Execution of French EAW for organized pimping and money laundering upheld; preventive detention confirmed

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 2 martie 2021, pronunţată în acelaşi dosar, în temeiul art. 15 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene, art. 104 alin. (7) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare din Franţa.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2020, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy, în dosarul de referinţă nr. x, pe numele persoanei solicitate A. .

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare franceze.

În baza art. 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 28.02.2021 şi până la data de 29.03.2021, inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare franceze.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare, în baza prezentei sentinţe.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de persoana solicitată privind luarea măsurii arestului la domiciliu.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore, începând cu data de 28.02.2021, ora 01:35.

S-a solicitat autorităţii judiciare franceze respectarea garanţiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum şi în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi, a sumei de 1012 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. B.).

În conformitate cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin adresa nr. x/2020 din data de 28.02.2021, a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2020 de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referinţă nr. x şi arestarea acestuia în vederea predării către autorităţile judiciare franceze.

La data de 14.10.2020, autorităţile judiciare din Franţa (Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy) au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referinţă nr. x.

Mandatul european de arestare a fost emis de către autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate, în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în formă agravată comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 din C. pen. francez, trafic de fiinţe umane comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la grup infracţional în vederea pregătirii unei infracţiuni, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez, participare la grup infracţional în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez şi spălare în formă agravată: concurs în bandă organizată la o operaţiune de plasare, disimulare sau conversie a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2 pct. 2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71 din C. pen. francez.

În fapt, autorităţile judiciare din Franţa au reţinut că: "Unele cercetări desfăşurate în Franţa au scos la iveală o reţea de prostituţie între Strasbourg, Le Havre şi Tours, administrată de mai mulţi proxeneţi ce acţionau prin anunţuri pe Internet. Din interceptări telefonice, capturi de imagini şi sunet s-a demonstrat că A. îşi prostitua soţia, că primea viramente din această activitate într-un cont C., iar din interceptările telefonice s-a stabilit că soţia sa putea câştiga între 400 şi 800 euro pe zi. Aceşti bani erau gestionaţi de A., care îi investea în bunuri imobiliare în România. Apare ca autor de proxenetism în formă agravată şi trafic de fiinţe umane în bandă organizată, participant la grup organizat în vederea pregătirii de fapte criminale şi delicte pedepsite cu zece ani închisoare şi spălare în formă agravată în bandă organizată, comise pe zona ţinând de resortul instanţelor JIRS (Jurisdicţia Inter - Regională Specializată) Nancy, la Le Havre, la Tours, la Strasbourg şi pe teritoriul naţional în general şi de manieră indiviză la Luxemburg între 1 octombrie 2017 şi 30 septembrie 2019."

Cauza a fost soluţionată în şedinţă publică, în prezenţa persoanei solicitate A..

Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 11 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezenţa apărătorului ales D., din cadrul Baroului Galaţi.

Persoana solicitată A. a confirmat că a primit copia mandatului european de arestare tradus în limba română de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu ocazia audierii sale.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea de Apel Galaţi a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy, în dosarul de referinţă nr. x, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.

De asemenea, s-a constatat că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, motive expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată şi, prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Prezentă în instanţă şi asistată de avocat ales, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare franceze. Fiind audiată în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor franceze deoarece nu a comis faptele pentru care este cercetată de autorităţile judiciare franceze.

A mai arătat că are doi copii minori în întreţinere, un loc de muncă stabil şi a solicitat să se dispună măsura arestului la domiciliu întrucât doreşte să fie alături de familie până la predare.

Persoana solicitată a învederat instanţei de judecată că este cercetată sub aspectul infracţiunii de distrugere într-un dosar penal instrumentat sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, fiindu-i comunicat de către Postul de Poliţie Gugeşti că este începută urmărirea penală.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, situaţie în care predarea sa către autorităţile din Franţa va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. 2 al aceluiaşi text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, a rezultat că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care aceasta este cercetată, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare, cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, este pe deplin justificată, iar măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, s-a constatat că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1, 3, 9 din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Întrucât persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea, instanţa a procedat la audierea sa, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile, însă aceasta nu a invocat vreun motiv din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, care să justifice refuzul punerii în executare a mandatului european.

S-a reţinut că aspectul invocat de persoana solicitată - acela că este cercetată pe teritoriul României pentru o infracţiune de distrugere - nu poate determina refuzul executării, întrucât situaţia invocată nu se regăseşte printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

S-a apreciat de către instanţa de fond că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 114 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) - (5) şi 7 din aceeaşi lege, potrivit cărora, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, întrucât din verificările efectuate a rezultat că, în dosarul penal nr. x/2020 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi distribuit spre soluţionare la Postul de Poliţie Tâmboieşti, se desfăşoară cercetări in rem cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 224 alin. (2) C. pen., art. 206 alin. (1) C. pen., art. 253 alin. (1) C. pen. şi art. 193 alin. (1) C. pen.; potrivit procesului-verbal ataşat la dosar, până în prezent nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de vreo persoană.

