Cassation dismissed: False school certificates and unauthorized signature upheld as criminal falsification offenses

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 4458 din 19 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-au adăugat 4 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 1 an pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Maramureş.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 6 luni pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Maramureş.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a constatat că persoana vătămată C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 750 de RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare persoanei vătămate.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 1000 de RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Instanţa a reţinut că, în drept, faptele inculpatului A., care, în data de 23.06.2017, a determinat-o pe inculpata B. să semneze în calitate de director adjunct al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, la rubrica "director", adeverinţele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, el ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginţilor, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte şi programe educative şi al Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră în cadrul acestei unităţi de învăţământ, constituind o unitate naturală de infracţiune, întrunesc elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat, care a folosit adeverinţele false la proba de CV cu ocazia concursului organizat în perioada 17-21.07.2017 pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş, printre care şi Colegiul Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, iar în data de 04.07.2017, constituind o unitate naturală de infracţiune, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în data de 04 iulie 2017, a completat Declaraţia privind veridicitatea conţinutului din dosarul de înscriere la concursul pentru funcţia de director, prin care a arătat că toate documentele dosarului de candidatură sunt conforme cu originalele, îi aparţin şi au fost obţinute legal, deşi în realitate adeverinţele anterior menţionate erau false, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C. pen.

Faptele inculpatei B., care, în data de 23.06.2017, a semnat în calitate de director adjunct al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, la rubrica "director", în lipsa delegării, adeverinţele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, inculpatul ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginţilor, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte şi programe educative şi al Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră în cadrul acestei unităţi de învăţământ, constituind o unitate naturală de infracţiune, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel persoana vătămată C. şi inculpaţii A. şi B..

Prin decizia penală nr. 628/A din 24 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost admis apelul formulat de persoana vătămată C. împotriva sentinţei penale nr. 4458 din data de 19.12.2019, pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

A fost desfiinţată parţial sentinţa cu privire la latura penală a cauzei, sub aspectul nelegalei încadrări juridice a faptelor comise şi individualizării juridice a pedepselor principale aplicate inculpaţilor A. şi B. pentru infracţiunile concret săvârşite în legătură cu întocmirea adeverinţelor nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590 din 23.06.2017 şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

a) În baza art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen., a fost stabilit faţă de inculpatul A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea instigării la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 321 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost refăcută operaţiunile de contopire a pedepselor stabilite, de 1 an închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare, şi s-a stabilit pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care se adaugă 4 luni închisoare reprezentând spor obligatoriu de pedeapsă, respectiv o treime din cuantumul celorlalte pedepse, rezultând pedeapsa principală finală de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani calculat de la data prezentei decizii.

Au fost menţinute obligaţiile şi măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului de prima instanţă prin sentinţa apelată conform art. 85 şi 86 C. pen.

b) În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a stabilit faţă de inculpata B. o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani calculat de la data prezentei decizii.

Au fost menţinute obligaţiile şi măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatei de prima instanţă prin sentinţa apelată conform art. 85 şi 86 C. pen.

c) În temeiul art. 276 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata în favoarea persoanei vătămate a sumei 1.069,5 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de judecata în faţa primei instanţe.

d) Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile promovate de inculpaţii A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

III. În temeiul art. 276 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., inculpaţii apelanţi au fost obligaţi la plata în favoarea persoanei vătămate a sumei de 1.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

IV. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul promovat de persoana vătămată au rămas în sarcina acestuia.

V. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii apelanţi au fost obligaţi la plata în favoarea Statului Român a sumei de 600 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 628/A din 24 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, inculpaţii A. şi B. au declarat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 628/A din 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2018 .

În motivarea scrisă inculpaţii, prin apărător au arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, prin aceea că a reţinut în mod greşit vinovăţia inculpaţilor pentru fapte ce nu erau prevăzute de legea penală, circumscriindu-se cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în condiţiile în care acest motiv de împiedicare a exercitării acţiunii penale a fost invocat şi pe calea apelului, fiind astfel îndeplinită cerinţa de la art. 438 alin. (2) C. proc. pen.

S-a arătat că este nelegală soluţia instanţelor de reţinere a vinovăţiei inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi fals în declaraţii, în privinţa inculpatului A., respectiv fals material în înscrisuri oficiale, în privinţa inculpatei B., întrucât faptelor comise le lipseşte tipicitatea acestor infracţiuni, faptele nefiind prevăzute de legea penală.

