Recognition of foreign penalty: Scope of Article 166(16) Law 302/2004 for deducting early release granted by issuing state

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2021

Deliberând asupra contestaţiei formulate de contestatorul-condamnat A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 9/PI/2021 din data de 29 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 597 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017.

A lămurit minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în sensul că, pe lângă deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 07.11.2014, precum şi a perioadei executată în România, respectiv reţinerea de 24 de ore din data de 04.11.2017, dispusă prin ordonanţa de reţinere dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, şi arestarea provizorie începând cu data de 05.11.2017 până la zi, dispusă de Curtea de Apel Oradea în prezentul dosar, prin încheierea penală nr. 61/IP/05.11.2017 şi menţinută prin încheierea nr. 65/IP/16.10.2017, a dedus şi perioada suplimentară de 45 zile, considerată ca fiind executată în conformitate cu legislaţia italiană, potrivit comunicării nr. Sez Estr. n. 14/2017 Mod 13 din 29.01.2021 a Procuraturii Generale a Republicii din Palermo - Biroul Extrădări, Italia.

A dispus comunicarea hotărârii Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea după rămânerea definitivă.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., a reţinut cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

A dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu, avocat B. conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 28 din 15.01.2021 emisă de Baroul Bihor, în cuantum de 313 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, la data de 22.01.2020, sub nr. x/2020, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând deducerea unei perioade de 3 luni din pedeapsa executată în Italia, în baza sentinţei nr. 281/2016, registrul de sentinţe 1400-3636/2015 al Curţii de Apel Palermo - Secţiunea a II-a din 21.01.2016.

La termenul din 26 februarie 2020, la solicitarea instanţei, contestatorul condamnat a precizat că perioada de 3 luni menţionată în cerere constituie un beneficiu acordat de statul italian pentru perioada de 1 an şi 5 luni de închisoare executată pe teritoriul acestuia, arătând că, pentru executarea unei perioade de 6 luni de închisoare, autorităţile judiciare italiene recunosc ca fiind executate încă 45 de zile de închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 201 din 7.04.2020, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepţia de necompetentă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Pentru a hotărî astfel, plecând de la conţinutul concret al cererii formulate de contestatorul condamnat, Judecătoria Miercurea Ciuc a reţinut, în esenţă, că acesta se află în executarea M.E.P.Î. nr. 1406/2019 din 31.10.2019 emis de Judecătoria Oradea în baza sentinţei penale nr. 1238 din 17.10.2019, rămasă definitivă prin necontestare, prin care, în temeiul art. 1401 alin. (2) şi alin. (21) din Legea nr. 302/2004 (art. 147 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată) s-a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a sentinţei penale nr. 1927/2011 a Curţii de Apel Atena, secţia V, definitivă prin Decizia nr. 604/12.02.2013 pronunţată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena, prin care contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni de închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de jaf, vătămare corporală gravă caz deosebit de uzură, prevăzute de art. 1,14, 26, paragraful 1 lit. a), 27 paragraful 1, 42 paragraful l, 83, 380 paragraful 1, 309 coroborat cu 308 paragraful 1 lit. a) şi 382 paragraful 1 lit. a) coroborat cu 381 paragraful 1 lit. a) din C. pen. din Grecia, care găsesc corespondent în dreptul românesc în infracţiunile prevăzute de art. 20 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv de art. 253 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 5 din C. pen. în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei recunoscute de 6 ani şi 6 luni de închisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 a Curţii de Apel Oradea, rămasă definitivă la data de 29.11.2017, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 8 ani şi 6 luni de închisoare.

Referitor la perioada solicitată de contestator a fi dedusă din durata pedepsei în executarea căreia se află, Judecători Miercurea Ciuc a notat că, prin sentinţa penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (prin care au fost modificate sentinţele penale nr. 827/2006 R.G. pronunţată de Tribunalul Trapani şi nr. 525/2009 pronunţată de Tribunalul Trapani), recunoscută prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate şi loviri sau alte violenţe.

