Influence trafficking classification and aggregate sentencing adjustments for recidivism and collaborative denunciation

Asupra apelului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 75/F din data de 24 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpata A. de schimbare a încadrării juridice a faptelor, reţinute prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului B.

În baza art. 386 C. pen. s-a admis cererea, pusă în discuţie din oficiu (în privinţa inculpatei A.) şi în parte, pe cea formulată de către reprezentantul Ministerului Public (în privinţa inculpaţilor A. şi C.) de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

I. S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatei A., după cum urmează:

- din infracţiunile de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raport la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (pct. 1, 2, 3 din încadrarea juridică a faptelor, Rechizitoriu) în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 C. pen.

- din complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raport la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (pct. 5 şi 6 din încadrarea juridică a faptelor, Rechizitoriu) în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din vechiul C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 294/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1923/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsa de 8 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din vechiul C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 294/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1923/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsa de 7 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38, art. 39 lit. b), art. 45 C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu o treime, rezultând în final o pedeapsă de 11 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa de 11 ani închisoare să se execute în regim de detenţie.

S-a dedus din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, de la 11.06.2015 la 07.09.2016.

În baza art. 399 alin. (1) C. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpata A.

În baza 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 40.000 euro, în folosul statului.

II. În baza art. 396 alin. (5) C. pen. raportat la art. 16 C. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta de la pct. 8, Rechizitoriu).

În baza art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) din vechiul C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 438/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 2737 din 01.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 38, art. 39 lit. b), art. 45 C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu o treime, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa de 4 ani închisoare să se execute în regim de detenţie.

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare durata totală a reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 22.09.2006 la 11.10.2006 şi de la 11.06.2015 la 24.10.2016.

În baza art. 399 alin. (1) C. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpatul B.

În baza art. 404 alin. (4) C. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din 26.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

III. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 96 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 651/2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2291/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa de 7 ani închisoare să se execută în regim de detenţie.

Deduce din pedeapsa de 7 ani închisoare durata totală a reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 08.01.2012 la 11.10.2012 şi de la 11.06.2015 la 29.09.2016.

În baza art. 399 alin. (1) C. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpatul D.

IV. S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului C. din infracţiunea prev. de art. art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a dispus ca pedeapsa de 2 ani închisoare se execută în regim de detenţie.

În baza art. 399 alin. (1) C. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpatul C.

În baza art. 274 alin. (2) C. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10.11.2015 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A. sub acuzaţia comiterii infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. şi trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

- B. sub acuzaţia săvârşirii a două infracţiuni de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

- E. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la cumpărare de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

- F. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- D. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

- C. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

- G. (avocat în cadrul Baroului Bucureşti), sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-au reţinut, în sinteză, următoarele:

I. În perioada iulie - august 2014, inculpata G. a pretins, de la martorul H., suma de 200.000 euro, care urma să îi fie remisă în trei tranşe (50.000 euro, 50.000 euro şi 100.000 euro) şi, de asemenea, a acceptat promisiunea aceluiaşi martor, de remitere a sumei respective, promiţând în schimb că va interveni pe lângă judecătorul competent din cadrul Tribunalului Bucureşti, învestit cu judecarea, în primă instanţă, a cauzei din Dosarul nr. x/2013 (în care martorul respectiv avea calitatea de inculpat, fiind trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi constituire de grup infracţional organizat), pentru pronunţarea unei soluţii favorabile acestuia (o pedeapsă cu suspendarea executării), iar, la data de 07 august 2014, a primit, de la martorul anterior nominalizat, din suma de bani pretinsă, în scopul deja menţionat, suma de 25.000 euro, fiind depistată în flagrant de către organele de urmărire penală - faptă încadrată juridic, pentru inculpata G., în infracţiunea de trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 13 din rechizitoriu.

La rândul său, în cursul lunii iulie 2014, inculpata A. a înlesnit pretinderea sumei de 200.000 euro, de la martorul H., de către inculpata G., asigurând-o pe cea din urmă că, printr-o altă persoană, putea interveni la judecătorul competent, în favoarea acelui martor, pentru pronunţarea soluţiei anterior menţionate şi întărind astfel rezoluţia sa de a pretinde în continuare sume de bani de la acesta - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 5 din rechizitoriu.

De asemenea, în cursul lunii august 2014, inculpata A. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatei G., suma de 50.000 euro, de la martorul H., promiţând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, pe lângă judecătorul competent, pentru pronunţarea aceleiaşi soluţii favorabile martorului respectiv - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 6 din rechizitoriu.

II. În perioada iulie - august 2014, inculpata A. a pretins şi a primit, în mod indirect, prin intermediul inculpatei G., suma de 40.000 euro, în două tranşe (30.000 euro şi 10.000 euro), de la inculpatul B. (tatăl lui I., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de camătă şi spălare de bani), promiţând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării, în calea de atac a contestaţiei, a unei soluţii favorabile lui I. (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puţin severă) - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 1 din rechizitoriu.

La rândul său, în luna iulie 2014, inculpata G. a înlesnit pretinderea şi primirea sumei de 40.000 euro, în cele două tranşe, de către inculpata A., de la inculpatul B., intermediind faţă de cel din urmă acţiunile de pretindere şi remitere a sumei respective, cunoscând că, în schimbul acesteia, inculpata A. a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării soluţiei anterior menţionate, în favoarea lui I. - fapte încadrate juridic, pentru inculpata G., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) şi, respectiv, în infracţiunea de complicitate la cumpărare de influenţă (pentru care, prin rechizitoriu, s-a dispus o soluţie de clasare, constatându-se, potrivit art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., incidenţa unei cauze de nepedepsire) - pct. 14 din rechizitoriu.

Pe de altă parte, în perioada iulie - august 2014, inculpatul B. a oferit şi a dat, în mod indirect, prin intermediul inculpatei G.), suma de 40.000 euro, remisă acesteia în trei tranşe (20.000 euro, 10.000 euro şi 10.000 euro), inculpatei A., în schimbul promisiunii celei din urmă că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării soluţiei favorabile lui I. - faptă încadrată juridic, pentru inculpatul B., în infracţiunea de cumpărare de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 7 din rechizitoriu.

La rândul său, în luna iulie 2014, inculpata E. a înlesnit pretinderea, de către inculpata A., prin intermediul inculpatei G., de la inculpatul B., precum şi oferirea, de către cel din urmă inculpat (fratele său), prin intermediul inculpatei G., către inculpata A., a sumei de 40.000 euro, facilitând discuţiile purtate în ambele sensuri între inculpaţii B. şi G. şi luarea deciziei de remitere a banilor pretinşi, prin prezentarea celei din urmă drept o "persoană de încredere", cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata A. a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării soluţiei favorabile lui B. - fapte încadrate juridic, pentru inculpata E., în infracţiunile de complicitate la trafic de influenţă şi, respectiv, complicitate la cumpărare de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 9 şi 10 din rechizitoriu.

III. În luna august 2014, inculpata F. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatei A., care a acţionat în acest sens faţă de inculpata G., "persoana de legătură" cu inculpatul B., suma de 30.000 euro, de la ultimul inculpat, promiţând în schimb că va interveni la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării unei soluţii favorabile lui I. (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puţin severă) - faptă încadrată juridic, pentru inculpata F., în infracţiunea de trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 11 din rechizitoriu.

La rândul său, în luna august 2014, inculpata A. a înlesnit pretinderea, de către inculpata F., în mod indirect, a sumei de 30.000 euro, de la inculpatul B., intermediind acţiunea de pretindere faţă de inculpata G., "persoana de legătură" cu ultimul inculpat, cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata F. a promis că va interveni la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării soluţiei favorabile lui I. - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 2 din rechizitoriu.

De asemenea, la data de 18 august 2014, inculpatul C., în baza unei înţelegeri anterioare cu inculpata A., a înlesnit pretinderea, de către inculpata F., în mod indirect, prin intermediul acesteia, a sumei de 30.000 euro, de la inculpatul B., acţionând, în cadrul discuţiilor purtate cu inculpata G., "persoana de legătură" cu ultimul inculpat, într-o modalitate prin care a prezentat-o pe inculpata A. ca fiind o persoană "cu relaţii în domeniul judiciar", care putea interveni, printr-o "persoană influentă", la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării soluţiei favorabile lui I. - faptă încadrată juridic, pentru inculpatul C.,în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 15 din rechizitoriu.

IV. În luna august 2014, inculpatul B. a promis acordarea unui împrumut, în sumă de 10.000 euro, inculpatei G., în schimbul finalizării demersurilor efectuate de aceasta, prin intermediul inculpatei A., în sensul intervenţiei celei din urmă pe lângă judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării unei soluţii favorabile fiului său, I. (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puţin severă) - faptă încadrată juridic, pentru inculpatul B., în infracţiunea de cumpărare de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 8 din rechizitoriu.

V. În perioada iunie - iulie 2014, inculpata A. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatului D., de la inculpatul B., suma de 40.000 euro, promiţând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării unei soluţii favorabile fiului celui din urmă, I. (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puţin severă) - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 3 din rechizitoriu.

La rândul său, în luna iulie 2014, inculpatul D. a înlesnit pretinderea, de către inculpata A. în mod indirect, a sumei de 40.000 euro, de la inculpatul B., intermediind acţiunea de pretindere faţă de ultimul inculpat, cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata A. a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării soluţiei favorabile lui I. - faptă încadrată juridic, pentru inculpatul D., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 12 din rechizitoriu.

VI. În perioada martie - august 2013, inculpata A. a pretins, de la martorul J. (cercetat, în stare de arest preventiv, în perioada 13 martie - 29 august 2013, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală într-un dosar penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti), suma de 50.000 euro, promiţând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorii competenţi de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, ce urmau să se pronunţe asupra măsurii arestării preventive, în vederea punerii în libertate a acestuia - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 4 din rechizitoriu.

În cursul judecăţii, după prezentarea în şedinţă publică a actului de sesizare, inculpatele G., E. şi F. au formulat cereri de aplicare a procedurii simplificate. Inculpatele au precizat că recunosc, în totalitate, faptele care li se reţin în sarcină prin actul de sesizare, dar şi că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fie judecate numai pe baza acelor probe.

Prin Sentinţa penală nr. 117/F din 23.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnate inculpatele G., E. şi F. la pedepse cu închisoarea, judecata continuând în privinţa inculpaţilor A., B., D. şi C., potrivit procedurii obişnuite.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., G., inculpatul B., D. inculpata A.

Cu excepţia inculpatului B. care a făcut declaraţii suplimentare, ceilalţi inculpaţi nu au dorit să mai dea alte declaraţii.

Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia nr. 415 din 27 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatele G., F. şi E.

Examinând materialul probator administrat pe parcursul întregului proces penal, prima instanţă a reţinut următoarea situaţia de fapt:

I. În cursul lunii iulie 2014, inculpata A. a înlesnit pretinderea sumei de 200.000 euro, de la martorul H., de către inculpata G., asigurând-o pe cea din urmă că, printr-o altă persoană, putea interveni la judecătorul competent, în favoarea acelui martor, pentru pronunţarea soluţiei anterior menţionate şi întărind astfel rezoluţia sa de a pretinde în continuare sume de bani de la acesta - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 5 din rechizitoriu.

De asemenea, în cursul lunii august 2014, inculpata A. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatei G., suma de 50.000 euro, de la martorul H., promiţând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, pe lângă judecătorul competent, pentru pronunţarea aceleiaşi soluţii favorabile martorului respectiv - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de trafic de influenţă (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 6 din rechizitoriu.

Astfel, la data de 06 iunie 2014, martora T. a denunţat, la Direcţia Naţională Anticorupţie pretinse fapte de corupţie săvârşite de membri ai familiei fraţilor U. şi V. şi de un avocat al acestora (nenominalizat), despre care a susţinut că a aflat de la inculpatul W., martora respectivă susţinându-şi denunţul formulat şi cu ocazia audierii sale la datele de 06 iunie 2014 şi 16 iunie 2014 .

Folosirea martorei T., drept colaborator cu identitate reală şi participarea acesteia la activităţi anume stabilite, pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 19.06.2014, au fost autorizate de procuror, prin două ordonanţe din aceeaşi dată .

La data de 27.06.2014 a avut loc o întâlnire între T. şi W., acesta din urmă a luat legătura telefonică cu o "avocată" (la care s-a referit ca avocatul în discuţie), stabilindu-se totodată o întâlnire cu aceasta, avocat astfel implicat în aceste activităţi infracţionale, în contextul necesităţii acordării de asistenţă juridică în dosarul penal al "prietenului" colaboratoarei.

De asemenea, în data de 04.07.2014 a fost înregistrată în mediu ambiental, la o cafenea din apropierea Spitalului RR., întâlnirea dintre martorul colaborator T., W. şi o persoană de sex feminin care s-a recomandat cu apelativul "G." - "avocata Cămătarilor" (identificată în urma verificărilor ulterioare în persoana inculpatei G. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti).

La data de 05.07.2014, procurorul a autorizat, prin două ordonanţe, folosirea martorului H., drept colaborator cu identitate reală şi participarea sa la activităţile stabilite, pe o perioadă de 60 zile, precum şi utilizarea de către acesta de dispozitive tehnice, pentru obţinerea de fotografii şi înregistrări audio-video .

Este de precizat că martorul H. avea calitatea de inculpat în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti. Acesta fusese trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, cauza respectivă, fiind repartizată judecătorului X.

La datele de 15 şi 22.07.2014, respectiv 01.08.2014 au avut loc întâlniri între colaboratorul H. şi inculpata - avocat G. Din conţinutul convorbirilor înregistrate rezultă că inculpata G. pretinde pentru sine şi alte persoane suma de 200.000 euro (bani care urmau a fi achitaţi în trei tranşe, anume 50.000 euro, 50.000 euro şi 100.000 euro) pentru a interveni la judecătorul X. în scopul pronunţării unei soluţii favorabile martorului H.

Deşi iniţial a pretins că poate influenţa personal decizia judecătorului, ulterior, văzând insistenţele martorului de a obţine garanţii privind veridicitatea susţinerilor sale, G. şi-a dat seama că nu poate dobândi cu uşurinţă sume de bani de la acesta.

Din acest motiv, G. s-a referit la inculpata A. ca fiind persoana de legătură şi cu influenţă asupra judecătorului X.

