Jurisdictional declinature for loss of parliamentary immunity where facts are unrelated to office and charge sheet unread under Art. 48 Code of Criminal Procedure

Deliberând asupra excepţiei necompetenţei după calitatea persoanei, constată următoarele:

A. Prin Rechizitoriul nr. x/2010 din data de 23 decembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

a) A., sub aspectul instigării la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 297 alin. (1) cu referire la art. 309 şi art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, în cursul anului 2008, l-a determinat pe preşedintele Consiliului de Administraţie al SC B. SA, C., să-şi încalce atribuţiile de serviciu, în baza Procurii autentificate sub numărul x/25 martie 2008, împuternicindu-l să vândă integral activul N. prin negociere, prin precizarea unei valori minime care nu era prevăzută într-un raport de evaluare întocmit în vederea vânzării, procură emisă cu depăşirea competenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, act neprevăzut de dispoziţiile articolului 106 din acelaşi act normativ şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, art. 15 alin. (4) din Legea nr. 137/2002, art. 106 şi art. 109 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 577/2002, iar acesta a încheiat unui număr de 9 contracte de vânzare-cumpărare în perioada 11 iunie 2008 - 4 iulie 2008, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, având ca rezultat cauzarea unui prejudiciu în sumă de 17.603.853,34 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea de preluare a bunurilor vândute şi preţul vânzării, precum şi obţinerea unor foloase necuvenite de către reprezentanţii mai multor societăţi comerciale care au achiziţionat diverse părţi ale activului menţionat la valori sub preţul de piaţă practicat în perioada respectivă;

b) C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 C. pen., cu referire la art. 309 şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., constând în aceea că în perioada decembrie 2005 - iulie 2008, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a prejudiciat SC B. SA cu suma totală de 18.694.990,34 RON. În acest sens, a semnat contractul de servicii nr. x/16 mai 2008, temei pentru plata sumei de 55.112,58 RON, având ca obiect investiţii care nu erau benefice societăţii, cu o valoarea mai mare decât valoarea prevăzută în buget, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, document sustras de la controlul de legalitate şi regularitate prevăzut de dispoziţiile art. 7 lit.

a) din O.G. nr. 119/1999, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit.

f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu consecinţa prejudicierii societăţii cu suma menţionată şi obţinerea de foloase necuvenite de către partea contractantă; a semnat contractul de lucrări nr. x/16 mai 2008, temei pentru plata sumei de 31.725,22 RON, având o valoarea mai mare decât valoarea prevăzuta în buget, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, document sustras de la controlul de legalitate şi regularitate prevăzut de dispoziţiile art. 7 lit.

a) din O.G. nr. 119/1999, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit.

f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu consecinţa prejudicierii societăţii şi a vizat situaţii de plată nereale; a semnat contractul de lucrări nr. x/06 mai 2008, temei pentru plata sumei de 829.841,70 RON, având ca obiect investiţii la un bun care nu aparţinea societăţii şi nu erau benefice activităţii acesteia, la o valoare mai mare decât valoarea estimată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit.

f) din O.U.G. nr. 34/2006, în lipsa vizei de control preventiv propriu, cu consecinţa sustragerii actului de la controlul de legalitate şi regularitate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, şi a aprobat, în cadrul C.A., plata către SC D. SA în sumă de 19.599,50 RON reprezentând costul unui proiect întocmit necorespunzător, cu depăşirea competenţelor legale, prejudiciind societatea cu această sumă şi obţinând foloase necuvenite pentru partea contractantă; a angajat societatea la plata unor servicii de consultanţă juridică şi contabilă, în baza a 8 contracte şi a unui act adiţional, documente pe care le-a semnat fără existenţa unor referate de necesitate.