Prin aceeaşi sentinţă penală nr. 118 din 23.11.2017, Curtea de Apel Oradea a dispus deducerea din pedeapsa aplicată condamnatului de autorităţile judiciare italiene a perioadei executate în Italia, de la 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum şi a perioadei executate în România, respectiv reţinerea de 24 de ore din data de 04.11.2017 şi arestarea provizorie începând cu data de 05.11.2017 la zi.

În contextul factual reţinut, Judecătoria Miercurea Ciuc a notat că recunoaşterea sentinţei penale nr. 281/21.01.2016 a Curţii de Apel Palermo a avut loc pe cale incidentală, conform art. 98 alin. (3) şi art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 (în prezent art. 99 alin. (3) art. 141 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată) şi că, în respectiva procedură, contestatorul nu a invocat alte perioade susceptibile de deducere, rezultând, prin urmare, că la momentul recunoaşterii hotărârii nu au existat alte informaţii comunicate de statul emitent, cu efect asupra duratei pedepsei executate, conform art. 141 alin. (9) pct. ii) din actul normativ anterior menţionat.

A mai notat că, deşi în cadrul prezentei proceduri, condamnatul nu a invocat vreun act al autorităţii judiciare străine care să susţină cererea formulată, raportat la dispoziţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 147 alin. (3) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare vizând presupuse perioade considerate ca executate de autorităţile judiciare ale statului emitent aparţine instanţei care a recunoscut hotărârea ce se execută, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Ca urmare, în baza art. 47 alin. (1) şi a art. 50 din C. proc. pen. coroborat cu art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepţia propriei sale necompetenţe materiale în soluţionarea cauzei vizându-l pe condamnatul A. şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 28.04.2020, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa penală nr. 32/PI din 23.05.2020, urmare admiterii excepţiei necompetenţei materiale a instanţei, invocată de apărătorul contestatorului condamnat A., Curtea de Apel Oradea, în baza alt. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, plecând de la constatările factuale ale instanţei de trimitere, Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă, că, în condiţiile în care, prin cererea formulată, condamnatul A. invocă o cauză de micşorare a pedepsei, demersul judiciar al acestuia constituie o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. care, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., se judecă de instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al contestatorului, instanţă deopotrivă competentă potrivit art. 595 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca urmare, a notat că, raportat la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. revine Judecătoriei Miercurea Ciuc, ca instanţă în circumscripţia căreia se găseşte Penitenciarul Miercurea Ciuc, unde este deţinut contestatorul.

Totodată, a reţinut că dispoziţiile art. 147 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, invocate drept temei al declinării competenţei în favoarea Curţii de Apel Oradea, nu sunt incidente în speţă, întrucât nu există nicio hotărâre judecătorească sau un act judiciar transmis de statul emitent, prin care persoanei condamnate să i se acorde reduceri de pedeapsă. Or, dispoziţiile legale în materie de competenţă sunt de strictă interpretare, astfel că prevederile art. 147 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, invocate de Judecătoria Miercurea Ciuc, nu pot fi extinse, prin analogie, unor situaţii diferite de cele prevăzute în mod expres prin norma legală anterior menţionată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 4 iunie 2020, formând obiectul Dosarului nr. x/2020

Prin încheierea nr. 222 din 12 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, a constatat că determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, a reţinut că, prin cererea adresată Judecătoriei Miercurea Ciuc, intitulată "contestaţie la executare" întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat deducerea unei perioade de 3 luni "din mandatul executat în Italia, sentinţa nr. 281/2016, registru sentinţe 1400-3636/2015 a Curţii de apel Palermo Secţiunea II din 21.01.2016".