Convingerea inculpatei G. că inculpata A. avea într-adevăr influenţă asupra judecătorilor era fundamentată pe susţinerile inculpatei A. în sensul că are capacitatea relaţională de a influenţa deciziile judecătorilor în orice dosar penal.

Aşadar, în convorbirea din data de 22.07.2017, inculpata G. afirmă următoarele:

G.: Îmi pare rău că nu pot să ... Eu nu vreau să ... [neinteligibil] ... Dar eu vorbesc printr-o tipă! Ă ... Şi nu ... nu prea ... o s-o cunoşti, dar nu acuma!

H.: Nu ...

G.: E o tipă care vreau să-ţi spun că e unsă cu toate alifiile!

De asemenea, cu prilejul întâlnirii din data de 01.08.2014, G. încearcă să-l convingă pe martorul H. de seriozitatea demersurilor sale.

Relevant în ceea ce priveşte situaţia din prezenta cauză este următorul fragment de conversaţie:

G.: Să facem altceva. Putem să ne întâlnim cu tipa.

H.: Cu X.?

G.: Cu aia!

H.: Cu X., da, îi dau toţi banii, trei sute de mii.

G.: Nu, nu, nu! X. nu ştie ... [neinteligibil] ... Cu Y., cu tipa care se va duce la el. Ţi-am povestit eu de ea.

H.: Mi-ai povestit.

G.: Cu ea.

H.: Mă, da' o ştiu eu p-aia? Vezi, eu te ştiu pe tine, mânca-ţi-aş gura ta. Eu ţi-o zic şmechereşte, că eşti fată şmecheră. Eu ştiu eu pe cineva? Mânca-ţi-aş gura ta, eu te ştiu pe tine. Deci, îi pun... Deci, dacă mă văd cu X., trei sute de mii îi pun toţi banii.

În urma discuţiilor purtate la datele menţionate, H. a acceptat să plătească suma de 200.000 euro pentru a se interveni la judecătorul X. în scopul obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti. Martorul a acceptat să plătească o sumă de bani cu titlu de avans care avea rolul de a garanta că intervenţia pretinsă va avea loc.

În acest sens, s-a stabilit ca G. să închirieze o cutie de valori, în care martorul urma să depună avansul, urmând să păstreze cheia drept garanţie că la termenul din 18.09.2014 judecătorul X. avea să lipsească din şedinţa de judecată. Lipsa judecătorului ar fi trebuit să confirme veridicitatea demersurilor efectuate de către G., inculpata A. şi alte persoane.

Aşadar, s-a convenit ca G. să transmită propunerea persoanelor implicate, inclusiv inculpatei A. zisă Y. care intermedia relaţia cu judecătorul X.

G. i-a prezentat propunerea inculpatei A. care a acceptat, dând asigurări că are posibilitatea să intervină la judecător în scopul obţinerii unei soluţii favorabile lui H.

La data de 07.08.2014, în jurul orei 11:30, G. şi H. s-au întâlnit la o terasă din apropierea Z. - Universitate. Întrucât martorul avea supra sa numai suma de 30.000 euro, cei doi au convenit ca suma de 25.000 euro să fie depusă într-o cutie de valori, iar 5.000 euro să fie daţi lui G. cu titlu de onorariul avocaţial.

După ce au stabilit cele menţionate, au intrat împreună în sediul Z. - Sucursala Universitate, moment în care G. a fost depistată în flagrant de către organul de urmărire penală având asupra sa sumele primite anterior.

Încă din prima declaraţie formulată în faţa organelor de urmărire penală, în calitate de persoană suspectă, la data prinderii în flagrant, 07.08.2014, G. a recunoscut, în totalitate, săvârşirea faptei, făcând următoarele precizări, importante în ceea ce priveşte implicarea inculpatei A.

Astfel, G. a precizat că i-a vorbit colaboratorul H. despre o altă posibilitate de "intervenţie" la judecătorul X. în vederea obţinerii unei soluţii favorabile, pretinzând că urma să se întâlnească cu aceasta în cursul aceleiaşi zile; în acest context, a avansat suma de 200.000 euro drept "bază de discuţie" care urma a fi plătită de către martorul-colaborator în scopul anterior menţionat; totodată, i-a spus interlocutorului său că, dacă judecătorul accepta "intervenţia", probabil trebuia să dea un avans din suma totală de 200.000 euro, înainte de termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014, iar H. s-a declarat de acord să plătească un avans de aproximativ 20.000 - 30.000 euro, menţionând însă că dorea "garanţii" ale realizării acelei "intervenţii" şi, de asemenea, că dorea să se întâlnească personal cu judecătorul; i-a explicat că acest ultim fapt nu era posibil, dar i-a promis că va încerca să-i ofere, în zilele următoare, alte "garanţii", în urma discuţiilor cu judecătorul; următoarea întâlnire cu H. a avut loc după încă aproximativ o săptămână, de această dată la "AA." din apropierea Curţii de Apel Bucureşti, ocazie cu care i-a comunicat interlocutorului său că, deşi judecătorul X. nu şi-a dat acordul, ea a găsit o soluţie de "a interveni" la acelaşi judecător, printr-o altă persoană, numita "Y." (inculpata A.), pe care o cunoscuse în acea perioadă, aceasta având influenţă asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului Bucureşti printr-o altă persoană, caracterizată drept "foarte influentă", care era "un fel de şef al judecătorilor, inclusiv al judecătorului X." în acest context şi pentru scopul anterior menţionat, respectiv pronunţarea unei soluţii favorabile pentru H., ea a scris pe o hârtie suma totală pe care acesta trebuia să o dea, şi anume 200.000 euro, scriind, pe aceeaşi hârtie, şi tranşele în care urma să o plătească, astfel: 25.000 euro, până la sfârşitul lunii iulie 2014, 25.000 euro, până la sfârşitul lunii august 2014, 50.000 euro, în octombrie- noiembrie 2014 şi restul de 100.000 euro după pronunţarea de către judecător a soluţiei convenite;

H. a acceptat să plătească suma totală solicitată, dar a susţinut că nu putea să dea 25.000 euro în luna iulie 2014, fiind dispus însă să remită 50.000 euro până la termenul din data de 18 septembrie 2014, cu condiţia să obţină "garanţii" că judecătorul X. îi va soluţiona în mod favorabil dosarul, cerând ca acesta să lipsească la termenul respectiv şi să fie stabilit un alt termen, mai lung, spre sfârşitul lunii octombrie 2014; la aceste solicitări ale lui H., ea i-a spus că, dacă va da avansul de 50.000 euro, va primi "garanţiile" dorite şi că acel avans, care era "o condiţie obligatorie", trebuia plătit până la termenul din data de 18.09.2014; ea însăşi a rupt foaia de hârtie pe care a scris sumele de bani şi modalitatea de plată, în tranşe, iar fragmentele au rămas asupra sa, dorind astfel să nu existe urme ale celor discutate.

De asemenea, G. a mai precizat că pe la mijlocul lunii iunie 2014, a cunoscut-o pe inculpata A. zisă Y., prin intermediul prietenei sale (martora M.), iar aceasta s-a prezentat ca fiind o persoană care putea "să rezolve orice fel de dosare la instanţele de judecată şi la parchete", motivându-şi acea susţinere prin faptul cunoaşterii de către ea a unui "bărbat foarte influent, care lucra în serviciile secrete", al cărui nume nu l-a precizat, afirmând însă că "mai sus de el nu mai există nimeni" şi că acesta putea interveni, pentru "rezolvarea dosarelor", în maniera dorită, contra unor sume de bani, la magistraţii competenţi; în acest context, anterior întâlnirii cu H. de la "AA.", a discutat cu inculpata A., căreia i-a relatat situaţia juridică a acestuia, întrebând-o dacă putea interveni în favoarea lui, prin bărbatul respectiv, la judecătorul X.; inculpata A. a asigurat-o că acel bărbat "putea să facă orice", fiind de acord ca ea să facă, pe lângă acesta, demersurile corespunzătoare, urmând să-i dea ulterior detalii; G. i-a comunicat inculpatei A. cuantumul sumei de bani pe care o oferea H., şi anume 200.000 euro, cu care aceasta a fost de acord, fără a discuta însă, la momentul respectiv, despre modul în care urmau să împartă banii şi tranşele în care trebuiau achitaţi; cu toate acestea, inculpata A. i-a garantat că "persoana influentă" la care făcea referire va rezolva, în mod favorabil, dosarul lui H., prin "intervenţia" la judecătorul X.

De asemenea, fiind audiată de către judecător, cu privire la faptele de care a fost acuzată inculpata A., G. a făcut următoarele afirmaţii, cu relevanţă pentru fapta analizată:

"(...) eu am cerut numitului H. suma de 200.000 euro, pentru a interveni la judecătorul X. de la Tribunalul Bucureşti, în vederea obţinerii unei soluţii favorabile pentru acesta, astfel cum am recunoscut în precedenta declaraţie dată în faţa instanţei. După ce eu i-am cerut suma de 200.000 euro sus-numitului, i-am spus inculpatei A. că numitul H. este dispus să plătească, pentru o soluţie favorabilă la Tribunalul Bucureşti, chiar şi suma de 200.000 euro. Atunci, inculpata A. mi-a spus: este OK, o să o rezolvăm şi pe asta, dar mai întâi să îl rezolvăm pe B.. G. a subliniat că la momentul discuţiei anterior menţionate, inculpata A. afirmase deja că putea să intervină la judecători. G. a mai susţinut că ulterior datei de 07 august 2014, inculpata A. a venit în faţa blocului său (...) şi i-a cerut să meargă la numitul H. şi să îi ceară acestuia suma de 50.000 euro, spunând că omul ei voia să îl rezolve atunci, în sensul de a interveni, pentru o soluţie favorabilă, la judecătorul de la Tribunalul Bucureşti.

Afirmaţiile făcute de către G. în ceea ce o priveşte pe inculpata A. sunt confirmate de procesele-verbale de înregistrare în mediu ambiental a discuţiilor purtate la 07.08.2014, în intervalul orar 20:03 - 21:36, în restaurantul "BB.", între G., inculpata A. şi martora M.

Importante în ceea ce priveşte acuzaţia examinată sunt următoarele fragmente:

G.: Astăzi., ăsta ... H., că ai zis că-1 cunoşti, mi-a dat treizeci de mii. I-am pus într-o ... [neinteligibil] ... de ... de valori. Deci, e ok şi pentru ăsta?

A.: Ă... îţi spun sincer că nu am vorbit. I-am dat ăla ... [neinteligibil].

G.: Da.

A.: N-am apucat să vorbesc nimic, pentru că eu una ... ăsta este ... Treaba de mâine e actuală. Ai înţeles?

G.: Da.

A.: Vreau să mă liniştesc cu treaba de mâine. Da? Şi dup-aia o să vreau să-mi dea numărul ... [neinteligibil] ... pe dosarul ăsta.

G.: Dosarul de mâine e la... dosarul este la aia, la X., da' tu ai zis că n-o cunoşti pe ... [neinteligibil].

A.: Ăla a lu ... al cui?

G.: Al lui H. ăsta.

A.: Nu-i zi, nu, nu! Mâine are pronunţarea ... Ştii că toate televiziunile sunt la Curtea de Apel, în ... [neinteligibil].

M.: Da, da, da, da, da!

. . . . . . . . . . .

G.: Ţi-am zis, astăzi mi-a dat ... că ţi-am zis de sumă, că ... Ai zis şi tu că două sute de mii de euro sunt ok. La ... de la H. ăsta. Astăzi, ăsta mi-a dat treizeci de mii de euro. I-am băgat în cutia de ... de valori.

M.: ... [neinteligibil] ... mai încet, mă!

G.: ... [neinteligibil] ... i-am băgat în cutia de ... de valori şi aştept acuma să ... să ţi-i dau, cum ţi-i dau ... Că, dacă este să se termine cu CC., ţi-i pot da după ce se termină cu CC., ca să ... fi sigură pe ce şi cum.

A.: ... [neinteligibil].

G.: Că, dacă nu, fac.

A.: Eu vreau singură să ... [neinteligibil]... Să te ajut să scoţi ... [neinteligibil] ... Dacă pui limite: "Băi, dacă eşti în situaţia asta ..." Pentru că e şi casa lui ... [neinteligibil].

...

G.: Ştii că eu sunt Toma-necredinciosul. Dacă, Doamne fereşte, se-ntâmplă mâine ceva.

A.: Le dai banii înapoi şi ... [expresie obscenă] ...! Şi ştii ce le spui: "Aţi făcut mari nenorociri la viaţa voastră! Luaţi-vă banii şi să nu vă mai văd!" Asta!

G.: ... [neinteligibil].

A.: ... [neinteligibil] ... să-ţi facă ceva? Nu se-ntâmplă nimic!

De asemenea, martora M. a afirmat că inculpata A. se pretindea o persoană cu influenţă asupra judecătorilor prin prisma relaţiilor pe care le avea cu un anume "DD.", având astfel posibilitatea "de a obţine soluţii favorabile în orice dosar".

Raportat la probatoriul anterior prezentat, Curtea a constatat vădit nefondată apărarea inculpatei A. în sensul că la solicitarea coinculpatei G. interpreta un rol în faţa martorei M., făcând afirmaţii nereale astfel încât inculpata G. să nu mai fie nevoită să plătească o sumă de bani.

II. În intervalul iulie - august 2014, inculpata A. a pretins şi a primit, în două tranşe, prin intermediul martorei G. suma de 40.000 euro (prima tranşă în cuantum de 30.000 euro, iar cea de-a doua tranşă de 10.000 euro) de la inculpatul B. promiţând în schimb că va interveni printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti în vederea admiterii contestaţiei formulate de către I. şi înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă (pct. 1 din Rechizitoriu).

În august 2014, inculpata A. a înlesnit pretinderea, de către inculpata F. a sumei de 30.000 euro de la inculpatul B., în schimbul intervenţiei la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti pentru admiterea contestaţiei formulate de către I. (pct. 2 din Rechizitoriu).

În intervalul iunie - iulie 2014, inculpata A. a pretins, prin intermediul inculpatului D., suma de 40.000 euro de la inculpatul B., în schimbul intervenţiei la judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti pentru admiterea contestaţiei formulate de către I. (pct. 3 din Rechizitoriu).

În mod corespunzător, în perioada iulie - august 2014, inculpatul B. a oferit şi dat, prin intermediul martorei G., suma de 40.000 euro (în trei tranşe a câte 20.000 euro, 10.000 euro, respectiv 10.000 euro) inculpatei A. în schimbul promisiunii acesteia că va interveni printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti (învestit cu soluţionarea căii de atac formulate împotriva încheierii prin care Tribunalul Bucureşti urma să se pronunţe asupra măsurii arestului preventiv al numitului I. (pct. 7 din Rechizitoriu).