Contractele nr. x/3 ianuarie 2008, nr. y/1 august 2006, nr. z/1 martie 2007 şi actul adiţional nr. x/16 martie 2006 la contractul nr. x/2 decembrie 2005 au fost semnate fără a fi vizate pentru control financiar preventiv propriu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, contractele nr. x/3 ianuarie 2008 şi nr. y/1 martie 2007 fără viza compartimentului juridic, cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 514/2003 şi contractele nr. x/17 iulie 2007 şi nr. y/3 ianuarie 2008, fără desfăşurarea unei proceduri de achiziţie publică, cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

În acest mod, societatea a fost păgubită cu suma de 154.857,80 RON, fiind obţinute foloase necuvenite pentru părţile contractante; la cererea preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova din acea perioadă, A., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC B. SA, a semnat un număr de 9 contracte de vânzare-cumpărare, prin care a înstrăinat loturi din cadrul activului "N." către SC E. SRL Ploieşti, SC F. SRL Ploieşti, SC G. SRL Ploieşti, SC H. SRL Băneşti, SC I. SRL Ploieşti, SC J. SRL Ploieşti, SC K. SA Câmpina, SC L.

SRL Blejoi, SC M. SRL Băneşti, fără ca bunurile vândute să fi fost evaluate, fără desfăşurarea unei licitaţii publice, fără a fi împuternicit de Adunarea Generală a Acţionarilor mandatata special de Consiliul Judeţean, fără viza de control financiar preventiv propriu, sustrăgând operaţiunea economica de la controlul de legalitate şi regularitate prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, şi în baza unei procuri emise cu depăşirea competenţelor şi cu încălcarea dispoziţiilor legale, modalitate prin care societatea a fost prejudiciată cu suma de 17.603.853,34 RON, fiind obţinute foloase necuvenite de către persoanele care juridice care au cumpărat părţi din activ.

c) N., pentru complicitate la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de notar public, cunoscând că reprezentanţii SC B. SA, agent economic al cărui unic acţionar era Consiliul Judeţean Prahova, înstrăinează în mod nelegal activul N., fără organizarea unei proceduri de achiziţie publică, în perioada 11 iunie 2008 - 4 iulie 2008, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a autentificat contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un număr de 9 agenţi economici, activele înstrăinate către SC F. SRL Ploieşti, SC G. SRL Ploieşti, SC I. SRL Ploieşti, SC J. SRL Ploieşti, SC K. SA Câmpina şi SC M. SRL Băneşti, fiind chiar sub limita preţurilor avute în vedere la acea data de Camera Notarilor Publici Prahova, modalitate prin care l-a ajutat pe preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii, C., să prejudicieze agentul economic cu suma de 17.603.853,34 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea de preluare a bunurilor vândute şi preţul vânzării, fiind obţinute foloase necuvenite de către persoanele juridice care au încheiat respectivele contracte.

B. Judecata în primul ciclu procesual

I. Prin Sentinţa penală nr. 12 din data de 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 50 raportat la art. 40 alin. (1) şi la art. 48 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, competenţa de soluţionare a cauzei privind Rechizitoriul nr. x/2010 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., C. şi N..

Declinarea a fost dispusă având în vedere că, la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2017, inculpatul A. a depus la dosar copia Hotărârii Camerei Deputaţilor din data de 16 ianuarie 2017, privind validarea unor mandate de deputat şi copia extrasului de pe site-ul Camerei Deputaţilor, din care a rezultat că inculpata N. a fost aleasă ca deputat în Parlamentul României, validarea mandatul de deputat al inculpatei fiind făcută la data de 16 ianuarie 2017.

Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă, printre altele, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membrii din România în Parlamentul European.

De asemenea, s-a arătat că art. 48 din C. proc. pen. stabileşte că dobândirea unei anumite calităţi de către un inculpat după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea a apreciat că dobândirea de către inculpata N. a calităţii de deputat în Parlamentul României determină schimbarea instanţei competente să soluţioneze în primă instanţă prezenta cauză, instanţa competentă fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

La data de 3 februarie 2017, cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

II. Prin Sentinţa penală nr. 699 din 4 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, în majoritate, a fost schimbată încadrarea juridică, dintr-o infracţiune unică legală de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, reţinută în sarcina inculpatului C., prevăzută de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 şi art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (cu privire la încheierea contractelor de servicii nr. x/16 mai 2008, nr. y/16 mai 2008, nr. z/6 mai 2008, a 8 contracte şi a unui act adiţional de consultanţă juridică şi contabilă, precum şi cu privire la înstrăinarea bunurilor imobile din cadrul activului "N.", prin încheierea a 9 contracte de vânzare-cumpărare), în două infracţiuni unice legale, astfel:

- abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 şi art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (cu privire la încheierea contractelor de servicii nr. x/16 mai 2008 şi nr. y/16 mai 2008, precum şi la înstrăinarea bunurilor imobile din cadrul activului "N.");

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (referitoare la încheierea contractului nr. x/6 mai 2008, a celor 8 (opt) contracte şi a unui act adiţional de consultanţă juridică şi contabilă).

1. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 [referitoare la încheierea contractului nr. x/6 mai 2008 şi a celor 8 (opt) contracte şi a unui act adiţional de consultanţă juridică şi contabilă].

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată.

2. În temeiul art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 şi art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave (10.717.081 RON).

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

3. În temeiul art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave (10.674.784 RON).

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

4. În temeiul art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea la art. 309 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata N. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, care a produs consecinţe deosebit de grave (10.674.784 RON).

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei N. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

5. Au fost menţinute măsurile asiguratorii instituite în sarcina inculpaţilor C., A. şi N. prin Ordonanţa din data de 15 decembrie 2015, astfel:

• C., asupra acţiunilor/părţilor sociale deţinute la SC O. SA cu sediu social în mun. Ploieşti, respectiv 103.600 acţiuni (49.2698%) în valoare de 259.000 RON; SC O. SRL cu sediu social în mun. Ploieşti, str. x, jud. Prahova, x, CUI x, respectiv 19 părţi sociale (95%) în valoare de 190 RON, până la concurenţa sumei de 10.717.081 RON.

• A. asupra terenului situat în mun. Câmpina, jud. Prahova în suprafaţă măsurată de 8747 mp, ID electronic x şi părţilor sociale deţinute la SC P. SRL cu sediul social în mun. Câmpina, respectiv 4.199 părţi sociale (44.2%) în valoare de 41.990 RON; SC Q. SRL cu sediul social în mun. Câmpina, respectiv 40 părţi sociale (40%) în valoare de 2.000 RON; SC R. SRL cu sediul social în mun. Câmpina, respectiv 10 părţi sociale (50%) în valoare de 100 RON, până la concurenţa sumei de 10.674.784 RON.

• N., asupra apartamentului situat în Bucureşti, str. x, demisol, nr. carte funciară xbis, nr. cadastral x; 1bis, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x/19 decembrie 2014 emis de S.; apartamentului situat în Bucureşti, str. x, mansardă, nr. cadastral x; x, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x/19 decembrie 2014 emis de S.; apartamentului situat în Bucureşti, str. x, nr. cadastral x, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x/19 decembrie 2014 emis de S., până la concurenţa sumei de 10.674.784 RON.

6. În baza art. 19, art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de SC B. S.A şi obligaţi inculpaţii C., A. şi N., la plata, în solidar, către partea civilă a sumei de 10.674.784 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a înstrăinării bunurilor imobile din cadrul activului "N.".

A fost reţinută contribuţia egală la producerea acestui prejudiciu în sarcina inculpaţilor C. şi A., în cote de câte 40% şi în cotă de 20% pentru inculpata N.

În baza art. 19, art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de SC B. S.A şi a fost obligat inculpatul C. să plătească părţii civile suma de 42.297 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a încheierii contractelor de servicii nr. x/16 mai 2008 şi nr. y/16 mai 2008.

Opinia separată a fost exprimată în sensul în care, în temeiul art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 (cu privire la încheierea contractelor de servicii nr. x/16 mai 2008 şi nr. 462/16 mai 2008, cu un prejudiciu total de 42.279 RON), prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., s-ar fi impus condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, cu aplicarea pedepsei accesorii, iar pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să fi fost obligat a respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen. şi obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviinţarea instanţei, conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., fiind obligat să presteze şi muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la SC P. Ploieşti SRL sau Q.

S-a opinat, în sensul menţinerii măsurilor asiguratorii luate asupra bunurilor inculpatului C. până la concurenţa sumei de 42.279 RON.

De asemenea, opinie separată s-a formulat în sensul în care se impunea, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpaţilor A. şi N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 309 C. pen., respectiv art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 309 C. pen., cu menţinerea măsurilor asiguratorii luate faţă de cei doi inculpaţi în temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen.

În esenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut, în majoritate, cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 297 alin. (1) cu referire la art. 309 şi art. 5 C. pen., de către inculpatul A., că acesta, cu intenţie, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, în cursul anului 2008, l-a determinat pe inculpatul C. să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi a emis Procura specială nr. x/25 martie 2008 cu depăşirea competenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, art. 15 alin. (4) din Legea nr. 137/2002, art. 24 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997, art. 106 şi art. 109 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 577/2002, prin care l-a împuternicit să vândă activul "N." la preţuri subevaluate, deşi cunoştea că este obligatorie organizarea unei licitaţii, acţiuni în urma cărora inculpatul C., în perioada 11 iunie 2008 - 4 iulie 2008, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încheiat ilegal un număr de 9 (nouă) contracte de vânzare-cumpărare, având ca rezultat cauzarea unui prejudiciu cu consecinţe deosebit de grave în sumă de 10.674.784 RON.

De asemenea, s-a reţinut că, faptele inculpatului C., constând în aceea că, în perioada 11 iunie 2008 - 4 iulie 2008, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie la SC B. SA, cu prerogative de director general, la îndemnurile inculpatului A. - preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, deşi cunoştea că procura emisă de către inculpatul A. este ilegală fiind emisă cu depăşirea competenţei şi că este necesară organizarea unei licitaţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 137/2002, art. 24 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997, art. 106 şi art. 109 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 577/2002, a semnat un număr de 9 (nouă) contracte de vânzare-cumpărare, prin care a înstrăinat activul "N." către SC E. SRL Ploieşti, SC F. SRL Ploieşti, SC G. SRL Ploieşti, SC H. SRL Băneşti, SC I. SRL Ploieşti, SC J. SRL Ploieşti, SC K. SA Câmpina, SC L. SRL Blejoi, SC M. SRL Băneşti la valori subevaluate ce au avut ca rezultat cauzarea unui prejudiciu cu consecinţe deosebit de grave în sumă de 10.674.784 RON, realizează conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 C. pen., cu referire la art. 309 şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatei N., în majoritate, Înalta Curte, secţia penală a constatat că faptele acesteia, în calitate de notar public, care, la solicitarea inculpatului C., cu intenţie, cunoscând că nu a fost organizată o licitaţie pentru vânzarea activului "N.", aşa cum impunea legea prin dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 137/2002, art. 24 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997, art. 106 şi art. 109 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 577/2002, şi că preţurile de vânzare sunt subevaluate, în perioada 11 iunie 2008 - 4.07 2008, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a autentificat 9 (nouă) contractele de vânzare-cumpărare încheiate de SC B. SA reprezentată de inculpatul C. şi SC F. SRL Ploieşti, SC G. SRL Ploieşti, SC I. SRL Ploieşti, SC J. SRL Ploieşti, SC K. SA Câmpina şi SC M. SRL Băneşti, contribuind la cauzarea unui prejudiciu cu consecinţe deosebit de grave în sumă de 10.674.784 RON, realizează conţinutul complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 699 din 4 decembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă SC B. SA şi inculpaţii C., N. şi A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 februarie 2020, sub nr. x/2020.

III. Prin Decizia penală nr. 88 din data de 16 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare.

Totodată, s-a dispus, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., admiterea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de partea civilă SC B. SA şi de inculpaţii C., N. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 699 din 4 decembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa în acest sens, printre altele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, a apreciat că este necesară examinarea motivelor de apel care au adus în discuţie neregularităţi procedurale sancţionabile cu nulitate absolută şi care, potrivit Deciziei nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale ar fi impus desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Astfel, Înalta Curte Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a reţinut că, în timpul judecării apelurilor ce formează obiectul cauzei, Curtea Constituţională a României a pronunţat Decizia nr. 417/2019 din data de 3 iulie 2019 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte.

După publicarea deciziei Curţii Constituţionale, atât reprezentantul Ministerului Public, cât şi intimaţii inculpaţi au solicitat să se constate că decizia este obligatorie şi produce efecte asupra hotărârii apelate, întrucât completul de trei judecători care a pronunţat-o nu a fost specializat în materie de corupţie, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ceea ce atrage, în interpretarea dată de Curtea Constituţională, sancţiunea nulităţii absolute a sentinţei atacate.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a arătat că, prin Decizia nr. 417/2019, Curtea Constituţională, în majoritate, a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi a constatat că "a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de articolul 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003."

