European Arrest Warrant execution upheld; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 32 din data de 18.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 104 alin. (6) si 10 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franta la data de 25.01.2021, faţă de A..

S-a luat act de lipsa consimtamantului persoanei solicitate A. la predarea catre autorităţile judiciare din Franta.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franta, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dispus arestarea în vederea predării către autorităţile judiciare din Franta, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 18.02.2021 şi până la data de 19.03.2021 inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 ore, începând de la data de 17.02.2021, ora 13:20 si până la data de 18.02.2021, ora 13:20.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul partial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 260 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat sesizarea nr. 506/11-5/2021 din data de 17.02.2021, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze la data de 25.01.2021 împotriva persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire în grup organizat de bunuri provenind dintr-un delict, prev. de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 321-2 2, art. 137-71 din C. pen. francez, participarea la un grup infracţional în vederea pregătirii unei crime, prev. de art. 450-1 alin. l, alin. (2) din C. pen. francez, participarea la un grup infracţional în vederea pregătirii unei delict pedepsit cu 10 ani de închisoare, prevăzut de art. 450-1 alin. l, alin. (2) din C. pen. francez şi furt în grup organizat, prevăzut de art. 31 1-9 alin. l, art. 31 1-l. art. 132-71 din C. pen. francez.

S-a constatat că prin ordonanţa nr. 16 din 17.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 de ore, din data de 17.02.2021, ora 13:20, până la data de 18.02.2021, ora 13:20.

S-a luat act că la dosarul cauzei, a fost ataşat mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze la data de 25.01.2021 împotriva persoanei solicitate A..

Curtea de apel i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

Curtea de apel a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare franceze si înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel, cu privirea la situaţia de fapt pentru care este cercetată persoana solicitată, a reţinut în perioada ianuarie 2018 - august 2019, atât pe teritoriul Franţei cât şi al României, făcând parte dintr-un grup infracţional organizat, aceasta a sustras din mijloace de transport aflate în mişcare produse cosmetice, tutun şi aparatură multimedia, toate în valoare de 3.500.000 euro.

Curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiuniilor, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislaţia din Franta pentru acestea. Totodată, infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmarita penal dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. În plus, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea de apel a constatat că persoana solicitată a arătat ca nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Franţa, precizând că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat luarea unei măsuri preventive mai puţin restrictivă, şi anume arestul la domiciliu pentru a-şi mai putea petrece timp cu familia, arătând că este de acord să fie extrădat în statul francez pentru lămurirea situaţiei juridice.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 25.01.2021 fiind urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire în grup organizat de bunuri provenind dintr-un delict, prev. de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 321-2 2, art. 137-71 din C. pen. francez, participarea la un grup infracţional în vederea pregătirii unei crime, prev. de art. 450-1 alin. l, alin. (2) din C. pen. francez, participarea la un grup infracţional în vederea pregătirii unei delict pedepsit cu 10 ani de închisoare, prev. de art. 450-1 alin. l, alin. (2) din C. pen. francez şi furt în grup organizat, prev. de art. 31 1-9 alin. l, art. 31 1-l.art. 132-71 din C. pen. francez.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare franceze îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile sancţionate de C. pen. afrancez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Aşadar, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 18.02.2021 şi până la data de 19.03.2021, inclusiv aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte aminteşte că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 18.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 18.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.