De asemenea, inculpatul B. a fost acuzat că, în cursul lunii august 2014, a promis acordarea unui împrumut în sumă de 10.000 euro inculpatei G., în schimbul finalizării demersurilor privind intervenţia la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti pentru eliberarea din arest preventiv a fiului său, I. (pct. 8 din Rechizitoriu).

În cursul lunii iulie 2014, inculpatul D. a înlesnit pretinderea, de către inculpata A., a sumei de 40.000 euro de la inculpatul B. - pentru ca aceasta să intervină, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se obţine eliberarea din arest preventiv a lui I. (pct. 12 din Rechizitoriu).

De asemenea, la 18.08.2014, inculpatul C., în baza unei înţelegeri anterioare cu inculpata A., a înlesnit pretinderea, de către inculpata F., în mod indirect, a sumei de 30.000 euro de la inculpatul B., acţionând în cadrul discuţiilor purtate de inculpata G., cu inculpatul B., într-o modalitate prin care a prezentat-o pe inculpata A. ca fiind o persoană "cu relaţii în domeniul judiciar" şi care poate interveni, printr-o "persoană influentă" la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti (învestit cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva încheierii din 31.07.2014 a Tribunalului Bucureşti), în vederea soluţionării, în sensul înlocuirii măsurii arestului preventiv a inculpatului I. cu o altă măsură preventivă (pct. 15 din Rechizitoriu).

I. a fost trimis în judecată, în calitate de inculpat, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din data de 11 martie 2014, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul de urmărire penală nr. x/2013, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de camătă şi spălare de bani, cauza respectivă fiind trimisă, pentru judecare în primă instanţă, la Tribunalul Bucureşti.

Măsura arestării preventive a fost menţinută, în primă instanţă, I. formulând mai multe cereri de înlocuire a acesteia cu măsura preventivă a controlului judiciar, cele cu relevanţă în speţă fiind soluţionate, la Tribunalul Bucureşti, în datele de 23 iunie 2014, 15 iulie 2014 şi, respectiv, 31 iulie 2014. Prima astfel de cerere a fost respinsă, iar ultimele două admise. Toate încheierile prin care au fost pronunţate aceste soluţii au fost atacate cu contestaţii de către persoana arestată preventiv şi, respectiv, Parchet, iar asupra acestora judecători ai Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală au hotărât astfel:

- prin Decizia penală nr. 502/C din data de 14 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, după dezbateri desfăşurate la termenul din data de 07 iulie 2014 şi trei amânări de pronunţare, pentru datele de 10 iulie 2014, 11 iulie 2014 şi, respectiv, 14 iulie 2014, judecătorul EE. a respins contestaţia lui I. împotriva încheierii de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive;

- prin Decizia penală nr. 522/C din data de 21 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 chiar în ziua când s-au desfăşurat dezbaterile, judecătorul FF. a admis contestaţia Parchetului împotriva încheierii de înlocuire a măsurii arestării preventive;

- prin Decizia penală nr. 645/C din data de 20 august 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, după dezbateri desfăşurate la termenul din data de 08 august 2014 şi două amânări de pronunţare, pentru datele de 18 august 2014 şi, respectiv, 20 august 2014, judecătorul EE. a admis contestaţia Parchetului împotriva încheierii de înlocuire a măsurii arestării preventive.

În luna iunie 2014, prin intermediul martorei M. (şi ea avocat în cadrul Baroului Bucureşti), martora G. a cunoscut-o pe inculpata A., zisă "Y.".

Inculpata A. s-a prezentat ca fiind o persoană influentă, capabilă să influenţeze soluţiile în cauzele penale, pretinzând că prin intermediul unui domn D. (despre care a afirmat că este o persoană influentă, lucrător "în servicii" şi "mai sus de el nu mai exista nimeni") poate interveni la magistraţii competenţi.

În susţinerea afirmaţiilor sale, inculpata a făcut referire la situaţia martorului J., pretinzând că a obţinut punerea acestuia în libertate prin intervenţii la judecătorul de la Tribunalul Bucureşti,

În timpul aceleiaşi discuţii, inculpata A. a făcut referire şi la situaţia numitul I.

Cu privire la acesta, inculpata şi-a exprimat regretul că se află în stare de arest preventiv, deşi are posibilitatea de a obţine punerea sa în libertate, singurul impediment fiind reprezentat de lipsa unor conexiuni cu familia CC.

În acest context, inculpata a afirmat că a încercat să obţină de la rudele lui I., prin intermediul coinculpatului D., suma de 40.000 euro în schimbul intervenţiilor la judecători pentru eliberarea din arest preventiv.

De asemenea, inculpata A. a afirmat că inculpatul B. a refuzat să-i dea coinculpatul D. suma pretinsă în scopul menţionat anterior.

Inculpata a relatat şi o serie de aspecte petrecute în sala de judecată a Tribunalului Bucureşti, susţinând că, în pofida intervenţiei la judecător, nu s-a putut obţine punerea în libertate a lui I. datorită comportamentului avocatei acestuia, GG. care a provocat scandal.

Totodată, inculpata A. i-a propus martorei M. să devină avocata lui I.

În apropierea termenului de judecare a contestaţiei formulate de către I. împotriva încheierii din 23.06.2014 a Tribunalului Bucureşti, martorele M. şi G. s-au întâlnit cu inculpata A., la restaurantul "AA." (situat în apropierea Curţii de Apel Bucureşti).

Cu această ocazie au stabilit ca martora M. să se prezinte la proces, în calitate de avocat ales al contestatorului şi să solicite amânarea judecării cauzei, în vederea studierii dosarului, în contextul în care inculpata A. a afirmat că "omul ei" i-a spus că "aşa este mai bine", precizând totodată, fără a oferi detalii, că "totul este aranjat".

Evenimentele s-au petrecut conform celor astfel stabilite, astfel că judecata în cauza respectivă a fost amânată, iar apoi, după dezbateri, judecătorul a amânat în mod succesiv pronunţarea hotărârii, decizând însă, în final, la data de 14.07.2014, să respingă contestaţia.

La data de 16.07.2014, martorele menţionate s-au întâlnit din nou cu inculpata A., iar aceasta le-a spus că a fost respinsă contestaţia respectivă, întrucât "nu s-au dat banii judecătorului EE.", susţinând că s-a întâlnit personal cu acel judecător, care s-a arătat nemulţumit de faptul că nu a primit suma de 40.000 euro, pe care, la data de 13 iulie 2014, un prieten al său, inculpatul D., îi solicitase, fiind însă refuzat, de la părinţii lui I.

Între timp, la data de 15.07.2014, la Tribunalul Bucureşti, a fost admisă o nouă cerere a lui I., de înlocuire a măsurii arestării preventive, iar inculpata A. le-a spus că, în perspectiva judecării contestaţiei Parchetului, era nevoie de suma de 40.000 euro, pentru a fi remisă magistratului de la Curtea de Apel Bucureşti ce urma să judece acea contestaţie.

Drept urmare, inculpata A. a întrebat-o pe G. dacă era dispusă să meargă la părinţii lui I. şi să le solicite suma respectivă, pentru ca aceasta să fie remisă de judecătorului respectiv.

La data de 21.07.2014, judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia Parchetului.

În acest context, G. s-a întâlnit din nou cu inculpata A., iar aceasta i-a solicitat să meargă la părinţii lui I. şi să le solicite acestora suma de 40.000 euro, în schimbul căreia inculpata respectivă, prin "omul său influent" putea interveni la judecătorul competent al Curţii de Apel Bucureşti.

În urma acestei discuţii, a avut loc o întâlnire între G. şi E., sora coinculpatului B., martora G. solicitând înlesnirea unei întâlniri cu inculpatul şi remiterea de către acesta a unei sume de bani pentru ca inculpata A. să influenţeze judecătorul competent în sensul obţinerii unei soluţii favorabile pentru I.

Astfel, G. l-a întâlnit pe inculpatul B., în contextul căreia martora a susţinut că inculpata A. are influenţă asupra judecătorului de la Curtea de Apel Bucureşti şi poate obţine eliberarea lui I. din arest preventiv.

De asemenea, G. a mai solicitat şi suma de 3.000 - 4.000 euro, cu titlu de onorariu avocat, urmând să beneficieze şi de serviciile propus martorei M. în dosarele lui I.

Drept urmare, în cursul a trei întâlniri ulterioare, inculpatul B. i-a înmânat, în trei tranşe (20.000 euro, 10.000 euro, respectiv 10.000 euro), întreaga sumă solicitată, de 40.000 euro.

După câteva zile, la o terasă din zona Pieţei Unirii, în prezenţa martorei M., martora G. i-a înmânat inculpatei A. suma de 30.000 euro, primită de la inculpatul B.

Între timp, martora, în calitate de avocat ales al lui I., a introdus la Tribunalul Bucureşti, o nouă cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, care a fost soluţionată, în sensul admiterii, la data de 31.07.2014.

La data de 04.08.2014, la restaurantul "BB." din zona Titan, G. i-a înmânat inculpatei A. şi restul de 10.000 euro, obţinuţi în condiţiile menţionate anterior.

În acest context, inculpata a dat asigurări cu privire la reuşita intervenţiei la judecători, I. urmând să fie pus în libertate.

A.: Şi am întrebat şi eu, zic: "Pot să ştiu şi eu cine este?" "Nu!" ... [neinteligibil] ... dup-aia îl cunoşti, te duci la el.

G.: Nu, dar problema ştii care este, că nu vreau să te superi şi te rog să mă ierţi! Deci, acuma, toţi banii, deci, patruzeci de mii, au ajuns la el fără probleme?

A.: Da, iubita! Da, iubita! Da!

G.: Deci, au ajuns la el.

A.: Nu, zău! Zău! Nu vreau stres! Mâine e ok, mâine iese, mâine îl ... [neinteligibil].

G.: Nu, că mă gândesc următorul lucru. Deci, în mintea mea ... deci, în min ... iartă-mă! ... [neinteligibil] ... Cum, Am telefonul în geantă!

M.: ... [neinteligibil].

G.: Ă ... Dacă, Doamne fereşte ... Dacă, Doamne fereşte, se-ntâmplă ceva, îţi dai seama ...!

M.: Taci, mă, din gură, nu mai.

A.: Dacă se-ntâmplă ceva, banii ajung înapoi la ciori şi nu vreau să mai aud de ei! Deci, dacă o luăm pe partea asta, asta să fie sigur. Deci, indiferent ce se ... [neinteligibil] ... ştii că deja ... Eu, dacă îi aveam pe cap, eu nu mă băgăm, ştii bine! Dacă nu era D., eu nu mă băgăm. Pentru că mie, stresul ... [neinteligibil] ... dosarul, lasă-mă expresie obscenă] ... Nu mă stresa! La ce te stresează bulangii ăştia? La ce să te streseze bulangii ăştia?

. . . . . . . . . . .

G.: Are, mâine, are la secţia a II-a penală.

A.: îhm. Oricum ... i-am zis eu astăzi că ai înţeles . . . . . . . . . .[neinteligibil] ... ce faci? Eşti detectiv particular, acuma? Te duci să vezi tu ce şi cum? Cine merge, cine nu ... [neinteligibil] ... Vorbim. Şi el, cică: "Nu mă-nnebuni!" Păi? Eu n-am făcut-o pentru nimeni! Peste două, trei ... [neinteligibil] ... Doar două, trei persoane? Că aşa am înţeles. Şi zice: "Ştiu la ce se referă lumea, dar oricum nu sunt mâine."

G.: A, deci, el ştie mâine cine va intra.

A.: Bineînţeles!

G.: Şi nu ţi-a zis măcar să-mi spui şi mie?

A.: Eu? Păi, nu am zis că vreau să ştiu eu ... [neinteligibil] ... tu ştii că nu ţin minte! Că ştii că nu ţin minte. Ştii că nu ţin! "Dar zi-mi aşa, poate ... au mai fost...[neinteligibil] ..." Deci, în orice caz, ce-ţi spune ţie lumea că e alea două persoane rele, care nu se bagă, oricum nu vor fi mâine! "A!", zice, "M-ai liniştit!" ... [râde] ... [în continuare, timp de 55 secunde, A. povesteşte că a mâncat fructe de mare, apoi o învaţă pe G. ce să facă în sala de judecată. ]

A.: Datorită situaţiei care este ... [neinteligibil] ... sunt toate televiziunile încă de astăzi înfiinţate că mâine se dă ... [neinteligibil] ... la HH.

G.: Aşa?

A.: ... [neinteligibil] ... în sala de judecată vor fi oameni din D.N.A . . . . . . . . . .[neinteligibil] ... Deci, să pledezi... cum să-ţi spun eu? Cum pledează un om normal care nu are pe nimeni. Nu două, trei cuvinte şi gata! Ai înţeles? Adică să nu dăm nici o ... senzaţie!

G.: Eu pledez cum pledez de obicei.

A.: Cum pledezi tu de obicei! Şi să iei ... Exact! Şi să iei toate lucrurile ti să ... Absolut totul! De. ..

G.: Da' nu-mi face vreun semn, ceva, vreo chestie, nimica.

A.: Nu, nu! Tot ... sper ca totul să decurgă normal.

G.: Nu ţi-a zis nici dacă e femeie sau bărbat?

A.: Femeie.

G.: E femeie?

A.: Parcă aşa am înţeles. Da ... Din câte mi-a dat el de înţeles, că nu mi-a zis ce este ... [neinteligibil].

G.: N-o fi iarăşi asta ... care ai zis că s-a-ntâlnit cu ... EE . . . . . . . . . .cu EE.?

A.: Nu ştiu, ar fi bine să ... [neinteligibil].

M.: E super!

A.: "Prin mine n-ai vrut să faci!"

G.: Aşa ţi-a zis? Că n-ai vrut să faci prin ea?

A.: Da. Ce dracu să fac prin ea ... în gândul meu ...!

G.: ... [neinteligibil] ... pe care ai zis tu că a fost a doua oara ... [neinteligibil].

La data de 08.08.2014, după terminarea şedinţei de judecată, martorele G. şi M. s-au deplasat la restaurantul "II." (situat în apropierea Curţii de Apel Bucureşti), unde s-au întâlnit cu inculpaţii C. şi A.

