Challenge to reclassification of role in homicide for conditional release dismissed as res judicata; costs awarded

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 12/F din 29 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 599 raportat la art. 597 din C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de către condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 16 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2015

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov la data de 11.12.2020, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare privitor la Sentinţa penală nr. 39/F/16.11.2015 a acestei instanţe, solicitând modificarea hotărârii, în sensul de a se reţine calitatea sa de complice la infracţiunea de omor şi nu cea de autor al infracţiunii, menţionând că, datorită acestei erori, i-a fost afectat dreptul la liberare condiţionată, deşi a avut un comportament adecvat.

În cadrul cererii nu a fost indicat temeiul de drept pe care aceasta se fundamentează.

La dosarul cauzei au fost ataşate dosarele nr. x/2015, nr. y/2017, nr. z/2018 şi nr. w/64/2019 ale Curţii de Apel Braşov.

Analizând contestaţia la executare formulată de către persoana condamnată A., Curtea de Apel Braşov a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 39/F din 16.11.2015 a acestei instanţe (Dosar nr. x/2015), s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. Sentinţe 29974/11 R.G.N.R. din data de 18.04.2013, pronunţată de Curtea cu Juri de Apel din Roma, Italia, definitivă la data de 23.09.2014, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare. S-a dispus transferarea condamnatului în vederea executării, într-un penitenciar din România, a pedepsei principale de 12 ani închisoare. În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-au dedus din pedeapsa principală de 12 ani închisoare pe care condamnatul A. o va executa: 1503 zile executate din pedeapsa aplicată, calculate până la data de 11.08.2015, potrivit certificatului emis de Parchetul General - Curtea cu Juri de Apel din Roma şi, în continuare, durata pedepsei executate, de la 12.08.2015 la zi.

Prin Sentinţa penală nr. 47 din 25 august 2017 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. şi s-a dispus a se scădea din pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pe care acesta o execută, aplicată prin Sentinţa penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. Sentinţe 29974/11 R.G.N.R. din data de 18.04.2013 de Curtea cu Juri de Apel din Roma, Italia, definitivă la data de 23.09.2014 şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 39/F din 16.11.2015 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare, şi 315 zile, ca urmare a graţierii, calculate până la data de 14.07.2015, potrivit certificatului emis de Parchetul General - Curtea cu Juri de Apel din Roma.

Prin Sentinţa penală nr. 29/F/2018 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus a se scădea din pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pe care condamnatul A. o execută, aplicată prin Sentinţa penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. Sentinţe 29974/11 R.G.N.R. din data de 18.04.2013 de Curtea cu Juri de Apel din Roma, Italia, definitivă la data de 23.09.2014 şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 39/F din 16.11.2015 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare, şi 45 de zile, acordate ca zile de eliberare anticipată, pentru perioada 30.12.2014 - 30.06.2015, potrivit certificatului emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Roma din 21 iunie 2017.

Prin încheierea din data de 6.04.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Braşov, a judecătorului delegat la executări penale, s-a dispus, în baza art. 277 C. proc. pen., completarea mandatului de executare nr. 42/2015, emis la data de 25.01.2016 de către Curtea de Apel Braşov, în dosarul amintit şi, în consecinţă, alin. (5) din mandat s-a completat cu "faptele reţinute au corespondent în legislaţia română şi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de omor calificat şi tâlhărie calificată, prevăzute de art. 188, 189 C. pen. şi art. 233 - 234 C. pen.."

În raport cu obiectul cauzei, s-a constatat că, prin cererea din data de 8.03.2018 a aceluiaşi condamnat, s-a solicitat menţionarea calităţii sale de complice la infracţiunea de omor şi nu a celei de autor (Dosar nr. x/2018).

În cuprinsul Sentinţei penale nr. 29/F din 21.05.2018 a Curţii de Apel Braşov, la pagina 2, parag. 5, s-a menţionat de către judecătorul cauzei că motivul contestatorului prin care solicită schimbarea încadrării juridice din omor calificat, deoarece nu este autorul omorului, ci doar complice, nu face parte din cazurile pentru care se poate formula contestaţie la executare.

