Detention for surrender upheld; EAW challenge rejected as substitution with house arrest impermissible after final surrender decision

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra contestaţiei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020 (3459/2020, în temeiul art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 83 EAW din data de 14.01.2021, măsură pe care o menţine pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.02.2021 şi până la data de 12.03.2021, inclusiv.

Au fost respinse solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării în vederea predării.

S-au reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 17.12.2020 a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane la 23.10.2020 faţă de numitul A., urmărit internaţional pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de furt din locuinţă prevăzute de art. 242 I, 244 I, no. 3, IV, 53 din C. pen. german, art. 1, 105 ff din Legea privind Tineretul

În faţa Curţii persoana solicitată a fost asistat de apărător din oficiu.

Prin încheierea dată în cauză la 18.12.2020, definitivă, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pentru o durată de 15 zile, de la 18.12.2020 la 01.01.2021, inclusiv.

A fost parcursă procedura prevăzută de Directiva nr. 2013/48/UE, persoana solicitată manifestându-şi voinţa de a fi reprezentată şi de un apărător din statul emitent al mandatului european de arestare; nu a fost desemnat un apărător de către autorităţile germane.

Prin încheierea dată în cauză la 30.12.2020 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate, pe parcursul soluţionării mandatului european; încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestaţiei.

La acelaşi termen, persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni privind identitatea, însă a refuzat predarea motivat de faptul că familia sa este în Romînia; a precizat că recunoaşte comiterea faptelor si, în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, solicită să execute pedeapsa în România.

Cauza a fost amânată pentru a se verifica dacă există o situaţie de amânare a predării - cauze penale aflate în curs de cercetare.

La solicitarea Curţii au fost comunicate şi ataşate la dosar fişa de cazier judiciar a persoanei solicitate şi relaţiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti, acte conform cărora persoana solicitată nu este cercetat în prezent pe teritoriul României.

S-a apreciat că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004 şi nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de 98 din acelaşi act normativ.

Astfel, din menţiunile cuprinse în actele emise de autorităţile germane (mandat european de arestare emis la data de 23.10.2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate), a rezultat că, pentru numitul A., cetăţean român, s-a emis un mandat european de arestare pentru suspiciunea că, în fapt, la datele de 21.04.2018, 26.01.2019, 01.03.2019, 21.03.2019 şi 23.03.2019, în Duisburg şi Issum:

1. în data de 21.04.2018, în intervalul de timp între ora 12:15 şi ora 15:30, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa Hagedornstraße 27, 47169 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor Krüger, părţi vătămate. A încercat mai întâi prin intermediul unei ferestre basculate, să deschidă o altă fereastră. Când acest lucru nu a reuşit, numitul s-a deplasat la balcon şi a pătruns în locuinţă prin uşa balconului care era neînchisă, pentru a cerceta locuinţa şi a constata dacă găseşte lucruri pe care să le fure. El a furat un telefon mobil Samsung Galaxy S4 şi bani în numerar în valoare de circa 320 euro.

2. în data de 26.01.2019, în intervalul de timp între ora 10:00 şi ora 13:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată ia adresa Schlossstraße 17, 47137 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor Lange, părţi vătămate. El a forţat uşa de la balcon şi a furat o casetă cu obiecte de podoabă conţinând bijuterii din aur în valoare de circa 600,00 euro, precum şi bani în numerar în valoare de 250,00 euro. Intenţia sa a fost de a păstra banii pentru sine şi de a vinde bijuteriile cu profit.

3. în data de 01.03.2019, în intervalul de timp dintre ora 18:00 şi ora 18:30, învinuitul, împreună cu alţi complici rămaşi necunoscuţi, s-a deplasat la clădirea unifamilială izolată, aparţinând numiţilor Gilsing, părţi vătămate, situată la adresa Rheurdter Straße 98, 47661 Issum. Aici, făptuitorii au escaladat peretele lateral situat în zona grădinii şi au forţat o fereastră de la bucătărie, cu ajutorul unei răngi. Prin aceasta, ei au intrat în spaţiul de locuit şi au cercetat acest spaţiu pentru a găsi bunuri pe care să le fure. Ei au furat diverse bijuterii, intenţia lor fiind să păstreze bunurile pentru sine sau să le vândă cu profit.

4. în data de 21.03.2019, în intervalul de timp între ora 19:00 şi ora 21:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa Duisburger Straße 59, 47166 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numitei Coskun, parte vătămată. A introdus mâna printr-o fereastră basculată, a manevrat astfel mânerul ferestrei învecinate şi a deschis acea fereastră. Prin acea fereastră a pătruns după aceea în locuinţă şi a cercetat dormitorul pentru a găsi bunuri pe care să le fure. El a furat un portmoneu cu 15 euro în numerar precum şi diverse documente de identitate şi carduri bancare, intenţia sa fiind să păstreze bunurile pentru sine.

