Hearing in absence of detained prisoner: absolute nullity for failure to utilize videoconference participation under penalty execution procedure

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Deliberând asupra contestaţiei formulată de condamnatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 235/F din data de 03 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului A. de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 44/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a făcut trimitere la art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi a reţinut că legea stabileşte două condiţii cumulative pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei pe motive medicale, respectiv, aceea ca pe baza unei expertize medico-legale, se constată că petentul condamnat suferă de o boală gravă care nu permite tratarea cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii, boală care face imposibilă executarea pedepsei şi instanţa apreciază că întreruperea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a reţinut că la data de 10.08.2020 s-a ataşat la dosarul cauzei raportul de expertiză medico-legală nr. x, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", Comisia de primă expertiză medico-legală pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei sau suspendarea urmăririi penale/judecăţii pe motiv de boală, conform căruia petentul-condamnat A. prezintă diagnosticul: - hipertensiune arterială gradul II. Antecedente de tahicardie paroxistică, suflu sistolic funcţional; - dorsopatie lombară secundară. Spondiloză vertebrală; - obezitate gradul I spre II; - dispepsie, refuz de hrană în observaţie, cu menţiunea că această patologie poate fi tratată în cadrul reţelei sanitare Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu respectarea indicaţiilor terapeutice şi reevaluare medicală specială. În consecinţă, s-a concluzionat că petentul-condamnat nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.

S-a constatat că raportul de expertiză medico-legală a fost întocmit în baza unor consultaţii şi investigaţii medicale de specialitate efectuate la recomandarea comisiei de primă expertiză medico-legală de către personalul medical din cadrul Spitalului Penitenciar Bucureşti, precum şi în baza înscrisurilor medicale recente raportat la data întocmirii expertizei, prezentate la comisie, motiv pentru care nu s-a reţinut existenţa unor disfuncţionalităţi de genul celor reclamate de către petentul condamnat.

Totodată, pe de o parte, s-a constatat faptul că înscrisurile medicale componente ale dosarului medical al petentului condamnat depuse de către reprezentantul Penitenciarului Slobozia la solicitarea instanţei au fost înaintate prin dispoziţia judecătorului delegat la Biroul Executări penale din cadrul Tribunalului Ialomiţa INML şi au fost avute în vedere la efectuarea expertizei, iar pe de altă parte, făcând trimitere la art. 173 alin. (3) din C. proc. pen., s-a reţinut că nu poate face obiectul controlului instanţei componenţa comisiei de primă expertiză medico-legală.

Astfel, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală şi dispoziţiile art. 592 rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea petentului condamnat A. de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 44/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

Împotriva sentinţei penale nr. 235/F din data de 03 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a formulat contestaţie condamnatul A., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 03.02.2021, sub nr. x/2020, fixându-se, totodată, termen de judecată la data de 12.02.2021.

Concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând actele şi lucrările dosarului exclusiv din perspectiva modului în care a avut loc judecata în faţa primei instanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază întemeiată contestaţia formulată şi urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:

Se constată că deşi petentul condamnat A. a solicitat să fie prezent prin videoconferinţă la termenul din data de 02.12.2020 şi, cu toate că au fost luate măsurile necesare pentru realizarea videoconferinţei, petentul nu a putut participa în această modalitate la şedinţa de judecată întrucât faţă de acesta a fost instituită măsura izolării medicale, aşa cum reiese din cuprinsul referatului medical înaintat de administraţia locului de detenţie.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 597 alin. (2) şi (2)1 din C. proc. pen., normă comună procedurilor jurisdicţionale specifice cererilor formulate în etapa de executare, aplicabilă şi în ipoteza cererilor de întrerupere a executării pedepsei:

"(2)Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată. (21)Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ poate participa la judecată în vederea rezolvării situaţiilor reglementate în prezentul titlu şi prin intermediul videoconferinţei, la locul de deţinere, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a interpretului."

Înalta Curte notează că art. 364 alin. (4) teza I din C. proc. pen., ce completează dispoziţiile de mai sus în conformitate cu art. 597 alin. (5) din C. proc. pen., prevede că "(4)Pe tot parcursul judecăţii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu." Aşadar, în lipsa unei cereri exprese, prezenţa celui aflat în stare de detenţie este obligatorie în aplicarea art. 364 alin. (1) din C. proc. pen., iar încălcarea acestei dispoziţii se sancţionează cu nulitatea absolută prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

Or, în prezenta cauză, cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost soluţionată în lipsa condamnatului aflat în stare de detenţie, fără să existe o cerere expresă a petentului în acest sens, ba, mai mult, în pofida faptului că a solicitat să participe prin videoconferinţă.

Ca atare, judecata în primă instanţă a avut loc cu încălcarea drepturilor procesuale ale condamnatului A., încălcare ce nu poate fi remediată în alt mod decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2, lit. b) din C. proc. pen., lipsa inculpatului aflat în stare de detenţie fiind subsumată ipotezei privind lipsa procedurii de citare, în contextul în care, acesta a fost în imposibilitate obiectivă de a participa prin videoconferinţă la judecată.

Astfel, faţă de dispoziţiile legale exprese, Înalta Curte nu poate complini direct în contestaţie lipsa condamnatului de la judecarea cauzei în faţa instanţei de fond.

Mai mult, reţinând că pe rolul aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, a fost înregistrată o altă cerere având acelaşi obiect, revine primei instanţe să aprecieze asupra incidenţei vreunei cauze de reunire.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 235/F din data de 03 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv la Curtea de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 235/F din data de 03 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.