Territorial jurisdiction for forgery complaints: forum delicti versus place of criminal consequences

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1480 din 11 noiembrie 2019 judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanţa, secţia penală, în baza art. 41 alin. (1) lit. a), b), c) din C. proc. pen. cu referire la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 50 din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a declinat soluţionarea plângerii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea acestei soluţii, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanţa a reţinut că la data de 30 iulie 2019 petentele A., B., C., D., E. SRL, F. şi G. prin apărătorul ales au formulat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi au solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti motivat de faptul că obiectul sesizării îl constituie cercetarea existenţei unor presupuse infracţiuni de fals în legătură cu documentele care atestă preluarea de către sindicatele libere (A.) a patrimoniului fostei uniuni sindicale subordonate regimului comunist (H.), documente ce au fost încheiate în municipiul Bucureşti, împrejurare ce rezultă chiar din conţinutul documentelor existente la dosarul cauzei.

S-a mai arătat că cererea de acordare a personalităţii juridice a A. a fost adresată Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar prin Sentinţa civilă nr. 782 din 15 martie 1990 Judecătoria Sectorului 1 a acordat personalitate Juridică CNRLR.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că că potrivit art. 41 C. proc. pen. după teritoriu conmpetenţa este determinată în ordine de:

a) locul săvârşirii infracţiunii

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică sau după caz sediul inculpatului persoană juridică la momentul la care a săvârşit fapta

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate

Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

S-a reţinut că petentele au invocat faptul că documentele despre care se afirmă că ar purta un caracter ilicit au fost încheiate pe teritoriul Municipiului Bucureşti, competenţa aparţinând atât material, prin prisma naturii infracţiunii, cât şi teritorial Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând actele Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin ordonanţa din data de 13 iulie 2018 s-a dispus clasarea cauzei privind plângerile depuse de numitul I. în calitate de asociat la SC J. SRL şi SC K. SA Năvodari împotriva petenţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale pe de o parte şi decesul unor persoane, pe de alta parte, respectiv au fost pronunţate soluţii similare de către ale organe judiciare, în ultimul rând.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare parţială a înscrisurilor în referire la sintagmele cu conţinut contrafăcut/nereal, respectiv:

- procesul-verbal din 4 iulie 1990 contrafăcut la rubrica "semnătura - L., aceasta aparţine lui M., decedat.

- tranzacţia generală din 7 noiembrie 1991 încheiată întra A. - N., B. - O. şi CSI Frăţia - P. sub aspectul partajării unui patrimoniu inexistent

- statutul A. din 7 martie 1990 care prevede în art. 26 că "patrimoniul Consiliului General al H. este dobândit de Consiliul acestei structuri sindicale ca succesor universal prin absorbţie.".

Analizând toate actele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat, fără echivoc, faptul că locul săvârşirii presupusei fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată este Sectorul 1 Bucureşti,

Astfel la fila x dup se află Rezoluţia din data de 19 septembrie 2011 dată de procurorul din cadru DNA din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în Dosarul penal nr. x/2011 de neîncepere a urmăririi penale faţă de N. şi faţă de persoanele neidentificate, care au redactat Statutul CNRSL, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. cu art. 13 C. pen.

În această rezoluţie, s-a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 782 din 16 martie 1990 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti s-a acordat personalitate juridică A.

În rezoluţia DNA din data de 19 septembrie 2011 s-a mai reţinut că A. reprezentată de vicepreşedinte Q. a încheiat la 4 iulie 1990 un proces-verbal fals de predare-primire a patrimoniului fostului H. în baza prevederilor Statutului A.

Deşi în acest proces-verbal figurează ca reprezentant al A. L., în fapt actul a fost semnat de un anume M. care a recunoscut în faţa organelor de urmărire penală că a semnat acest act fără mandat de la A. la instigarea lui Q. şi N.

S-a mai reţinut că în rezoluţie se face referire şi la faptul că "confederaţiile menţionate încheie la 7 noiembre 1991 un act intitulat tranzacţie generală prin care îşi împart fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament ale H."

