Competence for lifting provisional medical internment when executed outside the sentencing court’s jurisdiction

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la 14 ianuarie 2020 pe rolul Judecătoriei Deta, numita A. a solicitat ridicarea măsurii internării medicale provizorii dispuse faţă de fiul său, B., prin încheierea penală din 22 august 2019 a Judecătoriei Târgovişte în Dosarul nr. x/2019, ca urmare a solicitării Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019. În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că s-a produs însănătoşirea/ameliorarea stării de sănătate a persoanei internate medical, astfel că acesta nu mai prezintă pericol pentru siguranţa publică, aspecte ce pot fi dovedite prin efectuarea unei expertize medico-legale.

La termenul din 21 ianuarie 2020, s-a procedat la ascultarea persoanei internate medical, care a arătat că îşi însuşeşte cererea şi solicită fie ridicarea internării medicale, fie înlocuirea măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii cu obligarea la tratament medical, precizând că pe durata spitalizării starea sa de sănătate s-a îmbunătăţit.

Din oficiu s-a solicitat Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel, în care se află internat petentul, întocmirea unui referat medical, din cuprinsul căruia a rezultat că, în urma examinării acestuia la data de 20 ianuarie 2020, Comisia Medicală de revizuire a cazurilor (art. 110 C. pen.), luând în considerare diagnosticul, caracterul evolutiv al tulburării şi prezenţa unui bun suport social din partea familiei de origine, consideră oportună încetarea măsurii de siguranţă a internării medicale.

Prin Sentinţa penală nr. 28 din 21 ianuarie 2020 pronunţată de Judecătoria Deta în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 50 raportat la art. 248 alin. (11) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Târgovişte competenţa teritorială de soluţionare a cererii de ridicare a măsurii internării medicale provizorii formulată de petentul B.

În acest sens, s-a reţinut că petentul a fost internat, la data de 31 octombrie 2019, în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel, în baza Încheierii penale din 22 august 2019 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în Dosarul nr. x/2019, măsura fiind dispusă provizoriu, în cursul urmăririi penale, în temeiul art. 247 alin. (1) şi art. 248 alin. (9) C. proc. pen.. S-a mai reţinut că, din înscrisurile de la dosar, rezultă că măsura nu a fost ridicată, confirmată, înlocuită sau încetată, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 alin. (13) C. proc. pen., pentru ca petentul să fie luat în evidenţă de către judecătorul delegat la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Deta şi, implicit, pentru a atrage competenţa acestuia şi a instanţei de executare, potrivit art. 569 alin. (3) şi art. 571 C. proc. pen.

În aceste condiţii, invocându-se dispoziţiile art. 248 alin. (11) C. proc. pen., s-a arătat că, întrucât măsura a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Târgovişte, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluţionare Judecătoriei Târgovişte, care, prin Sentinţa penală nr. 71 din 12 martie 2020, în baza art. 248 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 569 - art. 571 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Deta, judeţul Timiş, iar, în temeiul art. 51 C. proc. pen., a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pentru regulator de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Târgovişte a observat că, deşi prevederile art. 248 alin. (11) C. proc. pen. stabilesc, în mod incontestabil, că judecătorul care a luat măsura, dispune şi asupra solicitării de ridicare a acesteia, respectivele dispoziţii sunt incidente numai atunci când măsura internării medicale se execută în circumscripţia sa teritorială. Aceasta întrucât textul de lege menţionat se completează cu prevederile art. 572 C. proc. pen., conform cărora punerea în executare se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat această măsură, dispoziţiile art. 566 - art. 571 C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

S-a arătat că dispoziţiile art. 569 şi art. 571 C. proc. pen. stabilesc o procedură identică cu cea a internării medicale, pentru luarea în supraveghere, în cazul în care internarea medicală provizorie se efectuează în circumscripţia teritorială a altei judecătorii, această din urmă judecătorie fiind competentă să dispună asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii. Cum în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Deta a fost pusă în executare măsura internării medicale provizorii, fiind şi prima sesizată de către petent pentru ridicarea măsurii, iar competenţa în speţă este alternativă, s-a apreciat că acestei instanţe îi revine spre soluţionare cererea ce formează obiectul cauzei.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Deta este competentă să soluţioneze cererea însuşită de petentul B. de ridicare a măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (11) C. proc. pen., dacă după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, prin încheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea ridicării măsurii aplicate.

Aceste prevederi se completează, însă, cu cele din Titlul V, Capitolul II, Secţiunea a 3-a (Punerea în executare a măsurilor de siguranţă) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., respectiv cu cele ale art. 572 C. proc. pen. (referitoare la procedura de punere în executare a măsurilor de siguranţă provizorii), text de lege care stabileşte, în alin. (1), că, în cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, punerea în executare a măsurii se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură, iar, în alin. (2), că dispoziţiile prevăzute la art. 566 - art. 571 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător.

Or, dispoziţiile art. 569 C. proc. pen. prevăd, pentru luarea în supraveghere, că, în situaţia în care măsura internării medicale nu se execută în raza teritorială a instanţei de executare, pentru a dispune asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii, se sesizează judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară.

Rezultă, aşadar, că, pentru menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii luată în cursul urmăririi penale, normele de procedură penală reglementează o competenţă alternativă, ce revine fie instanţei care a luat măsura (când aceasta se execută în raza sa teritorială), fie celei în a cărei circumscripţie teritorială se află unitatea sanitară în care se execută măsura.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată, pe de o parte, că măsura internării medicale provizorii s-a dispus prin încheierea din 22 august 2019 a Judecătoriei Târgovişte, iar, pe de altă parte, că petentul B. se află internat în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel, judeţul Timiş, unitate sanitară aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Deta.

Ca urmare, în condiţiile în care unitatea sanitară în care se execută măsura internării medicale provizorii se află în raza teritorială a Judecătoriei Deta, care a şi fost sesizată iniţial în cauză, se constată că, faţă de dispoziţiile art. 572 alin. (2) raportat la art. 569 C. proc. pen., acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cererii de ridicare a măsurii se siguranţă formulată de petentul B.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe petentul B. este Judecătoria Deta, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul B., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B. în favoarea Judecătoriei Deta, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul B., în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2020.

Procesat de GGC - LM