Territorial competence for complaint against case closure: interpretation of "immediate consequence" location for illegal tree felling and theft

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 383/2020 din 29 septembrie 2020, Judecătoria Caransebeş, în temeiul art. 340 din C. proc. pen. raportat la art. 41, alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Caransebeş, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta F. împotriva Ordonanţei de clasare din data de 11.03.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/2017, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Haţeg.

În acest sens, a reţinut că în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2017, prin Adresa nr. x/30.05.2018 a SC D. SRL s-a stabilit că parchetele adjudecate şi exploatate de intimata SC. A. SRL în fondul forestier al petentei F., se află amplasate pe raza teritorială a localităţii E. din judeţul Hunedoara.

Prin urmare, locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională şi locul unde s-a produs urmarea acesteia se află pe raza localităţii E., com. Sarmizegetusa din judeţul Hunedoara, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Haţeg. Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că nici locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională şi nici locul unde s-a produs urmarea acesteia nu se află în raza de competenţă a Judecătoriei Caransebeş.

S-a menţionat că, în cauză, se aplică principiul ordinii legale de prioritate stabilite de art. 41 alin. (1), lit. a) - d) din C. proc. pen. de vreme ce în cauză este incidentă situaţia unei sesizări unice.

Or, principiul competenţei primului organ sesizat îşi găseşte aplicarea numai în cazul în care niciunul dintre locurile stabilite de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. nu este cunoscut sau atunci când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

De altfel, singura legătură a cauzei cu teritoriul jud. Caraş-Severin este dată de sediul persoanei vătămate, respectiv F., aflat în localitatea G., com. Băuţar, însă acest criteriu pentru stabilirea competenţei este incident numai în mod subsidiar, având prioritate criteriul referitor la locul săvârşirii infracţiunii.

S-a precizat că, nu se poate reţine în cauză nici faptul că urmarea activităţii infracţionale s-ar fi produs pe raza localităţii G., doar pentru în acest loc se afla sediul persoana vătămată F..

Sensul noţiunii de "urmare" din cuprinsul art. 41 alin. (2) teza finală din C. proc. pen. este unul special, fiind vorba despre urmarea imediată, ca element constitutiv al infracţiunii. Legiuitorul a dorit să stabilească criterii obiective, în funcţie de care să se poată stabili competenţa teritorială. Stabilirea competenţei teritoriale în funcţie de orice urmare produsă de infracţiune (patrimonială sau nepatrimonială), ar conduce la eludarea scopului normei ce stabileşte competenţa teritorială în materie penală.

În speţă, urmarea imediată a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală (furt de arbori şi taiere de arbori fără drept) este deposedarea persoanei vătămate de arborii tăiaţi şi împosedarea făptuitorului. Urmarea imediată nu se putea produce decât la locul unde au fost tăiaţi respectivii arbori (în localitatea E., com. Sarmizegetusa din judeţul Hunedoara) şi nicidecum la sediul persoanei vătămate.

Faptul că prejudiciul material s-a produs în patrimoniul persoanei vătămate F., care are sediul în localitatea G., com. Băuţar, jud. Caraş-Severin, nu poate conduce la concluzia că urmarea imediată a faptei s-a produs la sediul persoanei vătămate, de vreme ce urmarea imediată a infracţiunii în cauză, ca element de tipicitate al infracţiunii, respectiv deposedarea acesteia de arborii tăiaţi fără drept şi împosedarea făptuitorului s-a realizat la locul unde arborii au fost efectiv tăiaţi.

Aşa fiind, cât timp locul săvârşirii faptei este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Haţeg, iar urmarea imediată a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală (furt de arbori şi taiere de arbori fără drept), respectiv deposedarea persoanei vătămate de arborii tăiaţi şi împosedarea făptuitorului s-a produs tot la locul săvârşirii faptei, a stabilit că, competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Haţeg.

Prin urmare şi-a declinat competenţa în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Haţeg.

