Negative conflict of jurisdiction rejected; detained person's citizenship renunciation and transfer request remitted to Miercurea-Ciuc supervising judge.

Asupra sesizării de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 52 din 22 februarie 2021 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 178 alin. (1) şi art. 179 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva.

A fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul deţinut A., în prezent deţinut în Penitenciarul Deva, în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între judecătorii de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva şi din Penitenciarul Miercurea-Ciuc şi, în consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă survenit.

Pentru a hotărî astfel, Judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva a reţinut următoarele:

Persoana deţinută A. a înaintat Preşedintelui României, la data de 26 noiembrie 2020, un memoriu scris, expediat prin intermediul serviciului poştal, prin care solicita renunţarea la cetăţenia română şi transferul său în Budapesta, unde locuieşte familia sa, pentru continuarea executării pedepsei privative de libertate.

Prin adresa nr. x/21 decembrie 2020, Administraţia Prezidenţială a înaintat petiţia Ministerului Justiţiei, iar prin adresa din 5 ianuarie 2021, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a înaintat-o judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc, pentru a dispune prin încheiere cu privire la situaţia persoanei condamnate.

Prin Încheierea nr. 27 din 29 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, constatând că deţinutul a fost mutat la Penitenciarul Codlea la data de 19 ianuarie 2021.

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea a fost sesizat în acest mod şi a primit înscrisurile cauzei la data de 5 februarie 2021, când persoana deţinută se afla la Penitenciarul Codlea, însă, la data de 10 februarie 2021, a înaintat cererea deţinutului spre competentă soluţionare judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva, constatând că, la data de 8 februarie 2021, acesta fusese transferat la Penitenciarul Deva.

Analizând înscrisurile prezentei cauze, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, pe care a admis-o şi a constatat ca nu este competent legal pentru soluţionarea sesizării formulate de către petent, declinând competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc, pentru motivele arătate în cele ce urmează.

Potrivit art. 178 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, "orice persoană condamnată în România poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta, iniţierea procedurii de transmitere către statul de executare a hotărârii judecătoreşti române şi a certificatului prevăzut în anexa nr. 5, dacă se află în una dintre următoarele situaţii (...)", în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 179 alin. (1) din legea anterior menţionată:

"judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 178 alin. (3) şi (4)."

Din analiza normelor juridice enunţate, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reţinut că legiuitorul a indicat în mod explicit cărui judecător de supraveghere a privării de libertate îi revine competenţa în procedura de transfer a persoanelor private de libertate deţinute într-un penitenciar din România către un alt stat membru U.E., fiind vorba despre judecătorul de supraveghere a privării de libertate din penitenciarul în care se află deţinutul petent.

Momentul de referinţă la care trebuie să se realizeze analiza de competenţă nu poate fi decât cel al formulării cererii de transfer, acesta fiind singurul de natură a conferi previzibilitate procedurii şi a asigura respectarea termenului rezonabil de soluţionare a acesteia.

A considera că transferarea - temporară sau definitivă - a deţinutului într-un alt penitenciar, ulterior momentului formulării cererii, este de natură a afecta competenţa iniţial stabilită, contravine nu doar voinţei legiuitorului, dar generează şi efecte juridice care nu pot fi acceptate, cum ar fi, în primul rând, o tergiversare a soluţionării cauzei (orice nouă mutare a deţinutului într-un alt penitenciar ar genera o noua declinare de competenţă, întârziind soluţionarea sesizării), dar şi, în plan secund, o posibilă respingere a cererii formulate de către deţinut, în cazul în care devine incidentă ipoteza menţionată de art. 178 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 302/2004, respectiv durata rămasă de executat din pedeapsă până la momentul împlinirii fracţiei minime obligatorii de executat în vederea liberării condiţionate este sub 6 luni (situaţie care ar fi incidentă şi în prezenta cauză, în condiţiile în care petentul este propozabil la liberare condiţionată la data de 1 august 2021).

De altfel, în soluţionarea excepţiei invocate din oficiu, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva a reţinut că normele de competenţă stabilite de legiuitor cu privire la toate procedurile administrativ-jurisdicţionale de competenţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate sunt norme imperative, de la care nu se poate deroga, iar toate dispoziţiile legale privitoare la competenţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate nu sunt afectate în niciun fel de transferul ulterior al deţinutului într-o altă unitate de deţinere.

Astfel, potrivit art. 40 alin. (17) din Legea nr. 254/2013, "competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a dispus menţinerea sau schimbarea regimului de executare."

De asemenea, conform art. 56 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, "competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor."

Nu în ultimul rând, potrivit art. 104 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, "competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancţiunea disciplinară."

Faţă de normele sus citate, s-a reţinut că, în toate procedurile administrativ-jurisdicţionale de competenţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate (plângerea cu privire la regimul de executare a pedepsei, plângerea cu privire la pretinsa încălcare a unor drepturi şi plângerea cu privire la sancţionarea disciplinară), competenţa aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate din penitenciarul expres indicat de către legiuitor, fiind complet lipsită de relevanţă transferarea ulterioară a deţinutului într-un alt penitenciar. Dimpotrivă, verificarea competenţei oricărui organ judiciar care exercită oricare dintre funcţiile judiciare din arhitectura procesual penală actuală este obligatorie şi se realizează din oficiu, înainte de a se proceda la analizarea fondului sesizării.

În sensul concluziei necompetenţei teritoriale a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva au fost avute în vedere şi argumentele reţinute în practica judiciară - de speţă sau obligatorie - a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, prin Decizia nr. 15/2018, pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

În motivarea acestei decizii s-a reţinut după cum urmează:

"Criteriul locului de deţinere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, ca loc de deţinere pe baza căruia se determină instanţa competentă, presupune că transferarea persoanei condamnate, ulterior datei formulării cererii, într-un alt penitenciar, nu are aptitudinea de a modifica instanţa competentă şi nu poate avea ca efect declinarea competenţei."

