii suplimentare de identificare pentru mai multe vehicule pentru a fi folosite drept garanţie pentru cumpărarea cantităţii planificate de 10 kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 16 septembrie 2020, A. a trimis mesaje electronice Persoanei 1 în oraşul Tyler, Texas, în care A. a discutat despre organizaţia H., a furnizat informaţii noi cu privire la intenţia lui de a cumpăra armament şi a transmis fotografii cu bancnote SUA cu care intenţiona să plătească cumpărarea planificată de 10 kilograme de cocaină.

- în jurul datei de 17 septembrie 2020, A. a solicitat ca o cantitate suplimentară de 10 kilograme de cocaină să-i fie pusă la dispoziţie (pentru un total de 20 de kilograme), a garantat pentru dealerul lui de arme ca fiind naşul unui "Candidat perspectiv" al grupului H., şi au discutat cum asasinarea Victimei 1 va fi benefică activităţilor de trafic cu droguri desfăşurate de H. din România prin eliminarea unui competitor.

- în jurul datei de 21 septembrie 2020, A. s-a oferit să ajute la achiziţionarea de vehicule blindate pentru a fi folosite în Beaumont, Texas.

- în jurul datei de 26 septembrie 2020, A. s-a folosit de legăturile sale din rândul H. pentru a obţine un avocat care să-1 reprezinte pe dealerul lui de arme care a fost reţinut în Germania în timp ce era în tranzit spre România.

- în jurul datei de 26 septembrie 2020, A. a transmis fotografii cu vehicule blindate şi protecţie corporală oferite spre vânzare în schimbul cocainei.

- în jurul datei de 27 septembrie 2020, G. a discutat despre achiziţionarea aşteptată de 400 de kilograme de cocaină şi a cerat să i se procure un pistol.

- în jurul datei de 28 septembrie 2020, A. a pus la dispoziţie detalii şi preţuri pentru arme x, grenade x, pistoale x, puşti x şi diferite vehicule blindate.

- în jurul datei de 28 septembrie 2020, E. a recunoscut că a bătut violent o victimă ca răzbunare pentru că victima 1-a "turnat" anterior, depunând mărturie împotriva lui E..

- în jurul datei de 9 octombrie 2020, A. a negociat achiziţionarea de grenade şi arme x cât şi schimbul de cocaină şi bani în numerar pentru vehicule blindate.

- în jurul datei de 12 octombrie 2020, A. şi alţi membri H. din România au obţinut un avocat care să intervină pe lângă agenţii de aplicare a legii care executau o percheziţie la un "Candidat perspectiv".

- în jurul datei de 14 octombrie 2020, G. a discutat despre transferul de fonduri ca parte a plăţii pentru achiziţionarea planificată a cantităţii de 400 de kilograme de cocaină.

- Aşadar, începând de la data de 31 mai 2020 şi continuând până la data de 04 noiembrie 2020, ca parte a conspiraţiei de racket descrisă mai sus, inculpaţii E., F., A. şi G. s-au înţeles ca un conspirator va comite infracţiuni care să încalce legile Statelor Unite cu privire la narcotice, respectiv (1) să importe în Statele Unite dintr-un loc aflat în afara Statelor Unite o substanţă controlată de pe Tabelul II, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. § 952; (2) să exporte din Statele Unite un drog aflat în Tabelul II, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. § 953; şi (3) să producă şi să distribuie o substanţă controlată de pe Tabelul II cu intenţia, cunoscând şi având motive rezonabile să creadă că această substanţă va fi importată ilegal în Statele Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. § 959; toate de mai sus implicând cel puţin 5 kg amestec şi substanţă care conţine o cantitate detectabilă de cocaină, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 din Codul Statelor Unite, Secţiunile 963 şi 960(b)(l)(B).

Începând din data de 22 iulie 2020 şi până la data de 04 noiembrie 2020, ca parte a conspiraţiei de racket descrisă mai sus, inculpaţii E. şi A. au solicitat asasinarea Victimei 1, respectiv: cu intenţia de a comite un asasinat, E. şi A. au solicitat, au comandat şi au încercat să determine Persoana 1 să execute anumite activităţi care, în circumstanţele activităţilor lor i-a determinat să creadă că este un asasinat (respectiv, cu intenţie şi cu bună ştiinţă cauzarea morţii unei persoane în condiţiile în care omorul este comis în schimbul unei remunerări şi promisiunea de remunerare) şi cooptând Persoana 1 la comiterea acestei fapte, cu încălcarea prevederilor din C. pen. al statului Texas, Secţiunile 15.03; 19.02(b)(l); 19.03(3) şi 1.04(a).

Începând din data de 22 iulie 2020 şi până la data de 04 noiembrie 2020, ca parte a conspiraţiei de racket descrisă mai sus, inculpaţii E. şi A. au solicitat asasinarea Victimei 2, respectiv: cu intenţia de a comite un asasinat, E. şi A. au solicitat, au comandat şi au încercat să determine Persoana 1 să execute anumite activităţi care, în circumstanţele activităţilor lor i-a determinat să creadă că este un asasinat (respectiv, cu intenţie şi cu bună ştiinţă cauzarea morţii unei persoane în condiţiile în care omorul este comis în schimbul unei remunerări şi promisiunea de remunerare) şi cooptând Persoana 1 la comiterea acestei fapte, cu încălcarea prevederilor din C. pen. al statului Texas, Secţiunile 15.03; 19.02(b)(l); 19.03(3) şi 1.04(a).

Toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1962(d)

cap de acuzare 2:

Infracţiunea: Titlul 21 C.S.U. § 963 (Conspiraţie la importul şi exportul de cocaină şi producerea şi distribuirea de cocaină cu intenţia, buna ştiinţă şi având motive rezonabile să creadă că această cocaină va fi importată ilegal în Statele Unite):

Prin aceea că în jurul lunii mai 2020 şi continuând până la data 04 noiembrie 2020, în Peru, România, Noua Zeelandă, China şi în Districtul de Est al statului Texas cât şi în alte părţi, E., F., A., G., şi I., inculpaţii, cu bună ştiinţă şi cu intenţie s-au combinat, au conspirat şi s-au înţeles unii cu alţii şi cu alte persoane cunoscute şi necunoscute Marelui Juriu al Statelor Unite, pentru a comite următoarele infracţiuni împotriva Statelor Unite: (1) cu bună ştiinţă şi cu intenţie să importe cel puţin cinci kilograme de amestec sau substanţă care conţine o cantitate detectabilă de cocaină, o substanţă controlată de pe Tabelul II, din Peru în Statele Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. §§ 952 şi 960; (2) cu bună ştiinţă şi cu intenţie să exporte cel puţin cinci kilograme de amestec sau substanţă care conţine o cantitate detectabilă de cocaină, o substanţă controlată de pe Tabelul II, din Statele Unite în România şi în Noua Zeelandă, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. §§ 953 şi 960; şi (3) cu bună ştiinţă şi cu intenţie să producă şi să distribuie cel puţin cinci kilograme de amestec sau o substanţă care conţine o cantitate detectabilă de cocaină, o substanţă controlată de pe Tabelul II, cu intenţia, buna ştiinţă şi având motive rezonabile să creadă că această substanţă va fi importată ilegal în Statele Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. §§ 959 şi 960.

Toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. §§ 963 şi 960(b)(l)(B).

cap de acuzare 3:

Infracţiunea: Titlul 18 C.S.U. § 1956(h) (Conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1956(a)(2)(A).

Prin aceea că în jurul lunii mai 2020 şi continuând până la data 04 noiembrie 2020, în Districtul de est al statului Texas, cât şi în alte părţi, E., F., A., şi G., inculpaţii, cu bună ştiinţă şi cu intenţie s-au combinat, au conspirat, s-au unit şi s-au înţeles unii cu alţii şi cu alte persoane cunoscute şi necunoscute Marelui Juriu al Statelor Unite, pentru a comite infracţiuni care încalcă prevederile din Titlul 18 C.S.U. § 1956, respectiv: să transporte, să transmită şi să transfere şi tentativa de a transporta, transmite şi transfera un instrument monetar şi fonduri dintr-un loc aflat în afara Statelor Unite către sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova continuarea unei activităţi infracţionale specifice, respectiv, conspiraţie să (1) importe cocaină, (2) să exporte cocaină şi (3) să producă şi să distribuie cu intenţia, buna ştiinţă şi cu având motive rezonabile să creadă că această substanţă va fi importată ilegal în Statele Unite, după cum a fost descris în capătul de acuzare doi, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1956(a)(2)(A).

Referitor la modul şi mijloacele de săvârşire,

1. Ca parte a conspiraţiei, membrii ei au transportat din România, Noua Zeelandă şi China, moneda Statelor Unite care reprezenta plăţi pentru scoaterea ilegală anticipată de cocaină din Peru şi livrarea în Statele Unite pentru a fi distribuită mai departe din Statele Unite către România şi Noua Zeelandă, cu scopul promovării continuării activităţilor ilegale specificate;

2. Mai departe, ca parte a conspiraţiei, membrii ei au transportat, transmis şi au transferat şi au încercat să transporte, transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri din România, Noua Zeelandă şi China către Statele Unite pentru a plăti pentru cocaină scoasă ilegal din Peru şi livrată în Statele Unite şi apoi în România şi Noua Zeelandă.

Toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956(h)".

În continuare, împrejurarea că Rechizitoriul înlocuitor în cauza cu nr. 1:20-CR-00078 a fost emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite, Districtul de Est din Texas, (şi) pe numele persoanei extrădabile A. ca urmare a votului exprimat în acest sens de către un număr de cel puţin 12 membri ai Marelui Juriu, care a avut a examina dovezile privind comiterea infracţiunilor pentru care a fost inculpată persoana extrădabilă pe teritoriul statului american, stabilind caracterul suficient al faptelor şi dovezilor că s-au comis infracţiunile, dar şi că acestea au fost comise de inculpat (în acest sens declaraţia sub jurământ, în susţinerea cererii de extrădare a doamnei J., procuror-adjunct în cadrul Biroului de Procuratură al Statelor Unite pentru Districtul de Est din Texas, din data de 5 ianuarie 2021 care conţine, de altfel, şi un scurt istoric al cazului din punct de vedere procedural) este doar o expresie a dreptului procesual penal american aplicabil (şi nicidecum un motiv obligatoriu de refuz al extrădării, cum se va dezvolta mai jos), totodată, o informaţie, în accepţiunea art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, de natură să ofere şi ea motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârşit infracţiunile pentru care se cere extrădarea.

Alte asemenea informaţii sunt cele care reies din celelalte documente, declaraţii şi alte categorii de informaţii la care art. 8 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 se referă, şi ele comunicate odată cu cererea de extrădare, respectiv, declaraţia în sprijinul cererii de extrădare formulată la data de 5 ianuarie 2021 de către domnul K., agent special din cadrul DEA (aspru contestată în cauză).

Or, din aceste puncte de vedere, notează că textul art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 se referă la motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârşit infracţiunile pentru care se cere extrădarea (standardul de probă fiind astfel net inferior celui necesar pentru dispunerea unei soluţii de condamnare), pe de altă parte, la aceleaşi informaţii din care să reiasă îndeplinirea aceleiaşi condiţii.

Nu sunt de neglijat în acelaşi sens nici bunurile, instrumentele, obiectele de valoare, documentele şi celelalte dovezi descoperite la momentul depistării persoanei extrădabile A. (aceleaşi care au făcut obiectul cererii de asistenţă judiciară internaţională în materie penală înregistrată la D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală sub nr. x/2020, remise autorităţilor judiciare americane până la data prezentei).

Nu în ultimul rând, esenţial de notat că potrivit art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării.

3. Au fost ataşate dispoziţiile legale aplicabile din C. pen. al Statelor Unite ale Americii.

4. Este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări, dar şi a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care se solicită extrădarea, condiţii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.

Potrivit acestor din urmă dispoziţii legale, o infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârşirea oricăreia dintre aceste infracţiuni. Nu în ultimul rând, indiferent dacă legea statelor solicitant şi solicitat încadrează sau nu acţiunile ori omisiunile care constituie infracţiune în aceeaşi categorie de infracţiuni sau descriu infracţiunea prin aceeaşi terminologie.