Semnarea acestor adeverinţe de către inculpata B. este o faptă neprevăzută de art. 321 C. pen.. La fel, solicitarea inculpatului A. de a i se semna aceste adeverinţe este o faptă neprevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 321 C. pen., depunerea a trei dintre aceste adeverinţe la dosarul de concurs este o faptă neprevăzută de prevăzută de art. 323 C. pen. iar declaraţia privind veridicitatea conţinutului dosarului de înscriere la concurs este o faptă neprevăzută de art. 326 C. pen.

În plus, inculpata B. avea dreptul de a semna adeverinţele în cauză, în calitatea sa de director-adjunct, în condiţiile în care directorul lipsea din unitatea de învăţământ, deşi acest fapt nu are nicio valenţă de natură penală, din moment ce adeverinţele consemnează aspecte de fapt reale.

Coordonarea comisiilor din cadrul colegiului de către inculpatul A. este un element de fapt dovedit ca atare prin probele testimoniale administrate în faza de cercetare judecătorească. Deşi acesta a coordonat comisiile în calitatea sa de director al unităţii, aceste activităţi de coordonare au fost distincte de coordonarea întregii activităţi a colegiului, fiind elemente de fapt concrete, determinate şi subsumate obiectului de activitate al fiecărei comisii.

Termenul de "coordonare" în legătură cu întreaga activitate a colegiului este folosit greşit şi deliberat pentru a crea confuzie cu activitatea concretă de coordonare, desfăşurată efectiv de către inculpatul A. în cadrul comisiilor, căci în realitate, în calitatea sa de director, acesta conducea întreaga activitate a colegiului, ceea ce implică mai mult decât simpla coordonare.

Instanţa de apel a ignorat argumentele apărării privind modalitatea de funcţionare a comisiilor din colegiu şi fără a aduce contraargumente bazate pe probe, a reiterat considerentele din actul de inculpare, bazate strict pe înscrisurile privind componenţa comisiilor, înscrisuri provenite de la chiar instituţia de învăţământ în cauză şi semnate de chiar inculpatul A..

Este eronată fundamentarea acuzaţiilor pe faptul că nu a existat o decizie prin care directorul să se numească coordonator, alături de responsabilul comisiei, întrucât acesta este coordonator prin însuşi faptul că numeşte comisia (act de dispoziţie) şi o coordonează potrivit fişei postului.

Apărătorul a arătat că inculpata B., în calitatea sa de director-adjunct, avea de drept toate atribuţiile directorului, fără a fi necesară delegarea acestor atribuţii.

Faptul că adeverinţele în cauză nu au fost redactate la secretariatul unităţii de învăţământ nu are nicio conotaţie de natură penală, din moment ce conţinutul acestora exprimă adevărul. Adeverinţele au fost redactate de către inculpatul A. pentru a degreva activitatea secretarelor, nefiind nimic ilegal în aceasta şi fiind o practică uzuală. Ele s-au înregistrat la secretariat, unde au rămas copii ale acestora.

Raportul Corpului de Control şi legislaţia se referă la lipsa directorului din unitate, adică exact situaţia din ziua în care inculpata B. a semnat adeverinţele. Acest fapt este dovedit atât prin declaraţia martorei D., secretarul-şef, cât şi prin înscrisul depus ce dovedeşte mesajul SMS trimis de C. inculpatei B.. Aşadar, inculpata B., în calitatea sa de director adjunct era perfect îndreptăţită să semneze acele adeverinţe, conform art. 26 (2) din ROFUIP care precizează că "Directorul adjunct exercită, prin delegare, toate atribuţiile directorului, în lipsa acestuia."

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursurilor în casaţie, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, achitarea inculpaţilor în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 10 februarie 2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, susţinerile părţilor nemaifiind reluate.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 628/A din data de 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosar nr. x/2018, Înalta Curte constată că acestea sunt este nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că inculpatul A. îşi desfăşura activitatea în calitate de profesor de matematică la Colegiul Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, judeţul Maramureş, fiind detaşat în interesul învăţământului, în perioada 01.09.2013- 09.01.2017, în funcţia de director al acestei unităţi de învăţământ până la organizarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct, cu rezervarea postului pe care era titular .

Inculpata B. avea calitatea de director adjunct la Colegiul Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, calitate pe care a avut-o şi în cursul anului 2017.

În perioada iunie- august 2017, a fost organizat concursul pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, conform metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 3969/30.05.2017 al Ministerului Educaţiei Naţionale.

Printre posturile scoase la concurs s-a numărat şi postul de director al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, pentru care s-au înscris inculpatul A. şi persoana vătămată C., care ocupa interimar postul de director al colegiului.

