European Arrest Warrant Execution: Rejection of Statute of Limitations Defense and Confirmation of Mandatory Detention for Surrender

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26/F din data de 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.12.2020 de către Judecătoria Marburg - Germania, privind pe persoana solicitată A..

S-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 09.02.2021 până la data de 10.03.2021 şi predarea acesteia, în stare de arest, către autorităţile germane, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore şi arestată provizoriu în vederea predării în baza mandatului european de arestare de la data de 28.01.2021 la zi.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că la data de 29.01.2021 a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane faţă de A., urmărit pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat comis de grup organizat prev. de art. 242 (1), 244 (1), 244 a (1), 243 (1) din C. pen. german, în sensul luării măsurii arestării provizorii în vederea predării pentru o perioadă de 15 zile.

În şedinţa publică din data de 29.01.2021, Curtea a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, aceasta neridicând obiecţiuni cu privire la identitate. Persoana solicitată a fost asistată de apărător ales şi a fost audiată cu privire la solicitarea Parchetului, prin intermediul videoconferinţei, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar, conform art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 225 alin. (4), (5), (7) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 29.01.2021, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pentru o durată de 15 de zile, de la 29.01.2021 până la data de 12.02.2021, inclusiv.

Totodată, a fost fixat termen la data de 09.02.2021, ora 09:00, în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de o traducere în limba română.

Prin adresa nr. x/2021 din data de 02.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti mandatul european de arestare emis de autorităţile germane, însoţit de o traducere în limba română.

La termenul din data de 09.02.2021, Curtea a procedat la predarea unui exemplar al mandatului european de arestare către persoana solicitată, i-a adus la cunoştinţă acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, regula specialităţii, posibilitatea de a-şi da consimţământul la predare şi de a solicita ca, în ipoteza în care autorităţile germane vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să solicite transferul în România.

În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea a procedat la audierea persoanei solicitate A., care a arătat că nu doreşte să fie predat autorităţilor germane şi a precizat că înţelege să nu renunţe la regula specialităţii.

Din analiza mandatului european de arestare emis la data de 02.12.2020 de Judecătoria Malburg - Germania, Curtea a reţinut că acesta a fost emis în baza mandatului naţional de arestare nr. 58-GS - 4 Js 2724/17 din data de 08.07.2020 al Judecătoriei Marburg.

În cuprinsul mandatului s-a precizat că persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat în bandă prevăzută de art. 242 (1), 244 (1), 244 a (1), 243 (1) din C. pen. german şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de până la 10 ani.

În fapt, în sarcina persoanei solicitate s-a reţinut că la data de 09.11.2015, în timp ce se afla în Ebsdorfergrund - Germania, împreună cu alte două persoane neidentificate, sub pretextul unei tranzacţii imobiliare, i-a solicitat persoanei vătămate să îi arate 200.000 EUR în numerar, pentru a-i verifica solvabilitatea. Suspectul a introdus banii într-un plic, l-a închis, l-a marcat şi l-a pus în geanta proprie sub pretextul de a demonstra cum urma să fie efectuată viitoarea predare a banilor. Ulterior, a scos din geantă un plic care arăta identic şi care, cu toate acestea, conţinea doar o bancnotă de 500 EUR şi un teanc de hârtii şi i l-a predat persoanei vătămate, aceasta neobservând faptul că banii erau încă în geanta suspectului. În cele din urmă, acesta a plecat cu banii. S-a mai arătat că persoana solicitată şi cele două persoane neidentificate au format un grup organizat şi că aceasta îşi câştigă existenţa prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni.

Raportat la cele arătate, Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis la data de 02.12.2020 de autorităţile judiciare germane îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi pedeapsa prevăzută de legislaţia statului solicitant.

Totodată, infracţiunile pentru care persoana solicitată a fost condamnată dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită şi condiţia dublei incriminări, acestea găsindu-şi corespondent în dispoziţiile art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 367 alin. (1) C. pen.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că nu sunt fondate criticile prezentate de persoana solicitată în legătură cu încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare. S-a menţionat că instanţa de executare nu are posibilitatea de a verifica situaţia de fapt reţinută în cuprinsul mandatului european de arestare şi nici corespondenţa realizată între situaţia de fapt şi normele de drept naţional ale statului emitent. Nici faptul că infracţiunea de furt organizat reţinută de autorităţile germane ar putea fi calificată în dreptul român drept înşelăciune şi constituire a unui grup infracţional organizat nu poate duce la respingerea solicitării de predare, atât timp cât sunt respectate cerinţele art. 97 din Legea nr. 302/2004.