Astfel, faptele pentru care este cercetată persoana extrădabilă A. pe teritoriul statului american, astfel cum mai sus au fost prezentate, pedepsite cu pedeapsa maximă a detenţiunii pe viaţă (capătul unu de acuzare), pedeapsa închisorii între 10 ani şi detenţiunea pe viaţă (capătul doi de acuzare), respectiv, cu pedeapsa închisorii de maxim 20 de ani (capătul trei de acuzare), au corespondent în legislaţia penală română, realizând elementele de tipicitate ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri (pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani), trafic internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri (pedepsită cu închisoarea de la 7 la 15 ani), finanţarea traficului de droguri de mare risc, prev. de art. 9 din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri (pedepsită cu pedepsele prevăzute pentru infracţiunile anterioare majorate cu o treime), grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani), spălare a banilor, prev. de art. 49 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani) şi încercarea de a determina săvârşirea unei infracţiuni, prev. de art. 370 din C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda).

Îndeplinirea acestei condiţii analizate a fost contestată de persoana extrădabilă A., susţinându-se în mod nefondat că aceleaşi fapte pentru care este cercetat nu ar fi incriminate şi de legea statului solicitat, câtă vreme, în esenţă, faptele de trafic de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc, ar fi rămas în stadiul actelor preparatorii neincriminate de legea penală română, de altfel, toate faptele fiind săvârşite exclusiv pe teritoriul României.

Din primul punct de vedere, contrar acestora, face trimitere la dispoziţiile art. 33 alin. (1) din C. pen., potrivit cărora tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta, or, art. 12 din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri prevede în mod expres că tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 2, 3, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2) - (3), art. 7 şi 9 se pedepseşte, considerându-se tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii aceloraşi infracţiuni.

Privită astfel, s-a apreciat că această condiţie este îndeplinită cu trimitere la "faptele concrete" imputate (şi) persoanei extrădabile A., pretins "săvârşite în scopul perpetuării conspiraţiei, ca parte şi în scopul atingerii scopului acesteia", astfel cum au fost prezentate mai sus (pct. 2), fiind purtate negocieri privind cumpărarea unei cantităţi de cocaină (parte din aceasta pe ruta Noua Zeelandă - Beaumont Texas - România), pe teritoriul României şi nu numai, dar şi cu privire la preţ şi bunuri oferite drept garanţie, inclusiv de persoana extrădabilă A., totodată, efectuate cinci depuneri într-un cont bancar la o bancă din Texas (una în valoare de aproximativ 32.000 dolari SUA, trei în valoare cumulată de 629.182 dolari SUA, cu privire la parte din sumă dispunând persoana extrădabilă E., a patra în valoare de 20.000 dolari SUA) cu titlu de plată parţială a preţului drogurilor, dar şi purtate negocieri cu privire la modalitatea de transfer a diferenţei de bani pentru întreaga cantitate de cocaină.

Din al doilea punct de vedere, după cum din aceeaşi descriere a faptelor pretins săvârşite (şi) de persoana extrădabilă A. reiese, nu se poate susţine în mod judicios că acestea au fost săvârşite exclusiv pe teritoriul statului român, câtă vreme înglobează şi conspiraţia (infracţiune de sine stătătoare), ca şi prim capăt de acuzare, care presupune potrivit dreptului american o înţelegere între două sau mai multe persoane în scopul comiterii unei infracţiuni, parte din ele chiar neidentificate, dar care în mod evident ar fi acţionat şi pe teritoriul statului american şi care îşi găseşte corespondent în infracţiunea de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. (deopotrivă, infracţiune de sine stătătoare).

De asemenea, s-a mai reţinut că se poate cu uşurinţă observa că şi în cazul celui de-al treilea capăt de acuzare - spălare a banilor, care îşi găseşte corespondent în infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 49 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aceasta a presupus şi transferuri de instrumente monetare şi fonduri dintr-un loc aflat în afara Statelor Unite către un loc aflat în Statele Unite, după cum deja s-a arătat.

De altfel, în acord cu dispoziţiile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, chiar şi în situaţia săvârşirii infracţiunilor în afara teritoriului statului solicitant, se poate proceda la extrădare, dacă toate celelalte condiţii pentru extrădare sunt îndeplinite, acest fapt fiind la latitudinea statului solicitat.

5. Aceleaşi infracţiuni pentru care se solicită extrădarea nu sunt infracţiuni politice (fiind deplin respectate dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007).

6. În cauză nu se pune problema nici a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale potrivit legii statului solicitant (art. 6 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007), după cum din aceeaşi declaraţie sub jurământ, în susţinerea cererii de extrădare a doamnei J., procuror-adjunct în cadrul Biroului de Procuratură al Statelor Unite pentru Districtul de Est din Texas, din data de 5 ianuarie 2021, reiese, de vreme ce momentul epuizării activităţii infracţionale imputate este chiar 04 noiembrie 2020, iar termenul de prescripţie este de 5 ani.

7. Persoana extrădabilă este o persoană urmărită penal, cetăţeanul român A. fiind inculpat prin Rechizitoriul înlocuitor emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite, Districtul de Est din Texas, în cauza cu nr. 1:20-CR-00078 pentru săvârşirea celor capete de acuzare, care nu vor mai fi reluate, totodată, pe numele lui fiind emis mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) la data de 04.11.2020 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas. Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate.

8. Pentru aceleaşi infracţiuni pentru care se solicită extrădarea, persoana extrădabilă A. nu a fost condamnată sau achitată în statul solicitat (art. 5 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007), după cum din analiza fişei de cazier judiciar reiese.

9. De asemenea, nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată şi nici motivele opţionale de refuz, prevăzute de art. 22 din aceeaşi lege.

Astfel, referitor la motivul obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, constând în aceea că "nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România", Curtea a constatat că, pe de o parte, acesta nu poate fi analizat în procedura finalizată cu emiterea mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) la data de 04.11.2020 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas, iar pe de altă parte, că extrădarea persoanei extrădabile A. se solicită tocmai pentru participarea la procedura derulată în faţa autorităţilor judiciare americane, cu respectarea tuturor garanţiilor dreptului la un proces echitabil, care implică şi participarea persoanei acuzate in personam la proces.

