Romanian national's execution challenge rejected as foreign aggregation sentence stands with partial recognition final.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 10 din data de 19 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată, contestaţia la executare privind pe persoana condamnată A. deţinut în Penitenciarul Târgu Jiu. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că autorităţile judiciare italiene, au solicitat recunoaşterea sentinţelor penale cuprinse în Ordonanţa nr. SIEP x emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza la data de 7.07.2020 pentru executarea unei pedepse rezultante de 5 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare.

Din documentele anexate cererii a rezultat că prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. SIEP x emisă la 07.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza a fost stabilită faţă de A. o pedeapsă rezultantă de 5 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare, pe baza următoarelor sentinţe:

- 1. Sentinţa nr. 681/08 pronunţată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare şi 200 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 şi 5 şi art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian. Fapta constă în aceea că, la 06.12.2008, împreună cu alte persoane, a intrat în barul "B. " din localitatea C. şi. cu scopul de a obţine profit, după ce au distras atenţia angajaţilor, au sustras 398 bilete "loz" în valoare totală de 650 euro. Pedeapsa aplicată prin această sentinţă a fost executată în perioada 06.12.2008-05.04.2009;

- 2. Sentinţa nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare şi 180 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 şi 5 şi art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian. Fapta constă în aceea că, la 27.11.2008, împreună cu alte persoane, a sustras de la numitul D., proprietarul localului bar-tutungerie, 90 de bilete "loz" serie "stella stellina" în valoare de 3 euro fiecare.

- 3. Sentinţa nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secţia a IV-a penală, confirmată prin sentinţa din 28.12.2009 a Curţii de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni şi 10 zile închisoare şi 300 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian. Fapta constă în aceea că, la 28.09.2007, la Milano, împreună cu o altă persoană şi în scopul de a obţine profit, cunoscând provenienţa ilicită, a cumpărat de la o persoană rămasă necunoscută 105 CD-uri marca x, sigilate şi în propriile ambalaje care conţineau în acelaşi timp etichete antifurt;

- 4. Sentinţa nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat sau sub ameninţare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian. Faptele constau în aceea că, împreună cu alte persoane, în ziua de 09.02.2010, în localităţile Meldola şi Santa Sofia, au pătruns în 3 magazine de tip tutungerie şi, după ce au distras atenţia persoanelor vătămate, au sustras mai multe bilete "loz" (40 bilete numite "E." emise de societatea "F." cu o valoare totală de 400 euro de la "G."-persoană vătămată H., 70 bilete numite "E."-"I."-"J." emise de societatea "F." în valoare totală de 700 euro de la "K." - persoană vătămată L. şi mai multe bilete în valoare totală de 3600 euro de la M. - persoane vătămate N. şi O.), în sarcina sa fiind reţinută recidiva prev. de art. 99 alin. (4) C. pen. italian şi circumstanţa agravantă a săvârşirii faptelor prin folosirea dexterităţii, constând în lipsa supravegherii de către părţile vătămate şi asupra unor bunuri care din obişnuinţă erau expuse încrederii cetăţeneşti.

- 5. Sentinţa nr. 1019/2011 a Tribunalului din Piacenza din 03.11.2011, confirmată prin sentinţa din 28.11.2017 a Curţii de Apel din Bologna, definitivă la 13.01.2018, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 5, 99 alin. (4), (61) nr. 5 C. pen. italian. Faptele constau în aceea că la data 29.01.2010, în Castelvetro Piacentino, în participaţie cu alte persoane, au intrat în interiorul tutungeriei şi cu un pretext oarecare au sustras atenţia proprietarei, o persoană în vârstă, au deschis vitrina de protecţie unde se aflau card-urile telefonice pentru reîncărcare şi pe care au reuşit să le sustragă, toate cu o valoare de 1000 euro, bunuri care aparţineau proprietarei şi care fuseseră expuse spre vânzare, în sarcina sa fiind reţinute recidiva şi circumstanţele agravante prev de art. 61 nr. 5 şi 625 nr. 5 C. pen. italian, având în vedere că persoana vătămată era o persoană în vârstă şi au acţionat într-un grup format din 3 persoane.