Pe timpul acelei întâlniri, inculpata A. a primit un telefon în urma căruia a afirmat că "omul ei" i-a transmis că "va pleca în vacanţă după 10 zile", expresie din care a înţeles că pronunţarea asupra contestaţiei Parchetului a fost amânată pentru 10 zile.

Din actele Dosarului nr. x/2014 rezultă că, după dezbaterile desfăşurate la termenul din data de 08.08. 2014, pronunţarea a fost amânată, prima oară, la data de 18.08.2014.

Într-o discuţie ulterioară, purtată la data de 11.08.2014, la restaurantul "BB." din cartierul Titan, inculpata A. a afirmat, textual, că "omul ei a rezolvat treaba" şi "când a zis o treabă aşa rămâne", însă, la data de 08.08.2014, judecătorului EE. i-a fost teamă să îl pună în libertate pe I., întrucât, la aceeaşi dată, a fost pronunţată hotărârea în cauza SS. şi "era peste tot plin de DNA".

În aceeaşi perioadă, inculpata A. a abordat-o pe F. pentru a interveni la judecători în scopul punerii în libertate a lui I.

Aflând de la inculpata A. că judecătorul de la Tribunalul Bucureşti a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive faţă de I., F. a apreciat că, cel mai probabil, hotărârea respectivă va fi menţinută la Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel, F. a pretins că are influenţă asupra judecătorului de la Curtea de Apel Bucureşti, urmând să-şi exercite această influenţă în schimbul sumei de 30.000 euro.

Inculpata A. a acceptat să solicite de la inculpatul B. suma pretinsă, prin intermediul martorei G.

În acest sens, la data de 18.08.2014, la terasa "JJ.", inculpata A., sprijinită în demersurile sale de către coinculpatul C., i-a cerut martorei G. să îi solicite inculpatului B. suma de 30.000 euro, pentru a-şi exercita influenţa asupra judecătorilor, în acelaşi scop.

Inculpata A. a afirmat, între altele, că "omul ei de încredere" i-a comunicat că mai doreşte încă 30.000 euro, pentru a interveni la judecătorul care avea în pronunţare cauza privindu-l pe I. şi i-a cerut martorei G. să meargă la părinţii acestuia, pentru a le cere suma respectivă.

Cu acelaşi prilej, inculpata A. a primit un telefon şi a purtat o conversaţie pentru realizarea căreia s-a ridicat de la masă, astfel încât să nu poată fi auzită; la revenire, a afirmat că, miercuri, 20 august 2014, I. va fi pus în mod sigur în libertate de către judecătorul EE., care va respinge contestaţia Parchetului; în acest context, inculpata A. a făcut referire, pentru prima dată, la o persoană de sex feminin, zisă "KK." (n.r. inculpata F.).

În seara de 18.08.2014, G. s-a întâlnit cu inculpatul B., acesta solicitând restituirea sumei de 40.000 euro, dându-şi seama că, în realitate, inculpata A. nu avea nicio influenţă asupra judecătorilor pentru a obţine punerea în libertate a fiului său.

Importante sunt înregistrările discuţiilor purtate în mediu ambiental, la data de 18.08.2014, începând cu ora 2024:

G.: Nu ştiu de ce a amânat pronunţarea.

B.: Îţi spun eu de ce a amânat-o! Îmi vreau banii, G.! Pentru că ăştia au venit la fi-miu înainte.

G.: Cine?

B.: U ... D.

G.: Aşa .

G.: Tu acuma de ce ai venit să-mi zici mie ... ?

B.: Să-mi iau banii, fata mea, că mă minte!

G.:Bun! Bun!

B.: Mă minte! Şi pe mine şi pe tine.

G.: Deci, vrei, acuma ... Vrei, acuma, să mă duc la Y. să-i zic să-ţi dea banii?

B.:Da, fata mea, da!

G.: Păi, dacă eu nu mă pot întâlni cu ea?

B.: Pentru că ei mă ... Păi ... şi care ... şi ce vrei să fac atuncea, în poziţia asta eu ?

G.:Păi .

B.:Zi-mi tu, te rog eu! Da' zi tu!

G.: Eu nu ştiu de ce s-a amânat.

B.: Păi ... îşi spun eu de ce s-a amânat!

G.: Eu zic aşa: să aştepţi până miercuri.

B.: Că n-are, n-are ... nu mai vreau să mai aştept pentru că ea merge la două capete. Uite câte amânări! Nu e numai fii-miu amânat. În ziua aia a pus trei persoane ... Ştii ce a fost? Îţi spun eu, dacă tu eşti avocat şi nu ştii ... Îmi cer mii de scuze, eu nu vreau să te jignesc pe tine.

. . . . . . . . . . .

G.: Hai să vedem miercuri şi de-abia atuncea ... Aţi aşteptat atâta.

B.: Păi, băi, nene! Vrei să-mi ia mie banii? Dacă tu nu eşti siguranţă, vrei să-mi ia mie banii, să meargă lumea ...? Păi, mai bine îţi dau ţie zece mii şi stai tu ca avocată şi pledezi ca avocată. Fără nici un blat, fără nimic! Păi, îmi ia mie jegoşii ăştia banii?! Da' eu nu dădeam în viaţa mea un leu! C-a venit ... a venit [neinteligibil] ... jos .

G.: Ştiu, ştiu.

B.: A... a trimis D. pe unul, jos, acolo, jos

G.: Ştiu, ştiu.

. . . . . . . . . . .

B.: E mangleală! Fraierul ăsta de D. are impresia că d ... că, dacă eu îţi dădeam patruzeci de mii de euro, rămâneau banii la el. Păi, cum? Dacă tu, proc ...V., ... acuma, V., V . . . . . . . . . .Dac îmi ia banii, patruzeci de mii şi spun.

G.: Iar mă iei cu V. ...!

B.: Nu, mă, să, ... Eu zic, eu ... să moară băiatul meu dacă vreau să te-nţep!

K.: N-avem, mă, nimica cu el!

...

B.: Omul se judecă pe dinafară, că a făcut 19 şi a legat judecătoarele. Vrei să vorbesc eu mai mult? Şi din asta n-a vrut fratele tău să se bage cu el.

G.: Eu am.

B.: A venit la mine, prin cineva, să dau banii.

G.: Da, mi-ai ... mi-ai spus, mi-ai spus.

B.:Şi n-a vrut să dea fratele tău banii. Ăia patruzeci de mii ... ăia, când au fost termenele. Încă un termen, încă un termen, încă un termen.

G.: ... Eu o sun mâine pe ea.

B.: Da, frumos .

G.: ... Şi ea vrea să se-ntâlnească cu mine .

B.: Frumos .

G.: Eu ce-i zic? Îi zic ... dacă e sigură miercuri sau îi zic ...ă ... să nu mai fie sigură miercuri, că nu-i mai interesează pe oameni.

B.: Da. .

G.: ... Şi unde s-a dus, să-mi aducă banii înapoi?

B.: Vrea banii. Vrea banii. Frumos. Păi, nu ? Dacă tu ai încredere în ea, cum am avut eu încredere în tine, las-o! Dacă nu, dă-mi banii! Trăiască copilul tău!

...

K.: Doamnă!

B.: Gata!

K.: Deci, noi mai aşteptăm până miercuri.

B.: Mă ... da!

K.: Miercuri, la trei- nu s-a dat pronunţarea, la cinci vreau .

B.: Vreau banii.

...

B.: Nu s-a dat, mă, nici un ban! Nu s-a dat nici un ban! Mă ... mă jur eu pe ce vrei tu că n-a primit nici un ban nici un judecător, nici un procuror!

G.: Eu nu cred.

B.: Păi, da! Rândul trecut de ce nu l-a pus liber?

G.: Păi... că n-a primit!

B.: Păi, ce-ai zis? Că n-a primit ... n-a primit, sigur! Care şef?

G.: ... [tuşeşte]

B.: Care şef? O ... te ... mă minţi tu pe mine şi ei pe tine?

G.: Şeful cel mare.

B.: Şi acuma, că a primit şi-ncă zece, şi-ncă zece în plus, de ce nu l-a pus liber? Nu-l pui la prima .

G.: Mă .

B.: Nu-l pui la a doua .

G.: Vorbim miercuri, da?

K.: Haide! Haide!

G.: Hai, pa!

În contextul în care la data de 20.08.2014, judecătorul din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a pronunţat decizia prin care s-a admis contestaţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a decis menţinerea în stare de arest preventiv a lui I., cu ocazia întâlnirilor din 22.08.2014 şi 24.08.2014, cât şi apoi, în mod repetat, cu ocazia unor discuţii telefonice inculpatul a solicitat martorei G. restituirea sumei de 40.000 euro.

În mod similar, dat fiind poziţia sa de intermediar al remiterii sumei sus-expuse, cu ocazia întâlnirilor din datele de 22.08.2014 şi 01.09.2014, cât şi în discuţii telefonice, respectiv comunicări tip sms, G. i-a solicitat inculpatei A. restituirea sumei de 40.000 euro - poziţia inculpatei A. variind iniţial de la promisiuni de returnare a sumei respective, până în final la negarea cuantumului şi a titlului cu care a fost primită suma de bani în cauză.

Evaluarea probatoriului administrat în cauză (procese-verbale de redare a convorbirilor în mediu ambiental, procese-verbale de supraveghere, listinguri telefonice, declaraţiile martorilor şi inculpaţilor: G., B., F., M. etc) determină concluzia certă că inculpaţii A., D. şi C., au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor.

Contrar apărărilor formulate de către inculpatul D., vinovăţia sa rezultă cu certitudine din declaraţiile coinculpatului B. care se coroborează cu declaraţiile martorilor G. şi M. şi procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, prezentate anterior în cuprinsul prezentei hotărâri.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., materialul probator anterior indicat, confirmă acuzaţia de la pct. 7 din Rechizitoriu, faptă recunoscută în integralitate de către inculpat.

În ceea ce priveşte fapta de la pct. 8, în contextul probator anterior menţionat, Curtea a apreciat credibilă apărarea inculpatului în sensul că nu i-a promis martorei G. acordarea unui împrumut în schimbul intervenţiei pe lângă judecători.

Este ilogic să se susţină că inculpatul era dispus să dea o altă sumă de bani, în acelaşi scop, atâta vreme cât la momentul respectiv, îşi dăduse seama de lipsa de veridicitate a demersurilor coinculpaţilor şi de adevăratele lor intenţii, solicitând insistent să i se restituie suma deja dată, de 40.000 euro.

De asemenea, nici declaraţiile lui G. (date fie ca inculpată, fie ca martoră în cauză) nu sunt categorice în sensul că inculpatul B. ar fi urmărit să cumpere, din nou, influenţa asupra judecătorului.

Raportat la soluţia care se va dispune în privinţa acestei acuzaţii, Curtea a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din două infracţiuni de cumpărare de influenţă (pct. 7 şi 8 din Rechizitoriu) într-o singură infracţiune de trafic de influenţă cu reţinerea formei continuate.

Aşadar, sub aspectul acestei infracţiuni, instanţa a dispus achitarea inculpatului în raport de dispoziţiile art. 16 lit. b) C. pen.

III. În intervalul martie - august 2013, inculpata A. a pretins suma de 50.000 euro de la martorul J. (persoană ce a fost cercetată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală într-un dosar penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în baza încheieri Tribunalului Bucureşti din data de 13.03.2013, prelungită succesiv până în data de 29.08.2013) promiţând în schimb că va interveni printr-o altă persoană, la judecătorii competenţi de la Tribunalul, respectiv Curtea de Apel Bucureşti ce urmau să se pronunţe asupra măsurii arestului preventiv al martorului J., în vederea punerii în libertate a acestuia.

Vinovăţia inculpatei rezultă cu certitudine din coroborarea declaraţiilor martorilor L., J., M., G., discuţiile în mediu ambiental înregistrate audio-video şi redate corespunzător în dosar, purtate de inculpata A. cu G., în prezenţa martorei M. din datele de 07.08.2014 şi 13.08.2014, proces-verbal prin care martorul J. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală conţinutul mai multor mesaje expediate de inculpata A. în cursul anilor 2013 - 2014, încheierea Tribunalului Bucureşti din care rezultă motivele punerii în liberate a martorului J. şi componenţa completului de judecată.

Simpla susţinere de către inculpată a nevinovăţiei, prin prezentarea unei alte stări de fapt, nesusţinută de elemente din dosar, nu poate influenţa convingerea judecătorului bazată pe probe certe de vinovăţie.

Referitor la solicitările de schimbare a încadrării juridice a faptelor, Curtea a constatat că acţiunile inculpatei A. (descrise la pct. 1, 2 şi 3, respectiv pct. 5 şi 6 din Rechizitoriu, încadrarea juridică) au fost comise la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de fiecare dată, inculpata pretinzând sume de bani, pentru sine sau alte persoane, lăsând să se creadă că, personal sau prin intermediul altora, are influenţă asupra judecătorilor pentru ca aceştia să dispună soluţii favorabile persoanelor interesate.

În acest sens, instanţa a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. privind infracţiunea continuată.

Aşadar, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei (descrise la pct. 1, 2 şi 3, respectiv pct. 5 şi 6 din Rechizitoriu, încadrarea juridică), după cum urmează:

- din infracţiunile de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raport la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 C. pen. Cu privire la această infracţiune de trafic de influenţă, instanţa a constatat participarea la comiterea sa a mai mult de trei persoane, motiv pentru care va reţine în încadrarea juridică circumstanţa agravantă prev. de art. 77 lit. a) C. pen. privind comiterea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

- din complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raport la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (pct. 5 şi 6 din încadrarea juridică a faptelor, Rechizitoriu) în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

De asemenea, în privinţa infracţiunii de trafic de influenţă (indiferent de forma de participaţie a inculpatului C.), instanţa a constatat participarea la comiterea sa a mai mult de trei persoane, motiv pentru care va reţine în încadrarea juridică circumstanţa agravantă prev. de art. 77 lit. a) C. pen. privind comiterea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

Referitor la solicitarea inculpatei A. de schimbare a încadrării juridice, instanţa a constatat că faptele comise realizează întocmai conţinutul infracţiunilor de trafic de influenţă, de fiecare dată, inculpata lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor competenţi să soluţioneze cauze penale (fie că se referea la punerea în liberate a lui I. sau a martorului J. ori la pronunţarea unei soluţii favorabile martorului H.).