În acelaşi timp, s-a apreciat că, în virtutea principiului încrederii reciproce între autorităţile judiciare din state membre ale Uniunii Europene, Curtea nu este abilitată să verifice condiţiile în care s-a procedat la emiterea mandatului naţional de arestare de către Judecătoria Marburg. Totodată, faptul că persoana solicitată nu ar fi fost citată anterior în procedura în care s-a emis acest mandat nu atrage aplicabilitatea motivului opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, acesta vizând situaţia persoanei condamnate care nu a fost prezentă la judecată şi a cărei predare este solicitată în vederea executării pedepsei şi nu situaţia persoanei a cărei predare este solicitată tocmai pentru a putea fi prezentă la urmărirea penală şi judecată.

În ceea ce priveşte argumentul referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Curtea a subliniat faptul că intervenţia prescripţiei răspunderii penale, în ipoteza în care faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române, este doar un motiv opţional de refuz de executare a mandatului european de arestare.

Or, raportat la gravitatea acuzaţiei aduse persoanei solicitate, la prejudiciul presupus creat, la faptul că aceasta a mai fost condamnată de autorităţile din Marea Britanie şi din Spania pentru săvârşirea de infracţiuni de fraudă în intervalul 2017-2018, Curtea a apreciat că se impune predarea persoanei solicitate către autorităţile germane în vederea lămuririi situaţiei juridice a acesteia.

Nu în ultimul rând, prima instanţă a constatat că motivul de refuz al predării invocat de persoana solicitată (nu a săvârşit faptele pentru care este cercetat) nu se încadrează în motivele obligatorii sau opţionale de refuz a executării mandatului prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte măsura preventivă, Curtea a constatat faptul că, în raport cu dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, instanţa dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură preventivă. De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3157 din 17 decembrie 2014.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat ales a solicitat admiterea contestaţiei, susţinând că nu există o corespondenţă între infracţiunile incriminate în mandatul european de arestare şi o infracţiune prevăzută de C. pen. român. De asemenea, a invocat motivul opţional de refuz prevăzut de art. 99 lit. g) din Legea nr. 302/2004, apreciind că infracţiunile, inclusiv de furt simplu dar şi de înşelăciune sunt prescrise, atât în C. pen. german, cât şi în C. pen. român. Un alt motiv pentru care a solicitat a nu se da curs executării mandatului european de arestare a fost acela că statul german nu a comunicat vreo acuzaţie contestatorului, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil de către statul german prin judecarea în lipsă a persoanei solicitate.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 02.12.2020 de către Judecătoria Marburg - Germania, fiind urmărit pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat comis de grup organizat prev. de art. 242 (1), 244 (1), 244 a (1), 243 (1) din C. pen. german.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare germane îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile sancţionate de C. pen. german cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Contrar celor invocate de apărare, referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că nu s-a împlinit termenul de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale, întrucât în sarcina persoanei solicitate s-a reţinut săvârşirea faptelor la data de 09.11.2015, iar la data de 08.07.2020 Judecătoria Marburg a emis mandatul naţional de arestare nr. 58-GS - 4 Js 2724/17 care a stat la baza emiterii mandatului european. Mai mult, aşa cum a reţinut în mod corect prima instanţă, intervenţia prescripţiei răspunderii penale, în ipoteza în care faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române, este doar un motiv opţional de refuz de executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, Înalta Curte constată că aspectele care vizează temeinicia acuzaţiilor formulate în statul emitent împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, aşa încât verificarea acestei apărări revine în competenţa exclusivă a autorităţii judiciare a statului emitent. Înalta Curte mai notează că, în procedura reglementată de art. 84 şi urm. din Legea nr. 302/2004, instanţa română nu are competenţa de a examina temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară din Germania şi nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.

Totodată, se constată că în cazul persoanei solicitate A. nu se aplică nici motivul opţional de refuz legat de judecata în lipsă, întrucât mandatul european de arestare nu a fost emis în vederea executării unei pedepse, caz în care s-ar fi putut pune în discuţie incidenţa motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întemeiat pe faptul că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, ci mandatul a cărui executare se solicită în prezenta cauză a fost emis în cursul urmăririi penale.

Pe cale de consecinţă, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 09.02.2021 până la data de 10.03.2021, inclusiv aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, Înalta Curte aminteşte că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 26/F din data de 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II - a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 26/F din data de 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II - a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.