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că procesul-verbal din data de 4 iulie 1990 aflat la fila x dup este încheiat între CNPOSL şi A. care ala acea dată avea sediul social în Sectorul 1 Bucureşti, conform Sentinţei civile nr. 782/1990 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, procesul-verbal este încheiat în baza art. 26 din Statutul A., care la 4 iulie 1990 avea sediul social în Bucureşti.

Prin urmare, s-a apreciat că locul săvârşirii presupusei fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată este sectorul 1 Bucureşti, sediul social al A. la data de 4 iulie 1990.

De asemenea, s-a arătat că din toate actele ce au făcut obiectul cercetării penale atât în Dosarul nr. x/2018 cât şi în Dosarul penal nr. x/2011 al DNA - Bucureşti, rezultă fără echivoc faptul că înscrisurile ce au făcut obiectul cercetări penale în ambele dosare sunt aceleaşi, că au fost încheiate în Bucureşti, că persoanele care le-au semnat, că reprezentaţii părţilor semnatare locuiau în Bucureşti şi că acolo le-au semnat.

Un alt exemplu, reţinut de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanţa este certificatul nr. 436 de înfiinţare a Direcţiei Generale a Caselor de odihnă şi tratament ale Sindicatelor libere sub îndrumarea şi controlul CNDLR cu sediul în Bucureşti, Aleea x, sector 1 - fila x dup.

S-a mai precizat că la fila x se află decizia dată de L., coordonator principal al CNSLR de înfiinţare a Direcţiei Generale Economice a Caselor de odihnă şi tratament ale Sindicatelor libere încheiată tot la sectorul 1 Bucureşti.

Din actul adiţional la contractul şi statutul SC E. SRL rezultă de asemenea fără echivoc că sediul social ala cestei societăţi este Bucureşti, str. x, precum şi că persoanele semnatare - N., P. aveau domiciliile în Bucureşti la data semnării actului.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanţa a constatat că în urma analizei actelor analizate mai sus, plângerea împotriva Ordonanţei din data de 13 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa este de competenţa judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Or, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de competenţa judecătoriei, iar din actele de urmărire penală arătate mai sus rezultă că locul săvârşirii infracţiunii, locuinţa suspecţilor şi sediul persoanelor juridice semnatare ale înscrisurilor ce au făcut obiectul cercetării penale se află în Sectorul 1 Bucureşti.

Judecătorul a mai menţionat că trebuie respectată ordinea de prioritate a competenţei teritoriale stabilită în ordinea lit. a), b), c), d) din art. 41 din C. proc. pen., iar în speţă teritoriul la care se referă art. 41 alin. (1) lit. a), b), c), R. este unul şi acelaşi, respectiv Sectorul 1 Bucureşti.

S-a mia reţinut că în speţă, nu există situaţia în care o infracţiune să se fi săvârşit în circumscripţia mai multor instanţe, astfel că nu se aplică regula competenţei egale prevăzute de art. 41 alin. (3) din C. proc. pen.

Prin Încheierea din 6 februarie 2020 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti au fost respinse excepţiile de necompetenţă funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocate de intimatul N.

În baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 50 din C. proc. pen., au fost admise excepţiile de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocate de intimaţii H. şi SC S. SA.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a fost constat intervenit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a arătat că prin Ordonanţa nr. 106/P/2018 din 13 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerile formulate de către petentul I. în calitate de asociat acţionar al SC J. SRL şi SC K. SA NĂVODARI împotriva SC E. SRL, F., G., CNSLR FRĂŢIA - prin T., B. - prin O., C. - prin U. şi D.- prin V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată prev. de art. 322 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, pe de o parte iar, pe de altă parte, decesul unor persoane, respectiv au fost pronunţate soluţii similare de către alte organe judiciare.

