European arrest warrant surrender delayed by COVID-19; pre-surrender arrest upheld as lawful within 180-day limit.

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra contestaţiei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 18 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea 302/2004 s-a menţinut măsura arestării în vederea predării luată faţă de persoana solicitată A. prin sentinţa penală nr. 104/18.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2020 (mandat de arestare în vederea predării nr. 63/18.12.2020), dar nu mai mult de 30 de zile.

S-au reţinut, în esenţă, următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 107/2020 pronunţată la data de 18.12.2020 în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar în baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.11.2020 în dosarele nr. x/2018 RGNR şi nr. 20945/2019 RG GIP ale Tribunalul Turin pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare italiene.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu 18.12.2020, până la 16.01.2021.

S-a revocat măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea penală nr. 134/2020 din 04.12.2020 în dosarul nr. x/2020.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută începând cu 03.12.2020 ora 19:30 până la 04.12.2020.

Această hotărâre a rămas definitivă la data de 28.12.2020 ca urmare a neexercitării căii de atac.

În motivarea sentinţei menţionate, instanţa a reţinut că pe numele cetăţeanului român A., la data de 21.10.2019, instanţa din Torino a emis un mandat de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate în dosarele nr. x/2018 RGNR şi nr. 20945/2019 RG GIP, iar la data de 20.11.2020 în aceleaşi dosare a fost emis de Tribunalul Torino mandatul european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.

S-a arătat că din cuprinsul mandatului rezultă că persoana solicitată, împreună cu numiţii B. şi C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pentru a obţine profit, au predat la data de 05.03.2018 o cantitate de cupru nespecificată şi cantitatea de 374,50 Kg de lingouri placate cu cupru, urmare a jafului firmei S.C. PISCINA RECUPERI S.R.L. din data de 13.05.2018.

S-a menţionat că din dispoziţiile legale care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul judecătorului, în această procedură, se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată şi la verificarea cauzelor de refuz al predării, fiind exclusă competenţa judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată. În acest sens, art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 prevede următoarele:

"Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea".

Instanţa a constatat că mandatul european de arestare, emis în baza mandatului italian de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate, conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

S-a arătat că persoana solicitată a fost prezentă în faţa instanţei, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la aceasta. De asemenea, persoanei solicitate i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii, dreptul la un interpret asigurat gratuit), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Audiată fiind, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa, fiind luată o declaraţie în acest sens, conform art. 105 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

În temeiul art. 104 alin. (3) din aceeaşi lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialităţii, arătând că nu înţelege să renunţe la acest beneficiu.

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracţiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminată şi în legislaţia română, art. 270 C. pen. român incriminând fapta de tăinuire, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări a faptei care dă loc la predare. Mai mult, infracţiunea de tăinuire se regăseşte printre infracţiunile pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări - art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004.

Instanţa a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004.

A fost emis mandat de arestare în vederea predării nr. 63/18.12.2020.

II. La data de 12.01.2021, prin adresa nr. x, Biroul Naţional SIRENE a solicitat a se lua măsurile necesare în vederea prelungirii măsurii arestului faţă de persoana solicitată, intenţionându-se preluarea acestuia cu un zbor charter în data de 10.02.2021 sau 11.02.2021, având în vedere că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România şi Italia, dar şi din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, solicitând prelungirea termenului de predare până la data de 12.02.2021.

Au fost invocate prevederile art. 113 alin. (1) şi 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004.

III. Prin încheierea penală nr. 3/2021 pronunţată la data de 13.01.2021 în dosarul nr. x/2020 Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 104 alin. (9) din Legea 302/2004, a menţinut măsura arestării în vederea predării faţă de persoana solicitată A., dar nu mai mult de 30 de zile.

IV. La data de 09.02.2021 prin adresa nr. x Biroul Naţional SIRENE a solicitat a se lua măsurile necesare în vederea prelungirii măsurii arestului faţă de persoana solicitată, intenţionându-se preluarea acestuia cu un zbor charter în data de 25.02.2021, având în vedere imposibilitatea realizării misiunii de preluare în termenul stabilit a persoanei solicitate A., din cauza măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19 şi a numărului limitat de zboruri, fiind invocate prevederile art. 113 alin. (1) şi 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004.

