European arrest warrant surrender upheld for Hungarian perfume thefts despite family and detention objections

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 27/F din data de 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21.10.2020 de Judecătoria Districtuală din Debrecen pe numele persoanei solicitate A. .

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Ungaria, cu respectarea regulii specialităţii şi arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 11.02.2021 la 12.03.2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 28.01.2021, ora 08:20 şi arestată provizoriu în vederea predării de la 28.01.2021 la 11.02.2021.

Pentru a hotărî în acest sens prima instanţă a constat că, din examinarea mandatului european de arestare se reţine că:

I. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că în 3 decembrie 2019, între orele 3:40 pm şi 3:52 pm, pârâtul B. împreună cu un complice necunoscut şi-a însuşit ilegal mai multe parfumuri de la magazinul C. din Ungaria, - în valoare totală de 441, 340 HUF. Ei au luat parfumurile de pe rafturi, le-au ascuns în buzunarele de la haine şi au părăsit magazinul fără să plătească.

II. În 7 ian 2020, între 12:09 pm şi 10:22 pm pârâtul B. împreună cu un complice necunoscut şi-a însuşit ilegal mai multe parfumuri de la magazinul C. în Ungaria - în valoare totală de 439, 690 HUF. Ei au luat parfumurile de pe rafturi, le-au ascuns în buzunarele de la haine şi au părăsit magazinul fără să plătească.

III. În 7 ian 2020, la ora 7:14, pârâtul B. s-a dus la o drogherie C. din Ungaria, de unde împreună cu complicele A. cu care a acţionat ca coautori cu bună ştiinţă în ceea ce priveşte activitatea celuilalt şi-a însuşit parfumuri în mod ilegal, în valoare totală de 1 572 500 HUF. In timpul furtului ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

IV. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 8 ian 2020, între orele 5:17 pm şi 5:32 pm, pârâtul, împreună cu complicele său A. şi-a însuşit ilegal mai multe parfumuri, care aveau antivol din magazinul C. din Ungaria). Întâi le puneau în coş acoperite de alte produse, iar mai apoi le ascundeau sub haine cu intenţia de a le fura, după ce au dezactivat porţile electronice ale echipamentului electronic de supraveghere, părăsind magazinul fără să le plătească.

Prejudiciul total cauzat de furt a fost de 372 730 HUF, care nu a fost recuperat.

V. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei privind faptul că, în 8 ian 2020, între orele 6:24 pm, B. s-a dus la C. din Miskolc (Pesti utca 19) Ungaria, de unde, împreună cu complicele sau A. cu care a acţionat ca coautori cu bună ştiinţă, în ceea ce priveşte activitatea celuilalt, şi-au însuşit ilegal mai multe parfumuri în valoare totală de 297 170 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

VI. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 9 ian 2020, la ora 1:56 pm B. s-a dus la o drogherie C. din Ungaria, de unde împreună cu complicele A. cu care a acţionat, ca coautori cu bună ştiinţă, în ceea ce priveşte activitatea celuilalt, şi-a însuşit parfumuri în mod ilegal, în valoare totală de 312 500 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

VII. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că în 9 ian 2020 la ora 3:537 pm B. s-a dus la o drogherie C. din Ungaria, de unde împreună cu complicele A. cu care a acţionat ca coautori cu bună ştiinţă în ceea ce priveşte activitatea celuilalt şi-a însuşit parfumuri în mod ilegal, în valoare totală de 816 890 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat securitatea electronică de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

VIII. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 9 ian 2020 la ora 4:39 pm B. s-a dus la o drogherie C. din Ungaria, de unde, împreună cu complicele A. cu care a acţionat ca, coautori, cu bună ştiinţă în ceea ce priveşte activitatea celuilalt, şi-a însuşit parfumuri în mod ilegal, în valoare totală de 1 253 390 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat securitatea electronică de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

IX. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 9 ian 2020, la ora 7:30 pm - 7:36 pm pârâtul, împreună cu A. şi-au însuşit ilegal mai multe parfumuri pentru femei dintr-un magazin C. din Ungaria care aveau antivol. Întâi le puneau în coş acoperite de alte produse, iar, mai apoi, le ascundeau sub haine cu intenţia de a le fura, dupa ce au dezactivat porţile electronice, părăsind magazinul fără să le plătească.

