Territorial jurisdiction conflict: place of criminal act versus site of material damage in embezzlement and fraud

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 1462 din 16 noiembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în temeiul art. 346 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 50 alin. (1) C. proc. pen.. în referire la art. 41 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 11-13 iunie 2016, persoană vătămată B. SRL) şi

- tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 13 iunie 2016, persoană vătămată C. SRL), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În esenţă, prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul, în intervalul 11 iunie 2016 ora 19:10 - 13 iunie 2016 ora 7:55, şi-a însuşit cantitatea de trei saci cu şrot de soia din marfa pe care o gestiona în calitate de angajat al B. SRL şi pe care o transporta cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x şi semiremorcă basculabilă înmatriculată x, pe ruta mun. Constanţa, jud. Constanţa - com. Căzăneşti, jud. Ialomiţa, la sediul destinatarului C. SRL; la 13 iunie 2016, în jurul orei 8:00, s-a prezentat la punctul de lucru al persoanei vătămate C. SRL, situat în com. Căzăneşti, jud. Ialomiţa şi a pus în executare intenţia de a induce în eroare beneficiarul transportului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a prezentat încărcătura de şrot de soia transportată cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x şi semiremorcă basculabilă înmatriculată x ca fiind conformă cu standardele expeditorului, deşi anterior înlocuise o cantitate de şrot de soia cu nisip, în scopul de a obţine un folos material injust.

La termenul din data de 19 octombrie 2020, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, prin raportare la locul comiterii pretinselor infracţiuni deduse judecăţii.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a reţinut prevederile art. 342 C. proc. pen.. şi art. 346 alin. (6) C. proc. pen.. potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară are obligaţia de a verifica, în mod prioritar, dacă a fost sesizat cu o faptă care să atragă competenţa respectivei instanţe, urmând ca ulterior, în măsura în care constată că este competent, să analizeze legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

De asemenea, s-a arătat că art. 41 alin. (5) C. proc. pen. prevede că ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost presupus comise pe raza comunelor Ciochina, respectiv Căzăneşti, jud. Ialomiţa, localităţi care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slobozia.

În concret, s-a reţinut din expozitivul rechizitoriului că infracţiunea de delapidare - acţiunea de însuşire a celor trei saci cu şrot de soia din marfa avută în gestiune - s-a consumat la domiciliul inculpatului din com. Ciochina, jud. Ialomiţa, aspecte consemnate la f. x par. ultim şi f. x par. 1 din rechizitoriu.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a arătat că inculpatul primise acordul deţinătorului mărfii de a se deplasa cu marfa la domiciliul său, astfel că nu s-a pus problema ca activitatea infracţională să fi debutat anterior acestui moment. De altfel, infracţiunea de înşelăciune s-a consumat cu prilejul inducerii în eroare a persoanei vătămate, la punctul de lucru al acesteia din com. Căzăneşti, jud. Ialomiţa.

În concluzie, s-a precizat că ambele pretinse infracţiuni deduse judecăţii au fost comise integral pe raza jud. Ialomiţa.

Pe cale de consecinţă, judecătorul de camera preliminară a reţinut că urmărirea penală ar fi trebuit efectuată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, ceea ce nu s-a întâmplat, urmărirea penală fiind efectuată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Având în vedere faptul că urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., procurorul avea obligaţia de a sesiza instanţa competentă teritorial potrivit ordinii stabilite de textul de lege anterior menţionat, şi anume Judecătoria Slobozia, instanţă în circumscripţia căreia se găseşte locul săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii.

Caracterul imperativ al ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., s-a arătat că rezultă cu precizie din dispoziţiile art. 41 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a precizat că şi doctrina dezvoltată în urma intrării în vigoare a actualei legi procesual penale a semnalat acelaşi aspect, astfel: "În ipoteza în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) noul C. proc. pen., este obligatorie sesizarea instanţei competente potrivit acestei ordini" (Procedură penală, Partea Generală, Mihail Udroiu, Ed. C.H. Beck,2014, f. x).

În concluzie, s-a constatat că urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., iar procurorul emitent al rechizitoriului nu a sesizat instanţa competentă teritorial potrivit acestei ordini, respectiv Judecătoria Slobozia, încălcând dispoziţiile imperative ale art. 41 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa.

Prin Încheierea din 3 martie 2021 pronunţată de Judecătoria Slobozia, în temeiul art. 342 din C. proc. pen., art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. şi art. 47 din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia, invocată din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi alin. (4) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă cu Judecătoria Constanţa şi în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (2) din C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, la termenul din 17 februarie 2020, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia, prin raportare la situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi locul comiterii infracţiunii de delapidare dedusă judecăţii.

Potrivit art. 342 din C. proc. pen., "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală."

De asemenea, art. 346 alin. (6) prevede: "Dacă apreciază că instanţa sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 şi 51, care se aplică în mod corespunzător."

Potrivit art. 41 din C. proc. pen.:

(1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că pentru infracţiunea de delapidare dedusă judecăţii, prin rechizitoriu s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

"inculpatul în intervalul 11 iunie 2016 ora 19:10 - 13 iunie 2016 ora 7:55, şi-a însuşit cantitatea de trei saci cu şrot de soia din marfa pe care o gestiona în calitate de angajat al B. SRL şi pe care o transporta cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x şi semiremorcă basculabilă înmatriculată x, pe ruta municipiul Constanţa, judeţul Constanţa - comuna Căzăneşti, judeţul Ialomiţa, la sediul destinatarului C. SRL".