Referitor la celelalte două motive obligatorii de refuz prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. d) şi c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, constând în aceea că "există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de [...] apartenenţă la un anumit grup social", iar "situaţia sa riscă să se agraveze din motivul apartenenţei la un anumit grup social", notează următoarele:

În susţinerea acestora s-a invocat, în esenţă, calităţile de membru şi asociat ale persoanei extrădabile A. cu referire la clubul H.. Într-adevăr, astfel cum din secţiunea "Introducere" a Rechizitoriul înlocuitor emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite, Districtul de Est din Texas, în cauza cu nr. 1:20-CR-00078 reiese, Clubul este calificat ca fiind "un gang transnaţional de motociclişti în afara legii ai căror membri şi asociaţi participă la activităţi infracţionale inclusiv trafic cu droguri, spălare de bani, trafic ilegal cu arme şi acte de violenţă inclusiv omor", care "a operat pe întregul teritoriu al Statelor Unite, inclusiv în Districtul de Est al statului Texas, precum şi în alte ţări inclusiv în Noua Zeelandă, România şi Germania". Totodată, H., inclusiv liderii, membrii şi asociaţii, ar constitui astfel o "organizaţie", astfel cum aceasta este definită de Titlul 18, Codul Statelor Unite, Secţiunea 1961(4) (adică un grup de persoane asociate în fapt şi angajate în activităţi care afectează comerţul interstatal şi internaţional), în acest sens fiind prezentate scopurile organizaţiei, structura, mijloacele şi metodele organizaţiei, procesul de admitere în cadrul organizaţiei, dar şi regulile căreia ea i se supune.

Cu toate acestea, în continuare, în ceea ce priveşte capetele de acuzare formulate împotriva persoanei extrădabile A.:

- capătul de acuzare unu, Infracţiunea: Titlul 18 C.S.U. § 1962(d) (Conspiraţie la activităţi de racket);

- capătul de acuzare doi, Infracţiunea: Titlul 21 C.S.U. § 963 (Conspiraţie la importul şi exportul de cocaină şi producerea şi distribuirea de cocaină cu intenţia, buna ştiinţă şi având motive rezonabile să creadă că această cocaină va fi importată ilegal în Statele Unite);

- capătul de acuzare trei, Infracţiunea: Titlul 18 C.S.U. § 1956(h) (Conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1956(a)(2)(A),acelaşi Rechizitoriu prezintă faptele concrete comise în Districtul de Est al statului Texas şi în alte părţi (printre care, fără a se limita la acestea, în Peru, România, Noua Zeelandă), aceleaşi calităţi deţinute de persoana extrădabilă A. în cadrul Clubului fiind astfel doar de conjunctură.

În aceste condiţii în care actele dosarului nu sprijină teza apărării,s-a reţinut că existenţa unor motive serioase să se creadă că extrădarea ar fi solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de apartenenţă la acest grup social, respectiv, existenţa riscului de agravare a situaţiei persoanei din motivul apartenenţei la acelaşi grup social ar trebui să reiasă din alte mijloace de probă administrate în cauză.

Or, nici depoziţia martorului audiat D. (el însuşi membru al Clubului, care a făcut referiri cu ocazia audierii sale la pretinse tratamente discriminatorii aplicate membrilor Clubului pe teritoriul statului american), nici articolele de presă depuse la dosar (referitoare la modalitatea în care acelaşi Club a luat fiinţă şi s-a extins, dar şi conflictele cu legea avute de-a lungul timpului de unii membri ai Clubului, care ar fi stârnit oprobiul societăţii), societate din care, în mod firesc, ar fi fost aleşi şi membrii Marelui Juriu care au emis Rechizitoriul şi nici conduita autorităţilor judiciare străine şi române cu ocazia percheziţiilor care au avut loc pe teritoriul României (ocazii cu care s-ar fi ridicat şi diverse însemne ale Clubului, apreciate ca "dovezi", de vreme ce apartenenţa la acelaşi Club este relevantă în acuzare, cum s-a arătat) nu sunt suficiente în acelaşi sens.

Referitor la motivul opţional de refuz prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, constând în aceea că "predarea persoanei este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării de sănătate", Curtea a constatat că în acest sens s-au făcut trimiteri la afecţiunile medicale de care persoana extrădabilă A. în vârstă de 47 de ani suferă. Or, analizând documentaţia medicală înaintată de locul de deţinere, dar şi înscrisurile medicale depuse de însăşi persoana extrădabilă la dosar, se poate cu uşurinţă constata că aceleaşi afecţiuni (sept nazal deviat şi rinită cronică, pe fondul unui astm bronşic), s-a apreciat că sunt departe de a constitui un impediment la extrădare. Nu în ultimul rând, s-a reţinut şi că contextul epidemiologic actual nu vine nici el în sprijinul aceluiaşi motiv opţional de refuz, de vreme ce infecţia cu COVID 19 are caracter global.

De asemenea, motivul opţional de refuz prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, referitor la posibilitatea exercitării acţiunii penale împotriva persoanei extrădabile A. în cadrul unui proces penal derulat pe teritoriul României pentru infracţiunile pentru care a fost inculpat pe teritoriul statului american (în baza principiului personalităţii, prevăzut de art. 9 din C. pen.) s-a apreciat că nu este nici el întemeiat, în analiza oportunităţii unui asemenea demers fiind deosebit de relevante natura acuzaţiilor aduse lui (cu ramificaţii transfrontaliere, infracţiuni pretins săvârşite pe teritoriul statului american, român, peruan, neo zeelandez, dar şi în alte părţi, într-un cadru organizat, împreună cu numeroase alte persoane şi ele inculpate în cauză).

Referitor la extrădarea cetăţeanului român, sub condiţia suplimentară prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată (statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România), s-a constatat că lipsa unor asemenea garanţii din partea statului solicitant nu constituie un impediment la extrădare, de vreme ce dispoziţiile legale precizate se referă la extrădarea cetăţenilor români din România în baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate.

S-a mai invocat în apărare că extrădarea persoanei extrădabile A. în Statele Unite ale Americii l-ar expune unui tratament incompatibil cu art. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit căruia "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.", câtă vreme pedeapsa detenţiunii pe viaţă la care ar putea fi condamnat este o pedeapsă ireductibilă.

