Deduction of foreign imprisonment days and reclassification of revision request as objection to execution under Article 598 CPC

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 191/F din 14 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de către revizuentul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 71/F/05.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut că Sub nr. x/2020 din 07.12.2020, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. cu privire la Sentinţa penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi.

În motivarea cererii, revizuentul-condamnat a învederat că a fost condamnat pe nedrept de statul italian, fără a i se acorda posibilitatea de a-şi dovedi nevinovăţia, hotărârea de condamnare fiind întemeiată pe o eroare judiciară. Suplimentar, revizuentul a mai solicitat deducerea unor zile câştigate prin muncă în timpul detenţiei într-un penitenciar din Italia.

Oral, în faţa instanţei de judecată, la termenul din data de 14.12.2020, revizuentul-condamnat a reiterat aceleaşi motive.

În vederea soluţionării cauzei, s-a dispus ataşarea dosarului penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 71/F/05.05.2020.

Au mai fost efectuate verificări privind cererile având acelaşi obiect formulate de revizuentul-condamnat. S-au mai efectuat verificări în evidenţele ANP.

S-a ataşat un referat întocmit de Biroul executări penale din cadrul Curţii de Apel Galaţi.

S-a desemnat apărător din oficiu (delegaţie aflată la dosar).

Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 26.05.2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

În baza art. 162 şi art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost recunoscută în parte Sentinţa penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin Sentinţa penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curţii de Apel din Roma, vizând pe condamnatul A..

S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin hotărârile mai sus arătate pentru săvârşirea infracţiunilor de "viol", "furt" şi "lovire", care în legea penală română constituie infracţiunile de:

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016),

- tâlhărie, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016).

A fost dedusă din pedeapsa de 10 ani închisoare perioada executată de la data de 05.10.2016 la zi - 05.05.2020.

În baza art. 555 din C. proc. pen. şi art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei principale la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza acestei sentinţe penale, a fost emis mandatul de executare nr. x din data de 27.05.2020, persoana solicitată fiind transferată din Italia la data de 30.09.2020 şi predată reprezentanţilor ANP.

Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire instanţa a constatat că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurarea care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

S-a arătat că, atât din conţinutul prevederilor menţionate, cât şi din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

În acest sens, s-a observat că prin art. 453 alin. (4) teza I din C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situaţia când pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de încetare a procesului penal ori de achitare [după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea art. 453 alin. (4) teza I].

Tot astfel, prin art. 453 alin. (4) teza II din C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele patru cazuri, se prevede că acestea constituie motive de revizuire, dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

În fine, pentru cazul "când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia" s-a prevăzut, în art. 453 alin. (5) din C. proc. pen., că toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

Din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire rezultă că, hotărârile judecătoreşti prin care nu se soluţionează fondul cauzei, nu pot fi supuse revizuirii.

Or, printr-o hotărâre de recunoaştere a unei alte hotărâri pronunţate în străinătate şi de transferare a executării unei pedepse pe teritoriul României nu se poate considera că s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre soluţiile ce s-ar putea pronunţa nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 453 din C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în temeiul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (...) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În sensul descris mai sus, statuează şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 17 pronunţată la data de 19.03.2007 într-un recurs în interesul legii.

Cât priveşte deducerea zilelor câştigate de revizuentul-condamnat ca urmare a muncii prestate într-un penitenciar din Italia, s-a reamintit cele statuate tot de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 15/22.05.2015 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii potrivit cărora după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

Împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din 14 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie condamnatul A..

În susţinerea contestaţiei, a precizat că nu a formulat o cerere de revizuire, ci o contestaţie la executare prin care a solicitat deducerea corectă a perioadei executate în străinătate.

Examinând apelul formulat de condamnatul A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

De asemenea, art. 2 al aceluiaşi articol prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Condamnatul A. a solicitat deducerea, în totalitate, a perioadei executate în străinătate, precizând expressis verbis la momentul soluţionării cauzei la Curtea de Apel Galaţi că solicită scăderea celor 315 zile câştigate prin muncă în penitenciarul din Italia.

Înalta Curte aminteşte faptul că instanţa competentă să judece contestaţia la executare se stabileşte raportat la cazul de contestaţie care permite evaluarea motivului invocat, cu consimţământul petentului în ce priveşte reformarea temeiului de drept, după explicarea limitelor obiectului judecăţii.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestator prin cererea scrisă adresată instanţei şi susţinută atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de control judiciar, se circumscriu cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. Astfel, jurisprudenţa instanţei supreme a statuat că este admisibilă o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în cazul în care, după transferarea persoanei în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă o cauză de micşorare a pedepsei (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Încheierea nr. 728 din 13 mai 2011).

Se constată că la momentul formulării contestaţiei la executare, condamnatul A. se afla încarcerat la Penitenciarul Mărgineni.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. şi văzând faptul că instanţa competentă să judece contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în prezenta cauză este Judecătoria Moreni, Înalta Curte va admite apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din 14 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa, în totalitate, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, va trimite cauza având ca obiect contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., la Judecătoria Moreni, spre competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din 14 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în totalitate, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

Trimite cauza având ca obiect contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., la Judecătoria Moreni, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de apelantul revizuent A., rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.

GGC - GV