Instanţa de apel a reţinut că potrivit deciziei, "cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi soluţionate de aceasta în primă instanţă anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, urmează a fi rejudecate, în condiţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003."

Pentru a dispune în acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că "judecarea unei cauze de un complet nespecializat în condiţiile în care competenţa revenea unuia specializat, atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii astfel pronunţate" (parag. 138), având în vedere că "art. 354 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că instanţa judecă în complet de judecată a cărui compunere este cea prevăzută de lege. Or, în ipoteza dată, compunerea, respectiv alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet, trebuie raportată la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, atât din perspectiva existenţei unui corp de judecători specializaţi în materia infracţiunilor ce fac obiectul Legii nr. 78/2000, cât şi din cea a obligaţiei legale de a organiza completuri specializate. Sancţiunea nerespectării acestei norme juridice este nulitatea absolută, art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. stabilind expressis verbis că - Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a) compunerea completului de judecată" (parag. 139).

Mai mult, s-a subliniat că, instanţa de control constituţional a constatat că prin "neconstituirea completurilor specializate în domeniul judecării, în primă instanţă, a infracţiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel încât completurile care s-au considerat competente să judece astfel de cauze nu au fost constituite potrivit legii, nesocotindu-şi misiunea constituţională prevăzută de art. 126 alin. (4) din Constituţie, ceea ce în planul drepturilor fundamentale echivalează cu o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, sens în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, cu privire la reglementarea prin lege a instanţei judecătoreşti.

În consecinţă, judecarea în primă instanţă a cauzelor subsumate Legii nr. 78/2000 aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către completuri de judecată nespecializate prin translarea proprio motu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acestei competenţe de judecată către completurile cu competenţă generală reprezintă, în principal, un act de opunere la lege, ceea ce înseamnă că, sub aspectul judecării în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, completul astfel rezultat nu a fost stabilit prin lege, ci prin voinţa contra legem a puterii judecătoreşti, reprezentată, în cazul de faţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, este evident că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate ea însăşi refuza aplicarea unei norme juridice, ci doar competenţa de a o interpreta şi aplica; prin refuzul aplicării/neagrearea art. 29 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezavuat voinţa legiuitorului, a ignorat obligaţia sa de a constitui completuri specializate şi a redimensionat competenţa de judecată a completurilor cu competenţă generală de la nivelul său. Prin urmare, noua competenţă rezultată a acestor completuri generaliste nu este prevăzută de lege, astfel că judecarea cauzelor la care face referire art. 29 din Legea nr. 78/2000 apare ca fiind realizată, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului antereferite, de către un organ judiciar neprevăzut de lege. În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asumându-şi o competenţă contrară art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, a încălcat art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti" (parag. 167).

Instanţa de apel a menţionat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, iar textul constituţional nu distinge în funcţie de tipul de decizie sau în funcţie de atribuţia în exercitarea căreia a fost pronunţată.

Ca urmare, s-a considerat că şi deciziile prin care Curtea Constituţională soluţionează un conflict juridic de natură constituţională au acelaşi regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunţată.

În acest punct de analiză, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a reţinut că este incontestabil că dezlegarea instanţei de contencios constituţional are caracter obligatoriu, conform dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, şi, în virtutea acestui caracter, de la data publicării deciziei, este exclusă orice altă interpretare a prevederilor legale supuse analizei.

În raport de considerentele şi dispozitivul deciziei instanţei de control constituţional mai sus - menţionate, în opinie majoritară, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că Sentinţa penală nr. 699 din 4 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost pronunţată de un complet nespecializat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că, potrivit prevederilor art. 280 din C. proc. pen., încălcarea dispoziţiilor legale, care reglementează desfăşurarea procesului penal, atrag nulitatea actului atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În atare situaţie, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care prevăd că o hotărâre pronunţată de un complet care nu a fost legal constituit este lovită de nulitate absolută, în majoritate, instanţa de apel a apreciat că, atât sentinţa penală menţionată, cât şi toate actele efectuate de completul nelegal constituit în timpul cercetării judecătoreşti în fondul cauzei, sunt lovite de nulitate, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei a cărei hotărâre s-a desfiinţat, în raport cu dispoziţiile art. 421 pct. (2) lit. b) din C. proc. pen. - "desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată (…) când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută".