Condamnatul nu a ataşat cererii vreun înscris prin care autorităţile italiene recunosc ca fiind executată perioada a cărei deducere o solicită, însă, la termenul din 26 februarie 2020, în fata Judecătoriei Miercurea Ciuc, a precizat că perioada de 3 luni menţionată în cerere constituie beneficiul acordat de statul italian pentru perioada de 1 an şi 5 luni de închisoare pe care a executat-o pe teritoriul acestuia, arătând că, pentru executarea unei perioade de 6 luni de închisoare, autorităţile judiciare italiene recunosc ca fiind executate încă 45 de zile de închisoare.

Din actele dosarului rezultă că, prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Palermo la data de 18.07.2017, Dosar referinţă nr. 27/2017, în baza Ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 51/2017 emis de Parchetul General Palermo la data de 28.01.2017, privind persoana solicitată A..

În temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a sentinţei penale nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (prin care au fost modificate sentinţa penală N 827/07 R.G. Trib N 2183/06 R.G.N.R. N.638/08/Reg. Sent. din 23.07.2008 pronunţată de Tribunalul Trapani şi sentinţa penală N 525/08 R.G. Trib 2183/06 R.G.N.R. N.893/09/Reg. Sent. din 25.11.2009 pronunţată de Tribunalul Trapani), prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie agravată, prevăzută de art. 110, 628 alin. (1), (62)8 alin. (3) n.2 din C. pen. italian, sechestru de persoană, prevăzută de art. 110, 605 din C. pen. italian şi leziuni personale agravate, prevăzută de art. 110, 582, 585, 576, 583 n. 1, 61 n.2, 61 n.5 din C. pen. italian, infracţiuni care sunt incriminate în C. pen. român prin art. 234 alin. (1) lit. f), art. 205 alin. (3) lit. c), art. 193, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen. român.

S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. a pedepsei de 8 ani închisoare pe teritoriul României.

S-a dispus deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executate în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum şi a perioadei executate în România în perioada 04.11.2017 la zi.

În baza art. 98 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1238 din 17.10.2019 pronunţată de Judecătoria Oradea, rămasă definitivă prin necontestare la data de 31.10.2019, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 1401 alin. (2) alin. (21) din Legea nr. 302/2004 (art. 147 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată) s-a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a sentinţei penale nr. 1927/2011 a Curţii de Apel Atena, secţia V, definitivă prin Decizia nr. 604/12.02.2013 pronunţată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena, prin care condamnatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de jaf, vătămare corporală gravă şi caz deosebit de uzură, prevăzute de art. 1,14, 26, paragraful 1 lit. a), 27 paragraful l, 42 paragraful 1, 83, 380 paragraful 1,309 coroborat cu 308 paragraful 1 lit. a) şi 382 paragraful 1 lit. a) coroborat cu 381 paragraful 1 lit. a) din C. pen. din Grecia, care îşi găsesc corespondent în dreptul românesc în infracţiunile prevăzute de art. 20 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) din C. pen. din 1969 şi, respectiv, de art. 253 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei recunoscute de 6 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 a Curţii de Apel Oradea, rămasă definitivă la data de 29.11.2017, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 88 şi a art. 89 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare perioada executată în Grecia, de la 20.03.2010 până la 28.05.2013, perioada executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 07.11.2014, precum şi perioada executată în Romania din data de 04.11.2017 la zi.

S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 118/P.I./23.11.2017 a Curţii de Apel Oradea, definitivă la data de 29.11.2017 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, respectiv, M.E.P.Î. nr. 1406/2019 din 31.10.2019, în executarea căreia se află condamnatul A. în prezent.

În contextul prezentat, Înalta Curte a notat că, raportat la conţinutul concret al solicitării adresate instanţei şi la precizările făcute oral, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie deducerea unei perioade suplimentare de 3 luni închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autorităţile judiciare italiene ca urmare a executării în acest stat, în intervalul 29.05.2013 - 07.11.2014, a unei perioade de aproximativ 1 an şi 5 luni din pedeapsa de 8 ani închisoare în regim de detenţie la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (recunoscută prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017), ce constituie componentă a pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul în prezent.