Judecătorul de cameră preliminară a considerat că, în accepţiunea de loc al săvârşirii infracţiunii intră şi locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar întrucât infracţiunea de delapidare este una de rezultat, de esenţa căreia ţine producerea unui prejudiciu material persoanei vătămate, s-a observat că prejudiciul s-a produs în patrimoniul societăţii SC B. SRL cu sediul în municipiul Constanţa, prin contravaloarea imputată de societatea beneficiară a transportului de şrot soia şi contravaloarea analizelor efectuate asupra produselor.

De asemenea, în cauză, s-a apreciat că pentru a stabili cu exactitate locul însuşirii şrotului este necesar a se parcurge cercetarea judecătorească, în cadrul căreia vor fi administrate mijloace de probă pentru stabilirea adevărului, ţinând cont de situaţia de fapt dedusă judecăţii prin rechizitoriu, respectiv "inculpatul în intervalul 11 iunie 2016 ora 19:10 - 13 iunie 2016 ora 7:55, şi-a însuşit cantitatea de trei saci cu şrot de soia din marfa pe care o gestiona (…) şi pe care o transporta pe ruta municipiul Constanţa, judeţul Constanţa - comuna Căzăneşti, judeţul Ialomiţa" şi poziţia procesuală manifestată de inculpat în cursul urmăririi penale.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a considerat că urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., apreciind că procurorul emitent al rechizitoriului a sesizat iniţial instanţa competentă teritorial potrivit acestei ordini şi anume Judecătoria Constanţa.

Astfel, ţinând cont de faptul că pretinsele infracţiuni au fost săvârşite atât în localităţi ce intră în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, cât şi în circumscripţia Judecătoriei Slobozia, judecătorul de cameră preliminară a constatat aplicabilitatea art. 41 alin. (4) din C. proc. pen. ce stabileşte ca atunci când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. Întrucât Judecătoria Constanţa a fost mai întâi sesizată, competenta teritorială revenindu-i în urma săvârşirii uneia dintre fapte pe raza municipiului Constanţa, s-a precizat că aceasta este instanţa competentă teritorial să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 martie 2020, sub nr. x/2020/a2.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Slobozia, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Slobozia, pentru următoarele considerente:

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea;

b) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul săvârşirii faptei;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) C. proc. pen..].

Dispoziţiile art. 41 din C. proc. pen.. instituie o ordine de preferinţă pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, stabilind criterii pentru determinarea competenţei teritoriale.

În cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 11 - 13 iunie 2016, persoană vătămată B. SRL) şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 13 iunie 2016, persoană vătămată C. SRL), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, în intervalul 11 iunie 2016 ora 19:10 - 13 iunie 2016 ora 7:55, inculpatul şi-a însuşit cantitatea de trei saci cu şrot de soia din marfa pe care o gestiona în calitate de angajat al B. SRL şi pe care o transporta cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x şi semiremorcă basculabilă înmatriculată x, pe ruta mun. Constanţa, jud. Constanţa - com. Căzăneşti, jud. Ialomiţa, la sediul destinatarului C. SRL; precum şi că, la 13 iunie 2016, în jurul orei 8:00, s-a prezentat la punctul de lucru al persoanei vătămate C. SRL, situat în com. Căzăneşti, jud. Ialomiţa şi a pus în executare intenţia de a induce în eroare beneficiarul transportului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a prezentat încărcătura de şrot de soia transportată cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x şi semiremorcă basculabilă înmatriculată x ca fiind conformă cu standardele expeditorului, deşi anterior înlocuise o cantitate de şrot de soia cu nisip, în scopul de a obţine un folos material injust.

Din perspectiva primului criteriu enumerat de legiuitor, se constată că, sub aspectul locului săvârşirii, ambele infracţiuni deduse judecăţii au fost comise pe raza judeţului Ialomiţa şi în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slobozia. Astfel, acţiunea de însuşire a încărcăturii de şrot s-a realizat în considerarea transportului destinat societăţii C., iar intenţia de inducerea în eroare, a vizat aceeaşi persoana vătămată C. SRL, la punctul de lucru al acesteia din com. Căzăneşti, jud. Ialomiţa. În circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa se află doar sediul social al societăţii B. SRL, al cărei angajat era inculpatul, ce transporta marfa destinată societăţii C., situaţie în care acţiunea s-a produs pe raza Judecătoriei Slobozia, iar rezultatul infracţiunii de delapidare pe raza Judecătoriei Constanţa. În ceea ce priveşte infracţiunea de inducere în eroare, indubitabil locul săvârşirii este determinat de societatea vizată de conduita ilicită, respectiv societatea C..

Ca urmare, văzând criteriile legale reglementate de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.. în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. va reveni instanţei în raza căreia se află locul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, chiar dacă unul dintre rezultatele infracţionale s-a produs în raza teritorială a altei instanţe, rază în care, de altfel, funcţionează şi organul de urmărire penală semnatar al rechizitoriului.

În plus se constată că inculpatul are domiciliul în judeţul Ialomiţa (com. Ciochina, dosar u.p.), persoana vătămată C. SRL are punctul de lucru în judeţul Ialomiţa (Căzăneşti, dosar u.p.), iar martorii audiaţi în cauză în cursul urmăririi penale au domiciliul cu preponderenţă în judeţul Ialomiţa, aflat pe raza Judecătoriei Slobozia, astfel că judecata se va desfăşura în bune condiţiuni, respectiv cu asigurarea celerităţii şi reducerea costurilor la această instanţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.

GGC - CL