Prin Încheierea penală nr. 14/CC/2021 din 09 februarie 2021, Judecătoria Haţeg, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1), lit. a) şi d) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Haţeg, invocată din oficiu şi în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta F. împotriva Ordonanţei de clasare din data de 11.03.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/2017, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Caransebeş.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În acest sens, a reţinut că raportat la dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. şi alin. (5) al aceluiaşi articol, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, în prezenta, din dispoziţiile alin. (5) este aplicabilă teza a doua astfel că s-ar putea apela la criteriile aliniatului 1 dacă urmărirea penală s-ar fi efectuat cu nerespectarea ordinii.

S-a menţionat că, în cadrul urmăririi penale, însă, tocmai din cauza posibilităţii de interpretare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. s-a apelat de către organele de urmărire penală la un regulator de competenţă prin Ordonanţa din 31 august 2018 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arătând la rândul său că în cauză a fost sesizat un singur organ de urmărire penală, aşa cum şi la acest moment a fost sesizată o singură instanţă .

Judecătorul de cameră preliminară a mai reţinut că în structura aliniatului doi nu a fost stabilită o ordine de preferinţă între locul desfăşurării activităţii infracţionale şi locul unde s-a produs urmarea acesteia, ambele având valoare egală de loc al săvârşirii infracţiunii, astfel încât în măsura în care cele două nu coincid competenţa este atrasă în favoarea instanţei sesizată cu privire la soluţionarea cauzei.

Prin urmare, reţinând că, locul unde s-a produs urmarea activităţii infracţionale este localitatea G., Judeţul Caraş-Severin, unde se află sediul petentei, judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Haţeg şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Caransebeş în a cărei circumscripţie se regăseşte localitatea G., comuna Băuţar.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Caransebeş.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Înalta Curte reţine că prin Ordonanţa din data de 13.12.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus clasarea cauzei privind pe suspecţii: SC A. SRL, sub aspectul comiterii infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, B., cercetat pentru complicitate la infracţiunile de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi C. junior şi C. senior, cercetaţi pentru complicitate la infracţiunile de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008.

De asemenea, prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei şi constituirea unui nou dosar pentru continuarea cercetărilor faţă de autori necunoscuţi cu privire la săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, fapta constând în tăierea ilegală a unui număr de 314 arbori, cu un volum total de 519,512 m.c. şi un prejudiciu de 170.506,855 RON din fondul forestier proprietatea Composesoratului G..

Prin Ordonanţa din data de 11.03.2020 emisă de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de F. împotriva Ordonanţei de clasare din data de 13.12.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/2017, aceasta fiind atacată prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la data de 28 aprilie 2020 sub nr. x/2020, petentul F., în calitate de persoană vătămată în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 din C. proc. pen. "(1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate."

(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini."

Examinând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine că obiectul cauzei asupra căreia cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa îl reprezintă plângerea formulată de petentul F., în calitate de persoană vătămată în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, împotriva Ordonanţei de clasare din data de 11.03.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 340 din C. proc. pen. persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Aşa cum rezultă din Ordonanţa din data de 13.12.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/2017 faptele cu privire la care petentul F. a formulat plângere penală la data de 28 aprilie 2020 vizează exploatarea nelegală de masă lemnoasă, respectiv că în fondul forestier, aparţinând petentei au fost găsite cioate de arbori care au fost tăiaţi ilegal şi sustraşi.

Constatând că pădurea din care au fost tăiaţi şi sustraşi ilegal arborii se află în proprietatea privată a Composesoratului G., aflat în localitatea G., com. Băuţar, Judeţul Caraş-Severin, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată de petentă în baza art. 340 şi urm. din C. proc. pen. aparţine Judecătoriei Caransebeş, fiind instanţa în circumscripţia căreia s-a produs urmarea activităţii infracţionale, precum şi locul unde se află sediul persoanei vătămate, petentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Caransebeş este deopotrivă competentă, atât după locul săvârşirii infracţiunii (respectiv locul unde s-a produs urmarea activităţii infracţionale), cât şi după sediul persoanei vătămate, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) şi lit. d) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe petentul F. este Judecătoria Caransebeş, instanţă căreia îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul F. în favoarea Judecătoriei Caransebeş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 februarie 2021.

GGC - GV