5. în seara zilei de 23.03.2019, în intervalul de timp între ora 19:00 şi ora 20:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamiliala situată la adresa Franz-Julius-Strafte 11, 47169 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor Auberer, părţi vătămate. Învinuitul şi-a introdus mâna prin fereastra basculată, a deschis fereastra învecinată şi a pătruns în locuinţă prin escaladare. Apoi a cercetat locuinţa pentru a găsi bunuri pe care să le fure. El a furat bani în numerar, un telefon mobil, un aparat Sony Playstation 4, accesorii aferente precum şi o îmbrăcăminte de telefon mobil. Intenţia sa a fost să păstreze bunurile pentru sine sau să le vândă cu profit.

Curtea de apel a reţinut că faptele menţionate au echivalent în legislaţia penală română, reprezentând infracţiunile prevăzute de art. 228- art. 229 alin. (1) lit. d) din noul C. pen. român cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen. român, pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

De asemenea, s-a reţinut că faptele menţionate sunt pedepsite de C. pen. german cu închisoarea până la 10 ani.

Prin sentinţa penală nr. 4/14.01.2021 s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.10.2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Germania, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a luat act de faptul că, în cazul pronunţării, de către autorităţile competente din Germania, a unei hotărâri de condamnare cu executare în regim de detenţie, persoana solicitată şi-a exprimat voinţa de a executa eventuala pedeapsă în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 14.01.2021 la 12.02.2021, inclusiv şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 17.12.2020, ora 11:15 şi arestată provizoriu în vederea predării de la 18.12.2020 la 14.01.2021.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea contestaţiei.

Prin adresa nr. x/09.02.2021 transmisă de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, instanţa a fost informată despre faptul că autorităţile judiciare germane se află în imposibilitatea de a realiza misiunea de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit, solicitând prelungirea termenului de predare până la data de 01.03.2021.

A fost ataşat sesizării formularul M, primit de la Biroul Sirene Germania, prin care se solicită prelungirea arestului faţă de persoana în cauză în vederea predării către autorităţile judiciare germane.

La termenul din data de 11.02.2021, după ascultarea persoanei solicitate, reprezentantul Ministerului Public a solicitat menţinerea măsurii arestului preventiv dispus în vederea predării faţă de persoana solicitată A. în conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (2) şi 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 rep., arătând că pe data de 01.03.2021, persoana solicitată va fi preluată de autorităţile germane cu respectarea termenului prevăzut de art. 113 din Legea nr. 302/2004 rep.

Persoana solicitată, prin apărător din oficiu, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, în raport de dispoziţiile art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, făcându-se referire la circumstanţele personale ale persoanei solicitate, în sensul că are 2 copii în întreţinere, are familia în România şi un domiciliu stabil aici.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, Curtea de apel a constatat următoarele:

În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. Acelaşi principiu este stipulat şi în norma europeană, în art. 23 alin. (1)- alin. (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI, arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

Dispoziţiile art. 23 alin. (1)- alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI au făcut obiectul unei trimiteri preliminare în faţa Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene, fiind pronunţată Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, Tomas Vilkas.

S-a reţinut în paragrafele 21-24 ale Hotărârii din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, Tomas Vilkas, că, în ceea ce priveşte, în special, ultima etapă a procedurii de predare, articolul 23 alin. (1) din Decizia-cadru prevede că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.

Acest principiu este concretizat la articolul 23 alin. (2) din Decizia- cadru, care prevede că persoana căutată este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Legiuitorul Uniunii a permis însă anumite derogări de la această regulă prevăzând, pe de o parte, că autorităţile implicate convin asupra unei noi date a predării în anumite situaţii menţionate la articolul 23 alin. (3) şi (4) din Decizia- cadru şi, pe de altă parte, că predarea persoanei căutate are loc în acest caz în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Mai exact, prima teză a articolului 23 alin. (3) din Decizia-cadru prevede că autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă convin asupra unei noi date a predării în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la articolul 23 alin. (2) din Decizia- cadru este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre.

Întrucât predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive logistice, ca urmare a termenului scurt de la momentul rămânerii definitive a hotărârii, în special în contextul evoluţiei situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a numeroase ţări (relevanţă prezentând sub acest aspect şi dispoziţiile H.G. nr. 476/2020, modificată prin H.G. nr. 511/2020), Curtea de apel a apreciat că acesta reprezintă un motiv independent de voinţa autorităţilor române şi ale statului emitent, în accepţiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articol interpretat contextul său şi de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziţie (asigurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre).

