Extraordinary revision of preliminary chamber rulings on prosecutor orders: inadmissibility due to lack of jurisdiction over merits decisions

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 126 din data de 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 24.06.2020 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin cererea adresată instanţei şi înregistrată sub nr. x/2020 la data de 14.07.2020, A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 96 din 24.06.2020 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 456 C. proc. pen., Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 64 C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 459 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 96 din data de 24.06.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 140/25.11.2019, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 140 din data de 25.11.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul A. de revizuire a încheierii nr. 4/22.01.2019 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, aşa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 23.01.2019 pronunţată în dosarul x/2018

Prin încheierea nr. 4/22.01.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 100/P/2018 din 10.10.2018 dispuse în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menţinută prin ordonanţa nr. 6/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

Prin încheierea din 23.01.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale şi, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta încheierii penale nr. 4 din 22.01.2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apei Suceava, în sensul că, la paragraful 1 în loc de "ordonanţa nr. 56/11/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie", cum greşit s-a menţionat, s-a trecut "ordonanţa nr. 6/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie" cum era corect.

A reţinut judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019 că împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară prin care s-a respins o plângere împotriva ordonanţelor procurorului, în condiţiile în care o astfel de hotărâre nu vizează fondul cauzei, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea formulării unei cereri de revizuire, nefiind dată una din cerinţele ce se impune a fi îndeplinită în acest sens.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel de erori de fapt pot fi întâlnite exclusiv în hotărârile menţionate de art. 452 C. proc. pen., respectiv numai cele prin care se rezolvă fondul cauzei, instanţa statuând asupra conflictului de drept penal substanţial sau latura civilă a procesului şi, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. Pe de altă parte, s-a reţinut că, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi formulată numai în cazurile prevăzute limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

S-a precizat că revizuentul A. nu a indicat expres cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea, însă aceasta este inadmisibilă şi raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere, ea vizând o hotărâre prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a soluţionat o cerere de revizuire vizând o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen.

Aşadar, s-a apreciat că hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, revizuentul a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile de a fi atacată cu calea extraordinară de atac a revizuirii.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva sentinţei penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, A. a formulat contestaţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25.01.2021, sub nr. x/2020.

Examinând admisibilitatea contestaţiei formulate de A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În cauză, A. a declarat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 96 din 24.06.2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiaşi curţi de apel, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acelaşi revizuent împotriva sentinţei penale nr. 140/25.11.2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva încheierii nr. 4/22.01.2019 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva ordonanţei nr. 100/P/2018 din 10.10.2018 dispuse în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac, cum, de altfel, nu erau supuse vreunei căi de atac nici sentinţele penale nr. 96 din 24.06.2020 şi nr. 140 din 25.11.2019 şi nici încheierea nr. 4 din 22.01.2019.

Înalta Curte notează că A. a exercitat succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi verificate prin căi ordinare sau extraordinare de atac.

De asemenea, se observă că hotărârile care pot fi supuse revizuirii vizează exclusiv hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Prin rezolvarea fondului cauzei înţelegându-se că instanţele au pronunţat soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (1) C. proc. pen.., respectiv de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.