Prin urmare, faţă de cele arătate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, a constatat că în urma desfiinţării hotărârii atacate în integralitatea sa, au fost desfiinţate de drept şi toate actele procedurale întocmite, precum şi actele şi măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanţei.

În acest context, s-a dispus ca rejudecarea cauzei să înceapă de la faza procesuală imediat următoare finalizării camerei preliminare, această din urmă etapă fiind epuizată prin rămânerea definitivă a Încheierii din data de 21 martie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2015, urmare a respingerii, ca nefondate a contestaţiilor formulate de inculpaţii A., C. şi N., prin Încheierea nr. 721 din 17 mai 2016 a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul penal nr. x/2015

În plus, instanţa de apel a precizat că procedura de cameră preliminară este o fază distinctă a procesului penal şi nu o etapă a judecăţii, astfel că rejudecarea nu va putea avea în vedere decât reluarea acestei din urmă faze procesuale.

De asemenea, un alt aspect analizat de instanţa de control judiciar, în contextul pronunţării deciziei de trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, a vizat competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzelor după calitatea persoanei, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 40 din C. proc. pen.

În acest sens, s-au reţinut şi dispoziţiile art. 48 C. proc. pen. potrivit cărora dobândirea unei anumite calităţi de către un inculpat după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că instanţa competentă să soluţioneze, în primă instanţă, prezenta cauză este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală ca urmare a calităţii de deputat în Parlamentul României a inculpatei N..

C. Judecată în cel de-al doilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 septembrie 2020, sub nr. x/2015*.

La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2021, apărătorul ales al inculpatei N. a invocat excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, învederând că inculpata nu mai deţine calitatea de deputat în Parlamentul României, calitate pe care a pierdut-o în urma alegerilor parlamentare din data de 6 decembrie 2020, în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, iar, pe de altă parte, cauza nu se află în una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 48 din C. proc. pen., respectiv fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata N. nu are legătură cu atribuţiile sale de serviciu în calitate de deputat, ci cu fapte pe care le-ar fi comis în calitate de notar public, cu mult înainte de dobândirea calităţii de deputat şi nu s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.

A solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, în considerarea locului unde se pretinde că s-ar fi săvârşit faptele cercetate în prezenta cauză.

Examinând, în conformitate cu dispoziţiile art. 50, art. 47 alin. (2) şi art. 48 din C. proc. pen., excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată de inculpata N., Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 88 din 16 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, cu majoritate, admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă SC B. SA şi inculpaţii C., N. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 699 din 4 decembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin raportare la dispoziţiile legale prevăzute de art. 424 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desfiinţate de drept", Înalta Curte constată că instanţa de control judiciar a indicat expressis verbis în considerentele deciziei prin care s-a dispus rejudecarea cauzei că "în urma desfiinţării hotărârii atacate în integralitatea sa, au fost desfiinţate de drept şi toate actele procedurale întocmite, precum şi actele şi măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanţei. În acest context, rejudecarea cauzei va începe de la faza procesuală imediat următoare finalizării camerei preliminare, această din urmă etapă fiind epuizată prin rămânerea definitivă a Încheierii din data de 21 martie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2015, urmare a respingerii, ca nefondate a contestaţiilor formulate de inculpaţii A., C. şi N., prin Încheierea nr. 721 din 17 mai 2016 a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul penal nr. x/2015".

Prin urmare, conform îndrumărilor obligatorii ale instanţei de control judiciar, rejudecarea prezentei cauze se reia de la momentul imediat următor celui al finalizării procedurii de cameră preliminară, adică din faza judecăţii, fiind desfiinţată de către instanţa de apel inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanţei. Instanţa de apel a considerat că atât sentinţa penală pronunţată în primul ciclu procesual, cât şi toate actele efectuate de completul nelegal constituit în timpul cercetării judecătoreşti în fondul cauzei, sunt lovite de nulitate absolută.

