Preventive arrest extension for European Arrest Warrant surrender: exclusivity of detention as the sole permissible measure during delays caused by objective reasons

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea nr. 10/F din data de 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 a dispus menţinerea măsurii arestării preventive în vederea predării a persoanei solicitate A., în prezent aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20 februarie 2021, până la data de 21 martie 2021, inclusiv.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, prin adresa nr. x din 09.02.2021, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, s-a comunicat acestei instanţe solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Franţa, respectiv de Parchetul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Creteil - Serviciul de Executări penale din Franţa, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., în dosarul nr. x, la 29 decembrie 2020.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.

Prin sentinţa nr. 4/A din 21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.

La data de 09.02.2021, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene a adus la cunoştinţa Curţii de Apel Piteşti că nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate, având în vedere că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România şi Franţa, dar şi din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, precum şi faptul că autorităţile din Franţa solicită prelungirea preluării/predării.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

În conformitate cu disp. art. 104 alin. (10) din Legea 302/2004, durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

S-a menţionat că, din examinarea textului de lege menţionat rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitate intervenirii unor situaţii excepţionale care împiedică predarea efectivă a persoanei solicitate în intervalul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă în vederea predării către autoritatea judiciară emitent, dând posibilitatea instanţei să menţină succesiv măsura arestării preventive pentru o perioadă totală de maximum 180 de zile.

În conformitate cu disp. art. 104 alin. (9) din Legea 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.

Procedând la verificarea măsurii arestării preventive, instanţa a constatat că se impune menţinerea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, având în vedere că până la acest moment, din motive obiective, nu s-a putut proceda la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Instanţa a observat că nu a fost revocată decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, astfel că nu există niciun motiv pentru a se dispune revocarea executării mandatului european de arestare.

Având în vedere că din motive obiective nu s-a putut proceda la predarea efectivă a persoanei solicitate, precum şi faptul că menţinerea arestării preventive este necesară în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, instanţa a menţinut măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 20 februarie 2021, până la data de 21 martie 2021, inclusiv.

Împotriva încheierii nr. 10/F din data de 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Examinând încheierea atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 4/A din 21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 decembrie 2020, în dosarul nr. x de Parchetul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Creteil, Serviciul de Executări pedepse, privind persoana solicitată A. şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.

Totodată, prin încheierea atacată, a fost menţinută măsura arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20 februarie 2021, până la data de 21 martie 2021, inclusiv.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată se menţionează că:, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Rezultă, aşadar, că în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În ceea ce priveşte menţinerea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A., Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.

În acest sens, prima instanţă a menţionat că imposibilitatea predării s-a datorat faptului că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România şi Franţa, dar şi din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, precum şi că, în acest context, autorităţile din Franţa au solicitat prelungirea preluării/predării. Prin urmare, Înalta Curte reţine că amânarea predării s-a datorat unor motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent.

Potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea persoanei solicitate nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. Or, din actele aflate la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Piteşti, rezultă că Biroul Sirene Franţa a solicitat prelungirea termenului de predare a persoanei solicitate până la data de 26.02.2021.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reţine că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situaţia în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării provizorii, aşa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004, republicată.

În aceste condiţii, se impune menţinerea măsurii provizorii, lăsarea în libertate a persoanei solicitată nu poate fi circumscrisă unor garanţii suficiente care să asigure prezenta sa în fata autorităţilor judiciare şi care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare. Privitor la solicitarea apărării de a nu se mai prelungi măsura arestării provizorii, Înalta Curte reţine că nu poate fi evaluată decât în contextul particularităţilor procedurii arestării provizorii în vederea punerii în executare a cererii de extrădare, raportat la persoana acesteia, la scopul urmărit prin impunerea măsurii, la faptele de care este acuzată aceasta, persoana solicitată fiind cercetată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 221 - 3 alin. (1) din C. pen. francez, art. 121 - a şi 121 - 5 din C. pen. francez şi ameninţare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 - 17, alin. (2) din C. pen. francez, constând în aceea că, pe teritoriul Franţei, în Alfortville, în calitate de autor, a săvârşit infracţiunile de tentativă de omor cu premeditare, la data de 17.07.2019 şi ameninţare repetată cu moartea, la data de 12.08.2019.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen. şi art. 110 alin. (1) şi (3) din Legea 302 din 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 10/F din data de 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 10/F din data de 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 februarie 2021.