Chiar dacă, în realitate, inculpata A. nu avea nicio influenţă asupra vreunui judecător, faptele sale nu realizează conţinutul infracţiunii de înşelăciune, în chiar textul de la art. 291 C. pen. fiind prevăzută situaţia în care, făptuitorul numai pretinde că are influenţă asupra funcţionarului public, deşi în realitate o atare influenţă nu există.

Spre deosebire de infracţiunea de înşelăciune, caracteristic infracţiunii de trafic de influenţă este faptul că banii ajung/urmează să ajungă la făptuitor tocmai pentru a recompensa influenţa (reală sau imaginară) asupra funcţionarului public. În această modalitate, cumpărătorul de influenţă dobândeşte convingerea că funcţionarul public va fi determinat să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndeplinirea de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Pentru realizarea conţinutului infracţiunii de trafic de influenţă era suficient ca inculpata să se refere numai la calitatea de judecător a persoanei care, în mod legal, are atribuţii în a dispune cu privire la starea de arest a unui inculpat.

Inculpata nu s-a limitat la o simplă referire la judecători de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, dar a şi menţionat numele acestora, din verificarea actelor oficiale, persoanele indicate fiind chiar judecătorii cauzelor respective.

Mai mult, pentru ca interlocutorii să fie convinşi că are influenţă asupra magistraţilor, inculpata a pretins că a mers în biroul unui judecător (indicat cu nume şi prenume) care i-a prezentat imagini din şedinţa de judecată sau că primeşte apeluri telefonice de la judecătoarea unei alte cauzei (al cărei prenume l-a comunicat persoanelor prezente).

Referitor la pedepsele care urmează a fi aplicate inculpaţilor, Curtea a avut în vedere (raportat la situaţia fiecăruia dintre inculpaţi) dispoziţiile din Partea generală a C. pen. privind regimul sancţionator al infracţiunii continuate şi efectele circumstanţelor agravante, limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a C. pen. pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, indiferent de forma de participaţie, împrejurările comiterii infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunii, profilul personal al fiecăruia dintre inculpaţi.

Astfel, cu privire la inculpata A., Curtea a constatat că gravitatea tuturor celor trei infracţiuni de corupţie săvârşite.

Gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpată rezultă şi din valoarea sumelor de bani care constituie obiectul lor material (200.000 euro, 50.000 euro şi, respectiv, 40.000 euro), precum şi din dezinvoltura şi lipsa de scrupule cu care aceasta a prezentat drept veridică manipularea contra-cost a actului de justiţie, prin inducerea convingerii că banii pot "cumpăra" oricând, dacă sunt suficienţi, hotărârile judecătoreşti dorite, indiferent de natura acuzaţiilor aduse persoanelor supuse unor proceduri judiciare penale.

De asemenea, în pofida probelor temeinice de vinovăţie, inculpata a negat în mod constant comiterea faptelor.

Drept urmare, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 C. pen. (fapta de la pct. 1, 2, 3 din Rechizitoriu) a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Referitor la inculpatul C., Curtea a avut în vedere gradul său de implicare în activitatea infracţională.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A., B., D. şi C.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la:

- greşita achitare a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă săvârşită în modalitatea acordării unui împrumut în cuantum de 10.000 euro martorei G.;

- greşita respingere a cererii Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice în ceea ce priveşte pe inculpatul B. din două infracţiuni de cumpărare de influenţă săvârşite în concurs real într-o infracţiune de cumpărare de influenţă săvârşită în formă continuată. A apreciat procurorul că prin remiterea celor 40.000 euro, cât şi prin promisiunea acordării împrumutului de 10.000 euro s-a urmărit aceeaşi soluţie de eliberare a numitului I. din arest, fiind astfel evidentă rezoluţia unică de săvârşire a faptei de cumpărare de influenţă, acordarea împrumutului fiind un alt act material, circumscris unicului scop vizat.

- greşita deducere a zilei de 12 iunie 2015 din pedeapsa aplicată inculpatului B.. Referitor la acest aspect, a arătat că prin încheierea din data de 12 iunie 2015, ora 23:45, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a dispus luarea măsurii arestului preventiv faţă de inculpatul B., măsura arestului preventiv fiind pusă în executare la data de 13 iunie 2015. Având în vedere că măsurii reţinerii nu i s-a succedat imediat măsura arestului preventiv, în mod greşit s-a dedus din pedeapsă perioada cuprinsă între 11.06.2015 - 24.10.2016.

Inculpatul B. a formulat apel împotriva sentinţei instanţei de fond solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de înscrisurile aflate la dosar din care rezultă că aceasta a avut calitatea de denunţător.

Inculpata A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate în sensul menţinerii dispoziţiilor privind schimbarea încadrării juridice astfel cum a dispus instanţa şi reanalizând, să se pronunţe o soluţie de achitare pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa. A solicitat să se constate că prima instanţă nu a apreciat în mod corect probele aflate la dosar şi să se aibă în vedere situaţia sa personală, aceea că are un copil minor în întreţinere şi o stare de sănătate precară.

Inculpatul D. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. întrucât la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul a săvârşit infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă.

În subsidiar, a solicitat aplicarea aceluiaşi tratament sancţionator ca şi în cazul inculpatului C.. A mai criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la lipsa de proporţionalitate a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul în raport cu ceilalţi inculpaţi, apreciind că suma de 45.000 RON la care a fost obligat este exagerată.

Inculpatul C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, apreciind că la dosar nu sunt probe certe din care să rezulte vinovăţia sa.

În subsidiar a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 91 - 93 C. pen.

Înalta Curte, ca instanţă de apel, a încuviinţat reaudierea martorilor G., K., E., M., J., H. şi L., precum şi administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpata A., şi solicitare de relaţii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privitoare la denunţul făcut de inculpatul B. în Dosarul nr. x/2015.

Astfel la termenul din 17 ianuarie 2018 au fost audiaţi martorii G., M., J. şi L. Martorele K. (soţia inculpatului B.) şi E. (sora inculpatului B.) au arătat că nu doresc să facă alte declaraţii, instanţa de apel luând act de poziţia acestora, faţă de dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. De asemenea, s-au depus relaţiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privitoare la denunţul făcut de inculpatul B. în Dosarul nr. x/2015.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpaţii A., B., D. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 75/F din data de 20 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil instanţa de apel face următoarele precizări referitoare la ansamblul probelor relevante soluţiei.

Caracterul devolutiv al apelului, natura şi întinderea motivelor de apel au determinat administrarea unui set probator, admis la cererea părţilor şi a procurorului. Astfel, prin încheierea din data de 15.11.2017, au fost admise probele solicitate de: procuror, privind reaudierea martorilor G., K. şi E.; apelanta inculpată A., privind reaudierea martorilor M., J., G. şi H. precum şi proba cu înscrisuri în circumstanţiere; apelantul inculpat C., privind reaudierea martorilor L. şi M.; s-a admis efectuarea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie în legătură cu stadiul cercetărilor din cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 în care inculpatul B. a formulat un denunţ; s-a luat act de poziţia inculpaţilor în sensul că nu doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel şi de poziţia reprezentantului Ministerului Public în sensul că nu insistă în administrarea probei constând în ascultarea în şedinţă publică a înregistrărilor discuţiilor ambientale din data de 11.08.2014, purtate între inculpatul B., K. şi G.

În aceeaşi şedinţă, la interpelarea instanţei cu privire la audierea în şedinţă publică a înregistrărilor ambientale, apărătorii aleşi ai apelanţilor inculpaţi au arătat că sunt de acord ca aceste înregistrări să nu fie ascultate în şedinţă publică, precizând că nu se contestă nici conţinutul acestora, nici conţinutul proceselor-verbale de redare.

În ceea ce priveşte poziţia inculpaţilor faţă de audierea în apel, apelanţii-inculpaţi A., D. şi C. au precizat personal că nu doresc să dea declaraţie; apărătorul ales al inculpatului C. a arătat că acesta îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond; apărătorul ales al inculpatului B. a arătat că inculpatul îşi menţine declaraţiile date anterior, însă dacă instanţa sau reprezentantul Ministerului Public va considera necesar şi oportun să adreseze întrebări inculpatului suplimentare pentru a lămuri unele aspecte, inculpatul este de acord şi disponibil să răspundă tuturor întrebărilor care vor fi formulate.

În şedinţa publică din 17 ianuarie 2018, instanţa de apel a procedat, în prezenţa apărătorilor, la audierea martorilor G., L., J., M., context în care avocaţii inculpaţilor au valorificat întrebări evaluate utile demersului apărării.

Martorii martora E., K. prezenţi la acelaşi termen au arătat, potrivit 117 lit. a) şi b) din C. proc. pen., că date fiind legăturile de rudenie sau afinitate (sora/soţia inculpatului B.) nu doresc să dea declaraţie.

În legătură cu martorului H., instanţa a constatat, pe baza înscrisurilor aflate la dosar şi în urma verificărilor efectuate în Baza de date DEPABD, că acesta este persoană dată în urmărire şi pe numele său a fost emis ordinul nr. x/04.11.2017 pentru punerea în executare a pedepsei închisorii. Ca urmare, instanţa de apel a pus în discuţie situaţia acestuia şi, după luarea concluziilor părţilor şi procurorului, faţă de împrejurarea că martorul H. este dat în urmărire generală, constatând că nu poate fi audiat, a revenit asupra probei.

În cadrul dezbaterilor au fost evocate aspectele relatate de martorii G.; L.; M.; dar şi J. ori H. (neaudiat), atât în susţinerea acuzării, cât şi a apărării.

Instanţa de apel consideră declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit şi evocaţi anterior; convorbirile sau înregistrările autorizate, nesolicitate a fi reaudiate în şedinţă publică şi necontestate; recunoaşterile inculpaţilor, chiar şi cele parţiale; înscrisurile depuse, ca fiind probatoriile ce au fundamentat prezenta decizie.

Probele administrate în apel, la cererea părţilor şi procurorului, nu au avut amplitudinea de a modifica situaţia de fapt ori caracterizarea în drept a bazei facturale din actul de sesizare. Totuşi, înscrisurile obţinute şi valorificate în faza apelului au putut determina reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în favoarea inculpatului B.

Analizând mijloacele de probă administrate în faţa primei instanţe şi readministrate în faţa instanţei de apel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, făcând o analiză judicioasă a probelor.

1. Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită de către inculpata A. în "cauza H.", Înalta Curte reţine:

Acuzaţia adusă prin actul de sesizare faţă de inculpata A. în legătură cu această faptă a fost formulată în sensul că, aceasta, în cursul lunii iulie 2014, a înlesnit pretinderea sumei de 200.000 euro, de la martorul H., de către martora (inculpată la acel moment) G., asigurând-o pe cea din urmă că, printr-o altă persoană, putea interveni la judecătorul competent, în favoarea acelui martor, pentru pronunţarea soluţiei anterior menţionate şi întărind astfel rezoluţia sa de a pretinde în continuare sume de bani de la acesta - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzute de art. 48 alin. (1) corob. cu art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a mai reţinut în actul de sesizare că, în cursul lunii august 2014, inculpata A. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatei G., suma de 50.000 euro, de la martorul H., promiţând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, pe lângă judecătorul competent, pentru pronunţarea aceleiaşi soluţii favorabile martorului respectiv - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

După disjungerea cauzei iniţiale şi formarea prezentului dosar, instanţa de fond, în urma administrării probatoriului încuviinţat a dispus, în ceea ce priveşte aceste două infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raport la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

Instanţa de fond a avut în vedere faptul că acţiunile inculpatei A. au fost comise la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de fiecare dată, inculpata pretinzând sume de bani, pentru sine sau alte persoane, lăsând să se creadă că, personal sau prin intermediul altora, are influenţă asupra judecătoarei X. pentru ca aceasta să dispună soluţii favorabile lui H. în obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti, fiind astfel incidente dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. privind infracţiunea continuată.

Privitor la această infracţiune, astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatei A. (după schimbarea încadrării juridice), instanţa de fond a constatat ca fiind dovedită săvârşirea acesteia de către inculpată.

S-au avut în vedere declaraţiile coinculpatei (martoră în prezenta cauză) G., martorului H., martorei M., precum convorbirile interceptate în mediul ambiental dintre G. şi H. din datele de La datele de 15.07.2014 şi 22.07.2014, respectiv 01.08.2014, pe de-o parte, şi G. şi A., din data de 07.08.2014, pe de altă parte.

În faţa instanţei de apel, inculpata A. nu a mai dat declaraţii suplimentare, arătând că şi le menţine pe cele anterioare, inclusiv cea dată în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

S-a încuviinţat cu privire la această faptă reaudierea martorei G., care a fost audiată la termenul din 17 ianuarie 2018, şi a martorului H., aceasta din urmă neputând fi audiat, în pofida demersurilor întreprinse de instanţă. Astfel, din verificările efectuate în sistemul de evidenţa persoanelor DEPABD, a reieşit că acesta este dat în urmărire având de executat o pedeapsă cu închisoarea, neavând alte date relevante pentru citarea sa.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte va avea în vedere declaraţiile date de martora G. în faţa primei instanţe, menţinute în faza de apelului. Declaraţiile sale se coroborează în totalitate cu convorbirile purtate de aceasta cu martorul H., astfel cum sunt rezultă şi din procesele-verbale de redare a discuţiilor purtate de cei doi .

În legătură cu audierea în calitate de martor a numitei G., instanţa de apel a dat posibilitatea ca inculpaţii să poată adresa întrebări, într-o procedură contradictorie deoarece în declaraţiile sale anterioare, a antamat chestiuni legate de acuzaţiile ce constituie obiectul dosarului pendinte, respectiv a dat posibilitatea inculpaţilor de a adresa întrebări participanţilor ce s-au judecat deja în procedura simplificată.

În ceea ce priveşte audierea în calitate de martor a unora dintre participanţii trimişi în judecată (G., audiată în apel; E. şi LL., audiate în fond), Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa anterioară, secţia penală, a clarificat rolul declaraţiei date de un inculpat în procedura simplificată în care a recunoscut vinovăţia cu privire la situaţia altui acuzat din aceeaşi cauză - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, încheierea din 3 decembrie 2015, Dosar nr. x/2015, Decizia penală nr. 3223 din 22 octombrie 2013, Dosar nr. x/2011.

Astfel, martora G., fiind audiată în faţa Înaltei Curţi, aceasta a declarat, în primul rând că îşi menţine declaraţiile date în cursul procesului penal atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti. Pornind de la această declaraţie, Înalta Curte consideră că este relevantă, sub aspectul infracţiunii analizate, depoziţia sa din faţa primei instanţe, din care prezentăm câteva pasaje relevante.