Revenind la excepţia necompetenţei după calitatea persoanei, invocată în al doilea ciclu procesual, de inculpata N. (după înregistrarea cauzei pe rolul secţiei Penale a instanţei supreme, pentru rejudecare în primă instanţă), se notează că, potrivit dispoziţiilor art. 40 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Inculpata N. a avut calitatea de deputat în Parlamentul României în legislatura 2016 - 2020, începând cu data de 16 ianuarie 2017, însă această calitate a încetat în decembrie 2020, ca urmare a încetării mandatului electoral.

Dispoziţiile art. 48 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează un caz de prorogare legală a competenţei în caz de schimbare a calităţii inculpatului. Astfel, când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.

În raport de baza factuală descrisă în actul de sesizare, reţinerea în drept a pretinselor fapte săvârşite de inculpată şi momentul procesual la care a fost invocată excepţia necompetenţei după calitatea persoanei, Înalta Curte constată că niciuna dintre cele două situaţii dintre cele prev. de art. 48 alin. (1) din C. proc. pen. nu este incidentă în prezenta cauză, astfel încât nu există motive pentru prorogarea competenţei după calitatea persoanei, de judecare în primă instanţă, în favoarea instanţei supreme.

După cum s-a menţionat, inculpata N. a fot trimisă în judecată pentru complicitate la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de notar public, ar fi cunoscut că reprezentanţii SC B. SA, agent economic al cărui unic acţionar era Consiliul Judeţean Prahova, înstrăinează în mod nelegal activul N., fără organizarea unei proceduri de achiziţie publică, în perioada 11 iunie 2008 - 4 iulie 2008 şi, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a autentificat contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un număr de 9 agenţi economici, activele înstrăinate către SC F. SRL Ploieşti, SC G. SRL Ploieşti, SC I. SRL Ploieşti, SC J. SRL Ploieşti, SC K. SA Câmpina şi SC M. SRL Băneşti, fiind chiar sub limita preţurilor avute în vedere la acea data de Camera Notarilor Publici Prahova, modalitate prin care l-ar fi ajutat pe preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii, C., să prejudicieze agentul economic cu suma de 17.603.853,34 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea de preluare a bunurilor vândute şi preţul vânzării, fiind obţinute foloase necuvenite de către persoanele juridice care au încheiat respectivele contracte.

Evaluând condiţia ca fapta să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului, pentru subzistenţa cazului de prorogare legală de competenţă prev. de art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se constată că inculpata N. a fost trimisă în judecată pentru activităţi în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de notar public.

Activitatea infracţională de care inculpata este acuzată este una ce se disociază, în mod cert, de atribuţiile ce îi reveneau în calitatea sa de deputat, faptele presupus infracţionale nefiind săvârşite în această calitate, ci în cea de notar public, aşa cum se reţine şi în actul de sesizare a instanţei, calitatea de deputat fiind, de altfel, dobândită la 16 ianuarie 2017, ulterior învestirii instanţei prin Rechizitoriul nr. x/2010 din 23 decembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 48 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care ar fi justificat prorogarea de competenţă, întrucât în cauză nu s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi ţinând seama că, prin rechizitoriu se arată că inculpata N. ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu cu prilejul autentificării unor contracte de vânzare-cumpărare, în calitate de notar public, în cadrul B.N.P. N., cu sediul în Municipiul Ploieşti, competentă să soluţioneze prezenta cauză, în primă instanţă, este Curtea de Apel Ploieşti.

Se constată, totodată, că, în conformitate cu art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a instanţei supreme - instanţă ierarhic superioară curţii de apel competente potrivit legii să judece cauza în primă instanţă - a fost invocată până la începerea cercetării judecătoreşti (moment procesual reglementat de art. 376 din C. proc. pen.), situaţia fiind, de altfel, evidentă din moment ce, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, nu s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.

Pentru considerentele expuse, având în vedere calitatea de notar public a inculpatei N. la momentul săvârşirii presupusei infracţiuni, faptul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 48 alin. (1) C. proc. pen., iar excepţia a fost invocată până la începerea cercetării judecătoreşti, în baza dispoziţiilor art. 50 raportat la art. 38 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată de inculpata N..

Va dispune trimiterea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe inculpaţii N., A. şi C., spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Ploieşti.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată de inculpata N..

Dispune trimiterea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe inculpaţii N., A. şi C., la Curtea de Apel Ploieşti, spre competentă soluţionare.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu în cuantum de câte 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2021.

GGC - CL