Totodată, s-a dispus clasarea cauzei şi în raport de plângerile formulate de către CONFEDERAŢIA GENERALĂ A MUNCII CGM (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România) reprezentată de W. şi SC S. SA sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată prev. de art. 322 C. pen.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor pentru verificarea existenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, înşelăciune prev. de art. 244 C. pen., denunţare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen. şi determinarea înmatriculării unei societăţi în temeiul unui act constitutiv fals prev. de art. 2802 C. pen.

De asemenea, s-a dispus sesizarea, la dobândirea caracterului definitiv al ordonanţei, a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanţa, cu propunerea de desfiinţare parţială a înscrisurilor conform celor reţinute în considerentele ordonanţei, cu referire la sintagmele cu un conţinut contrafăcut/nereal, respectiv:

a) Procesul-verbal din 4 iulie 1990 - document contrafăcut la rubrica "semnătură - L. (aceasta aparţine numitului M.-decedat) şi cu referire la sintagmele "s-a procedat la predarea-primirea patrimoniului, conform anexelor 1, 2 şi 3, respectiv bilanţul contabil, execuţia bugetară şi balanţa la 31 decembrie 1989." şi "în predarea patrimoniului fostului H. s-a avut în vedere şi Sentinţa civilă 732/1990 a JSI Bucureşti, recunoscându-se în întregime prevederile statului."

b) "tranzacţia generală" din 7 noiembrie 1991 încheiată între CNSLR N., B./O. şi CSI Frăţia/P., sub aspectul partajării unui patrimoniu inexistent (al H. - raportat la care nu exista niciun titlu), fiind consemnată în fals sintagma "partajarea şi obţinerea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului H.".

c) statutul CNSLR din 7 martie 1990 care prevede în art. 26 că "patrimoniul Consiliului General al H. este dobândit de Consiliul acestei structuri sindicale, ca succesor universal prin absorbţie."

S-a reţinut că plângerile care au stat la baza cercetărilor efectuate în dosarul cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa au vizat în principal folosirea în vederea producerii de consecinţe juridice a Procesului-verbal încheiat la data de 4 iulie 1990 (constatat a fi încheiat în fals prin Rezoluţia nr. x/P/2011 din data de 2 mai 2011 a DNA - Structura centrală, soluţie menţinută prin Sentinţa penală nr. 709f din 12 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti - secţia I penală) şi, în subsidiar, infracţiunile cu privire la care în cauză s-a dispus soluţia disjungerii.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a plângerilor deduse judecăţii, judecătorul de camera preliminară a constatat că soluţia de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 106/P/2018 a avut ca punct de plecare sesizarea numitului I. în calitate de asociat acţionar al SC J. SRL şi SC K. SA Năvodari.

Împotriva acesteia au formulat plângere atât numitului I., cât şi numitul N., audiat în calitate de martor în cauză.

Plângerea formulată de către numitului I. a fost adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a efectuat cercetările în cauză ca efect al Ordonanţei nr. 240/II/3/2018 a procurorului general prin care s-a dispus preluarea Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa în raport de complexitatea cauzei şi a deficitului de personal de la parchetul de pe lângă această instanţă.

Cea de a doua plângere a fost adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, fiind înaintată ulterior în vederea reunirii la Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, care era învestită cu plângerea formulată de către petentul I. împotriva Ordonanţei nr. 106/P/2018.

S-a mai arătat că soluţia de clasare a fost dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa ca efect al preluării cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, care fusese iniţial sesizat cu plângere de către petentul I., cercetările în cauză fiind restrânse ca urmare a precizărilor ulterioare făcute de petent, la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată şi uz de fals, interesul imediat al acestuia fiind de desfiinţare a înscrisurilor constatate a fi false, pentru ca în acest mod să se revină la situaţia anterioară, partajării bunurilor ce au făcut parte din patrimoniul UGRS (prin tranzacţia din 7 noiembrie 1991 prin care s-a distribuit între CNSLR, B. şi CSI Frăţia patrimoniul fostului UGRS), astfel ca bunurile ce fac parte faptic şi din patrimoniul SC S. SA să rămână şi de drept în proprietatea UAT Năvodari, care a fost înfiinţată de către Consiliul Local al oraşului Năvodari şi în folosul căreia s-au făcut mai multe investiţii publice cu fonduri europene.