Astfel, în declaraţia suplimentară de la termenul din data de 15 iunie 2016, aceasta a arătat următoarele:

"(...) eu am cerut numitului H. suma de 200.000 euro, pentru a interveni la judecătorul X. de la Tribunalul Bucureşti, în vederea obţinerii unei soluţii favorabile pentru acesta, astfel cum am recunoscut în precedenta declaraţie dată în faţa instanţei. După ce eu i-am cerut suma de 200.000 euro sus-numitului, i-am spus inculpatei A. nu că eu am cerut acei bani, ci că numitul H. este dispus să plătească, pentru o soluţie favorabilă la Tribunalul Bucureşti, chiar şi suma de 200.000 euro. Atunci, inculpata A. mi-a spus: este OK, o să o rezolvăm şi pe asta, dar mai întâi să îl rezolvăm pe B.. În mod sigur, acest lucru mi-a fost spus de către inculpata A. anterior datei de 07 august 2014. După data de 07 august 2014, inculpata A. a venit în faţa blocului meu (...) şi mi-a cerut să merg la numitul H. şi să îi cer acestuia suma de 50.000 euro, spunând că omul ei vroia să îl rezolve atunci, în sensul de a interveni, pentru o soluţie favorabilă, la judecătorul de la Tribunalul Bucureşti. Arăt că eu nu m-am dus la numitul H. şi nici nu i-am transmis pe altă cale cererea inculpatei A.. (...) Când i-am cerut numitului H. suma de 200.000 euro, nu am avut în vedere iniţial ajutorul inculpatei A., în vederea obţinerii unei soluţii favorabile pentru acesta. Ulterior acestei fapte proprii, dar anterior datei de 07 august 2014, am purtat cu inculpata A. discuţia deja relatată, când i-am pomenit acesteia despre sus-numitul, iar ea mi-a spus:

"o să-l rezolvăm, dar mai întâi să îl rezolvăm pe B.". La momentul când inculpata A. a făcut această afirmaţie, aceasta îmi spusese deja că putea să intervină la judecători, întrucât se afla în plină desfăşurare evenimentul referitor la fiul inculpatului B. Cu privire la fapta mea, menţin declaraţiile anterioare, inclusiv cele din faza de urmărire penală. Tot anterior datei de 07 august 2014, i-am spus numitului H. despre inculpata A.. În concret, i-am spus acestuia că eu cunosc o persoană, pe care am şi nominalizat-o, pomenind numele "Y.", care îl poate ajuta să obţină o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei la Tribunalul Bucureşti, în contul celor 200.000 euro ceruţi de mine".

Totodată, martora G. a declarat în faţa instanţei de apel, la întrebările adresate de către apărătorul inculpatei A. următoarele:

"În întâlnirile pe care le-am avut cu A., care erau oarecum paralele cu cele pe care le aveam cu H. i-am spus şi despre situaţia acestuia din urmă, iar acesta m-a întrebat dacă mai am clienţi care sunt dispuşi să ofere diferite sume de bani, şi astfel i-am povestit despre H.. Ulterior, A. a venit la mine şi mi-a spus dacă pot să-i dau 50.000 euro, reprezentând o tranşă din suma de 200.000 euro, sumă pe care H. o oferise pentru rezolvarea problemei. Mie mi-a garantat pentru inculpata A. colega mea M., fapt ce m-a determinat să am încredere că aceasta va rezolva respectiva problemă. De asemenea, din spusele acesteia mi-a creat convingerea că ar putea să rezolve şi problema lui H. Eu ştiu că nu a existat nicio întâlnire între inculpata A. şi numitul H.".

În fine, raportat la această infracţiune, sunt relevante şi procesele-verbale de înregistrare în mediu ambiental a discuţiilor purtate la 07.08.2014, în intervalul orar 20:03 - 21:36, în restaurantul "BB.", între G., inculpata A. şi martora M., discuţii redate în hotărârea prime instanţe, şi care confirmă implicarea inculpatei A. în cazul numitului H.

Faţă de probele administrate şi analizate mai sus, Înalta Curtea, constată că în mod temeinic prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatei A. săvârşirea unei singure infracţiuni de de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. (în cauza H.).

2. În ceea ce priveşte "cauza CC.", au fost formulate mai multe acuzaţii, privitoare la mai mulţi inculpaţi, după cum urmează:

a. - inculpata A. a pretins şi a primit, în intervalul iulie - august 2014, în două tranşe, prin intermediul martorei G. (coinculpată iniţial) suma de 40.000 euro (prima tranşă în cuantum de 30.000 euro, iar cea de-a doua tranşă de 10.000 euro) de la inculpatul B., promiţând în schimb că va interveni printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti în vederea admiterii contestaţiei formulate de către I. şi înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.

- în august 2014, inculpata A. a înlesnit pretinderea, de către martora F. (coinculpată iniţial) a sumei de 30.000 euro de la inculpatul B., în schimbul intervenţiei la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti pentru admiterea contestaţiei formulate de către I.

- în intervalul iunie - iulie 2014, inculpata A. a pretins, prin intermediul inculpatului D. suma de 40.000 euro de la inculpatul B., în schimbul intervenţiei la judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti pentru admiterea contestaţiei formulate de către I., fiul inculpatului B.

b. - În mod corespunzător, în perioada iulie - august 2014, inculpatul B. a oferit şi dat, prin intermediul martorei G., suma de 40.000 euro (în trei tranşe a câte 20.000 euro, 10.000 euro, respectiv 10.000 euro) inculpatei A. în schimbul promisiunii acesteia că va interveni printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti (învestit cu soluţionarea căii de atac formulate împotriva încheierii prin care Tribunalul Bucureşti urma să se pronunţe asupra măsurii arestului preventiv al numitului I.

- de asemenea, inculpatul B. a fost acuzat că, în cursul lunii august 2014, a promis acordarea unui împrumut în sumă de 10.000 euro inculpatei G., în schimbul finalizării demersurilor privind intervenţia la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti pentru eliberarea din arest preventiv a fiului său, I.

c. - În cursul lunii iulie 2014, inculpatul D. a înlesnit pretinderea, de către inculpata A., a sumei de 40.000 euro de la inculpatul B. - pentru ca aceasta să intervină, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se obţine eliberarea din arest preventiv a lui I.

- de asemenea, la 18.08.2014, inculpatul C., în baza unei înţelegeri anterioare cu inculpata A., a înlesnit pretinderea, de către inculpata F., în mod indirect, a sumei de 30.000 euro de la inculpatul B., acţionând în cadrul discuţiilor purtate de inculpata G. cu inculpatul B., într-o modalitate prin care a prezentat-o pe inculpata A. ca fiind o persoană "cu relaţii în domeniul judiciar" şi care poate interveni, printr-o "persoană influentă" la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti (învestit cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva încheierii din 31.07.2014 a Tribunalului Bucureşti), în vederea soluţionării, în sensul înlocuirii măsurii arestului preventiv a inculpatului I. cu o altă măsură preventivă.

Sub aspectul situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut, în esenţă, corect faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, chiar dacă nu a efectuat o analiză temeinică a mijloacelor de probă administrate, făcând doar trimitere la unele dintre ele. Totodată, Înalta Curte are în vedere în analiza pe care o face şi mijloacele de probă administrate în apel.

Astfel, în primul rând, din actele dosarului a rezultat că I., fiul inculpatului B., a fost trimis în judecată, în calitate de inculpat, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din data de 11 martie 2014, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul de urmărire penală nr. x/2013, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de camătă şi spălare de bani, cauza respectivă fiind trimisă, pentru judecare în primă instanţă, la Tribunalul Bucureşti.

Măsura arestării preventive a fost menţinută, în primă instanţă, I. formulând mai multe cereri de înlocuire a acesteia cu măsura preventivă a controlului judiciar, cele cu relevanţă în speţă fiind soluţionate, la Tribunalul Bucureşti, în datele de 23 iunie 2014, 15 iulie 2014 şi, respectiv, 31 iulie 2014. Prima astfel de cerere a fost respinsă, iar ultimele două admise. Toate încheierile prin care au fost pronunţate aceste soluţii au fost atacate cu contestaţii de către persoana arestată preventiv şi, respectiv, Parchet, iar asupra acestora judecători ai Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au hotărât astfel:

- prin Decizia penală nr. 502/C din data de 14 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, după dezbateri desfăşurate la termenul din data de 07 iulie 2014 şi trei amânări de pronunţare, pentru datele de 10 iulie 2014, 11 iulie 2014 şi, respectiv, 14 iulie 2014, judecătorul EE. a respins contestaţia lui I. împotriva încheierii de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive;

- prin Decizia penală nr. 522/C din data de 21 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 chiar în ziua când s-au desfăşurat dezbaterile, judecătorul FF. a admis contestaţia Parchetului împotriva încheierii de înlocuire a măsurii arestării preventive;

- prin Decizia penală nr. 645/C din data de 20 august 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, după dezbateri desfăşurate la termenul din data de 08 august 2014 şi două amânări de pronunţare, pentru datele de 18 august 2014 şi, respectiv, 20 august 2014, judecătorul EE. a admis contestaţia Parchetului împotriva încheierii de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Din declaraţia dată de inculpatul B. în faza de urmărire penală a rezultat că, în luna iulie 2014, martora G. l-a căutat şi i-a transmis că "putea să-l pună liber" pe băiatul său, I., care era arestat preventiv la acel moment. Astfel, acesta s-a întâlnit cu martora G. care i-a spus că, în schimbul sumei de 30.000 euro, ea "putea să-l pună liber" pe I., dându-i de înţeles că avea "relaţii" la Curtea de Apel Bucureşti şi cerându-i ca, din suma respectivă, să-i dea 20.000 euro înainte, iar diferenţa de 10.000 euro după punerea în libertate a acestuia, ceea ce s-a şi întâmplat, inculpatul B. înmânându-i a doua zi suma de 20.000 euro. Cu toate acestea, fiul său, care în acea perioadă formulase o contestaţie ce era înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, nu a fost eliberat. Ulterior, inculpatul B. s-a întâlnit cu G., care i-a spus că suma de 30.000 euro anterior cerută, din care îi dăduse deja 20.000 euro, nu era suficientă şi că trebuia să mai dea încă 10.000 euro, rezultând astfel un total de 40.000 euro, pentru ca fiul lui să fie pus în libertate. Tot atunci G. i-a spus pentru prima dată că "persoana influentă" era o femeie pe nume "Y.", adică inculpata A., aceasta fiind cea care, potrivit spuselor sale, a mai cerut suplimentar 10.000 euro. Inculpatul B. a acceptat şi ultima solicitare a inculpatei G., înmânându-i acestei în zilele următoare, în două rânduri câte 10.000 euro.

În cursul lunii august 2014, în dosarul privindu-l pe fiul inculpatului B., aflat în contestaţie pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, pronunţarea soluţiei a fost amânată de mai multe, motiv pentru care, în cursul unor întâlniri la care a participat şi martora E., inculpatul B. i-a cerut explicaţii numitei G. şi, apreciind că a fost minţit, a cerut restituirea sumei de 40.000 euro, pe care o dăduse pentru ca, potrivit spuselor inculpatei respective, inculpata A. să obţină, printr-un "om influent", pronunţarea de către judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti a soluţiei de înlocuire a măsurii arestării preventive, pentru fiul său, I. Martora G. i-a spus că i-a dat toţi banii primiţi de la el inculpatei A., fără a-şi opri pentru ea vreo sumă.

În faţa instanţei de apel, inculpatul B. şi-a menţinut declaraţiile date anterior, arătând că nu mai are de adăugat nimic.

Martora G., cu privire la această faptă, a arătat că, la data dezbaterilor din data de 08 august 2014 (în dosarul lui I.), în întâlnirea pe care a avut-o cu inculpata A., de la restaurantul "II.", a spus că omul ei i-a transmis că va pleca în vacanţă după 10 zile, înţelegându-se că pronunţarea în cauza privindu-l pe I. a fost amânată pentru 10 zile. Ulterior, la data de 11 august 2014, aflându-se la restaurantul "BB." din cartierul Titan, inculpata A. i-a spus martorei, atunci când ea s-a arătat îngrijorată de faptul că părinţii lui I. îi vor cere explicaţii cu privire la suma de 40.000 euro, că trebuie să stea liniştită, întrucât omul ei a rezolvat treaba şi când a zis o treabă aşa rămâne, însă, la data de 08 august 2014, judecătorului EE. i-a fost teamă să îl pună în libertate pe I., întrucât, la aceeaşi dată, a fost pronunţată hotărârea în cauza SS. şi era peste tot plin de DNA.

La data de 18 august 2014, la terasa "JJ.", martora G. s-a întâlnit din nou, în prezenţa martorei M., cu inculpata A., care i-a spus că omul ei de încredere mai doreşte încă 30.000 euro în acelaşi scop, cerându-i să meargă la părinţii acestuia, pentru a le cere suma respectivă. În timpul întâlnirii, martora G. ea a fost contactată telefonic de K., care i-a comunicat că a aflat că s-a dispus din nou amânarea pronunţării în cauza fiului său. Inculpata A. a afirmat că de aceea omul ei de încredere a mai cerut 30.000 euro, însă ea i-a explicat că nu îi mai poate cerere lui B. această sumă suplimentară, deoarece înţelegerea a fost doar pentru suma de 40.000 euro, care a fost plătită deja. În acel timp, inculpata A. a primit un telefon şi a purtat o conversaţie pentru realizarea căreia s-a ridicat de la masă, astfel încât să nu poată fi auzită, iar, la revenire, i-a spus că, miercuri, 20 august 2014, I. va fi pus în libertate sigur de către judecătorul EE., care va respinge contestaţia Parchetului, dar că, pentru aceasta, omul ei a mai cerut 30.000 euro. Totodată, inculpata A. a vorbit despre o persoană de sex feminin, zisă "KK.", spunând că lucrează cu aceasta de foarte mult timp şi este foarte corectă, în sensul că rezolvă când spune ceva.