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităţilor italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a notat că lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la existenta unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar emis de autorităţile judiciare italiene, prin care contestatorului i s-a acordat beneficiul invocat, dar şi recunoaşterea acestora în vederea producerii de efecte juridice.

S-a reţinut că cererea condamnatului A. are natura unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din acelaşi act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deţine şi Italia.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existenţa unor acte emise de autorităţile judiciare ale statului străin, care au efecte asupra duratei pedepsei rămase de executat, instanţa naţională care a dat eficientă hotărârii autorităţilor judiciare străine este competentă a le recunoaşte în cadrul procedurii contestaţiei la executare prevăzută de C. proc. pen.

Cum în speţă, condamnatul A. invocă, pe calea contestaţiei la executare, presupusa existenţă a unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, care, în mod, obiectiv, poate fi constatată numai pe baza unor documente prin care autorităţile statului italian îi recunosc beneficiul invocat, cererea acestuia intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care atrag competenţa de soluţionare a instanţei care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speţă, Curtea de Apel Oradea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, neprezentarea, de către condamnat, a unor înscrisuri care să probeze susţinerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate şi, implicit, al instanţei competente, urmând a fi valorificată, în schimb, cu ocazia soluţionării fondului cauzei.

Ca urmare a stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Oradea, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 2 iulie 2020, formând obiectul Dosarului nr. x/2020

Prin sentinţa penală nr. 90/PI/01.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 597 alin. (4) raportat la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Botoşani.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu C., conform Delegaţiei nr. 2704 din 07.07.2020 emisă de Baroul Bihor, în cuantum de 313 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Bihor.

Pentru a pronunţa în acest mod, curtea de apel a reţinut că din adresa Procuraturii Generale a Republicii din Palermo - Italia, aflată la dosar, rezultă că din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost condamnat contestatorul prin sentinţa penală nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (recunoscută prin sentinţa penală nr. 118/P.I din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017) acesta a executat 1 an 5 luni şi 10 zile de închisoare.

S-a mai arătat că din certificatul de executare, aflat la dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Oradea, dosar care a fost reunit la prezentul dosar prin sentinţa penală nr. 90 din 1.10.2020 a Curţii de Apel Oradea, rezultă că A. a executat 1 an 5 luni şi 10 zile de închisoare din pedeapsa de 8 ani închisoare, perioadă care corespunde cu perioada executată indicată în certificatul prevăzut la Anexa 1 la Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI, aflat la Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea, dosar în care s-a dispus recunoaşterea hotărârii străine şi nu s-a indicat nicio deducere de pedeapsă suplimentară.

Curtea a mai constatat că nu există o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autorităţile judiciare din Italia, potrivit cărora contestatorului să i se fi acordat vreun beneficiu de 3 luni de zile şi nici acesta nu a prezentat vreun înscris care să probeze susţinerile sale.

Împotriva sentinţei penale nr. 90 din 1.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2020, condamnatul A. a formulat contestaţie, care a fost admisă prin Decizia nr. 791 din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020, fiind desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Oradea, reţinându-se în esenţă că, deşi, în mod corect, instanţa de fond a solicitat autorităţilor judiciare italiene informaţii dacă persoana condamnată A. a beneficiat de o deducere suplimentară de pedeapsă din durata detenţiei executate în Italia în perioada 29.05.2013-07.11.2014, răspunsul Procurorului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Palermo a fost incomplet, nefiind comunicate relaţii cu privire la vreun beneficiu suplimentar acordat de statul italian condamnatului pentru perioada de 1 an, 5 luni şi 10 zile de închisoare executate pe teritoriul acestuia. Înscrisul anterior menţionat nu a clarificat aspectele solicitate, neputându-se stabili dacă persoana condamnată a beneficiat de o reducere suplimentară a pedepsei acordată de autorităţile judiciare italiene pentru perioada executată pe teritoriul acestui stat.