S-a menţionat că imobilele clădiri şi terenuri ce compun patrimoniul Taberei de copii Năvodari fac parte din patrimoniul SC E. SRL, astfel că judecătorul a constatat că urmarea săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a produs în oraşul Năvodari.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Potrivit art. 41 alin. (4) C. proc. pen., când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Din considerentele menţionate anterior, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi-a stabilit competenţa de a efectua urmărirea penală în baza art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. - locul unde s-a săvârşit o parte a presupusei activităţi infracţionale (Năvodari).

În aceste condiţii, judecătorul a apreciat că în cursul urmăririi penale a fost respectată ordinea de prioritate prevăzută în alin. (1) al art. 41 din C. proc. pen., fiind obligatorie sesizarea instanţei competente cu respectarea priorităţii competenţei teritoriale stabilite de articolul menţionat.

A menţionat că în condiţiile în care o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, cum este situaţia din cauza pendinte, oricare dintre acestea este competentă să o judece, conform alin. (3) al art. 41 din C. proc. pen. Cu toate acestea, dacă sesizarea are loc succesiv, în condiţiile alin. (4) al art. 41 din C. proc. pen., competenţa revine instanţei mai întâi sesizate, respectiv, în speţă, Judecătoriei Constanţa.

În continuare, judecătorul urmează a analiza excepţiile de necompetenţă funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocate de intimatul N.

Competenţa funcţională este forma de competenţă prin raportare la care este stabilită activitatea de judecată sau de urmărire penală pe care o poate efectua instanţa sau organele de urmărire penală. În cauza dedusă judecăţii, competenţa revine exclusiv judecătorului de cameră preliminară, potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., astfel că această excepţie urmează a fi respinsă.

În ceea ce priveşte competenţa după calitatea persoanei, s-a invocat că judecarea cauzei ar reveni Curţii de Apel, întrucât, în perioada martie 1990 - martie 1993, intimatul N. era şi avocat în cadrul Baroului Bucureşti

Judecătorul a constatat că intimatul N. a avut calitatea de martor în Dosarul nr. x/2018 preluat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, iar nu calitate de suspect sau inculpat, infracţiunile cercetate nefiind săvârşite de către acesta, pentru a opera competenţa după calitatea persoanei prevăzută de art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., astfel că această excepţie urmează a fi respinsă.

Cu privire la competenţa după materie, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a arătat că persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Cu toate că s-a dispus prin Ordonanţa nr. 106/P/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi disjungerea sub aspectul infracţiunilor a căror judecare în primă instanţă revine tribunalului, judecătorul a susţinut că soluţia de disjungere nu reprezintă o soluţie de netrimitere în judecată şi nu poate face obiectul plângerii prevăzute de art. 340 din C. proc. pen.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe petenţii D., C., G., Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România Frăţia, SC E. SRL, Confederaţia Naţională Sindicală B. şi F. este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Verificând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 19 octombrie 2018 petenţii D., C., G., Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România Frăţia, SC E. SRL, Confederaţia Naţională Sindicală B. şi F. au formulat plângere împotriva ordonanţei din 13 iulie 2018 date în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin această ordonanţă s-a dispus, printre altele, o soluţie de clasare, în temeiul art. 16 lit. f) şi i) din C. proc. pen., cu privire la plângerile depuse de numitul I. în calitate de asociat la SC J. SRL şi SC K. SA Năvodari împotriva petenţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale pe de o parte, decesul unor persoane, pe de alta parte, respectiv au fost pronunţate soluţii similare de către ale organe judiciare.

De asemenea, prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Constanţa, cu propunerea de desfiinţare parţială a unor înscrisuri, în ceea ce priveşte sintagmele cu un conţinut contrafăcut/nereal.