V. Verificând măsura arestării în vederea predării luată faţă de persoana solicitată A., Curtea de apel a constatat următoarele:

Conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 (care reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare), instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Conform art. 113 alin. (1) din aceeaşi lege, predarea persoanei solicitate se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centru de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În continuare, conform art. 104 alin. (10) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 durata totală a măsurii arestării în vederea predării, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Curtea de apel a constatat că de la luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. au trecut 44 zile.

Totodată, s-a avut în vedere adresa emisă de Biroul Sirene din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, în care se menţionează că autorităţile judiciare italiene sunt în imposibilitatea realizării misiunii de preluare în termenul stabilit şi solicită prelungirea termenului de predare până la data de 25.02.2021, când se va încerca organizarea unui zbor special în vederea preluării mai multor persoane din România.

Deşi persoana solicitată nu a fost de acord cu menţinerea măsurii arestării în vederea predării, Curtea de apel, având în vedere cele expuse mai sus, faptul că durata de timp scursă de la luarea acestei măsuri până la momentul actual este redusă, precum şi faptul că nu a intervenit nicio împrejurare care să determine o schimbare sau încetare a temeiurilor avute în vedere la luarea ei, a constatat că se impune menţinerea în continuare a măsurii, dar nu mai mult de 30 de zile.

S-a mai reţinut că măsura arestării persoanei solicitate nu depăşeşte durata maximă prevăzută de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva încheierii sus-menţionate a formulat contestaţie persoană solicitată A., în termen legal, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi înlocuirea măsurii arestării cu cea a controlului judiciar.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate pe o durată de maxim 30 zile.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.

În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (6) din legea menţionată, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Alineatul (11) al aceluiaşi text de lege, prevede că, "... în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

De asemenea, potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită."

Instanţa de control judiciar constată că în cauză s-a dispus prin sentinţa penală nr. 104/18.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2020, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.11.2020 în dosarele nr. x/2018 RGNR şi nr. 20945/2019 RG GIP ale Tribunalul Turin pe numele persoanei solicitate A. şi s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare italiene şi nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că predarea persoanei solicitate nu a putut avea loc la termenul convenit, din cauza contextului excepţional de imposibilitate a predării din cauze obiective. Aşa cum rezultă din actele dosarului, prin adresa emisă de Biroul Sirene din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, autorităţile judiciare italiene au menţionat că sunt în imposibilitatea realizării misiunii de preluare în termenul stabilit şi solicită prelungirea termenului de predare până la data de 25.02.2021, când se va încerca organizarea unui zbor special în vederea preluării mai multor persoane din România.

În acest sens, se constată că în cauză este incidentă ipoteza prevăzută de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constând în faptul că, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit, dată fiind pandemia generată la nivel european de virusul SARS-COV-19, precum şi măsurile instituite la nivelul statelor europene.

În ce priveşte temeinicia şi legalitatea măsurii arestării în vederea predării, se constată că din interpretarea dispoziţiilor art. 101 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, rezultă că, odată cu dispunerea executării mandatului european de arestare, în vederea predării persoanei solicitate, prin sentinţă, judecătorul dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Drept urmare, măsura arestării este de esenţa procedurii de executare a mandatului european de arestare, decurgând automat din dispunerea acestuia în vederea predării persoanei solicitate.

În consecinţă, susţinerile apărării cu privire la înlocuirea măsurii arestării cu măsura controlului judiciar, nu pot fi primite, deoarece dispoziţiile legale sus-menţionate conferă instanţei această posibilitate doar în cadrul măsurii arestării provizorii, dispusă pe parcursul soluţionării mandatului european de arestare.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa de control judiciar constată că este oportună şi necesară menţinerea arestării persoanei solicitate în vederea predării, fiind justificată de asigurarea bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate.

Înalta Curte constată că, deşi predarea efectivă către statul membru emitent nu a putut fi efectuată, având în vedere contextul de excepţie epidemiologic, în cauză măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile a duratei totale a arestării, prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 18 din data de 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 18 din data de 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februrarie 2021.