În raport de funcţiile ocupate în perioada de referinţă (ambii inculpaţi sunt cadre didactice în învăţământul preuniversitar de stat, inculpata B. îndeplinind şi funcţia de director adjunct al colegiului, la data comiterii infracţiunilor).

În vederea evaluării candidaţilor înscrişi la concurs, una dintre probele examinării a constat în analiza Curriculumului Vitae al candidaţilor, realizată de comisia de concurs, în plenul ei, prin acordarea de puncte potrivit criteriilor şi punctajelor prevăzute în anexa nr. 3 la Ordinul nr. 3969/30.05.2017 al Ministerului Educaţiei Naţionale, pe baza documentelor din dosarul de înscriere care dovedesc cele afirmate în Curriculum Vitae.

Inculpatul A., în data de 23.06.2017, a determinat-o pe inculpata B. să semneze în calitate de director adjunct al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, la rubrica "director", adeverinţele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590 din 23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, el ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginţilor, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte şi programe educative şi al Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră în cadrul acestei unităţi de învăţământ.

Ulterior, acelaşi inculpat A. a folosit adeverinţele false la proba de Curriculum Vitae cu ocazia concursului organizat în perioada 17-21.07.2017 pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş, printre care şi Colegiul Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare.

În cadrul concursului amintit, inculpatul A. a procedat la completarea Declaraţia privind veridicitatea conţinutului din dosarul de înscriere la concursul pentru funcţia de director, prin care a arătat că toate documentele dosarului de candidatură sunt conforme cu originalele, îi aparţin şi au fost obţinute legal, deşi în realitate adeverinţele anterior menţionate erau false.

Corelativ, inculpata B., în data de 23.06.2017, la îndemnul şi solicitarea inculpatului A., a semnat în calitate de director adjunct al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, la rubrica "director", în lipsa delegării, adeverinţele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, inculpatul A. ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginţilor, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte şi programe educative şi al Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră în cadrul acestei unităţi de învăţământ.

Întreaga activitate ilicită reţinută mai-sus s-a derulat de către cei doi inculpaţi în strânsă legătură cu funcţiile ocupate în perioada infracţională de referinţă şi în contextul derulării concursului organizat în perioada 17-21.07.2017 pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş, printre care şi Colegiul Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare.

Raportat la experienţa anterioară a inculpatului A., care deţinuse calitatea de director a unităţii şcolare, acesta a procedat la întocmirea (redactare conţinut şi tehnoredactare) adeverinţelor amintite mai-sus, pe care le-a prezentat spre semnare/ştampilare inculpatei B., care la acea dată exercita în fapt calitatea de director al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, întrucât numita C., directorul interimar al instituţiei, lipsea în fapt de la locul de muncă, fără ca să îşi fi delegat atribuţiile de conducere către directorul adjunct, aşa cum cereau exigenţele legale.

În concret, adeverinţele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590 din 23.06.2017 atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, acesta a avut unele calităţi şi atribuţii în cadrul unităţii de învăţământ.

Conţinutul adeverinţelor atesta o activitate de coordonare a comisiilor de specialitate constituite de-al lungul timpului în cadrul liceului, perioadă de timp în care inculpatul A. ocupase funcţia de director al unităţii şcolare.

Prin adeverinţa nr. x/23.06.2017 se atesta faptul că inculpatul A. a îndeplinit, în cadrul Colegiului Naţional Gheorghe Şincai, atribuţia de coordonator al Comisiei metodice a diriginţilor, în perioada 2013-2016. Conform înscrisurilor existente la dosar, în perioada vizată de adeverinţă, comisia diriginţilor a fost coordonată de alte persoane, respectiv de E. şi F., conform deciziilor emise chiar de inculpat, care ocupa funcţia de director al colegiului în acea perioadă.

Conform adeverinţei nr. x/23.06.2017, inculpatul A. a îndeplinit, în cadrul Colegiului Naţional Gheorghe Şincai, atribuţia de coordonator al Comisiei Sistemului de control managerial intern (SCMI), în perioada 2013-2016 . Or, pe baza pieselor probatorii ale cauzei, s-a reţinut că, în perioada 2013-2014, nu a fost instituită o astfel de comisie în cadrul colegiului, iar în perioada 2015-2016, responsabilul comisiei a fost G., director adjunct, conform deciziei nr. 3901/02.11.2015, semnată tot de inculpat.

Prin adeverinţa nr. x/23.06.2017 se atesta faptul că inculpatul A. a îndeplinit, în cadrul Colegiului Naţional Gheorghe Şincai, atribuţia de coordonator al Comisiei de proiecte şi programe educative, în perioada 2013-2016.

