Jurisdictional conflict over competent judge for preliminary chamber review after annulment of tax evasion indictment on fair trial grounds

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 272 din 21 mai 2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată din oficiu, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. art. 345 alin. (2) şi art. 346 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 36 alin. (1) lit. d), art. 47 alin. (1) şi art. 48 C. proc. pen. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut, în esenţă, că " (...) prin Încheierea nr. 272 din data de 21 mai 2019, pronunţată de completul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, s-a constatat implicit, cu putere de lucru judecat că, în speţă nu a operat prorogarea de competenţă în favoarea Curţii de Apel, după pierderea calităţii de avocat a inculpatului A., întrucât fapta reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv complicitate la evaziune fiscală, nu are legătură cu calitatea sa de avocat (...) " şi că "rezultă fără niciun dubiu că instanţa de control judiciar a avut în vedere trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, exclusiv pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie (...) neanalizând şi, deci, nestabilind în niciun fel competenţa de soluţionare a prezentului dosar în favoarea judecătorului de camera preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti (...)."

Ca urmare a declinării de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2019/a1.

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 346 alin. (6) şi art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpaţii A., B., C. şi D., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti a apreciat că soluţionarea cererilor şi excepţiilor invocate în camera preliminară revine în competenţa Curţii de Apel Bucureşti.

În acest sens, s-a reţinut efectul atributiv de competentă ce decurge din Încheierea nr. 272 din 21 mai 2019, având în vedere că, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, completul de contestaţie cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis calea de atac exercitată împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, dispunând desfiinţarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În condiţiile în care soluţia instanţei supreme, în prezenta cauză, a fost determinată de necesitatea respectării art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în rejudecare se aplică normele comune în materie de rejudecare ca urmare a desfiinţării în căile de atac, respectiv cele prevăzute de art. 425 C. proc. pen., în cazul apelului cu trimitere spre rejudecare.

S-a reţinut că, de regulă, urmărirea penală se efectuează de către procurorul din cadrul "parchetului corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă cauza în primă instanţă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege" (art. 56 alin. (6) C. proc. pen.), respectiv acele cazuri în care urmărirea penală fie s-a efectuat de către un organ de urmărire penală specializat (DNA, DIICOT, SIIJ) fie în care cauza a fost preluată, potrivit art. 325 C. proc. pen., de către parchetul ierarhic superior celui corespunzător instanţei care judecă cauza în primă instanţă

Având în vedere că în prezenta cauză un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a efectuat urmărirea penală şi a întocmit rechizitoriul, fără a exista vreo ordonanţă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de preluare a cauzei potrivit art. 325 alin. (1) C. proc. pen., s-a apreciat că, revine judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei pe lângă care funcţionează parchetul corespunzător, competenţa de a verifica regularitatea actului de sesizare şi legalitatea urmăririi penale.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti a a mai arătat că, în raport cu dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 135 C. proc. civ., hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti a fost înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, îi revine competenţa de a verifica regularitatea actului de sesizare şi legalitatea urmăririi penale în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpaţii A., B., C. şi D., pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din data de 27 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2013 din data de 18 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privindu-i pe inculpaţii: A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., B., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., C., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi D. trimisă în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul de urmărire penală nr. 1955/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Au fost respinse excepţiile neregularităţii actului de sesizare a instanţei, nelegalităţii administrării probelor şi nelegalităţii întocmirii actelor de urmărire penală invocate de inculpaţii A., B., D. şi C.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privindu-i pe inculpaţii anterior menţionaţi şi a stabilit termen pentru începerea judecăţii după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Prin Încheierea nr. 272 din data de 21 mai 2019 pronunţată de Completul de Cameră Preliminară din Cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, au fost admise contestaţiile formulate de către contestatorii inculpaţi B., A., D. şi C., împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost desfiinţată încheierea atacată şi trimisă cauza spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a reţinut că, în calea de atac a contestaţiei, a fost invocată excepţia de necompetenţă materială a organului de urmărire penală şi, pe cale de consecinţă, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor procesuale şi procedurale efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2013, ulterior datei de 2 martie 2018, inclusiv a rechizitoriului emis la data de 18 iulie 2018.

Astfel, prin Decizia nr. 220 din 30 ianuarie 2018 a Consiliului Baroului Bucureşti s-a constatat nedemnitatea şi s-a dispus încetarea calităţii de avocat a inculpatului A. şi radierea din Tabloul avocaţilor Baroului Bucureşti, decizia producându-şi efectele începând cu data de 2 martie 2018.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu a efectuat verificări ulterior datei de 2 martie 2018 şi a continuat să efectueze acte de urmărire penală în cauză, în condiţiile în care fapta de evaziune fiscală pentru care era cercetat inculpatul A. nu are legătură cu calitatea de avocat (ci în legătură cu calitatea acestuia de administrator al E. SRL), ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 58, art. 56 alin. (6), raportat la art. 36 alin. (1) lit. c1) teza a II-a C. proc. pen., precum şi a art. 63 alin. (1), raportat la art. 48 alin. (1) din acelaşi cod.

Raportat la cazul de nulitate absolută invocat de apărare, instanţa de control judiciar a constatat "că, dacă s-ar proceda la analizarea acestui caz pentru prima oară în calea de atac a contestaţiei, pe de o parte, partea nu ar mai avea acces la exercitarea controlului judiciar asupra soluţiei astfel pronunţate, încheierea pronunţată în contestaţie fiind definitivă, iar pe de altă parte, s-ar încălca dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la egalitatea armelor."

Pe cale de consecinţă, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa de control judiciar a admis contestaţiile formulate de către contestatorii inculpaţi B., A., D. şi C. împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a desfiinţat încheierea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Încheierea nr. 272 din data de 21 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti are efect atributiv de competenţă, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 346 alin. (6) şi art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedere autoritatea de lucru judecat ce caracterizează încheierea definitivă pronunţată de instanţa de control judiciar, inclusiv în materia desfiinţării cu trimitere spre rejudecare în calea de atac ordinară a contestaţiei.

Chiar dacă, în calea de atac a contestaţiei, legea nu prevede limitele rejudecării cauzei în cazul desfiinţării cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că soluţia instanţei supreme a fost determinată de necesitatea respectării art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se aplică normele comune în materie de rejudecare ca urmare a desfiinţării în căile de atac, respectiv cele prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. pen., în cazul admiterii apelului cu trimitere spre rejudecare.

Totodată, stabilirea competenţei în favoarea judecătorului de cameră preliminară a Curţii de Apel Bucureşti rezultă şi din dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. (aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. civ.), în conformitate cu care nu se poate crea un conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe inculpaţii D., B., C. şi A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii D., B., C. şi A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM