Cost-shifting exception deemed irrelevant to underlying privacy complaint; referral to Constitutional Court refused.

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 764/A din 07 septembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, printre altele, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 275 alin. (2) şi (5) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că dispoziţia de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat face parte integrantă din hotărârea atacată şi legea nu prevede posibilitatea atacării acestora pe cale separată la instanţa de control judiciar.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpat, s-a constatat că, prin cererea formulată, s-a apreciat că dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (5) C. proc. pen.. sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 56, art. 51 alin. (3), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie, motivând că acestea determină plata unor cheltuieli judiciare în funcţie de calitatea procesuală a sesizării sau plângerii.

Curtea a subliniat că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţelor de judecată care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.

Prin urmare, în raport cu prevederile mai sus menţionate, s-a apreciat că sesizarea Curţii Constituţionale nu se poate face în orice situaţie, ci numai atunci când se dovedeşte de către partea care invocă o excepţie de neconstituţionalitate că aceasta are legătură cu cauza aflată pe rolul instanţei de judecată.

Din actele dosarului, s-a reţinut că petentul, printr-o sesizare adresată organelor de urmărire penală, a învederat că, pe terenul învecinat imobilului în care locuieşte, a fost edificat un imobil ai căror locatari au vedere directă la apartamentul său, fiindu-i astfel afectată viaţa privată.

Prin Referatul din dosarul nr. x/2019 din 12.11.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, s-a dispus clasarea sesizării petentului, iar prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara nr. 253/II/2/2019 din 16.12.2019 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petentului formulată împotriva acestui referat.

În cauză, petentul s-a adresat cu o plângere Judecătoriei Timişoara împotriva soluţiei procurorului de clasare a sesizării, care a fost respinsă conform prevederilor art. 399 C. proc. pen.., în condiţiile prevăzute de art. 340 şi urm. C. proc. pen.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent, s-a observat că, prin aceasta, nu se aduce nicio critică de neconstituţionalitate prevederilor legale care reglementează modul de desfăşurare a cercetărilor penale sau a dispoziţiilor care stabilesc cadrul de soluţionare a plângerii formulate împotriva actelor procurorului şi care ar avea legătură cu soluţionarea cauzei.

Cu ocazia admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, instanţa nu trebuie să se rezume doar la examinarea acesteia din punct de vedere formal, respectiv dacă se indică dispoziţiile apreciate ca nefiind constituţionale cu raportare la anumite prevederi din Constituţie, ci trebuie să stabilească dacă excepţia invocată are legătură cu cauza, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea 47/1992.

Curtea a reţinut că petentul a făcut referire doar la neconstituţionalitatea prevederilor art. 275 alin. (2) şi (5) C. proc. pen.. care privesc obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, în situaţia respingerii cererilor adresate organelor judiciare, însă, s-a apreciat că prevederile menţionate nu au legătură cu cauza aflată pe rolul instanţei de judecată.

Pentru a se aprecia relevanţa soluţionării unei asemenea excepţii, curtea a făcut referire la situaţia în care, dacă o asemenea cerere ar fi adresată instanţei de contencios administrativ şi aceasta ar admite excepţia de neconstituţionalitate invocată, soluţia pronunţată nu ar avea niciun impact asupra modului de soluţionare a plângerii petentului.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, din cuprinsul deciziei penale nr. 764/A din data de 07 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.02.2021, sub nr. x/2020/a1.

Examinând recursul formulat în raport de dispoziţiile legale incidente şi de motivele invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată, recurentul petent a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (2) şi (5) C. proc. pen.., în raport cu prevederile art. 56 (contribuţii financiare), art. 51 alin. (3) (dreptul de petiţionare), art. 21 alin. (1) şi (2) (accesul liber la justiţie) şi art. 53 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

Autorul excepţiei a precizat, în scris, la data de 19.11.2020, că excepţia de neconstituţionalitate invocată este în legătură cu cheltuielile judiciare la care a fost obligat de instanţele anterioare. Acelaşi aspect, al sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate privind cheltuielile judiciare se regăseşte şi în memoriul transmis la data de 11.02.2021.

Înalta Curte notează că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Astfel, din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a unor exigenţe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege. Această analiză presupune, concret, verificarea următoarelor cerinţe cumulative:

a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analizând condiţiile enumerate anterior, instanţa constată că excepţia invocată de recurentul petent A. are în vedere neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale în vigoare, ce vizează suportarea plăţii cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cursul judecăţii şi în cursul urmăririi penale, fără ca dispoziţiile criticate să fie declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Coroborând condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa constată că, dacă evaluarea primelor trei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a patra cerinţă cumulativă nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional.

Prin prisma legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate de recurentul petent A. ce vizează dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi alin. (5) C. proc. pen.. şi care reglementează cheltuielile judiciare, nu ar avea o înrâurire asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză, deoarece, în esenţă, petentul este nemulţumit de dispoziţia la plata cheltuielilor judiciare în contextul soluţiei emise.

Or, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. privind dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate din cuprinsul deciziei penale nr. 764/A din data de 07 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. privind dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate din cuprinsul deciziei penale nr. 764/A din data de 07 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.