În realitate, în acea perioadă, această comisie a fost coordonată de alte persoane, respectiv de E., coordonator, şi F., responsabil, conform deciziilor semnate de asemenea de inculpat, în calitate de director.

În fine, prin adeverinţa x/23.06.2017 se atesta faptul că inculpatul A. a îndeplinit, în cadrul Colegiului Naţional Gheorghe Şincai, atribuţia de coordonator al Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră, în perioada 2013-2016 .Tot pe baza actelor obţinute de la unitatea şcolară, s-a reţinut că această comisie a fost coordonată de alte persoane, respectiv de F., H. şi I. conform deciziilor, semnate de inculpat, în calitate de director.

În data de 04.07.2017, inculpatul a completat Declaraţia privind veridicitatea conţinutului din dosarul de înscriere la concursul pentru funcţia de director, prin care a arătat că toate documentele dosarului de candidatură sunt conforme cu originalele, îi aparţin şi au fost obţinute legal, deşi în realitate adeverinţele anterior menţionate erau false, , şi a folosit adeverinţele care îi atestau calităţi nereale în cadrul Colegiului Naţional Gheorghe Şincai la proba de CV cu ocazia concursului.

În recursurile în casaţie formulate inculpaţii B. şi A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., au solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., susţinând că faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi cu privire la care s-a reţinut vinovăţia nu sunt prevăzute de legea penală.

Totodată semnarea adeverinţelor de către inculpata B., solicitarea inculpatului A. de a i se semna acele adeverinţe, depunerea a trei dintre aceste adeverinţe la dosarul de concurs şi declaraţia privind veridicitatea conţinutului dosarului de înscriere la concurs sunt fapte neprevăzute de legea penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În concordanţă cu aceste dispoziţii, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Cu privire la conţinutul adeverinţelor nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590 din 23.06.2017 s-a reţinut că acestea atestau o activitate de coordonare a comisiilor de specialitate constituite de-al lungul timpului în cadrul liceului, perioadă de timp în care inculpatul A. ocupase funcţia de director al unităţii şcolare.

Apărarea a arătat că termenul de "coordonare în legătură cu întreaga activitate a colegiului a fost folosit greşit şi deliberat pentru a crea confuzie cu activitatea concretă de coordonare, desfăşurată efectiv de către inculpatul A. în cadrul comisiilor, căci în realitate, în calitatea sa de director, acesta conducea întreaga activitate a colegiului, ceea ce implică mai mult decât simpla coordonare".

În speţa de faţă, inculpatului A. nu a fost trimis în judecată şi condamnat în legătură cu activitatea de coordonare care întră în atribuţiile funcţiei de director în cadrul colegiului, ci pentru faptul că la concursul pentru ocuparea funcţie de director al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai, la dosarul de candidat, inculpatul a depus pentru proba Curriculum Vitae - adeverinţele care atestau în mod nereal că ar fi fost coordonator al:

- Comisiei metodice a diriginţilor, în perioada 2013-2016 (adeverinţa nr. x/23.06.2017, comisie coordonată în realitate, de numitele E. şi F.);

- Comisiei Sistemului de control managerial intern (SCMI), în perioada 2013-2016 (adeverinţa nr. x/23.06.2017, comisie coordonată în realitate de numita G.);

- Comisiei de proiecte şi programe educative, în perioada 2013-2016 (adeverinţa nr. x/23.06.2017, unde numita E. a fost coordonator iar F., responsabil);

- Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră, în perioada 2013-2016 (adeverinţa nr. x/23.06.2017, comisie coordonată în realitate de numitele F., H. şi I.);

Referitor la termenul de "coordonare", Înalta Curte constată că Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 3969/2017 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar - Grila de Evaluare Curriculum Vitae, la pct. c punctează Experienţă dobândită în calitate de:

- responsabil arie curriculară, responsabil de comisie metodică, şef catedră; - responsabil/coordonator Comisie de Evaluare şi Asigurare a Calităţii (CEAC); - coordonator/responsabil/preşedinte al comisiei Sistemului de control managerial intern (SCMI);

- coordonator Comisie de proiecte şi programe educative;

- coordonator al centrului judeţean/municipiului Bucureşti de asistenţă psihopedagogică; - director, director adjunct;

- membru în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ; -coordonator al Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră.

Lecturând anexa nr. 3 a Ordinului nr. 3969/2017, se constată că funcţia de director este punctată separat faţă de calitatea de responsabil/coordonator al comisiilor.

