Annulment challenge to preliminary-chamber ruling deemed inadmissible; appeal rejected and costs awarded

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 185/F din 16 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din data de 21 octombrie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2020.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Încheierii de şedinţă din data de 21 octombrie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea contestaţiei s-a arătat, în esenţă, că este făcută în termenul prevăzut de lege, dovezile sunt la dosar, solicitând suspendarea executării şi desfiinţarea hotărârii atacate, fără a indica vreun temei legal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că, prin Încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei de clasare nr. 411/P/2019 din 25 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin Ordonanţa nr. 46/II/2/2020 din 25 iunie 2020 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Astfel, s-a menţionat că, contestaţia în anulare, întemeiată pe motivele prevăzute de art. 426 lit. a) şi c) - h) C. proc. pen., poate fi îndreptată doar împotriva unei hotărâri date în calea de atac ordinară a apelului.

În speţă, contestaţia în anulare formulată de petent este îndreptată împotriva unei încheieri de cameră preliminară prin care s-a soluţionat o plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, această hotărâre nefiind pronunţată în apel.

Pentru existenţa motivul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., respectiv: când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, este necesar ca prin hotărârea atacată cu această cale de atac să fi fost soluţionat un raport juridic de drept penal prin condamnarea inculpatului pentru comiterea unei infracţiuni, deşi la dosar existau probe care ar fi condus la o altă soluţie, aceea de încetare a procesului penal.

În cauză, contestaţia în anulare formulată de petent este îndreptată împotriva unei încheieri de cameră preliminară prin care s-a soluţionat o plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, prin această hotărâre nefiind pronunţată o soluţie de condamnare.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. i) C. proc. pen., respectiv: când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, este necesar existenţa a două hotărâri definitive prin care să fi fost soluţionat un raport juridic de drept penal fie prin condamnarea inculpatului sau amânarea aplicării pedepsei ori renunţarea la aplicarea pedepsei fie prin achitarea acestuia sau încetarea procesului penal, dar toate soluţiile (cel puţin două) să privească comiterea aceleaşi fapte.

Prin urmare, contestaţia în anulare formulată de petent este îndreptată împotriva unei încheieri de cameră preliminară prin care s-a soluţionat o plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, prin această hotărâre nefiind soluţionat un raport juridic de drept penal împotriva petentului.

De altfel, din actele dosarului nu rezultă existenţa a două hotărâri definitive pronunţate împotriva petentului pentru aceeaşi faptă.

Faţă de cele arătate, s-a constatat că prezenta contestaţia în anulare este inadmisibilă, fiind formulată împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a putea fi atacată cu contestaţie în anulare, aceasta nefiind pronunţată în apel şi nesoluţionând un raport juridic de drept penal împotriva petentului fie prin vreo soluţie de condamnare sau amânarea aplicării pedepsei ori renunţarea la aplicarea pedepsei fie prin vreuna de achitarea sau încetare a procesului penal.

Împotriva Sentinţei penale nr. 185/F din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie petentul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 10 decembrie 2020, formându-se dosarul nr. x/2020.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 185/F din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din data de 21 octombrie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 431 C. proc. pen. cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. (2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Din examinarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen. şi art. 432 C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care se respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

Prin Decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10 aprilie 2015), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate; b) spre deosebire dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4), potrivit cărora «Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.

Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare.

Aşadar, împotriva sentinţei pronunţate în procedura admisibilităţii în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestaţie), calea de atac fiind dată de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 185/F din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 185/F din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.

GGC - CL