Influence trafficking liability through intermediaries and status of private company officials as functionaries

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A., reţine următoarele:

A. Prin Sentinţa penală nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, Tribunalul Bacău, secţia penală, a dispus cu privire la inculpatul A.:

A constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. de la 1969.

A condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257, alin. (1) C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012) cu referire la art. 258, alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. de la 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 5, alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1969, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

A constatat că infracţiunea dedusă judecăţii şi pentru care s-a dispus condamnarea este concurentă cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 61/26.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 434/A/4.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 36, alin. (2) C. pen. de la 1969 raportat la art. 33, alin. (1), lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1), lit. b) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 61/26.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 434/A/4.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a doua şi lit. b) C. pen. de la 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 36, alin. (3) C. pen. de la 1969 a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, perioada executată anterior prin reţinere, arest preventiv, arest la domiciliu şi detenţie, de la data de 09.07.2015, la data de 12.02.2016, inclusiv şi de la data de 14.12.2017 până la data de 30.01.2019, inclusiv.

A menţinut beneficiul liberării condiţionate acordat inculpatului prin sentinţa penală nr. 1599/06.12.2018 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 13/DC din 30.01.2019 pronunţată de Tribunalul Vaslui.

În temeiul art. 257, alin. (2) raportat la art. 256, alin. (2) C. pen. de la 1969, a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 1.264.000 RON.

În temeiul art. 404, alin. (4), lit. c) C. proc. pen.. a menţinut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa procurorului din data de 17.10.2017 asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.264.000 RON, în vederea executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale precum şi la garantarea executării cheltuielilor judiciare:

- suprafaţa de 101 m.p. teren situat în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. x a UAT Măgura cu numărul cadastral x dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2008 la BNP B.;

- imobilul constituit din: locuinţă P+1 în suprafaţa de 148,47 mp, foişor în suprafaţa de 18,60 mp şi piscină în suprafaţa de 58,75 mp, situate în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. x a UAT Măgura cu numărul cadastral x dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2008 la BNP B.;

- din imobilul constituit din locuinţă P+1 în suprafaţa de 129,13 mp situat în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. x a UAT Măgura cu numărul cadastral x dobândit prin act de dezmembrare autentificat sub nr. x/2006 la BNP C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1996 la BNP D., autorizaţie de construire nr. x/1996

B. Prin Decizia penală nr. 573 din 06 iulie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie a respins, ca fiind nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei penale nr. 573 din 06 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie a formulat recurs în casaţie inculpatul A..

C. Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, secţia penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 573 din 06 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, a trimis cauza la Completul 3 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 20.01.2021, reţinând că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea ce pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Evaluarea poartă asupra cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a menţionat că descrierea faptei nu poate constitui infracţiunea de trafic de influenţă întrucât recurentul nu a avut influenţă asupra unui funcţionar care să decidă subcontractarea unor lucrări, atât timp cât în descrierea faptei se precizează că pretinsa influenţă asupra reprezentanţilor SC E. SA, a exercitat-o prin intermediul numitului F. - acţionarul majoritar al societăţii, care trebuia să-şi exercite influenţa sa personală (şi nu a recurentului) asupra decidenţilor din societate ce puteau să încheie contractele de subcontractare. Faţă de modul cum s-a realizat descrierea faptei, a considerat că nu este îndeplinită cerinţa legală privind existenţa unei influenţe a sa asupra unui funcţionar apt să decidă îndeplinirea unui act.

De asemenea, a invocat faptul că denunţătorul F. nu a avut calitatea de funcţionar sau salariat al SC E. SA. A mai precizat că acesta nu a avut calitatea de funcţionar privat, deoarece art. 147 alin. (2) din C. pen. din 1969, prevede că funcţionarul privat este "salariatul unei persoane juridice", iar conform art. 10 din Codul Muncii salariatul este o persoană care are un contract de muncă.

Înalta Curte reaminteşte că scopul recursului în casaţie este acela de a îndrepta erorile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cauza de faţă, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", regăsită în cuprinsul dispoziţiei normei de procedură penală evocate, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe o conduită ce excede celei incriminate ori care nu a făcut de plano obiectul incriminării sau în privinţa căreia a operat dezincriminarea.

Instanţa de recurs constată că pe baza probelor administrate instanţele au decelat situaţia de fapt, au evaluat apărările părţilor şi au statuat asupra condiţiilor de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunilor.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. de la 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În cauză, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de trafic de influenţă, pentru care a fost condamnat inculpatul, corespund faptei reţinute în concret în sarcina sa, respectiv că în calitate de deputat al G. în Parlamentul României, în perioada iulie- august 2010 a pretins sume de bani pentru partidul din care făcea parte, iar în perioada mai- noiembrie 2011 a primit în mai multe tranşe, prin intermediul SC H. SA, controlată de I., suma totală de 1.264.000 RON compusă din 824.000 RON de la J., administrator al SC K. SRL şi 440.000 RON de la L., administrator al SC M. SRL.

