Inadmissibility of appeal against final decision on duration of criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 2 din data de 11 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, în baza art. 4885 din C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A., domiciliat în oraş Broşteni, judeţul Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 200 de RON cheltuieli judiciare.

Încheierea este fără cale de atac.

Pentru a disoune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Noul C. proc. pen. a introdus în legislaţia procesual penală în capitolul privind procedurile speciale o nouă instituţie, respectiv "contestaţia privind durata procesului penal" reglementată de dispoziţiile art. 4881-art. 4886 din C. proc. pen.. Scopul introducerii acestei proceduri a fost acela de a consacra în sistemul judiciar român un remediu efectiv pentru sancţionarea lipsei de celeritate a organelor judiciare în desfăşurarea procedurilor penale. Instituirea unei astfel de reglementări a fost determinată de numeroasele condamnări pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a pronunţat împotriva statului român ca urmare a omisiunii legiuitorului român de a prevedea în legislaţia internă remedii efective care să asigure garantarea respectării art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce consacră dreptul unei persoane ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, în speţă dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful I din Convenţie, să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale.

Prioritar analizării temeiniciei contestaţiei formulate, judecătorul trebuie să verifice condiţiile de admisibilitate a contestaţiei, respectiv existenţa unei calităţi procesuale prevăzute de lege şi a unui termen după care contestaţia poate fi introdusă.

Astfel, potrivit art. 4881 alin. (2) C. proc. pen. contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror.

Potrivit art. 4881 alin. (3) din C. proc. pen. contestaţia poate fi formulată după cum urmează:

a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;

b) după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă;

c) după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

În jurisprudenţa CEDO s-a prevăzut că termenul rezonabil al procedurilor prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană se aplică tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală, indiferent dacă sunt sau nu în stare de arest şi are ca scop protecţia acestora contra lentorii excesive a procedurilor, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.

Analizând dispoziţiile legale prezentate şi jurisprudenţa CEDO Curtea a constatat că o condiţie de admisibilitate pentru analizarea unei contestaţiei privind durata procesului penal o reprezintă existenţa unui proces penal în curs (urmărire penală, judecată în primă instanţă, sau în căile ordinare ori extraordinare de atac), scopul instituirii acestei proceduri fiind tocmai consacrarea unui remediu pentru accelerarea procedurilor penale.

Or, în speţa de faţă s-a constatat că petentul A. a formulat contestaţie la durata unui proces penal finalizat prin încheierea nr. 305/30.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, petentul formulând contestaţia la durata procesului la data de 02.11.2020, aşadar după pronunţarea Încheierii menţionate.

Prin urmare, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui proces penal în curs, în baza art. 4885 C. proc. pen. Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat o nouă cale de atac, intitulată plângere solicitând, în esenţă, să se dispună în consecinţă conform prevederilor legale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prev.de art. 367 C. pen., acte de corupţie şi acţiuni asimilate actelor de corupţie prev.de Legea nr. 78/2000, concursul de infracţiuni prev.de art. 38 C. pen., trafic de influenţă prev.de art. 291 noul C. pen.,referitor la persoanele indicate de acesta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 25.01.2021, sub nr. x/2020.

Examinând calea de atac formulată, Înalta Curte constată următoarele:

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Potrivit art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin încheierea penală nr. 2 din data de 11 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, în baza art. 4885 din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A..

Încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a contestaţiei privind durata procesului penal este fără cale de atac, astfel cum este menţionat de altfel şi în încheierea ce formează obiectul prezentei cauze.

Deopotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere dispoziţiile art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 2 din data de 11 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

Reţinând culpa sa procesuală şi în ceea ce priveşte declanşarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul petent A. împotriva încheierii penale nr. 2 din data de 11 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 februarie 2021.