În acest sens s-a invocat Trabelsi împotriva Belgiei 4 septembrie 2014 (hotărâre), ce a fost prezentată succint:

Această cauză a avut ca obiect extrădarea, în pofida indicării unei măsuri provizorii de către Curte în temeiul art. 39 din Regulamentul Curţii a unui resortisant tunisian, care a fost predat de Belgia Statelor Unite, unde era trimis în judecată pentru infracţiuni de terorism şi era pasibil de condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Reclamantul s-a plâns, în special, că extrădarea sa în Statele Unite ale Americii l-ar expune unui tratament incompatibil cu art. 3 din Convenţie. A argumentat în această privinţă că pentru unele dintre infracţiunile pentru care se aprobase extrădarea se aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă cu o durată maximă, care era o pedeapsă ireductibilă de facto şi că, în cazul condamnării sale, nu ar avea vreodată vreo perspectivă de punere în libertate.

Curtea a considerat că pedeapsa detenţiunii pe viaţă de care era pasibil reclamantul în Statele Unite nu putea fi redusă, întrucât legislaţia americană nu prevedea un mecanism adecvat pentru reexaminarea acestui tip de sentinţă, ceea ce a însemnat că extrădarea sa în Statele Unite a constituit o încălcare a art. 3 din Convenţie. Curtea a reiterat în special că aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă unui infractor adult nu era interzisă, în sine, de nicio dispoziţie din Convenţie, cu condiţia ca pedeapsa să nu fie disproporţionată.

Pe de altă parte, pentru a fi compatibilă cu art. 3, o astfel de pedeapsă nu ar trebui să fie ireductibilă de jure şi de facto. Pentru a evalua această cerinţă, Curtea trebuia să stabilească dacă se putea considera că o persoană condamnată pe viaţă avea vreo perspectivă de punere în libertate şi dacă legislaţia naţională oferea posibilitatea reexaminării pedepsei detenţiunii pe viaţă în vederea comutării/reducerii/încetării pedepsei ori a liberării condiţionate a persoanei condamnate. În plus, deţinutul trebuia să fie informat cu privire la condiţiile acestei posibilităţi de reexaminare încă de la pronunţarea sentinţei.

Curtea a reiterat, de asemenea, că art. 3 a impus statelor contractante obligaţia de a nu îndepărta o persoană într-un stat în care exista un risc real ca aceasta să fie supusă unor rele tratamente interzise, dar şi că faptul că rele tratamente sunt aplicate de către un stat care nu este parte la Convenţie este lipsit de relevanţă. În această cauză, Curtea a considerat că, având în vedere gravitatea infracţiunilor de terorism pentru care reclamantul a fost inculpat şi faptul că sentinţa nu putea fi pronunţată decât după ce instanţa de fond a luat în considerare toate circumstanţele atenuante şi agravante relevante, pedeapsa discreţionară a detenţiunii pe viaţă nu ar fi excesiv de disproporţionată.

Cu toate acestea, Curtea a hotărât că autorităţile americane nu au oferit în niciun moment nicio asigurare concretă că reclamantul nu va fi condamnat la pedeapsa ireductibilă a detenţiunii pe viaţă. De asemenea, Curtea a observat că, în plus faţă de asigurările date, deşi legislaţia americană prevedea diferite posibilităţi de reducere a pedepsei detenţiunii pe viaţă (inclusiv prin graţiere prezidenţială), ceea ce îi oferea reclamantului o anumită perspectivă de punere în libertate, nu prevedea nicio procedură echivalentă cu un mecanism de reexaminare a acestor pedepse în sensul art. 3 din Convenţie.

Esenţial s-a reţinut că în cauză, astfel cum din relaţiile înaintate de autorităţile americane reiese, pedeapsa detenţiunii pe viaţă ce ar putea fi aplicată persoanei extrădabile A., în cazul condamnării, pentru capetele unu şi doi de acuzare, este o pedeapsă "discreţionară" în sensul că poate fi aplicată o pedeapsă mai puţin severă, dispunând un anumit număr de ani de închisoare.

Totodată, că din acelaşi punct de vedere, în Trabelsi împotriva Belgiei 4 septembrie 2014 (hotărâre), deşi detenţiunea pe viaţă era deopotrivă doar pedeapsa maximă ce-i putea fi aplicată reclamantului, Ghidul pentru stabilirea pedepselor al Statelor Unite ale Americii, ce cuprinde orientări pe care judecătorii aleg să le urmeze voluntar în stabilirea pedepselor, cerea aplicarea pedepsei cu închisoarea pentru două din capetele de acuzare (conspiraţie la uciderea de resortisanţi americani ai Statelor Unite ale Americii în afara graniţelor statului şi conspiraţie şi tentativă la folosirea armelor de distrugere în masă - terorism), situaţie în care nu se regăseşte persoana extrădabilă A..

În aceeaşi cauză, pentru a constata încălcarea art. 3 din Convenţie, Curtea a analizat dacă pedeapsa detenţiunii pe viaţă de care era pasibil reclamantul era ireductibilă de jure şi de facto.

Pentru acesta, a remarcat în primul rând că prevederile legale din S.U.A. nu dispun posibilitatea de eliberare condiţionată în caz de condamnare pe viaţă, obligatorie ori facultativă, dar există mai multe posibilităţi pentru reducerea unei astfel de sentinţe. Astfel, sentinţa poate fi redusă pe baza unei cooperări substanţiale din partea deţinutului în cadrul anchetei în cazul său şi în cadrul urmăririi penale a uneia sau mai multor persoane terţe. De asemenea, aceasta mai poate fi redusă pentru motive umanitare serioase. În plus, în temeiul Constituţiei S.U.A., deţinuţii pot solicita comutarea pedepsei sau graţierea prezidenţială.

După cum şi apărarea a arătat, exact în acelaşi sens sunt şi relaţiile comunicate de autorităţile americane în privinţa persoanei extrădabile A..

Aşadar,s-a reţinut că, aşa ca şi în Trabelsi împotriva Belgiei 4 septembrie 2014 (hotărâre) se poate concluziona că legislaţia americană prevede diferite posibilităţi de reducere a pedepsei detenţiunii pe viaţă (inclusiv prin graţiere prezidenţială), ceea ce îi oferă persoanei extrădabile A. o anumită perspectivă de punere în libertate. Altfel spus, pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu este ireductibilă de jure, după cum nu era nici în cazul reclamantului în jurisprudenţa menţionată.