S-a menţionat în cuprinsul informaţiilor furnizate de statul emitent, că persoana condamnată a fost prezentă la procesul finalizat prin Sentinţa nr. 681/08 a Tribunalului Rusto Arsizio, celelalte sentinţe fiind pronunţate în lipsa persoanei condamnate, dar în prezenţa apărătorului desemnat de aceasta.

Curtea, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reţinut că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin:

- 1) Sentinţa nr. 681/08 pronunţată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 şi 5 şi art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian.

- 2) Sentinţa nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 şi 5 şi art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian.

- 3) Sentinţa nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secţia a IV-a penală, confirmată prin sentinţa din 28.12.2009 a Curţii de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, la pedeapsa de 9 luni şi 10 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian.

- 4) Sentinţa nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat sau sub ameninţare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian.

- 5) Sentinţa nr. 1019/2011 a Tribunalului din Piacenza din 03.11.2011, confirmată prin sentinţa din 28.11.2017 a Curţii de Apel din Bologna, definitivă la 13.01.2018, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 5, 99 alin. (4), (61) nr. 5 C. pen. italian.

Prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. SIEP x emisă la 07.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza, s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor stabilite prin cele 5 sentinţe de condamnare, rezultând o pedeapsă de 6 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare şi s-a stabilit ca persoana condamnată să execute o pedeapsă de 5 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare, în urma deducerii pedepsei de 4 luni care a fost executată.

Din verificările efectuate în sistemul ECRIS s-a constatat că la data de 11.12.2018 a fost înregistrată cererea autorităţilor judiciare italiene-Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Forli, formând obiectul dosarului nr. x/2018, prin care au solicitat recunoaşterea sentinţelor penale cuprinse în Ordinul de executare nr. x/2014 SEIP şi RC x/2018 din 08.03.2018 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Forli, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare, astfel:

- 1) Sentinţa nr. 681/08 pronunţată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 şi 5 şi art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian.

- 2) Sentinţa nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 şi 5 şi art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian.

- 3) Sentinţa nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secţia a IV-a penală, confirmată prin sentinţa din 28.12.2009 a Curţii de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni şi 10 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian.

- 4) Sentinţa nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat sau sub ameninţare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian.

Constatând că potrivit legislaţiei române de la data rămânerii definitive a Sentinţei nr. 258/11 din 11 martie 2011 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei, conform art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a solicitat acordul autorităţilor italiene pentru recunoaşterea parţială, răspunsul fiind furnizat la 01 februarie 2019 .

De asemenea, faţă de corespondentul din legislaţia română al infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, respectiv infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., pentru care maximul special al pedepsei este de 3 ani închisoare, acordul autorităţilor italiene a fost solicitat şi pentru recunoaşterea sancţiunii prin adaptarea acesteia cu indicarea expresă a cuantumului pedepsei rezultante în aceste condiţii.

Prin Sentinţa penală nr. 36 din 07.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă parţial cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, constatându-se îndeplinite în parte condiţiile prev. de art. 160 alin. (3) rap. la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 160 alin. (4). din Legea nr. 302/2004 s-au recunoscut:

Sentinţa nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secţia a IV-a, confirmată la 28.12.2009 de Curtea de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care s-a aplicat cetăţeanului român A. pedeapsa de 9 luni şi 10 zile închisoare pentru comiterea infracţiunii prev de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) din C. pen. italian, care are corespondent în art. 270 alin. (1) din C. pen. român.

Sentinţa nr. 1295/13 din 04.10.2013 a Tribunalului Ordinar din Forli, definitivă la 13.11.2013, prin care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev de art. 110, 624,625 n. 4, 625 n.7, 99 alin. (4) din C. pen. italian care are corespondent în art. 228 alin. (1) din C. pen. român.

În baza art. 160 alin. 7 raportat la art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a adaptat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea autorităţilor italiene prin reducerea acesteia la 3 ani închisoare, maximul special pentru infracţiunea corespondentă din legislaţia naţională.

S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 3 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare .

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare pentru comiterea infracţiunilor prev de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. 4 din C. pen. italian, care are corespondent în art. 270 alin. (1) din C. pen. român şi de art. 110, 624,625 n. 4, 625 n.7, 99 alin. (4) din C. pen. italian, care are corespondent în art. 228 alin. (1) din C. pen. român, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Hotărârea nr. 36 din 07.02.2019 a Curţii de Apel Craiova a rămas definitivă prin Decizia nr. 92/A din 20.03.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind emis la aceeaşi dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 38/2019 pentru pedeapsa de 3 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare pe numele persoanei condamnate A..

La data de 27.08.2020 autorităţile judiciare italiene au transmis o nouă solicitare de recunoaştere a sentinţelor penale menţionate în Ordonanţa nr. SIEP x emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza la data de 7.07.2020 în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 5 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare.

Având în vedere că Ordonanţa nr. SIEP x emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza la data de 7.07.2020 cuprinde sentinţele de condamnare din ordinul de executare nr. x/2014 SEIP şi RC x/2018 din 08.03.2018 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Forli şi Sentinţa nr. 1019/2011 a Tribunalului din Piacenza din 03.11.2011, confirmată deja prin sentinţa din 28.11.2017 a Curţii de Apel din Bologna, definitivă la 13.01.2018, raportat la Sentinţa penală nr. 36/07.02.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, s-a solicitat din nou acordul autorităţilor italiene pentru o recunoaştere parţială, iar în caz afirmativ s-a dispus ca acestea să precizeze care este cuantumul pedepsei rezultante ce ar trebui executată.

Curtea a precizat că deşi s-au făcut demersuri repetate răspunsurile comunicate de autorităţile italiene au fost ambigue precizându-se că sunt de acord cu recunoaşterea şi executarea parţială a hotărârilor de condamnare, în măsura în care autorităţile judiciare române le pot recunoaşte în vederea executării, în conformitate cu propria legislaţie, însă nu au indicat cuantumul pedepsei rezultante ce ar trebui executată şi mai mult, în privinţa pedepsei de o lună închisoare aplicată persoanei condamnate prin sentinţa Tribunalului din Varese la 11 martie 2011, definitivă la 02 iulie 2011 (pedeapsa cu privire la care Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 36/07.02.2019 stabilise deja în mod definitiv că nu poate recunoscută în România întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei potrivit legislaţiei naţionale) s-a arătat că aceasta nu este prescrisă întrucât potrivit legislaţiei italiene prescripţia se consideră împlinită la 02 iulie 2021.

În acest caz, Curtea a considerat că nu poate proceda la o recunoaştere parţială, întrucât ar trebui să se substituie autorităţilor judiciare italiene şi să procedeze la stabilirea pedepsei rezultante ce ar rămâne de executat după înlăturarea pedepsei de o lună închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 258/11 din 11 martie 2011 a Tribunalului Ordinar din Varese [pentru care anterior s-a stabilit că s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei, conform art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.] şi după adaptarea pedepsei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, respectiv reducerea acesteia de la 3 ani şi 6 luni la 3 ani închisoare, maximul special prevăzut de legea română pentru infracţiunea corespondentă [art. 228 alin. (1) C. pen.], chestiune deja tranşată definitivă prin Sentinţa penală nr. 36/07.09.2019.

Constatând în baza considerentelor anterior menţionate că prin răspunsurile autorităţilor italiene deşi în mod formal s-a arătat că sunt de acord cu recunoaşterea parţială a pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate, în realitate nu s-au furnizat informaţiile cu privire la rezultanta rămasă de executat şi mai mult s-a precizat în mod expres că pentru o pedeapsă din cele aplicate pentru infracţiuni concurente nu consideră că ar fi intervenit prescripţia, deşi acest lucru a fost tranşat încă din anul 2019 de autorităţile române, Curtea a respins ca nefondată contestaţia la executare privind pe persoana condamnată A..

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie A., cale de atac nemotivată în fapt şi în drept.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulate, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil, Înalta Curte reţine că potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legii statului emitent".

Potrivit art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare, care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător.

Înalta Curte reaminteşte că procedura jurisdicţională a contestaţiei la executare este menită să rezolve situaţiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că autorităţile judiciare italiene au solicitat, la data de 11 decembrie 2018, recunoaşterea sentinţelor penale cuprinse în ordinul de executare nr. x/2014 SEIP şi RC x/2018 din 08.03.2018 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Forli, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare, astfel:

- 1) Sentinţa nr. 681/08 pronunţată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 şi 5 şi art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian.