Înalta Curte a apreciat că, în cauză, era necesară reluarea corespondenţei cu statul emitent în vederea deplinei lămuriri a existentei unui presupus număr de zile de eliberare anticipată acordat prin raportare la perioada executată pe teritoriul statului italian, precum şi ataşarea dosarelor nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea în care a fost recunoscută sentinţa penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017, respectiv nr. 217/239/2017 al Judecătoriei Oradea, în care a fost recunoscută sentinţa penală nr. 1927/2011 a Curţii de Apel Atena, secţia V, definitivă prin Decizia nr. 604/12.022013 pronunţată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena în care au fost pronunţate pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul.

Ca urmare a desfiinţării cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul curţii de apel, sub dosar nr. x/2020, primul termen fiind fixat la data de 18 ianuarie 2021, faţă de obiectul cauzei.

În faţa instanţei de rejudecare, condamnatul a arătat în mod expres că prezenta contestaţie a formulat-o în vederea deducerii perioadei de 3 luni ce i-a fost acordată de către autorităţile judiciare din Italia cu titlu de eliberare anticipată, perioadă care nu a fost dedusă pe calea procedurii de recunoaştere a hotărârii străine, despre care susţine că i-ar fi fost considerată ca executată şi i-ar fi fost acordată drept beneficiu de către autorităţile judiciare italiene în statul de condamnare, Italia.

În acest sens, instanţa de rejudecare, având în vedere şi considerentele Deciziei nr. 791 din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020, a făcut demersurile necesare în vederea comunicării de către autorităţile judiciare străine a perioadelor acordate persoanei condamnate cu titlu de eliberare anticipată.

În urma clarificărilor transmise de autorităţile italiene, a constat că, printr-o dispoziţie emisă de către Magistratul de Supraveghere din Roma la data de 16.06.2014, dată anterioară certificatului emis, la data de 10.11.2017, dar care nu a fost cuprinsă în certificat, contestatorul-condamnat a beneficiat de 45 de zile de eliberare anticipată.

În afara perioadei executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014 menţionate în certificatul emis de autorităţile judiciare italiene, precum şi în conţinutul mandatului european de arestare, cele 45 zile de eliberare anticipată acordate de Magistratul de Supraveghere din Roma nu au fost menţionate în niciun înscris şi nici nu s-a făcut referire la acestea de către condamnat.

Având în vedere calificarea cererii de contestaţie la executare - 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din acelaşi act normativ, astfel cum s-a reţinut de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul soluţionării conflictului negativ de competenţă, motivele invocate de condamnat prin prisma actelor şi lucrările dosarului, văzând şi comunicarea nr. Sez Estr. n. 14/2017 Mod 13 din 29.01.2021 emisă de Procurorul General al Procuraturii Generale din Palermo din care rezultă că, condamnatul A. a beneficiat efectiv de 45 de zile de eliberare anticipată, cu o dispoziţie emisă de către Magistratul de Supraveghere din Roma la data de 16.06.2014, exclusiv pentru perioada 29.05.2013 până la 29.11.2013, iar această perioadă nu a fost raportată în comunicările anterioare, deoarece a fost înregistrată de A. şi nu de A., a constatat că există nelămurire în privinţa perioadei executate şi deduse din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (prin care au fost modificate sentinţa penală N 827/07 R.G. Trib N 2183/06 R.G.N.R. N.638/08/Reg. Sent. din 23.07.2008 pronunţată de Tribunalul Trapani şi sentinţa penală N 525/08 R.G. Trib 2183/06 R.G.N.R. N.893/09/Reg. Sent. din 25.11.2009 pronunţată de Tribunalul Trapani), recunoscută şi pusă în executare prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, perioadă ce urmează a fi dedusă din pedeapsa de 8 ani închisoare recunoscută prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017.

A mai reţinut că prin sentinţa penală mai sus menţionată s-a dispus deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executate în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum şi a perioadei executate în România (reţinerea de 24 de ore din data de 4.11.2017, dispusă prin ordonanţa de reţinere dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 şi arestarea provizorie începând cu data de 5.11.2017 până la zi, dispusă de Curtea de Apel Oradea prin încheierea penală nr. 61/IP/05.11.2017 şi menţinută prin încheierea nr. 65/IP/16.10.2017).

Aşa fiind, a apreciat că se impune lămurirea minutei şi dispozitivului sentinţei penale nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin necontestare, în privinţa perioadei executate, în sensul că, pe lângă deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum şi a perioadei executată în România, respectiv reţinerea de 24 de ore din data de 4.11.2017 dispusă prin ordonanţa de reţinere dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 şi arestarea provizorie începând cu data de 5.11.2017 până la zi, dispusă de Curtea de Apel Oradea prin încheierea penală nr. 61/IP/05.11.2017 şi menţinută prin încheierea nr. 65/IP/16.10.2017, se va deduce şi perioada suplimentară de 45 zile de eliberare anticipată, considerată ca fiind executată în conformitate cu legislaţia italiană, potrivit comunicării nr. Sez Estr. n. 14/2017 Mod 13 din 29.01.2021 a Procuraturii Generale a Republicii din Palermo - Biroul Extrădări, Italia.

Totodată, a constatat că susţinerile condamnatului potrivit cărora ar fi beneficiat de o reducere suplimentară de 3 luni acordată de autorităţile judiciare italiene nu sunt confirmate prin conţinutul înscrisurilor aflate la dosar.

Cu privire la acest aspect, a arătat că în corespondenţa succesivă avută cu autorităţile judiciare italiene în vederea clarificării existenţei unei perioade suplimentare considerată a fi executată a făcut referire de fiecare dată şi la susţinerile condamnatului din faţa instanţei pentru a se înţelege cât mai corect ceea ce se solicită a fi verificat şi comunicat instanţei penale române, iar răspunsul comunicat de către procurorul general al Procuraturii la data de 29.01.2021 edifică numărul de zile de eliberare anticipată acordate condamnatului prin raportare la perioada executată pe teritoriul statului italian.

Prin urmare, având în vedere limitele investirii, a procedat la analiza hotărârii pronunţată în cadrul procedurii de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare sub aspectul lămuririi deducerii din pedeapsa de 8 ani recunoscută a perioadei executate de 45 zile stabilită printr-o dispoziţie emisă de către Magistratul de Supraveghere din Roma la data de 16.06.2014, exclusiv pentru perioada 29.05.2013 până la 29.11.2013, ceea ce implicit presupune şi o recunoaştere a acestora.

Având în vedere faptul că pedeapsa de 8 ani închisoare constituie o componentă a pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni de închisoare în executarea căreia se află condamnatul în prezent, dispusă prin sentinţa penală nr. 1238 din 17.10.2019 a Judecătoriei Oradea, în cadrul unei operaţiuni de contopire, a apreciat că se impune comunicarea hotărârii Biroului de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, după rămânerea definitivă, în vederea luării urgente a măsurilor care se impun, dată fiind lămurirea efectuată prin prezenta hotărâre.

În ce priveşte consecinţele asupra mandatului de executare emis de către Judecătoria Oradea în baza sentinţei penale nr. 1238 din 17.10.2019 pronunţată de Judecătoria Oradea, prin care s-a aplicat condamnatului o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare, acestea urmează a fi aplicate subsecvent având în vedere că lămurirea efectuată are efect asupra duratei rămase de executat din pedeapsa rezultantă aplicată, astfel că deducerea din pedeapsa rezultantă a celor 45 de zile recunoscute constituie o procedură distinctă celei privind lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităţilor judiciare italiene, urmând ca acestea să facă eventual obiectul unei contestaţii la executare.

Totodată, a apreciat că deducerea zilelor de eliberare anticipată din pedeapsa rezultă nu se poate realiza pe calea contestaţiei la executare exercitate împotriva hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea hotărârii de condamnare la pedeapsa de 8 ani închisoare pronunţate de instanţele italiene, ci pe calea contestaţiei la executare formulate împotriva hotărârii definitive prin care s-a dispus contopirea pedepselor, sens în care este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Încheierea penală nr. 179/2020 din 22 mai 2020 şi Decizia nr. 460 din 1 octombrie 2019).