Prin plângerea formulată, petenţii D., C., G., Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România Frăţia, SC E. SRL, Confederaţia Naţională Sindicală B. şi F. au solicitat, în esenţă, schimbarea temeiului clasării din cel prevăzut de art. 16 lit. f) din C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 16 lit. i) din C. proc. pen., întrucât faptele analizate în cuprinsul ordonanţei au făcut obiectul unor cercetări anterioare, în cadrul cărora s-au dispus soluţii definitive.

Ca o consecinţă a schimbării temeiului soluţiei de netrimitere în judecată, petenţii au solicitat şi înlăturarea dispoziţiilor privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu privire la desfiinţarea înscrisurilor, respectiv a procesului-verbal din 4 iulie 1990, tranzacţia generală din 7 noiembrie 1991, statutul CNSLR din 7 martie 1990.

Înalta Curte notează că obiectul principal al cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, fiind vizată, implicit, şi solicitarea procurorului de desfiinţare a unor înscrisuri falsificate.

Conform art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Din aflate în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rezultă că presupusa activitatea infracţională de falsificare a înscrisurilor, a căror desfiinţare este pusă în discuţie, s-a desfăşurat pe raza Sectorului 1 Bucureşti.

Astfel, la fila x şi urm. vol. I d.u.p. x/2018 se află rezoluţia din data de 19 septembrie 2011 dispusă de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA, secţia de combatere a corupţiei, în Dosarul penal nr. x/2011, prin care s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, faţă de numitul N. şi faţă de persoanele neidentificate care au redactat Statutul CNRSL, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu art. 13 C. pen.

În cuprinsul acestuia act procurorul a constatat că prin Sentinţa civilă nr. 782 din 16 martie 1990 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti (aflată la fila x şi urm. d.u.p. x/2018) s-a acordat personalitate juridică A.

În cuprinsul aceleiaşi rezoluţii s-a mai reţinut că A., reprezentată de vicepreşedinte Q., a încheiat la data de 4 iulie 1990 un proces-verbal fals de predare-primire a patrimoniului fostului H. în baza prevederilor Statutului A. Acuzarea a precizat că, deşi în cuprinsul procesului-verbal apare ca reprezentant al A. numitul L., în fapt actul a fost semnat de numitul M., care a recunoscut în faţa organelor de urmărire penală că a semnat acest act fără mandat de la A. la instigarea lui Q. şi N.

Înalta Curte observă că procesul-verbal din data de 4 iulie 1990 (aflat în copie la fila x d.u.p. x/2018) este încheiat între CNPOSL şi A. care la acea dată avea sediul social în Aleea x, Sectorul 1 Bucureşti, conform Sentinţei civile nr. 782/1990 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, procesul-verbal fiind încheiat în baza art. 26 din Statutul A.

În legătură cu tranzacţia generală semnată de reprezentanţii CNSLR (cu sediul în Sectorul 1 Bucureşti), CNS "B.", CNSI "FRĂŢIA" la data de 7 noiembrie 1991, aflată în copie la fila x şi urm. vol. I d.u.p. x/2018, procurorul a reţinut că prin acest act intitulat tranzacţie generală confederaţiile menţionate şi-au împărţit fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament ale H.

Referitor la competenţa materială, Înalta Curte reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, întrucât cercetările cu privire la care s-a pronunţat soluţia de clasare au vizat infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen.

În ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată, aceasta se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Raportând aceste dispoziţii legale la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., fiind instanţa pe raza căreia s-a desfăşurat pretinsa activitate infracţională, respectiv cea de falsificare Procesului-verbal din 4 iulie 1990, a tranzacţiei generale din 7 noiembrie 1991 şi a statutului CNSLR din 7 martie 1990.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii D., C., G., Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România Frăţia, SC E. SRL, Confederaţia Naţională Sindicală B. şi F. în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii D., C., G., Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România Frăţia, SC E. SRL, Confederaţia Naţională Sindicală B. şi F. în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 mai 2020.

Procesat de GGC - LM