No positive conflict found; send-back to Court of Appeal ordered, costs on state.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a solicitat a se constata ivit un conflict pozitiv de competenţă între Curtea de Apel Oradea (dosar nr. x/2019) şi Tribunalul Satu Mare (dosar nr. x/2013), arătând că a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 797 din 29 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2013, iar pentru judecarea acestei căi de atac s-au declarat competente atât Tribunalul Satu Mare, cât şi Curtea de Apel Oradea. Ca urmare, s-a solicitat pronunţarea unei încheieri de către instanţa superioară comună sesizată în vederea stabilirii competenţei pentru judecarea căii de atac declarate de petent.

Această cerere a fost transmisă pe cale administrativă la Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluţionare.

La această instanţă a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2021, iar, prin Sentinţa penală nr. 23/PI din 4 martie 2021, în baza art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 51 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A. privind conflictul pozitiv de competenţă ivit între Curtea de Apel Oradea (dosar nr. x/2019) şi Tribunalul Satu Mare (dosar nr. x/2013) în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, căreia i s-a trimis dosarul.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 223 din 28 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13 martie 2012, în baza art. 181 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1968), s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.

Totodată, în baza art. 239 alin. (3) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1968), s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, iar în baza art. 321 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1969), s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen. (1969), s-a stabilit ca inculpatul A. sa execute pedeapsa acea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969), inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reţinerii şi arestării preventive din data de 11 octombrie 2011 până la data de 13 decembrie 2011.

În baza art. 861 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani durata conform art. 862 C. pen. (1969), pe a cărui durată, în temeiul art. 863 C. pen. (1969), s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la termenele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-au învederat inculpatului prevederile art. 864 C. pen. (1969), privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a mai reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 797 din 29 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 447 alin. (2) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 864 alin. (1) şi art. 84 C. pen. (1969), s-a admis cererea formulată de petentul B. şi a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului A., prin Sentinţa penală nr. 223 din 28 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă la data de 13 martie 2012 prin nerecurare, şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului durata reţinerii şi arestării preventive din data de 11 octombrie 2011 până la data de 13 decembrie 2011.

Prin Decizia penală nr. 229/C din 9 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2013, în baza art. 411 C. proc. pen., s-a respins cererea de repunere în termenul de declarare a contestaţiei, iar în baza art. 4251 alin. (7) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 797 din 29 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. x/2013.

S-a mai arătat că, prin Sentinţa penală nr. 583 din 10 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2019, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenta băuturilor alcoolice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A., apel ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea, cu termen de judecată la data de 24 martie 2021.

Raportându-se la dispoziţiile art. 51 C. proc. pen. invocate de petent în cerere, la cele ale art. 47 alin. (1) şi (4) şi art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea a apreciat că întrucât instanţa ierarhic superioară comună Curţii de Apel Oradea (pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2019, cu termen la 24 martie 2021) şi Tribunalului Satu Mare (care a soluţionat definitiv dosarul nr. x/2013) este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta din urmă instanţă este competentă să se pronunţe asupra sesizării privitoare la existenţa conflictului pozitiv de competenţă între cele două entităţi de judecată. Totodată, a considerat că verificarea propriei competenţe materiale, de către instanţa chemată să se pronunţe asupra sesizării privitoare la existenţa conflictului pozitiv de competenţă, precede analizei legate de întrunirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării în sine, motiv pentru care a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 51 C. proc. pen., nefiind investită cu rezolvarea unui conflict pozitiv de competenţă ivit între Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare.

Reglementând condiţiile în care poate interveni şi modul de rezolvare a unui conflict de competenţă, art. 51 C. proc. pen. stabileşte în alin. (1) că, în situaţia în care două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină reciproc competenţa, conflictul pozitiv sau negativ ivit se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună, pentru ca în alin. (2) şi (3) să prevadă modalităţile în care cea din urmă este sesizată. Astfel, instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa, sesizarea putând fi făcută şi de procuror sau de părţi. Aşadar, conflictul de competenţă, fie negativ, fie pozitiv, trebuie să privească aceeaşi cauză penală, iar nu dosare diferite.

Examinând, în acest context, sesizarea petentului, Înalta Curte constată că incidentul procedural invocat de acesta nu priveşte aceeaşi cauză penală, ca situaţie juridică dedusă judecăţii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., ci dosare distincte.

Astfel, se constată că, dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea ca obiect apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 583 din 10 iunie 2020 a Judecătoriei Satu Mare, prin care acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenţa alcoolului, având fixat termen de judecată la 24 martie 2021, în timp ce dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Satu Mare, soluţionat definitiv prin Decizia penală nr. 229/C din 9 decembrie 2020, a avut ca obiect contestaţia (ca urmare a recalificării căii de atac) formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 797 din 29 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul cu acelaşi număr, prin care s-a dispus, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite, revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 223 din 28 februarie 2012 a aceleiaşi instanţe (dosar nr. x/2011).

Aşadar, contrar susţinerilor titularului sesizării, cele două dosare au ca obiect căi de atac diferite îndreptate împotriva unor hotărâri diferite, date în cauze care, deşi îl privesc pe acelaşi petent, se referă la fapte distincte, unele comise în anul 2019 (dosarul Curţii de Apel Oradea), iar celelalte cu mult timp înainte (dosarul Tribunalului Satu Mare).

Împrejurarea că, iniţial, apărătorul ales a înţeles să formuleze apel împotriva Sentinţei penale nr. 797 din 29 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2013, pe care l-a adresat Curţii de Apel Oradea, nu este de natură să modifice această concluzie, în condiţiile în care această instanţă nu s-a pronunţat asupra acestuia, ci l-a direcţionat, pe cale administrativă, către Tribunalul Satu Mare, unde calea de atac a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar, iar instanţa, la solicitarea apărării, a recalificat-o ca fiind contestaţie.

Ca atare, în lipsa elementului premisă, respectiv a unei singure cauze penale care să fi fost înregistrată pe rolul mai multor instanţe de judecată, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (1) C. proc. pen. pentru existenţa unui conflict pozitiv de competenţă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., motiv pentru care va constata că, în cauza privind pe petentul A., nu există conflict pozitiv de competenţă între Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare, situaţie în care va trimite cauza înapoi la Curtea de Apel Oradea.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că, în cauza privind pe petentul A., nu există conflict pozitiv de competenţă între Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare.

Trimite cauza la Curtea de Apel Oradea.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.

GGC - CL