S-a mai reţinut că potrivit informaţiilor obţinute de la Penitenciarul Botoşani, condamnatul urmează să fie eliberat din pedeapsa în executarea căreia se află la data de 27.04.2021.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie, în termen legal, contestatorul-condamnat A..

Contestaţia nu a fost motivată în scris. În dezbateri, contestatorul-condamnat, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a reiterat cele susţinute prin contestaţia la executare, aşa cum a fost precizată ulterior, subliniind că pentru perioada executată de 1 an 5 luni şi 10 zile de închisoare, autorităţile italiene i-au acordat un beneficiu de 90 de zile de închisoare considerate executate, nu de 45 de zile, cum a reţinut instanţa de fond.

Examinând contestaţia declarată de către A. cu privire la motivele invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Din analiza dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în limitele învestirii sale în procedura prevăzută de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, raportat la art. 597 şi urm. din C. proc. pen., instanţa română care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii autorităţilor judiciare străine este îndrituită să recunoască şi actele străine prin care se acordă reduceri din pedeapsa anterior recunoscută.

Evaluând datele particulare ale cauzei prin prisma acestor consideraţii, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, printre altele, s-a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a sentinţei penale nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie agravată, prevăzută de art. 110, 628 alin. (1), (62)8 alin. (3) n.2 din C. pen. italian, sechestru de persoană, prevăzută de art. 110, 605 din C. pen. italian şi leziuni personale agravate, prevăzută de art. 110, 582, 585, 576, 583 n. 1, 61 n.2, 61 n.5 din C. pen. italian şi s-a dispus deducerea din această pedeapsă a perioadei executate în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum şi a perioadei executate în România în perioada 04.11.2017 la zi.

Reţine, de asemenea, că, ulterior recunoaşterii acestei hotărâri, urmare a susţinerilor contestatorului-persoană condamnată A. că autorităţile italiene i-ar fi acordat o reducere de pedeapsă de 90 de zile de închisoare, Curtea de Apel Oradea a emis adrese repetate în vederea clarificării situaţiei juridice a contestatorului-persoană condamnată A..

Prin adresa nr. Secţ. Estr. n. 14/2017 Mod. 13 din 29 ianuarie 2021, Procuratura Generală a Republicii din Palermo - Birou executări a precizat că "A. a beneficiat efectiv de 45 de zile de eliberare anticipată cu o dispoziţie emisă de Magistratul de Supraveghere din Roma la 16/06/2014, exclusiv pentru perioada 29/05/2013 până la 29/11/2013." Totodată, s-a menţionat că această perioadă nu a fost raportată în comunicările anterioare datorită unei erori de redactare, dispoziţia Magistratului de Supraveghere din Roma fiind înregistrată ca fiind emisă cu privire la A. în loc de A.. Adrese anterioare emise în cauză la datele de 15 septembrie 2020 şi 20 ianuarie 2021 nu conţin date din care să reiasă că autorităţile italiene ar fi acordat contestatorului-persoană condamnată A. vreun beneficiu pentru perioada de detenţie de 1 an 5 luni şi 10 zile.

În consecinţă, notează că susţinerile contestatorului-persoană condamnată A. sunt confirmate parţial de informaţiile transmise de către autorităţile italiene, în sensul că acesta a beneficiat de doar 45 de zile de eliberare anticipată.

În acest context, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a lămurit minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea în sensul că, pe lângă deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum şi a perioadei executate în România, deduce şi perioada suplimentară de 45 zile, considerată ca fiind executată în conformitate cu legislaţia italiană, potrivit comunicării nr. Sez Estr. n. 14/2017 Mod 13 din 29.01.2021 a Procuraturii Generale a Republicii din Palermo - Biroul Extrădări, Italia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A..

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 9/PI/2021 din data de 29 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2021.