În continuare însă, în aceeaşi hotărâre, Curtea a concluzionat că pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicabilă reclamantului Trabelsi era ireductibilă de facto (autorităţile americane comunicând că nu cunosc vreun condamnat pentru infracţiuni de terorism care să fi fost graţiat sau căruia să i se fi comutat pedeapsa).

Nu este şi cazul persoanei extrădabile A., reduceri de pedeapsă şi graţieri prezidenţiale fiind acordate în mai multe rânduri, în sprijinul acesteia fiind prezentate inclusiv statistici cu privire la graţierile şi reducerile de pedeapsă acordate, pedeapsa pe viaţă fiind, de asemenea, reductibilă de facto.

Nu în ultimul rând, s-a subliniat că, în raport cu aceleaşi infracţiuni pentru care se solicită extrădarea persoanei extrădabile A., de o gravitate ridicată, dar şi cu împrejurarea că sentinţa nu poate fi pronunţată decât după ce autorităţile judiciare iau în considerare toate circumstanţele atenuante şi agravante relevante, pedeapsa discreţionară a detenţiunii pe viaţă nu pare a fi excesiv de disproporţionată.

Şi alte hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului dovedesc caracterul nefondat al susţinerilor persoanei extrădabile A.:

În Einhorn împotriva Franţei 16 octombrie 2001 (decizie privind admisibilitatea) reclamantul, resortisant american, a părăsit Statele Unite după ce a fost acuzat de omorârea fostei sale partenere. A fost declarat vinovat în lipsă de săvârşirea infracţiunii de omor şi condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Guvernul francez a fost de acord cu extrădarea sa pe motiv că acesta urma să beneficieze de un proces nou şi echitabil în cazul returnării în Pennsylvania şi că nu risca pedeapsa cu moartea. Reclamantul a declarat apel, respins de Conseil d’Etat (Consiliul de Stat) din Franţa.

În faţa Curţii, reclamantul a susţinut că extrădarea sa fusese acordată cu încălcarea art. 3 din Convenţie în sensul, în special, că va avea probabil de executat pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără nicio posibilitate reală de reducere a pedepsei sau de liberare condiţionată. Curtea a declarat cererea inadmisibilă ca fiind vădit nefondată. Reiterând că nu se putea exclude faptul că aplicarea unei pedepse ireductibile cu detenţiunea pe viaţă putea ridica o problemă în sensul art. 3 din Convenţie şi referindu-se, în acest sens, la documentele Consiliului Europei pe această temă (raportul general privind tratamentul persoanelor în detenţie de lungă durată, întocmit de Subcomitetul nr. XXV al Comitetului european pentru probleme criminale (Consiliul Europei, 1977) şi Rezoluţia (76) 2 privind tratamentul deţinuţilor aflaţi în executarea unor pedepse de lungă durată, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei în contextul activităţii subcomitetului), Curtea a concluzionat de aici că nu se putea exclude nici faptul că extrădarea unei persoane într-un stat în care riscă să fie condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără posibilitatea punerii în libertate înainte de termen poate ridica o problemă în sensul art. 3 din Convenţie.

În această cauză, Curtea a constatat că guvernatorul statului Pennsylvania putea comuta pedeapsa detenţiunii pe viaţă într-o pedeapsă cu o durată care permite liberarea condiţionată. În consecinţă, deşi posibilitatea liberării condiţionate a persoanelor aflate în executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă în Pennsylvania era limitată, nu se putea deduce de aici că, dacă ar fi condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă în urma unui nou proces în Pennsylvania, reclamantul nu ar putea fi liberat condiţionat, acesta neprezentând nicio dovadă care să justifice o astfel de concluzie.

A se vedea de asemenea: Schuchter împotriva Italiei, decizia privind admisibilitatea din 11 octombrie 2011; Segura Naranjo împotriva Poloniei, decizia privind admisibilitatea din 6 decembrie 2011.

În Harkins şi Edwards împotriva Regatului Unit 17 ianuarie 2012 (hotărâre) ambii reclamanţi se confruntau cu extrădarea din Regatul Unit în Statele Unite unde, susţineau ei, riscau pedeapsa cu moartea sau detenţiunea pe viaţă fără posibilitatea liberării condiţionate. Autorităţile americane au dat asigurări că pedeapsa cu moartea nu va fi aplicată în cazul lor şi că pedeapsa maximă pe care o riscau era detenţiunea pe viaţă. În ceea ce priveşte riscul aplicării detenţiunii pe viaţă fără posibilitatea liberării condiţionate, Curtea a hotărât că nu ar fi încălcat art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane ori degradante) din Convenţie dacă un reclamant sau celălalt ar fi extrădat în Statele Unite, constatând că niciunul dintre reclamanţi nu a demonstrat existenţa unui risc real de tratamente care să atingă pragul prevăzut la art. 3 ca urmare a pedepsei sale. În cazul primului reclamant, Curtea nu a fost convinsă că ar fi excesiv de disproporţionat să i se aplice pedeapsa obligatorie a detenţiunii pe viaţă în Statele Unite. Acesta avea vârsta peste 18 ani la data săvârşirii infracţiunii imputate, nu fusese diagnosticat cu o tulburare psihiatrică, iar omorul făcuse parte dintr-o tentativă de tâlhărie calificată - o circumstanţă agravantă. Mai mult, încă nu fusese condamnat şi - chiar dacă ar fi condamnat şi ar primi pedeapsa obligatorie a detenţiunii pe viaţă - menţinerea sa în detenţie putea fi justificată în continuare pentru restul vieţii sale. Altminteri, guvernatorul statului Florida şi Comisia de clemenţă executivă (Board of Executive Clemency) din Florida ar putea, în principiu, să decidă reducerea pedepsei sale. Cel de-al doilea reclamant risca - cel mult - pedeapsa discreţionară a detenţiunii pe viaţă fără posibilitatea liberării condiţionate. Având în vedere că aceasta putea fi aplicată numai după ce instanţa de fond examina toţi factorii relevanţi şi numai dacă reclamantul era condamnat pentru omor calificat, Curtea a concluzionat că această pedeapsă nu ar fi excesiv de disproporţionată.