Cu privire la chiar activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 14/2017, într-un alt recurs în interesul legii, statuând că:

"în interpretarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

S-a reţinut că în acelaşi sens este şi practica de speţă a instanţei supreme (Încheierea nr. 63 din 19 ianuarie 2009).

Or, câtă vreme la data formulării cererii petentul se afla în Penitenciarul Miercurea-Ciuc, de unde a fost transferat abia la data de 19 ianuarie 2021, s-a constatat că acest judecător de supraveghere a privării de libertate este competent să desfăşoare prezenta procedură, impunându-se declinarea de competenţă în favoarea sa.

Cum însă, prin această declinare de competenţă, s-a apreciat că se realizează un conflict negativ de competenţă între trei judecători de supraveghere - cel din Penitenciarul Miercurea-Ciuc, cel din Penitenciarul Codlea şi cel din Penitenciarul Deva - toţi din raza unor curţi de apel diferite, s-a reţinut că acest conflict de competenţă nu poate fi soluţionat decât prin interpretarea analogică a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen., faţă de norma art. 51 alin. (1) C. proc. pen., activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ca organ judiciar distinct în categoria funcţiilor judiciare reglementate de actuala legislaţie penală, neconţinând niciun fel de dispoziţii speciale aplicabile prezentei situaţii.

Prin urmare, faţă de argumentele expuse, excepţia de necompetenţă teritorială a fost admisă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Miercurea-Ciuc.

Totodată, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte, analizând sesizarea privind existenţa conflictului negativ de competenţă, ce formează obiectul prezentului dosar, constată că aceasta se impune a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Conform art. 51 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se poate face şi de procuror sau de părţi.

Analiza dispoziţiilor legale enunţate relevă faptul că există conflict de competenţă în situaţia în care două sau mai multe instanţe, sesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză, se declară competente să judece cauza (conflict pozitiv de competenţă) sau îşi declină succesiv una alteia competenţa de judecare a cauzei (conflict negativ de competenţă).

Aceeaşi situaţie există şi atunci când două sau mai multe organe de urmărire penală se declară competente sau îşi declină succesiv unul altuia competenţa efectuării urmăririi penale cu privire la aceeaşi cauză penală.

Prin urmare, referirea la "instanţe" din cuprinsul art. 51 C. proc. pen. priveşte numai instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, conflictul de competenţă putând interveni doar între organe ce desfăşoară aceeaşi activitate procesuală (de judecată sau de urmărire penală, după caz).

Pe de altă parte, se reţine că prevederile art. 51 alin. (1) C. proc. pen. fac referire, în cazul conflictului negativ de competenţă, la declinări reciproce de competenţă între instanţe.

În speţa de faţă, se constată că cererea formulată de persoana condamnată A., prin care solicita renunţarea la cetăţenia română şi transferul într-un penitenciar din Ungaria, ţară în care locuieşte familia sa, pentru continuarea executării pedepsei privative de libertate, cerere înaintată Preşedintelui României la data de 26 noiembrie 2020, a fost redirecţionată de către Administraţia Prezidenţială Ministerului Justiţiei, care, la rândul său, prin adresa nr. x/2020 din data de 5 ianuarie 2021, a înaintat-o judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc, pentru a dispune prin încheiere cu privire la situaţia persoanei condamnate.

Prin Încheierea nr. 27 din 29 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, reţinând că persoana condamnată a fost mutată în acest din urmă penitenciar la data de 19 ianuarie 2021.

La data de 10 februarie 2021, prin adresa nr. x/2021, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, fără a-şi declina competenţa, a înaintat cererea petentului A., spre competentă soluţionare, judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva, constatând că, la data de 8 februarie 2021, acesta fusese transferat la Penitenciarul Deva.

Ulterior, prin Încheierea nr. 52 din 22 februarie 2021 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul deţinut A., în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc şi, apreciindu-se că a intervenit un conflict negativ de competenţă între judecătorii de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva şi din Penitenciarul Miercurea-Ciuc, în temeiul art. 51 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată instanţa supremă în vederea soluţionării acestuia.

Raportat la situaţia expusă, Înalta Curte constată că, în speţă, nu a intervenit un conflict negativ de competenţă, în condiţiile în care, pe de o parte, titularul sesizării instanţei supreme este un judecător de supraveghere a privării de libertate (cel din cadrul Penitenciarului Deva), care, conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 254/2013, exercită atribuţii administrative şi administrativ jurisdicţionale, în cadrul procedurilor speciale prevăzute de această lege, iar pe de altă parte, nu au avut loc declinări reciproce de competenţă, întrucât judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii petentului în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, care, fără să-şi decline competenţa, prin adresă, a trimis cererea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, acesta declinându-şi competenţa în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc.

În atare condiţii, nu se poate reţine existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul reglementat de dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., aplicarea prin analogie nefiind permisă, existând dispoziţii legale în baza cărora poate fi stabilită în cauză competenţa de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată, respectiv prevederile art. 56 din Legea nr. 254/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 14/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, decizie prin care s-a statuat că:

"în interpretarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

Pentru considerentele expuse în cele ce preced, Înalta Curte va respinge sesizarea formulată de judecătorul delegat cu supravegherea privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, privind existenţa unui conflict negativ de competenţă între judecătorii de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva şi Penitenciarul Miercurea-Ciuc, în legătură cu soluţionarea cererii formulate de petentul A..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea formulată de judecătorul delegat cu supravegherea privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, privind pe petentul A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.

GGC - CL