În aceste condiţii inculpatul A. a primit puncte în evaluare de două ori pentru aceeaşi calitate, respectiv aceea de director. Punctarea separată a calităţii de responsabil coordonator şi aceea de director exclude posibilitatea ca atribuţiile pe care le avea de director şi director adjunct să determine şi punctarea pentru calităţile de responsabil coordonator al comisiilor înfiinţate.

În aceste condiţii prin suprapunerea atribuţiilor de director cu cele exercitate în fapt de inculpatul A. în cadrul comisiilor înfiinţate la Colegiului Naţional Gheorghe Şincai exclude reţinerea veridicităţii adreselor potrivit cu care ar fi exercitat separat de funcţia de director şi pe cea de responsabil coordonator al comisiilor înfiinţate.

Este evident că, legiuitorul la emiterea anexei nr. 3 a Ordinului nr. 3969/2017, a intenţionat notarea separată a experienţei dobândite în funcţia de director în raport cu aceea de responsabil coordonator comisie.

În mod concret activitatea infracţională a inculpatului a constat în aceea că, în exercitarea atribuţiilor specifice de director, care se notează separat, a arătat că ar fi exercitat şi atribuţii de coordonare, ajungându-se astfel la notarea dublă a aceleiaşi activităţi desfăşurate. Prin urmare nu se poate pune semnul egalităţii între experienţa dobândită în calitate de director (principal sau adjunct) şi cea de "coordonator" sau "responsabil" de comisie de specialitate, iar inculpatul avea cunoştinţă de împrejurarea că experienţa dobândită în calităţile amintite este valorificată distinct în cadrul concursului.

Prin urmare, contrat susţinerilor apărării, din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că:

- faptele inculpatului A., care, în data de 23.06.2017, a determinat-o pe inculpata B. să semneze în calitate de director adjunct al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, la rubrica "director", adeverinţele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, el ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginţilor, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte şi programe educative şi al Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră în cadrul acestei unităţi de învăţământ, întrunesc elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.

- faptele aceluiaşi inculpat, care a folosit adeverinţele false la proba de CV cu ocazia concursului organizat în perioada 17-21.07.2017 pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş, printre care şi Colegiul Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, iar în data de 04.07.2017, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

- fapta aceluiaşi inculpat, care, în data de 04 iulie 2017, a completat Declaraţia privind veridicitatea conţinutului din dosarul de înscriere la concursul pentru funcţia de director, prin care a arătat că toate documentele dosarului de candidatură sunt conforme cu originalele, îi aparţin şi au fost obţinute legal, deşi în realitate adeverinţele anterior menţionate erau false, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C. pen.

Referitor la inculpata B., Înalta Curte constată că a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în data de 23.06.2017, a semnat în calitate de director adjunct al Colegiului Naţional Gheorghe Şincai din Baia Mare, la rubrica "director", în lipsa delegării, adeverinţele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 şi nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, inculpatul ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginţilor, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte şi programe educative şi al Comisiei de dezvoltare profesională şi evoluţie în carieră în cadrul acestei unităţi de învăţământ.

Apărarea a susţinut că inculpata B., în calitatea în calitatea sa de director adjunct era perfect îndreptăţită să semneze acele adeverinţe, întrucât "Directorul adjunct exercită, prin delegare, toate atribuţiile directorului, în lipsa acestuia."

Înalta Curte constată că inculpata B., a semnat aceste adeverinţe în virtutea funcţiei deţinute (director adjunct), la un moment în care suplinea lipsa faptică a directorului din unitatea de învăţământ, în condiţiile inexistenţei unui act de delegare (potrivit de art. 21 alin. (7) din Ordinul 5079/2016) emis de acesta din urmă pentru exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere de către directorul adjunct şi a unui caz de imposibilitate obiectivă de exercitare a atribuţiilor de conducere de către directorul unităţii.

Totodată inculpata şi-a asumat conţinutul nereal al adeverinţelor, neefectuând nici o verificare, cu toate că înscrisurile fuseseră redactate de inculpatul A., în condiţiile în care era ţinută de obligaţia de a verifica conformitatea cu realitatea a datelor atestate prin adeverinţe.

Prin urmare, criticile menţionate în susţinerea recursurilor în casaţie nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Înalta Curte constată că prin criticile aduse hotărârii definitive, recurenţii B. şi A. nu au evidenţiat elemente de nelegalitate, în aşa măsură încât să se ajungă la concluzia că faptele pentru care au fost condamnaţi, nu constituie infracţiuni, ci au solicitat o reinterpretare a probelor, prin prisma unor critici comune cu cele formulate cu titlu de apărări în fond şi cu titlu de motive de apel.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., motiv pentru care, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 628/A din data de 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosar nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obigaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 628/A din data de 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosar nr. x/2018.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.