În consecinţă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile franceze pe numele persoanei solicitate A. şi că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare din Franţa şi s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele acesteia.

Ţinând seama de gravitatea faptelor şi de procedura tehnică de punere în executare a mandatului de arestare, instanţa de fond a considerat că se impune luarea măsurii arestării preventive şi nu a arestului la domiciliu, această cerere fiind nefondată.

Pe de altă parte, s-a reţinut că dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 fac referire la pronunţarea prin sentinţă asupra arestării şi predării persoanei solicitate, nefăcând vreo trimitere la alte măsuri preventive în această fază.

În baza art. 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare, cu consecinţa arestării persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, în vederea predării.

S-a solicitat autorităţii judiciare din Franţa respectarea garanţiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum şi în art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva Sentinţei penale nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5 martie 2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului a solicitat admiterea contestaţiei, susţinând că acesta din urmă nu şi-a exprimat acordul în sensul predării sale autorităţilor judiciare franceze, în cauză nefiind necesară luarea măsurii arestării în vederea predării.

În ultimul cuvânt, contestatorul a solicitat Înaltei Curţi admiterea căii de atac promovate, arătând că se poate dispune în ceea ce îl priveşte măsura arestului la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Franţa (Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy), au emis, la data de 14 octombrie 2020, în dosarul de referinţă nr. x, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în formă agravată comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 din C. pen. francez, trafic de fiinţe umane comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la grup infracţional în vederea pregătirii unei infracţiuni, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez, participare la grup infracţional în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez şi spălare în formă agravată: concurs în bandă organizată la o operaţiune de plasare, disimulare sau conversie a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2 pct. 2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71 din C. pen. francez, în raport cu următoarea situaţie de fapt: "Unele cercetări desfăşurate în Franţa au scos la iveală o reţea de prostituţie între Strasbourg, Le Havre şi Tours, administrată de mai mulţi proxeneţi ce acţionau prin anunţuri pe Internet. Din interceptări telefonice, capturi de imagini şi sunet s-a demonstrat că A. îşi prostitua soţia, că primea viramente din această activitate într-un cont C., iar din interceptările telefonice s-a stabilit că soţia sa putea câştiga între 400 şi 800 euro pe zi. Aceşti bani erau gestionaţi de A., care îi investea în bunuri imobiliare în România. Apare ca autor de proxenetism în formă agravată şi trafic de fiinţe umane în bandă organizată, participant la grup organizat în vederea pregătirii de fapte criminale şi delicte pedepsite cu zece ani închisoare şi spălare în formă agravată în bandă organizată, comise pe zona ţinând de resortul instanţelor JIRS (Jurisdicţia Inter - Regională Specializată) Nancy, la Le Havre, la Tours, la Strasbourg şi pe teritoriul naţional în general şi de manieră indiviză la Luxemburg între 1 octombrie 2017 şi 30 septembrie 2019."

În cauză, infracţiunile pentru care este cercetat contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că împrejurarea potrivit căreia contestatorul persoană solicitată este cercetat pe teritoriul României pentru o infracţiune de distrugere nu poate determina refuzul executării mandatului european de arestare, situaţia invocată neregăsindu-se printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menţionează dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii. Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Dispoziţiile art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

În cauză, în faţa instanţei de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea şi, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă posibilitatea de a consimţi la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimţământ, precum şi conţinutul şi efectele regulii specialităţii, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmaţiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în şedinţa publică din data de 28 februarie 2021.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy - Franţa, la data de 14 octombrie 2020, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

Pe de altă parte, se constată că, în speţa dedusă judecăţii, soluţia dispusă de instanţa de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, este legală şi temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens şi fiind avute în vedere, totodată, circumstanţele particulare ale cauzei, măsura fiind necesară în scopul predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, se reţine că luarea măsurii arestării în vederea predării corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează această procedură specială, raportat la natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului persoană solicitată, având în vedere şi durata pedepsei privative de libertate ce se poate aplica pentru infracţiunile pentru care acesta este cercetat.

Astfel, în contextul particular al cauzei, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea faţă de contestator a unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen., mai uşoară, cum este cea a arestului la domiciliu, măsura arestării fiind singura aptă să asigure buna desfăşurare în continuare a procedurii judiciare.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 martie 2021.

GGC - GV