Pentru aceste considerente, Curtea de apel, în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Germania, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent (conform dispoziţiilor menţionate, dar şi din raţiuni practice - în special în contextul pandemiei - nefiind posibilă stabilirea unei date certe).

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate, Curtea de apel a constatat că trebuie să decidă asupra măsurii arestării în vederea predării- măsură sub puterea căreia se află persoana solicitată- în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.

În cauză, s-a reţinut că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenţiei nu are caracter excesiv. Totodată, s-a constatat că durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile, fiind respectate exigenţele art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004.

Aşa fiind, în temeiul art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 83 EAW din data de 14.01.2021, măsură pe care a menţinut-o pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.02.2021 şi până la data de 12.03.2021, inclusiv.

Solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă au fost respinse prin raportare la exigenţele art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, singura măsură preventivă ce poate fi dispusă după ce se decide definitiv predarea - ipoteză incidentă în cauza de faţă - fiind arestarea.

Împotriva încheierii sus-menţionate a formulat contestaţie persoană solicitată A., în termen legal, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi înlocuirea măsurii arestării provizorii cu cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, motivând că are 2 copii minori în întreţinere, are familia în România şi un domiciliu stabil aici.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 zile, începând cu data de 11.02.2021 şi până la data de 12.03.2021, inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.

În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (6) din legea menţionată, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Alineatul (11) al aceluiaşi text de lege, prevede că, "... în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

De asemenea, potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită."

Instanţa de control judiciar constată că în cauză s-a dispus prin sentinţa penală nr. 4/14.01.2021 punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.10.2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către autorităţile din Germania, cu respectarea regulii specialităţii.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că predarea persoanei solicitate nu a putut avea loc la termenul convenit, din cauza contextului excepţional de imposibilitate a predării din cauze obiective. Aşa cum rezultă din actele dosarului, prin adresa nr. x/09.02.2021 transmisă de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, instanţa a fost informată despre faptul că autorităţile judiciare germane se află în imposibilitatea de a realiza misiunea de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit, solicitând prelungirea termenului de predare până la data de 01.03.2021.

A fost ataşat sesizării formularul M, primit de la Biroul Sirene Germania, prin care se solicită prelungirea arestului faţă de persoana solicitată.

În acest sens, se constată că în cauză este incidentă ipoteza prevăzută de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constând în faptul că, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit, dată fiind pandemia generată la nivel european de virusul SARS-COV-19, precum şi măsurile instituite la nivelul statelor europene.

În ce priveşte temeinicia şi legalitatea măsurii arestării în vederea predării, se constată că din interpretarea dispoziţiilor art. 101 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, rezultă că, odată cu dispunerea executării mandatului european de arestare, în vederea predării persoanei solicitate, prin sentinţă, judecătorul dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Drept urmare, măsura arestării este de esenţa procedurii de executare a mandatului european de arestare, decurgând automat din dispunerea acestuia în vederea predării persoanei solicitate.

În consecinţă, susţinerile apărării cu privire la înlocuirea măsurii arestării cu o măsură preventivă neprivativă de libertate prevăzută de C. proc. pen., nu pot fi primite, deoarece dispoziţiile legale sus-menţionate conferă instanţei această posibilitate doar în cadrul măsurii arestării provizorii, dispusă pe parcursul soluţionării mandatului european de arestare, în procedura prealabilă celei de executare a mandatului european de arestare reglementată de prevederile art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa de control judiciar constată că este oportună şi necesară menţinerea arestării persoanei solicitate în vederea predării, fiind justificată de asigurarea bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate.

Înalta Curte constată că, deşi predarea efectivă către statul membru emitent nu a putut fi efectuată, având în vedere contextul de excepţie epidemiologic, în cauză măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile a duratei totale a arestării, prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte subliniază că termenul de 180 zile, prevăzut ca durată totală pentru luarea şi menţinerea arestării în vederea predării efective către statul membru emitent, vizează atât perioada anterioară pronunţării hotărârii de predare, cât şi perioada ulterioară pronunţării acestei hotărâri, până la predarea efectivă a persoanei solicitate către autoritatea judiciară străină.

Prin urmare, termenul maxim de 180 zile prevăzut de textul de lege evocat este distinct de termenul de 10 zile în care se efectuează predarea, prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care reprezintă un termen stabilit de autorităţi în vederea predării administrative a persoanei solicitate, fiind strict legat şi interesând faptul material al predării persoanei şi preluarea acesteia de către autorităţile străine.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februrarie 2021.