Prejudiciul total cauzat de furt a fost de 611 180 HUF, care nu a fost recuperat.

X. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 23 ian 2020, la ora 01:45 pm B. s-a dus la C. din Ungaria, de unde, şi-a însuşit ilegal mai multe parfumuri: în valoare totală de 414, 300 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

XI. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 23 ian 2020 la ora 03:36 pm B., s-a dus la C. din Kaposvar Ungaria, de unde, şi-a însuşit ilegal mai multe parfumuri: - în valoare totală de 272 200 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

XII. În 23 ian 2020, la aproximativ ora 5 pm, pârâtul s-a dus la C. din Ungaria, de unde, cu scopul de a-şi însuşi ilegal mai multe articole, având la el un mecanism care dezactivă securitatea electronică de pe produse care era activ în magazin. Angajaţii din magazin l-au recunoscut pe pârât pe camerele de supraveghere care înregistraseră anterior imagini cu el, cu ocazia furtului din 9 ian 2020. Aceştia l-au reţinut până la sosirea poliţiei.

În drept, s-a reţinut o faptă de furt de o valoare substanţială comisă ca faptă cumulativă, în asociere infracţională cu complici, la nivel comercial, folosind forţa, faptă aflată sub incidenţa art. 370 alin. (1) raportat la 2b), ba), bb) şi bc) şi art. 370 alin. (5) b) din Legea C din 2012 din C. pen. din Ungaria, care se pedepseşte cu închisoarea între 2 şi 8 ani.

S-a menţionat că infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate de autorităţile maghiare îşi găseşte corespondentul în legislaţia penală română (art. 228- art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, în raport cu situaţia de fapt expusă în semnalare), regăsindu-se, de altfel, în dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, s-a menţionat că sunt îndeplinite în cauză exigenţele art. 97 din Legea nr. 302/2004, respectiv art. 2 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI.

Curtea a constatat, de asemenea, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004.

S-a menţionat că, mandatul de arestare intern este emis de poliţist, confirmat de procuror, iar mandatul european de arestare este emis de judecător.

Această procedură a mai făcut obiectul analizei şi în altă cauză aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a Penală.

Astfel, prin considerentele sentinţei penale nr. 12/F din data de 23 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a Penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin retragerea contestaţiei, s-au reţinut următoarele:

"Cu titlu prealabil, examinând sesizarea sub aspectul legalităţii, Curtea a apreciat faptul că mandatul de arestare intern ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare răspunde exigenţelor instituite prin dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI şi celor statuate jurisprudenţial- Hotărârea pronunţată de C.J.U.E. la 09.10.2019, în cauza C489/19 PPU, paragraful 36.

Astfel, coroborând menţiunile din cuprinsul mandatului european de arestare- iniţial şi astfel cum a fost completat - cu relaţiile comunicate de Ministerul Justiţiei din Ungaria a rezultat că, deşi mandatul naţional de arestare este emis de poliţie şi avizat de procuror, este supus unui control efectuat de judecător cu ocazia emiterii mandatului european de arestare, control cu ocazia căruia judecătorul naţional verifică dacă mandatul naţional corespunde reglementărilor legale naţionale, în caz contrar refuzând emiterea mandatului european de arestare.

Prin urmare, Curtea a apreciat că este satisfăcută în cauză condiţia de legalitate privind dubla garanţie a controlului jurisdicţional în procedura de emitere a mandatului european de arestare prezentat instanţei române."

În consecinţă, conform acestor informaţii de ordin general ce privesc procedura de emitere, în Ungaria, a mandatului european de arestare- mai exact, relaţii privind controlul exercitat de judecător în cadrul acestei proceduri- sunt îndeplinite, prin controlul exercitat de judecător, la momentul emiterii mandatului european de arestare, atât asupra mandatului intern, cât şi asupra celui european, condiţiile de legalitate privind dubla garanţie a controlului jurisdicţional în procedura de emitere a mandatului european de arestare prezentat instanţei române.