Banii au fost pretinşi şi primiţi pentru a-şi exercita influenţa asupra reprezentanţilor SC E. SA, prin intermediul acţionarului majoritar al acesteia F., în scopul subcontractării de către societatea sus-menţionată a lucrărilor aferente obiectivului "Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul Rotunda - Buruieneşti, comuna Doljeşti, judeţul Neamţ" al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.

S-a reţinut că prin intermediul lui F., recurentul A. a determinat subcontractarea lucrărilor de către SC E. SA, reprezentată de N. - director general - şi O. - director tehnic - societăţilor administrate de L. şi J., respectiv SC M. SRL Bacău şi SC P. SRL Q./SC K. SRL. Tot prin intermediul lui F., a solicitat SC E. SA ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin.

Ca urmare, E. SA, prin director economic R., a emis în perioada august- octombrie 2011 cinci bilete la ordin în favoarea subcontractorilor SC M. SRL şi SC K. SRL, bilete la ordin care au fost girate la cererea lui A. către SC H. SA.

La solicitarea recurentului A., I., administrator al SC H. SA, i-a dat inculpatului A., în mai multe tranşe, în numerar, suma de 1.264.000 RON reprezentând totalul sumelor înscrise pe cele cinci bilete la ordin.

Pentru justificarea girării celor cinci bilete la ordin, la solicitarea inculpatului A., între SC H. SA, pe de o parte şi SC M. SRL şi SC K. SRL, pe de altă parte, au fost încheiate contracte de prestări servicii la obiectivul de investiţii anterior menţionat, în baza cărora au fost emise facturi fiscale care atestau în mod nereal prestarea acestor servicii.

Înalta Curte aminteşte că pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca inculpatul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului.

În acest sens, se are în vedere faptul că instanţa de apel a reţinut că inculpatul a pretins şi primit bani pentru a-şi exercita influenţa asupra reprezentanţilor SC E. SA, prin intermediul acţionarului majoritar al acesteia F., în scopul subcontractării de către societatea sus-menţionată.

Acest aspect a fost contestat în cadrul cererii de recurs în casaţie de inculpatul A., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă întrucât se impunea ca influenţa să fie exercitată în mod direct faţă de funcţionari.

Înalta Curte constată că pentru existenţa infracţiunii, influenţa nu trebuie exercitată în mod direct asupra funcţionarului, ci se poate realiza şi în mod indirect, printr-un intermediar.

De altfel, jurisprudenţa Înaltei Curţi evocă reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă săvârşită prin intermediar, arătându-se că "inculpatul poate să comită infracţiunea de trafic de influenţă nu numai pretinzând că are influenţă directă asupra judecătorului, ci şi indirect, printr-un intermediar, în speţă, printr-un avocat, influent ori nu, faţă de judecătorii din completul de judecată" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 5071/2003, www.x.ro).

În ceea ce priveşte lipsa calităţii de funcţionar a denunţătorului prin intermediul căruia s-a traficat influenţa, Înalta Curte reţine că în cauză subiecţii pasivi secundari ai infracţiunii de trafic de influenţă sunt funcţionarii din cadrul E. SA, faţă de care s-a traficat influenţa prin intermediul denunţătorului F. şi nu însuşi denunţătorul.

Astfel, se constată că banii au fost promişi/daţi pentru ca inculpatul A. să-şi exercite influenţa asupra reprezentanţilor SC E. SA, în scopul subcontractării de către societatea sus-menţionată, către societăţile controlate de inculpaţi, a lucrărilor aferente obiectivului "Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul Rotunda - Buruieneşti, comuna Doljeşti, judeţul Neamţ" al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.

Or, subiectul pasiv secundar al infracţiunii de trafic de influenţă, chiar dacă s-a realizat prin intermediar, respectiv prin denunţătorul F., îl constituie funcţionarul asupra căruia se exercită influenţa, respectiv al reprezentanţilor SC E. SA.

În acest context, instanţa de recurs constată că, în accepţiunea dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din C. pen. din 1969 conform cărora prin funcţionar se înţelege persoana menţionată la alin. (1), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat, reprezentanţii SC E. SA aveau calitatea de funcţionari.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod corect dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Faţă de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 573 din 06 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 573 din 06 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.

GGC - GV