Faţă de cele expuse, s-a constatat că prezenta contestaţie la executare este neîntemeiată, în condiţiile în care asupra solicitării adresate de către condamnat judecătorul s-a pronunţat anterior, prin Sentinţa penală nr. 29/F din 21.05.2018, statuând că aceasta nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestaţie la executare.

Pe de altă parte, s-a observat că Sentinţa penală nr. 39/F din 16.11.2015 a Curţii de Apel Braşov (Dosar nr. x/2015) a fost pronunţată în procedura specială a recunoaşterii hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare străine, procedură reglementată de Legea nr. 302/2004, aceasta întemeindu-se pe Sentinţa penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. sentinţe 29974/2011 RGNR a Curţii cu Juri de Apel din Roma din data de 18.04.2013, definitivă prin neapelare, precum şi pe certificatul emis la data de 21.08.2015 în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2008/909 JAI a Consiliului din data de 27.11.2008.

Având în vedere conţinutul hotărârii judecătoreşti, precum şi al certificatului ataşat dosarului nr. x/2015, Curtea de Apel Braşov a constatat că nu poate interveni în recalificarea juridică a participaţiei penale a persoanei condamnate la comiterea faptei, în forma solicitată (reţinerea calităţii de complice şi nu a celei de autor al infracţiunii de omor), în contextul în care, prin Sentinţa penală nr. 39/F din 16.11.2015, s-a recunoscut hotărârea Curţii cu Juri de Apel din Roma (pe baza principiului încrederii reciproce speciale în sistemele juridice ale celorlalte state, prevăzut în parag. 5 al Preambulului din Decizia-cadru amintită), aceasta bucurându-se astfel de autoritate de lucru judecat.

În atare condiţii, având în vedere cuprinsul Sentinţei penale nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. sentinţe 29974/2011 RGNR a Curţii cu Juri de Apel din Roma, precum şi cuprinsul certificatului, instanţa a constatat că prezenta contestaţie la executare este neîntemeiată, nefiind incident niciunul dintre motivele cuprinse în art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de cele expuse, a fost respinsă contestaţia la executare promovată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 16 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din 29 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 februarie 2021.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond, ca şi celelalte instanţe învestite cu soluţionarea contestaţiilor formulate anterior de către contestator, nu a avut în vedere că traducerea mandatului de executare a pedepsei ar fi relevat calitatea de complice, şi nu de autor, a contestatorului la comiterea faptei.

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţă, contestatorul condamnat nu a indicat temeiul de drept pe care se fundamentează contestaţia la executare formulată împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 16 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare promovată de condamnatul A., motivul invocat în susţinerea acesteia, referitor la forma participaţiei penale la comiterea infracţiunii, ce ar fi trebuit reţinută în sarcina contestatorului (în sensul că nu a săvârşit în calitate de autor fapta pentru care s-a dispus condamnarea de către autorităţile judiciare italiene, ci în calitate de complice), neputând fi încadrat în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate.

De altfel, prin Sentinţa penală nr. 39/F din 16 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, împotriva căreia condamnatul A. a promovat contestaţie la executare, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. Sentinţe 29974/11 R.G.N.R. din data de 18.04.2013, pronunţată de Curtea cu Juri de Apel din Roma, Italia, definitivă la data de 23.09.2014, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare.

Hotărârea Curţii de Apel Braşov sus indicată, pronunţată în procedura specială a recunoaşterii hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare străine, reglementată de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a avut la bază atât Sentinţa penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. sentinţe 29974/2011 RGNR a Curţii cu Juri de Apel din Roma din data de 18.04.2013, definitivă prin neapelare, cât şi certificatul emis la data de 21.08.2015 în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2008/909 JAI a Consiliului din data de 27.11.2008.

Se reţine, de asemenea, că aceeaşi critică, în sensul că ar fi participat la comiterea faptei în calitate de complice, nu de autor, a mai fost invocată anterior de către contestator, tot pe calea contestaţiei la executare, asupra acestui aspect Curtea de Apel Braşov pronunţându-se prin Sentinţa penală nr. 29/F din 21 mai 2018, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din 29 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din 29 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 martie 2021.

GGC - GV