Surrender for migrant trafficking upheld; appeal against final post-consent surrender order inadmissible.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 16 din data de 25 februarie 2021, Curtea de Apel Suceava a admis cererea de executare a mandatului de arestare emis la data de 04.12.2020 de Woolwich Crown Court- Judecător al Curţii Coroanei împotriva persoanei solicitate A..

A dispus predarea persoanei solicitate A. autorităţii judiciare emitente a mandatului de arestare.

A dispus arestarea persoanei solicitate A., împotriva căreia s-a emis mandatul de arestare 09 din data de 25.02.2021 în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 25.02.2021 şi până la data de 26.03.2021.

A dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul art. 84 lit. b) din TCA, a dispus ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată A. va fi transferată în România, pentru executarea sancţiunii.

A luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la dreptul de a i se aplica regula specialităţii.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută prin Ordonanţa nr. x/II/5/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 25.02.2021 începând cu ora 09:40.

A constatat încetate efectele ordonanţei de reţinere nr. x/II/5/2021 din data de 25.02.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2021

A respins cererea de suspendare temporară a predării, formulată de persoana solicitată A., ca nefondată.

În temeiul art. 108 din TCA, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 04.12.2020 mandatul european de arestare, de Woolwich Crown Court - Judecător al Curţii Coroanei. Din cuprinsul mandatului european de arestare a rezultat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de "Conspiraţie pentru a ajuta la imigraţia ilegală în Regatul Unit", contrar art. 1(1) din Legea penală din 1977, pentru care se aplică o pedeapsă maximă de 14 ani închisoare, hotărâre executorie N/A.

S-a reţinut că faptele constau în aceea că "A. se presupune că ar fi avut legături cu un grup infracţional organizat din Marea Britanie care a fost implicat în facilitarea introducerii mai multor imigranţi ilegali în Regatul Unit în cursul anului 2017. A. este cetăţean român, care lucra ca şofer de vehicule grele în anul 2017. Se presupune că, la data de 19 octombrie 2017, el şi soţia la B. au călătorit împreună din Calais, Franţa, către Dover, Anglia, într-un vehicul greu cu numărul de înmatriculare x, timp în care ascundeau sub vehicul o femeie imigrantă clandestină pe nume C.. Vehiculul a fost oprit şi percheziţionat de Ofiţerii Forţelor de frontieră britanice la Dober la acea dată şi femeia a fost localizată. A. şi soţia sa au fost arestaţi şi audiaţi. Amândoi au negat că ar avea cunoştinţă despre faptul că femeia a călătorit sub vehiculul lor şi au fost eliberaţi de autorităţi la acel moment. Cu toate acestea dovezile obţinute ulterior în cadrul anchetei mai ample asupra grupului infracţional organizat, inclusiv probele obţinute de la mai multe dispozitive telefonice confiscate, oferă dovezi care îi leagă atât A., cât şi pe soţia lui, de grupul infracţional organizat şi indică faptul că aceştia au făcut parte din această conspiraţie."

Audiată în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată A. a declarat că îşi dă consimţământul la predare, sens în care s-a întocmit un proces-verbal, în conţinutul căruia s-a precizat că aceasta nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Totodată, persoana solicitată A. a solicitat amânarea predării pe o perioadă de 30 zile, timp în care persoana solicitată să aibă posibilitatea să îşi rezolve problemele ivite cu privire la situaţia locativă, acest lucru fiind în interesul superior al celor trei copii minori ai săi.

Curtea a constatat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de "Conspiraţie pentru a ajuta la imigraţia ilegală în Regatul Unit", contrar articolului 1(1) din Legea penală din 1977, pentru care se aplică o pedeapsă maximă de 14 ani închisoare, hotărâre executorie N/A, în legislaţia română fapta fiind incriminată, potrivit situaţiei de fapt pe scurt descrise, ca infracţiunea de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (1) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În speţă, mandatul de arestare a fost emis la data de 04.12.2020 de Woolwich Crown Court- Judecător al Curţii Coroanei, în baza mandatului de arestare în primă instanţă din 27.11.2020, emis de Curtea Magistraturii din Sussex, Divizia de Nord.

Constatând că sunt îndeplinite dispoziţiile prevăzute de din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (TCA), nefiind dat niciunul din cazurile reglementate de lege pentru a se putea refuza predarea, Curtea, în temeiul art. 93 din TCA, cu trimitere la art. 112 din TCA, a admis cererea de executare a mandatului de arestare emis la data de 04.12.2020 de Woolwich Crown Court - Judecător al Curţii Coroanei împotriva persoanei solicitate A..

Cu privire la cererea de suspendare temporară a predării, formulată de persoana solicitată A., s-a reţinut că acesta are în întreţinere 3 copii minori: D., E. şi F., şi că prin Sentinţa penală nr. 17 din data de 25.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost modificată prin încheierea de înlăturare a omisiunii vădite din data de 26.02.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus predarea persoanei solicitate B., soţia numitului A., autorităţilor judiciare engleze. Faţă de aceasta, în temeiul art. 101 alin. (4) din TCA, prin sentinţa penală sus menţionată s-a suspendat temporar predarea sa din motive umanitare pe o perioadă de 3 luni. În acest context, Curtea a apreciat că este suficient ca măsura suspendării predării către autorităţile judiciare emitente să fie dispusă doar faţă de unul dintre cei doi soţi, care ar putea rezolva probleme familiale ce reclamă urgenţă, nefiind imperios necesară suspendarea predării şi a numitului A..

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie persoana solicitată A., prin care a arătat că este de acord cu predarea sa însă a formulat contestaţie întrucât la acest moment se află într-o situaţie delicată, fiind evacuat din casă deoarece nu a mai putut plăti ratele la bancă, este singurul întreţinător al familiei şi are 3 copii minori.

Examinând calea de atac, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea ei, Înalta Curte urmează a o respinge, constatând că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare, emis de autorităţile judiciare engleze pe numele persoanei solicitate A. la data de 4 decembrie 2020, este anterior încheierii perioadei de tranziţie, astfel că aplicabile în cauză rămân dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum prevăd art. 112 din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (TCA).

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând consideraţiile teoretice anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, care nu este prevăzută de lege.

Astfel, potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 110 alin. (2) din aceeaşi lege, instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112, iar hotărârea poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia situaţiei în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea fiind definitive în acest ultim caz.

Prin Sentinţa penală nr. 16 din data de 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a fost admisă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare engleze şi s-a dispus predarea persoanei solicitate A.. Prin aceeaşi hotărâre, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare engleze.

Întrucât persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în sensul că sentinţa prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă şi nu poate fi atacată cu contestaţie.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac inadmisibilă, întrucât nu este prevăzută de lege.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. şi va oblige contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 16 din data de 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 martie 2021.

GGC - GV