În Babar Ahmad şi alţii împotriva Regatului Unit 10 aprilie 2012 (hotărâre) reclamanţii au fost inculpaţi pentru diverse fapte de terorism în Statele Unite, care au solicitat extrădarea lor. Reclamanţii s-au plâns de riscul executării pedepsei într-un penitenciar de maximă siguranţă, unde urmau a fi supuşi unor măsuri administrative speciale, şi de riscul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără posibilitatea reducerii pedepsei. Curtea a hotărât, în privinţa a cinci dintre reclamanţi, că nu ar fi încălcat art. 3 din Convenţie ca urmare a duratei pedepselor posibile în cazul extrădării lor în Statele Unite. Aceasta a observat, în special, că nu era o certitudine că, dacă vor fi extrădaţi, reclamanţii vor fi condamnaţi sau că li se va aplica pedeapsa discreţionară a detenţiunii pe viaţă. Totuşi, chiar dacă o astfel de pedeapsă ar fi aplicată reclamanţilor, având în vedere gravitatea acuzaţiilor, Curtea nu a considerat că aceasta ar fi excesiv de disproporţionată. În plus, deoarece deocamdată niciunul dintre reclamanţi nu fusese condamnat sau nu începuse executarea pedepsei, Curtea a considerat că aceştia nu au demonstrat că, ulterior extrădării, încarcerarea lor în Statele Unite nu ar servi vreunui scop penologic legitim. În plus, nu era o certitudine dacă, în cazul în care s-ar ajunge în acest punct vreodată, autorităţile americane vor refuza să recurgă la mecanismele disponibile în sistemul lor pentru reducerea potenţialelor pedepse ale reclamanţilor.

În Findikoglu împotriva Germaniei 7 iunie 2016 (decizie privind admisibilitatea), în 2015, reclamantul a fost extrădat în Statele Unite ale Americii, unde era dat în urmărire în legătură cu constituirea unui grup infracţional internaţional în calitate de presupus lider al acestuia, grupul urmărind atacarea reţelelor de calculatoare ale furnizorilor de servicii financiare pentru a obţine câştiguri financiare. Reclamantul s-a plâns că pentru infracţiunile pentru care a fost extrădat se aplica, în ansamblu, o pedeapsă maximă de 247,5 ani de închisoare, ceea ce însemna că, dacă ar fi condamnat, nu ar avea nicio perspectivă de punere în libertate. Curtea a hotărât în special că, în cazul reclamantului, nu se putea presupune existenţa riscului de aplicare a pedepsei detenţiunii pe viaţă, iar întrebarea dacă reclamantul ar avea sau nu vreo perspectivă de punere în libertate în eventualitatea condamnării nu era relevantă. Prin urmare, Curtea a declarat cererea inadmisibilă ca fiind vădit nefondată, constatând că reclamantul nu a demonstrat că extrădarea sa în Statele Unite îl expunea unui risc real de tratamente care ating pragul prevăzut la art. 3 din Convenţie ca rezultat al pedepsei probabile.

Pentru toate aceste motive, văzând dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 potrivit cărora părţile convin să-şi extrădeze reciproc persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pronunţând sentinţa astfel cum a fost anterior enunţată.

Privitor la solicitarea persoanei extrădabile A. de amânare a predării, instanţa a constatat că potrivit art. 58 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, predarea poate fi amânată atunci când persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an (în acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă), respectiv, atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia (în acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată).

Niciuna din împrejurările invocate, fie referitoare la starea de graviditate a concubinei persoanei extrădabile A., numita L., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, fie referitoare la afecţiunile medicale de care aceeaşi persoană extrădabilă suferă (sept nazal deviat şi rinită cronică, pe fondul unui astm bronşic) sau contextul epidemiologic actual (infecţia cu COVID 19 având caracter global, cum deja s-a arătat) s-a apreciat că nu justifică amânarea predării, având în vedere că extrădarea se solicită pentru urmărirea penală a aceleiaşi persoane extrădabile, într-o cauză penală complexă, în care au fost formulate acuzaţii suplimentare în noiembrie 2020 împotriva mai multor persoane inculpate (prin emiterea Rechizitoriului înlocuitor de Tribunalul Districtual al Statelor Unite, Districtul de Est din Texas, în cauza cu nr. 1:20-CR-00078), fiind deopotrivă în interesul persoanei extrădabile, cât şi al înfăptuirii justiţiei, ca procedurile în faţa autorităţilor judiciare americane să se desfăşoare cu celeritate şi în prezenţa tuturor persoanelor implicate.

Prin urmare, Curtea a respins cererea de amânare a predării formulată de persoana extrădată A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana extrădabilă A., în esenţă reiterând criticile formulate în faţa instanţei de la Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum au fost redate în practicaua deciziei.

Astfel, a făcut trimitere la circumstanţele sale personale (existenţa unor surse de venituri licite, imposibilitatea în care se află concubina sa, însărcinată în patru luni de a avea venituri proprii, decesul recent la mamei sale) context în care a apreciat că, atâta timp cât la dosar nu există probe că s-ar sustrage procedurilor, în privinţa sa poate fi luat şi arestul la domiciliu urmând a fi cercetat în România. Faţă de aceste aspecte, în principal a solicitat respingerea cererii de extrădare şi în subsidiar, amânarea predării.

Examinând contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 50/F din data de 01 martie 2021,pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod pertinent şi detaliat condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune extrădarea.

Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.

În cauză, persoana extrădabilă A. este cetăţean român, iar între România şi Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.

Referitor la dubla incriminare, condiţie impusă atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât şi de art. 2 din Tratat, Înalta Curte reţine că toate infracţiunile enunţate dau loc la extrădare, având corespondent în legislaţia română.

