Positive jurisdictional conflict inadmissible for distinct criminal proceedings rather than a single cause

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2017, petentul A. a sesizat, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu privire la existenţa unui conflict pozitiv de competenţă între Judecătoria Braşov, Curtea de Apel Braşov şi Judecătoria Târgu Neamţ, referitor la soluţionarea dosarului nr. x/2016 În acest sens, a învederat că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (4) teza a II-a şi art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., competenţa materială şi teritorială de a soluţiona cauza revine Judecătoriei Târgu Neamţ, ca prima instanţă sesizată în anul 2011, celelalte fiind învestite ulterior acestui moment. În temeiul art. 51 alin. (4) C. proc. pen., a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării.

Astfel, a arătat că, iniţial, partea vătămată B. a formulat plângere penală împotriva sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ sub nr. x/2010, în care, ulterior, s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. Această soluţie a fost atacată de către partea vătămată, formându-se Dosarul nr. x/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, care, prin încheierea din 16 februarie 2012, a admis plângerea, a desfiinţat rezoluţia atacată şi a dispus trimiterea cauzei la procuror. Ca urmare, la 31 octombrie 2013, procurorul de caz a dat o nouă rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, care a fost atacată cu plângere de partea vătămată B., înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ sub nr. x/2014. Prin Sentinţa nr. 124 din 17 aprilie 2014, această instanţă a admis plângerea petentului B., a desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 936/P/2010 din 23 aprilie 2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, unde a fost conexat la alte dosare aflate în instrumentare la această unitate de parchet, toate fiind înregistrate sub nr. x/2011. Prin ordonanţa nr. 602/P/2011 din 4 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), întrucât fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu există, precum şi disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, în vederea continuării cercetărilor şi tragerii la răspundere penală a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale). Plângerea formulată împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă de Curtea de Apel Braşov, prin încheierea nr. 18 din 3 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

A mai arătat că dosarul disjuns din cauza nr. x/2011 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov sub nr. x/2016, numitul B. formulând contestaţie privind durata procesului, ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov, care, prin încheierea din 5 aprilie 2016 a admis sesizarea şi a fixat un termen de 120 zile pentru soluţionarea cauzei, în dispozitivul hotărârii menţionându-se "Dosarul nr. x/2016 (iniţial înregistrat sub nr. x/2010)". La începutul lunii septembrie 2016, în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov, petentului i-a fost comunicat rechizitoriul emis la data de 25 august 2016, în adresa de înaintare menţionându-se că ar avea "nr. x/2016 sosit de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov", în timp ce pe actul de sesizare este indicat nr. x/2016.

Fiind învestită, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte constată inadmisibilă sesizarea petentului A. privind existenţa unui conflict pozitiv de competenţă.

Reglementând condiţiile în care poate interveni şi modul de rezolvare a unui conflict de competenţă, art. 51 C. proc. pen. stabileşte în alin. (1) că, în situaţia în care două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină reciproc competenţa, conflictul pozitiv sau negativ ivit se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună, pentru ca în alin. (2) şi (3) să prevadă modalităţile în care cea din urmă este sesizată. Astfel, instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa, sesizarea putând fi făcută şi de procuror sau de părţi. Aşadar, conflictul de competenţă, fie negativ, fie pozitiv, trebuie să privească aceeaşi cauză penală, iar nu dosare diferite.

Examinând, în acest context, sesizarea petentului, Înalta Curte constată că incidentul procedural invocat de acesta nu priveşte aceeaşi cauză penală, ca situaţie juridică dedusă judecăţii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., ci mai multe dosare distincte.

Astfel, dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2014 ale Judecătoriei Târgu Neamţ şi nr. z/2016 al Curţii de Apel Braşov au avut ca obiect plângerile formulate fie de partea vătămată B., fie chiar de către petent, împotriva unor acte distincte de urmărire penală emise de procuror, fiind, de altfel, definitiv soluţionate la momentul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Pe de altă parte, în Dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Braşov în faza de cercetare judecătorească, petentul A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în dauna mai multor părţi civile.

Se observă, aşadar, că obiectul învestirii instanţelor în dosarele anterior menţionate este diferit, doar Judecătoria Braşov fiind sesizată prin rechizitoriu cu privire la presupusa săvârşire de către inculpatul A. a unor fapte de natură penală, circumscrise de procuror infracţiunii de înşelăciune, iar nu şi celelalte instanţe considerate de petent a se afla în conflict. Ca atare, în lipsa elementului premisă, respectiv a unei singure cauze penale care să fi fost înregistrată pe rolul mai multor instanţe de judecată, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (1) C. proc. pen. pentru existenţa unui conflict pozitiv de competenţă.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de petentul A. privind existenţa unui conflict pozitiv de competenţă, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Ca urmare a soluţiei ce va fi pronunţată în cauză, cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de petent a rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de petentul A. privind existenţa unui conflict pozitiv de competenţă.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2017.

GGC - ED