- 2) Sentinţa nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 şi 5 şi art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian.

- 3) Sentinţa nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secţia a IV-a penală, confirmată prin sentinţa din 28.12.2009 a Curţii de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni şi 10 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian.

- 4) Sentinţa nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat sau sub ameninţare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian.

Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, soluţionată prin Sentinţa penală nr. 36/7.02.2019, definitivă prin Decizia penală nr. 92/A din 20.03.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ulterior, la data de 18 august 2020, autorităţile judiciare italiene, au solicitat recunoaşterea sentinţelor penale cuprinse în Ordonanţa nr. SIEP x emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza la data de 7.07.2020 pentru executarea unei pedepse rezultante de 5 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare.

Din documentele anexate cererii rezultă că prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. SIEP x emisă la 07.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza a fost stabilită faţă de A. o pedeapsă rezultantă de 5 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare, pe baza următoarelor sentinţe:

- 1. Sentinţa nr. 681/08 pronunţată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare şi 200 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 şi 5 şi art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian. Pedeapsa aplicată prin această sentinţă a fost executată în perioada 06.12.2008-05.04.2009;

- 2. Sentinţa nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare şi 180 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 şi 5 şi art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian.

- 3. Sentinţa nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secţia a IV-a penală, confirmată prin sentinţa din 28.12.2009 a Curţii de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni şi 10 zile închisoare şi 300 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau sub ameninţare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian.

- 4. Sentinţa nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat sau sub ameninţare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian.

- 5. Sentinţa nr. 1019/2011 a Tribunalului din Piacenza din 03.11.2011, confirmată prin sentinţa din 28.11.2017 a Curţii de Apel din Bologna, definitivă la 13.01.2018, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 5, 99 alin. (4), (61) nr. 5 C. pen. italian.

În mod corect, prima instanţă a sesizat că din cele 5 sentinţe penale a căror recunoaştere se cere prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. SIEP x emisă la 07.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza, 4 au făcut deja obiectul cererii anterioare de recunoaşterea a hotărârilor străine de condamnare.

Astfel Sentinţele penale nr. 681/08 a Tribunalului Busto Arsizio, nr. 258/11 pronunţată de Tribunalul Varese, nr. 11959/09 a Tribunalului Milano şi nr. 1295/13 pronunţată de Tribunalul Fosli au fost inserate în ordinul de executare nr. x/2014 SEIP şi RC x/2018 din 08.03.2018 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Forli, iar instanţa naţională s-a pronunţat prin Sentinţa penală nr. 36/2019 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia nr. 92/A/2019 a Înaltei Curţi, astfel că în privinţa acestora există autoritate de lucru judecat.

Astfel că în mod corect, prima instanţă a solicitat din nou acordul autorităţilor italiene pentru o recunoaştere parţială, iar în caz afirmativ să se precizeze care este cuantumul pedepsei rezultante ce ar trebui executată.

Autorităţile judiciare italiene au dat un acord formal, în sensul că au precizat că sunt de acord cu recunoaşterea parţială a pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate, fără a preciza cuantumul pedepsei rămasă de executat, în schimb, au arătat în mod expres că pentru pedeapsa de o lună închisoare aplicată persoanei condamnate prin Sentinţa nr. 258/11 a Tribunalului din Varese la 11 martie 2011, definitivă la 02 iulie 2011, potrivit legislaţiei italiene, prescripţia urmează să se împlinească la data de 02 iulie 2021.

Înalta Curte constată că în absenţa unor informaţii concrete din partea autorităţilor judiciare italiene care să permită instanţei naţionale să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 589 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect prima instanţă a respins contestaţia la executare. Procedura specială instituită prin Legea nr. 302/2004 nu permite instanţei naţionale să se substituie autorităţilor judiciare italiene şi să stabilească pedeapsa rămasă de executat ci doar să analizeze compatibilitatea pedepsei aplicate de statul străin de condamnare, respectiv dacă natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină corespunde sau nu cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare şi doar în situaţii expres prevăzute să o adapteze.

Constatând aşadar, legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 10 din data de 19 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 10 din data de 19 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 martie 2021.

GGC - GV