Martora G. a precizat ulterior că inculpata A. a menţionat pentru prima data numele numitei F., zisă "KK.", despre care a afirmat că, în trecut, a rezolvat cu ea mai multe dosare aflate pe rolul instanţelor. În cursul acestor discuţii, martora i-a spus inculpatei A. că nu îndrăzneşte să îi mai ceară inculpatului B. încă 30.000 euro, întrucât, cu certitudine, acesta nu o să îi dea şi că nici aceasta nu mai dorea să facă acest lucru. Cu toate acestea, i-a adus la cunoştinţă inculpatului B. faptul că inculpata A. a mai cerut în plus suma de 30.000 euro pentru eliberarea fiului său, moment în care inculpatul, înainte de pronunţare în cauza fiului său, i-a cerut să îi fie restituită suma de 40.000 euro, întrucât nu mai avea încredere în obţinerea rezultatului promis.

Martora M. a confirmat susţinerile martorei G., declarând (în faţa organelor de urmărire penală) că la data de 18 august 2014, cu ocazia unei întâlniri care a avut loc la terasa "JJ.", la care a asistat şi ea, inculpata A. i-a solicitat numitei G. să meargă la părinţii lui I. şi să le ceară acestora încă 30.000 euro, pentru ca, prin omul ei de încredere, să finalizeze demersurile de eliberare din arest preventiv a acestuia. Cu acea ocazie, numita G. i-a spus lui A. că nu mai putea să le ceară părinţilor lui I. suma de 30.000 euro, pe lângă cea de 40.000 euro.

În faţa instanţei de apel, martora M. a relatat:

"Eu i-am prezentat-o numitei G. pe inculpata A. ca fiind o persoană pe care eu am apărat-o într-un dosar, însă nu am menţionat nimic în legătură cu "posibilităţile" acesteia de a rezolva anumite probleme judiciare. Ulterior, la una dintre întâlnirile pe care le-am avut cu cele două, inculpata A. a transmis că are mai mulţi clienţi pe care poate să îi ajute şi să obţină soluţii favorabile în respectivele dosare. Eu ştiu că numita G. a avut ideea de a contacta familia CC. pentru a facilita scoaterea din arest preventiv a fiului acestora (...) Numita G. mi-a solicitat să mă prezint la termen în faţa curţii de apel şi să-1 asist pe I., că nu e bine să fie asistat de apărător din oficiu, spunându-mi că trebuie să-mi fac treaba ca avocat pe măsurile preventive. Aceasta mi-a plătit 100 euro pentru a îl asista pe I.. Cred că am încheiat contract de asistenţă şi cu familia CC."

În legătură cu activitatea infracţională a inculpatei A. pe relaţia cu numita F., referitor la cauza CC., instanţa de apel are în vedere în primul rând declaraţiile numitei F., date în calitatea de inculpată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, şi convorbirile telefonice purtate de aceasta cu inculpata A. De asemenea, sunt reţinute şi declaraţiile martorei G., aşa cum au fost redate mai sus.

Astfel, numita F. (fostă inculpată în aceeaşi cauză), a relatat foarte detaliat modalitatea în care s-a desfăşurat activitate legată de "cauza CC.", când a încercat să încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei (cerere ce a fost respinsă). Ulterior, în faţa primei instanţe, numita F. a solicitat aplicarea dispoziţiilor privind procedura recunoaşterii învinuirii, în declaraţia sa reluând pe scurt ceea ce a declarat în faza de urmărire penală. Aşadar, aceasta a recunoscut că în cursul lunii august 2014, a pretins, prin intermediul inculpatei A., care a acţionat în raport cu numita G., ca persoană de legătură cu inculpatul B., de la cel din urmă, suma de 30.000 euro, promiţând că, în schimbul acelei sume, va interveni pe lângă judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti, învestit cu judecarea contestaţiei împotriva încheierii din data de 31 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, în sensul pronunţării unei soluţii care să determine înlocuirea măsurii arestării preventive a numitului I. cu altă măsură preventivă mai puţin severă.

Declaraţiile menţionate se coroborează şi cu comunicările telefonice (convorbiri şi mesaje text) purtate între inculpata A. şi numita F. în perioada de referinţă, cele mai relevante fiind cele din 17 august 2014 (din preziua primei amânări a pronunţării în cauza privindu-l pe numitul I.), 18 august 2014 şi 20 august 2014.

Privitor la contribuţiile inculpaţilor C. şi D. la săvârşirea faptei, relevante sunt declaraţiile martorei G.. Astfel, în faza de urmărire penală aceasta a arătat că, la data de 07 august 2014, în preziua termenului când, la Curtea de Apel Bucureşti, a fost stabilit termen pentru judecarea contestaţiei Parchetului, inculpata A. i-a spus că judecătorul cauzei va fi o femeie şi i-a dat asigurări că totul va fi bine, spunându-i că "odorul va veni acasă", întrucât omul ei a rezolvat problema punerii în libertate a lui I.. la data de 08 august 2014, după terminarea şedinţei de judecată, s-a deplasat la restaurantul "II." din apropierea Curţii de Apel Bucureşti, unde, pe lângă martora M., a venit, însoţită de C., inculpata A., aceasta dând asigurări că numitul I. va fi pus liber. În timpul acelei întâlniri, inculpata A. a primit un telefon, transmiţând interlocutorului că omul ei i-a spus că "va pleca în vacanţă după 10 zile", ceea ce însemna că pronunţarea asupra contestaţiei Parchetului a fost amânată pentru 10 zile. Totodată, inculpata A. i-a spus să le transmită părinţilor lui I. să stea liniştiţi, întrucât, la data de 18 august 2014, fiul lor va fi liber, astfel cum i-a spus omul ei.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D., este de asemenea relevantă declaraţia martorei G. dată în faţa primei instanţe. Aceasta arată:

"În concret, A. mi-a spus că, înainte de a discuta cu mine despre cei 40.000 euro, astfel cum am relatat, ea a încercat să obţină aceeaşi sumă de 40.000 euro de la inculpatul B., în scopul eliberării fiului său, prin intervenţii la judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, prin intermediul inculpatului D.. Astfel, inculpata A. mi-a spus că la cererea sa, inculpatul D. s-a dus la inculpatul B. şi i-a cerut în scopul menţionat suma de 40.000 euro, însă inculpatul B. nu a vrut să îi dea aceşti bani, întrucât nu avea încredere în inculpatul D."

Mai departe, martora G. arată şi că inculpatul B. i-a spus că inculpatul D. i-a cerut suma de 40.000 euro însă nu i-a dat pentru că nu avea încredere în el.

De asemenea, relevantă este şi declaraţia martorei M. din faţa instanţei de fond, în care arată că, privitor la C., a existat un personaj pe nume C. şi care a venit la câteva întâlniri cu inculpata A.

În faţa instanţei supreme, această martoră a declarat că, revăzându-l cu ocazia audierii pe inculpatul C., acesta este persoana pe nume "C." despre care a vorbit, însă în faţa Curţii de Apel Bucureşti nu a putut confirma acest lucru întrucât nu l-a recunoscut pe acesta. Cu această ocazie, martora a menţionat că C. era într-o relaţie apropiată cu inculpata A. şi executa anumite sarcini trasate de aceasta din urmă, sarcini ce erau legate de anumite sume de bani.

Martora L., a declarat în faţa primei instanţe, "Revenind la situaţia lui CC., arăt că din discuţiile purtate între A. şi D. a reieşit că se urmărea schimbarea măsurii procesuale vizându-l pe I. Am înţeles că D. nu era o persoană credibilă pentru fam. CC., motiv pentru care se discuta despre găsirea unui alt intermediar în relaţia cu familia, scopul fiind obţinerea sumei de 50 mii euro, în schimbul promisiunii privind obţinerea punerii în libertate a lui I.

Inculpaţii A. şi D. discutau despre stabilirea avocatelor care ar urma să intre cauza respectivă."

Aceeaşi martoră, relatează despre un alt moment în care cei doi inculpaţi au avut o întâlnire cu inculpata A., la terasa "JJ.", la care şi aceasta a asistat întâmplător. Martora arată: "În cadrul acestei întâlniri nu am discutat aspecte legate de situaţia lui CC. Am aflat ulterior, din discuţii purtate cu o persoană din anturajul acestora, faptul că cei 3 se aflau acolo aşteptând soluţia Curţii într-un dosar vizând măsura preventivă a lui I.. Aceste informaţii le-am aflat de la J. Tot el mi-a spus că unul dintre cei doi băieţi, nu pot preciza care, avea în torpedoul maşinii suma de 20 mii euro, reprezentând o tranşă din suma totală solicitată de A., sumă care ar fi urmat să o predea în situaţia punerii în libertate a lui I."

Totodată, martora a arătat, urmare a întrebării adresate de către apărătorul inculpatului B., că are cunoştinţă, din discuţii, de faptul că D. ar fi solicitat lui B. suma de 30 mii euro, cu titlul de onorariu, pentru avocata GG., apărător ales al lui B. în acea perioadă.

Martorul J., referitor la "cazul CC.", a făcut unele declaraţii contradictorii în faţa primei instanţe, afirmând pe de o parte că inculpata A. i-a cerut de câteva ori să meargă la Curtea de Apel pentru a afla soluţia în ceea ce îl priveşte pe I., fiind foarte tensionată în aşteptarea acestor soluţii. Acesta arată şi că inculpata A. dorea să afle soluţiile înainte de a se duce la întâlniri cu "grupul de relaţionare", în care se aflau şi inculpaţii D. şi C. În aceeaşi declaraţie, martorul J., menţionează însă că nu ştie ca vreunul dintre cei doi (C. şi D.) să fi avut vreo legătură cu familia CC. sau să fi avut vreun interes în legătură cu punerea în libertate a lui I., pentru ca ulterior (după citirea unor părţi ale propriilor declaraţii) să confirme că cele relatate de el în legătură cu discuţiile avute martora L. corespund adevărului.

În final, Înalta Curte reţine şi cele declarate de către inculpatul B. în faţa primei instanţe, aspecte ce se coroborează cu cele relatate de către martori şi expuse mai sus. Astfel, acesta a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul D. în timp ce se întorcea de la secţia x Poliţie, unde se afla arestat fiul său, I., ocazie cu care inculpatul D. i-a spus că poate să vorbească pentru a fi pus în libertate, întrucât cunoaşte un om influent, dar trebuie să dea 40.000 euro. Inculpatul B. a refuzat cererea inculpatul D., iar la insistenţele acestuia din urmă, inculpatul B. s-a întâlnit din nou cu acesta, în acelaşi scop, refuzându-l încă o dată. De altfel, inculpatul B. a recunoscut fapta ce constituie prima acuzaţie ce i-a fost adusă prin actul de sesizare, arătând detaliat cum s-au desfăşurat evenimentele şi implicarea fiecăruia dintre inculpaţi.

Inculpatul B. nu a recunoscut însă cea de-a doua acuzaţie, respectiv că, în cursul lunii august 2014, a promis acordarea unui împrumut în sumă de 10.000 euro inculpatei G., în schimbul finalizării demersurilor privind intervenţia la judecătorul competent de la Curtea de Apel Bucureşti pentru eliberarea din arest preventiv a fiului său, I.. Sub acest aspect, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că din probele administrate în cursul judecăţii în fond şi apel, nu a rezultat că împrumutul de 10.000 euro promis de către inculpatul B. martorei G. avea legătură cu punerea în libertatea fiului său, I. În acest sens, Înalta Curte, în soluţionarea apelurilor declarate, a procedat la reaudierea martorei G. (inculpatul B. menţinându-şi poziţia de la instanţa de fond), declaraţiile acesteia neconfirmând acuzaţia.

Aşadar, sub acest aspect Înalta Curtea constată că apelul declarat de Parchet este nefondat. Totodată, constată că apelul este nefondat şi cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. din două infracţiuni de cumpărare de influenţă săvârşite în concurs real într-o infracţiune de cumpărare de influenţă săvârşită în formă continuată, pentru acelaşi motive.

Faţă de toate acestea, Înalta Curte constată că faptele, astfel cum au fost reţinute de către prima instanţă, sunt dovedite şi, în consecinţă, în mod corect a pronunţat soluţia de condamnare pentru inculpaţii A., B., D. şi C., apelurile inculpaţilor fiind nefondate sub acest aspect.

Totodată, Înalta Curte constată că este nefondat apelul inculpatului D. şi sub aspectul cuantumului sumei la care a fost obligat în primă instanţă cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Înalta Curte reţine că inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în raport de actele judiciare realizate în legătura cu aceştia, ţinând seama şi de cele stabilite prin rechizitoriu. Astfel, prin rechizitoriu s-au stabilit cheltuieli judiciare ce urmează a fi suportate de inculpata A. (60.000 RON), inculpatul B. (30.000 RON), ..., inculpatul D. (35.000 RON), inculpatul C. (15.000 RON).

3. În ceea ce priveşte ultima acuzaţie adusă în această cauză inculpatei A. ("cauza J."), Înalta Curte reţine că aceasta a constat în faptul că, în intervalul martie - august 2013, inculpata a pretins suma de 50.000 euro de la martorul J. (persoană ce a fost cercetată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală într-un dosar penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în baza încheieri Tribunalului Bucureşti din data de 13.03.2013, prelungită succesiv până în data de 29.08.2013) promiţând în schimb că va interveni printr-o altă persoană, la judecătorii competenţi de la Tribunalul, respectiv Curtea de Apel Bucureşti ce urmau să se pronunţe asupra măsurii arestului preventiv al martorului J., în vederea punerii în libertate a acestuia.

Vinovăţia inculpatei rezultă, astfel cum a reţinut corect şi Curtea de Apel Bucureşti, din coroborarea declaraţiilor martorilor L., J., M., discuţiile în mediu ambiental înregistrate audio-video şi redate corespunzător în dosar, purtate de inculpata A. cu G., în prezenţa martorei M. din datele de 07.08.2014 şi 13.08.2014, proces-verbal prin care martorul J. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală conţinutul mai multor mesaje expediate de inculpata A. în cursul anilor 2013 - 2014, încheierea Tribunalului Bucureşti din care rezultă motivele punerii în liberate a martorului J. şi componenţa completului de judecată.

Înalta Curte reţine astfel ca relevante, declaraţia martorului J., dată în prima instanţă, în care arată că în perioada în care a fost arestata (în cursul anului 2013) a fost vizitat de mai multe ori de către inculpata A., care i-a spus că îl va ajuta să fie liberat. Astfel, aceasta i-a angajat un apărător şi a plătit o parte din onorariu (2.000 euro), spunându-i că diferenţa până la 3.000 euro trebuia să plătească martorul. După ce a fost liberat, inculpata A. i-a spus că punerea sa în libertate se datorează acesteia "obţinând eliberarea sa şi a celorlalţi inculpaţi, prin intervenţii pentru care îi datorează 50 mii euro." Martorul mai menţionează în continuare:

"..., arăt că despre faptul că inculpata ar fi dat suma de 50 mii euro pentru obţinerea punerii mele în libertate au aflat şi alte persoane. Cunosc acest lucru deoarece eram abordat de diverse persoane, care mă întrebau despre acest lucru.