Astfel, este îndeplinită cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege, întrucât faptele respective, indiferent de forma de participaţie şi independent de încadrarea juridică şi terminologia folosită, sunt incriminate şi de legea penală română, realizând elementele de tipicitate ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri (pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani), trafic internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri (pedepsită cu închisoarea de la 7 la 15 ani), finanţarea traficului de droguri de mare risc, prev. de art. 9 din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri (pedepsită cu pedepsele prevăzute pentru infracţiunile anterioare majorate cu o treime), grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani), spălare a banilor, prev. de art. 49 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani) şi încercarea de a determina săvârşirea unei infracţiuni, prev. de art. 370 din C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda).

De asemenea, toate faptele pot atrage potrivit legislaţiei ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puţin 1 an, fiind respectată condiţia prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar în raport cu data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale nici potrivit legislaţiei statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).

În continuare, instanţa constată că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) rap. la art. 20 alin. (3) din Lege, în raport cu care cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor din tratatele bilaterale şi pe bază de reciprocitate şi, respectiv, potrivit art. 3 din Tratat, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România şi Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate.

Referitor la motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia "nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România", se reţine că nu are incidenţă în cauză întrucât, în mod corect instanţa de fond a constatat, pe de o parte, acesta nu poate fi analizat în procedura finalizată cu emiterea mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) la data de 04.11.2020 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas, iar pe de altă parte, că extrădarea persoanei extrădabile A. se solicită tocmai pentru participarea la procedura derulată în faţa autorităţilor judiciare americane, cu respectarea tuturor garanţiilor dreptului la un proces echitabil, care implică şi participarea persoanei acuzate in personam la proces.

Înalta Curte constată, de asemenea, în deplin acord cu instanţa fondului, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării (art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004). Deşi persoana extrădabilă s-a opus la extrădare invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 302/2004, (extrădarea va fi refuzată când "există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de [...] apartenenţă la un anumit grup social", iar "situaţia sa riscă să se agraveze din motivul apartenenţei la un anumit grup social", argumentul adus în acest sens a fost acela că,faţă de calităţile de membru şi asociat ale persoanei extrădabile A. cu referire la Clubul H.. Într-adevăr, astfel cum din secţiunea "Introducere" a Rechizitoriul înlocuitor emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite, Districtul de Est din Texas, în cauza cu nr. 1:20-CR-00078 reiese, Clubul este calificat ca fiind "un gang transnaţional de motociclişti în afara legii ai căror membri şi asociaţi participă la activităţi infracţionale inclusiv trafic cu droguri, spălare de bani, trafic ilegal cu arme şi acte de violenţă inclusiv omor", care "a operat pe întregul teritoriu al Statelor Unite, inclusiv în Districtul de Est al statului Texas, precum şi în alte ţări inclusiv în Noua Zeelandă, România şi Germania". Totodată, H., inclusiv liderii, membrii şi asociaţii, ar constitui astfel o "organizaţie", astfel cum aceasta este definită de Titlul 18, Codul Statelor Unite, Secţiunea 1961(4) (adică un grup de persoane asociate în fapt şi angajate în activităţi care afectează comerţul interstatal şi internaţional), în acest sens fiind prezentate scopurile organizaţiei, structura, mijloacele şi metodele organizaţiei, procesul de admitere în cadrul organizaţiei, dar şi regulile căreia ea i se supune.

Înalta Curte în deplin acord cu motivarea instanţei de fond, reţine că existenţa unor motive serioase să se creadă că extrădarea ar fi solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de apartenenţă la acest grup social, respectiv, existenţa riscului de agravare a situaţiei persoanei din motivul apartenenţei la acelaşi grup social ar trebui să reiasă din alte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, în mod corect, instanţa fondului a reţinut că persoana extrădabilă nu este condamnată şi nici cercetată penal de către autorităţile judiciare române, în vreo cauză, faţă de aceasta nefiind efectuată o urmărire penală in personam şi cu atât mai puţin pusă în mişcare acţiunea penală, neavând astfel calitatea de suspect sau inculpat în vreo cauză penală.

În plus, Înalta Curte reţine că în ceea ce priveşte sechestrarea şi remiterea unor bunuri care au legătură cu infracţiunile pentru care se acordă extrădarea, această posibilitate este prevăzută atât de art. 17 alin. (1) şi (5) din lege, cât şi de art. 16 alin. (1) din Tratat şi, având în vedere natura bunurilor şi natura infracţiunilor la care se referă cererea de extrădare, fiind posibil ca acele bunuri să constituie produs al faptelor de care este acuzată ori să servească drept dovezi (aspecte pe care, în mod obiectiv, numai autorităţile judiciare din statul solicitant le pot verifica), se constată că, în mod corect, s-a dispus remiterea bunurilor respective către autorităţile competente ale statului solicitant (astfel cum s-a solicitat prin cererea de extrădare), odată cu predarea acesteia.

Totodată, referitor la solicitarea persoanei extrădabile A. de amânare a predării, se constată că potrivit art. 58 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, predarea poate fi amânată atunci când persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an (în acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă), respectiv, atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia (în acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată).

Aşadar, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut că niciuna din împrejurările invocate, fie referitoare la starea de graviditate a concubinei persoanei extrădabile A., numita L., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, fie referitoare la afecţiunile medicale de care aceeaşi persoană extrădabilă suferă (sept nazal deviat şi rinită cronică, pe fondul unui astm bronşic) sau contextul epidemiologic actual (infecţia cu COVID 19 având caracter global, cum deja s-a arătat) nu justifică amânarea predării, având în vedere că extrădarea se solicită pentru urmărirea penală a aceleiaşi persoane extrădabile, într-o cauză penală complexă, în care au fost formulate acuzaţii suplimentare în noiembrie 2020 împotriva mai multor persoane inculpate (prin emiterea Rechizitoriului înlocuitor de Tribunalul Districtual al Statelor Unite, Districtul de Est din Texas, în cauza cu nr. 1:20-CR-00078), fiind deopotrivă în interesul persoanei extrădabile, cât şi al înfăptuirii justiţiei, ca procedurile în faţa autorităţilor judiciare americane să se desfăşoare cu celeritate şi în prezenţa tuturor persoanelor implicate.

Faţă de toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege şi de tratat, reţinând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa fondului a dispus extrădarea persoanei extrădabile A. astfel încât va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A..

Aşadar, pentru considerentele arătate, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 50/F din data de 01 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 78 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 50/F din data de 01 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 78 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 martie 2021.

GGC - GV