De altfel, conform documentului "Updated Questionnaire and Compilation on the Requirements for Issuing and Executing Judicial Authorities in EAW Proceedings pursuant to the CJEU’s Case-Law" procurorii maghiari sunt independenţi faţă de puterea executivă.

Cu privire la fondul cauzei s-a reţinut faptul că persoana solicitată s-a opus predării, invocând incidenţa art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004- împrejurări familiale, sens în care au şi fost depuse înscrisuri la dosar.

Conform art. 78 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 "Dispoziţiile cap. I şi II ale prezentului titlu se aplică în mod corespunzător, fără a aduce însă atingere obligaţiilor rezultate din aderarea la Convenţia privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995 şi Convenţia privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996."

Conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 "Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. În caz de refuz al extrădării, prevederile art. 23 alin. (1) se aplică în mod corespunzător".

Prin urmare, motivele familiale invocate nu intră sub incidenţa art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, putând cel mult pune în discuţie o eventuală amânare a predării în condiţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 (instituţie a cărei aplicare nu a fost solicitată).

Apărările privind condiţiile de detenţie nu pot fi primite.

Astfel, prin Hotărârea CJUE (Marea Cameră) din 05.04.2016, în cauzele conexate C-404/15 şi C-659/15 PPU, s-au stabilit următoarele:

"Articolul 1 alin. (3), articolul 5 şi articolul 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezenţa unor elemente obiective, fiabile, precise şi actualizate în mod corespunzător care dovedesc existenţa unor deficienţe, fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenţie în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret şi precis, dacă există motive serioase şi temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis, în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condiţiilor detenţiei sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării sale statului membru menţionat. În acest scop, ea trebuie să solicite furnizarea unor informaţii suplimentare autorităţii judiciare emitente, care, după ce a solicitat, la nevoie, asistenţa autorităţii centrale sau a uneia dintre autorităţile centrale ale statului membru emitent, în sensul articolului 7 din decizia-cadru, trebuie să comunice aceste informaţii în termenul stabilit într-o astfel de cerere. Autoritatea judiciară de executare trebuie să îşi amâne decizia privind predarea persoanei în cauză până la obţinerea informaţiilor suplimentare care îi permit să înlăture existenţa unui asemenea risc. În cazul în care existenţa acestui risc nu poate fi înlăturată într-un termen rezonabil, autoritatea respectivă trebuie să decidă dacă este necesar să pună capăt procedurii de predare."

În cauza de faţă, apărarea nu a invocat existenţa unor elemente obiective, fiabile, precise şi actualizate în mod corespunzător care dovedesc existenţa unor deficienţe, fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenţie în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie în statul membru emitent; prin urmare, aceste apărări nu pot fi primite.

Împotriva sentinţei penale nr. 27/F din data de 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Din dispoziţiile art. 86 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile ungare au menţionat că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 21.10.2020 de Judecătoria Districtuală din Debrecen pe numele persoanei solicitate A..

În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, Înalta Curte consideră că în mod judicios, prima instanţă a considerat că fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate de autorităţile ungare, respectiv infracţiunea de furt de o valoare substanţială comisă ca faptă cumulativă, în asociere infracţională cu complici, la nivel comercial, folosind forţa, faptă aflată sub incidenţa art. 370 alin. (1) raportat la 2b), ba), bb) şi bc) şi art. 370 alin. (5) b) din Legea C din 2012 din C. pen. din Ungaria are corespondent în legislaţia penală română, fiind prevăzută în art. 228- art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen. român cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român.

În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că persoana solicitată a precizat că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare ungare, invocând motive familiale, respectiv că are doi copii minori în întreţinere, precum şi condiţiile de detenţie din Ungaria.

În acest sens, Înalta Curte menţionează că acestea nu pot constitui motive opţionale de refuz ale executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Or, în mod corect, prima istanţă a constatat că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată.

În ceea ce priveşte măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menţionează că:, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă."

Rezultă, aşadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reţine că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situaţia în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării provizorii, aşa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 27/F din data de 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 27/F din data de 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 februarie 2021.