Suma de bani mi-a fost solicitată în mod repetat de către inculpata A. care a recurs şi la ameninţări în acest scop, viaţa mea fiind practic un calvar. Nu am achitat niciodată această sumă de bani."

În faţa instanţei de apel, martorul J. a reiterat, elementele de fapt, precizând:

"Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. O cunosc pe inc. A. dar nu pot să spun că sunt în relaţii de duşmănie cu aceasta. Am mai fost într-un dosar împreună cu aceasta, având calitatea de coinculpaţi. (...) nu este adevărat ca aş fi avut de restituit o sumă de bani inculpatei A. Este adevărat că i-am dat sume de bani, însă nu în contul vreunei datorii pe care aş fi avut-o faţă de aceasta.

Este adevărat cu eu am fost arestat într-o altă cauză împreună cu alţi trei inculpaţi şi am fost puşi în libertate, iar eu le-am transmis şi celorlalţi trei solicitarea inculpatei A. de a plăti diverse sume de bani. Era vorba despre o sumă de 50.000 euro pe care urma să o plătim toţi cei 4 coinculpaţi. S-a achitat suma de 20.000 euro de către ruda unuia dintre inculpaţi, respectiv a inculpatului MM., noi fiind în arest la acea dată.

Eu am fost de acord la acel moment să plătesc o sumă de bani, dar nu aveam de unde. Întrucât am văzut că nu s-a întâmplat nimic în toată perioada de arest preventiv, fiind puşi în libertate ca urmare a expirării celor 6 luni de arest, ne-am dat seama că inc. A. nu putea să rezolve problema noastră. Precizez că la aproximativ o lună de la arestarea mea am fost vizitat la locul de detenţie de către inculpata A., moment în care mi-a solicitat suma de 50.000 euro."

Martora L., a relatat în declaraţia dată în faţa primei instanţe:

"Inculpata A. a făcut referire la numitul J. ..., spunând că este persoana din cauza căreia se află în impas financiar. Inculpata mi-a spus că J. a fost arestat în anul 2013, iar ea ar fi plătit suma de 50 mii euro pentru a obţine o altă măsură preventivă decât cea a arestului.

În toată această perioadă, inculpata a făcut referire la un domn DD., persoană care ar fi făcut parte dintr-un serviciu secret şi care avea influenţă asupra ofiţerilor din diferite instituţii. De asemenea, inculpata sugera că aceasta are la dispoziţie doi ofiţeri, respectiv numiţii NN. de la IGPR, OO. - Serviciul Investigaţii Fraude - Poliţia Capitalei. Inculpata a făcut referire la aceştia ca fiind persoane prin intermediul cărora a putut obţine punerea în libertatea a lui J.

Astfel de susţineri ale inculpatei le-am perceput în mod direct şi în perioada următoare. Am constatat că inculpata A. i-a solicitat în mod repetat martorului J. restituirea sumei de 50 mii euro .

De asemenea, am constatat personal că inculpata A. îl apela telefonic pe J. în mod repetat, existau multe situaţii în care acesta nu răspundea, iar ulterior, când reuşea să vorbească cu el, îl ameninţa că dacă nu plăteşte suma menţionată se va întoarce în puşcărie, întrucât punerea în libertate i se datorează ei."

Totodată, în faţa instanţei de apel, martora L. a reiterat elementele de fapt, precizând că:

"ştiu că numitul J. avea o datorie de 50.000 euro către inculpata A. ce nu deriva din activităţi comerciale, ci dintr-un ajutor dat atunci când J. a fost arestat în anul 2012, ajutor constând în traficul influenţa, astfel cum a susţinut A., pe care l-a exercitat asupra unui ofiţer de la Serviciul investigaţii fraude de la Poliţia Capitalei.

Ştiu aceste lucruri de la A., de la J. şi am participat la una dintre întâlnirile pe care A. le-a avut cu ofiţerul de investigaţii fraude. Cunosc faptul că în contul acestei sume de 50.000 euro s-a plătit suma de 10.000 euro de către J., prin intermediul mamei sale. Cunosc acest atât de la A., cât şi de la J.. (...) menţin ceea ce am declarat la 9.09.2014 la DNA referitor la faptul că pe 20.06.2014 am participat la o întâlnire la PP. la care au mai fost inc. C., A., D. şi J.. La această întâlnire, în afară de afirmaţia făcuta de inculpatul D. în legătură cu dl. CC., care se afla în stare de arest şi că ar avea nevoie de o soluţie, nu a mai fost o altă discuţie.

Este adevărat că pe 21.07.2014 a avut loc o altă întâlnire la terasa JJ. la care au participat inc. A., D. şi C.. În această întâlnire, atât timp cât am participat eu nu s-a discutat despre cazul CC.

(...) menţin în totalitate declaraţiile date la DNA, însă de atunci a trecut mult timp şi nu îmi mai aduc aminte toate elementele.

Eu nu am spus despre suma de 10.000 euro remişi de către J. la organele de urmărire penală cu ocazia audierii, întrucât nu am fost întrebată despre acest lucru."

Totodată, martora M. a declarat în faţa instanţei de fond:

"Cu privire la numitul J., arăt că în 2014 acesta făcea parte din anturajul inculpatei A. şi chiar a participat la anumite întâlniri când am participat şi eu. Am remarcat că inculpata A. era nemulţumită de acesta şi îi adresa injurii, spunând că J. trebuie să-i dea suma de 50 mii euro ... De asemenea, tot inculpata A. afirma că a dat suma de bani respectivă pentru a-l scoate dintr-o încurcătură, dar la fel, nu cunosc detalii despre acest aspect."

Faţă de toate acestea, Înalta Curte constată că şi această faptă este dovedită şi constituie infracţiunea prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., pronunţarea unei soluţii de condamnare de către prima instanţă fiind corectă, apelul inculpatei A. fiind nefondat şi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte constată următoarele:

- Inculpatei A. i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 C. pen. În primul rând se constată că prima instanţă nu a menţionat care dintre circumstanţele agravante prev. în art. 77 C. pen. sunt incidente în cauză. Aşa cum s-a arătat în expunerea hotărârii, sunt incidente dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., şi acestea vor fi reţinute, faptele fiind săvârşite de către inculpată împreună cu alte persoane, aşa cum s-a reţinut în fiecare caz în parte, faţă de unele dintre acestea cauza fiind disjunsă şi judecate separat.

Privitor la cuantumul pedepselor aplicate acestei inculpate pentru cele trei infracţiuni de trafic de influenţă reţinute în sarcina sa, se constată că acestea au fost corect individualizate, pentru infracţiunile de la pct. 2 ("cauza CC.") şi 3 ("cauza J.") din dispozitiv, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale incidente, corect evaluate de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte însă infracţiunea de la punctul 1 ("cauza H."), se constată că pedeapsa aplicată a fost de 5 ani închisoare, o pedeapsa către maximul prevăzut de lege. Este adevărat că infracţiunea s-a săvârşit în formă continuată, iar suma cerută de acesta a fost relativ mare (200.000 euro), însă modalitatea concretă de comitere nu relevă un pericol deosebit care să justifice aplicarea unei pedepse în acest cuantum.

De asemenea, fapta a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 294/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1923/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, însă această formă a pluralităţii de infracţiuni are prevăzut în lege un mecanism propriu de sancţionare, prin agravarea pedepsei ce urmează a se aplica. Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va reduce pedeapsa pentru această infracţiune la 3 ani închisoare, menţinând pedepsele aplicate pentru celelalte două infracţiuni (de la pct. 2 şi 3), aşa cum s-a arătat mai sus.

Referitor la mecanismul de sancţionare a pluralităţii de infracţiune reţinute în sarcina inculpatei A., se constată că aceasta a săvârşit trei infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen., dintre care două în formă continuată, toate fiind săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 294/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1923/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 5 ani conform disp. art. 81 - 82 din C. pen. de la 1969.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

Aşadar în mod corect a procedat prima instanţă la revocarea suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare, fiind întrunite condiţiile prev. de art. 83 din C. pen. din 1969. Prima instanţă însă a adăugat această pedeapsă de 3 ani închisoare după condamnare inculpatei A. pentru infracţiunile de trafic de influenţă de la pct. 1 ("cauza H.") şi 3 ("cauza J."), omiţând să procedeze la fel şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă de la punctul 2 ("cauza CC.").

Pe de altă parte, Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia primei instanţe privitoare la mecanismul de aplicare a pedepsei în această situaţie, având în vedere că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen. Potrivit acestora, când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Or, în speţă acestea sunt dispoziţiile aplicabile, faţă de art. 10 din Legea nr. 187/2012 care prevăd că tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte urmează să modifice hotărârea instanţei în sensul celor arătate.

- Privitor la inculpatul B., Înalta Curte constată că prima instanţă a procedat în mod temeinic şi legal la individualizarea pedepsei fiind evaluate toate circumstanţele reale şi persoane incidente privitoare la acest inculpat. Trebuie reţinut că nu acesta a avut iniţiativa comiterii faptei, împrejurarea că era vorba de fiul său cel pe care a intenţionat să îl ajute şi atitudinea procesuală avută de inculpat.

În faza de judecată a apelului, la solicitarea inculpatului B. s-a solicitat DNA comunicarea relaţiilor privind stadiul cercetărilor în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 al acestei structurii de parchet, iar urmare a acestui demers, s-a comunicat copie rechizitoriului emis în respectiva cauză.

Din conţinutul acestuia, a rezultat că la debutul cercetărilor au stat denunţurile formulate de I. în lunile august şi decembrie 2015. Totodată a reieşit că şi inculpatul B. a formulat denunţ în acea cauză în cursul luni decembrie.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Aşadar, în cauză urmează a fi reţinute aceste dispoziţii în favoarea inculpatului B. şi să reducă pedeapsa aplicată acestuia la 1 an şi 6 luni închisoare, după care să procedeze la aplicarea tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni prin raportare la pedeapsa de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 438/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 2737 din 01.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Totodată, în legătură cu inculpatul B., constată că în mod eronat prima instanţă a dedus din pedeapsa aplicată acestuia şi ziua de 12.06.2015, faţă de împrejurarea că reţinerea a fost luată pe data de 11.06.2015, iar arestarea preventivă a acestuia a avut loc începând cu data de 13.06.2015.

- Privitor la inculpatul D., Înalta Curte constată că prima instanţă i-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., reţinând în sarcina sa atitudinea de necooperarea cu organele judiciare şi faptul că a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă.

Înalta Curte consideră că nu poate fi sancţionat inculpatul pentru modul în care acesta a înţeles să-şi facă apărările. Pe de altă parte, este real că inculpatul D. a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, dar această formă a pluralităţii de infracţiuni are prevăzut un mecanism propriu de sancţionare, neputându-se da eficienţă, în sensul agravării răspunderii inculpatului, de două ori pentru aceeaşi împrejurare. Aşadar, Înalta Curtea urmează să reducă pedeapsa aplicată la 2 ani şi 6 luni închisoare, reţinând şi contribuţia concretă la săvârşirea infracţiuni, acesta având calitatea de complice la trafic de influenţă.

- Referitor la inculpatul C., sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că acestuia i s-a aplicat în primă instanţă pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Astfel, instanţa de fond a evaluat corect toate circumstanţele atât cele reale, cât şi cele personale, neexistând un temei al reduceri pedepsei sub minimul prevăzut de lege. În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului inculpatului formulată oral (în subsidiar) de a se reaprecia asupra modalităţii de executare a pedepsei aplicate acestuia, Înalta Curte constată că nu există temeiuri pentru a se proceda la o astfel de reindividualizare, faţă de modalitatea concretă de săvârşire, valorile sociale lezate, singura modalitate în care scopul pedepsei poate fi atins, în toate componentele sale, este executarea în regim de detenţie.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A., B. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 75/F din 20.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând a desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

I.1. În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

4. În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 C. pen. va contopi pedepsele stabilite mai sus de 3 ani, 2 ani şi 3 ani închisoare, urmând a aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu o treime din 5 ani (1 an şi 8 luni), rezultând în final o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

5. În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 vechiul C. pen. va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 294/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1923/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi va dispune executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare pe care o va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta (4 ani şi 8 luni închisoare), urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

II.1. În baza art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi ar. 19 din Legea nr. 682/2002 va condamna pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) vechiul C. pen. va anula suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 438/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 2737 din 01.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen. va contopi pedepsele şi va aplica inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu o treime din 1 an şi 6 luni (6 luni), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 72 va deduce din pedeapsa de 4 ani închisoare durata totală a reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 22.09.2006 la 11.10.2006 şi reţinerea din data 11.06.2015, respectiv arestarea preventivă şi arestul la domiciliu din 13.06.2015 la 24.10.2016.

III. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. va condamna pe inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 96 C. pen. va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 651/2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2291/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe care o va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul D. urmând să execute în final pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

IV. Urmează să menţină celelalte dispoziţii ale hotărâri apelate.

V. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe inculpatul C. la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de câte 300 RON pentru fiecare inculpat se vor plătesc din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 272 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A., B. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 75/F din 20.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

I.1. În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

4. În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite mai sus de 3 ani, 2 ani şi 3 ani închisoare, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu o treime din 5 ani (1 an şi 8 luni), rezultând în final o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

5. În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 vechiul C. pen. revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 294/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1923/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi dispune executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare pe care o adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta (4 ani şi 8 luni închisoare), urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

II.1. În baza art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi ar. 19 din Legea nr. 682/2002 condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) vechiul C. pen. anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 438/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 2737 din 01.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen. contopeşte pedepsele şi aplică inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu o treime din 1 an şi 6 luni (6 luni), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa de 4 ani închisoare durata totală a reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 22.09.2006 la 11.10.2006 şi reţinerea din data 11.06.2015, respectiv arestarea preventivă şi arestul la domiciliu din 13.06.2015 la 24.10.2016.

III. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 96 C. pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 651/2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2291/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul D. urmând să execute în final pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

IV. Menţine celelalte dispoziţii ale hotărâri apelate.

V. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.

Obligă inculpatul C. la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de câte 300 RON pentru fiecare inculpat se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2018.

GGC - ED