Jurisdictional conflict over execution objection for cumulation of foreign-recognized prison sentences as cause for penalty reduction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Medgidia Court is the competent authority to adjudicate a convicted person's execution objection, dismissing the Bucharest Court of Appeal's declination and sending the file to the first instance court. The dispute concerned whether the petition, which requested the cumulation of prison sentences imposed by Spanish judgments for robbery and burglary, fell under Article 598(1)(c) (confusion regarding execution) or Article 598(1)(d) (reduction of penalty) of the Code of Criminal Procedure; the court determined it was a matter of penalty reduction under the latter provision. Relying on Article 598(2) and Article 154(2) of Law No. 302/2004, the court held that appeals against execution objections involving penalty reduction must be heard by the court competent for the underlying offenses in first instance within the jurisdiction of the detainee's facility, rather than the Court of Appeal which originally recognized the foreign judgments.
Legislator headnote
AI generatedart. 50 din C. proc. pen, art. 598 din C. proc. pen, art. 598 alin. (2) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen, art. 35 alin. (1) din C. proc. pen; Jurisdictional conflict over execution objection for cumulation of foreign-recognized prison sentences as cause for penalty reduction: Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6) din C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 24/F din 08 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 50 rap.la art. 47 alin. (1), art. 597 alin. (1) şi (2) raportat la art. 598 alin(1) lit. d) din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare împotriva Sentinţei penale nr. 7/F din data de 15.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, contestaţie formulată de persoana condamnată A., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Judecătoriei Medgidia.
A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Medgidia şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ constatat.
În acest sens, a reţinut că prin cererile înregistrate pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2020 şi nr. y/2020, petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, a solicitat contopirea pedepselor. Prin încheierea din data de 14.01.2021 s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2020 la Dosarul nr. x/2020, cauza fiind soluţionată sub acest din urmă număr. La termenul din 14.01.2021 petentul a arătat că pedeapsa de 5107 zile, recunoscută de Curtea de Apel Bucureşti, este eronată.
La dosarul cauzei a fost ataşat mandatul de executare nr. x/03.03.2020 şi Hotărârea nr. 7/F/15.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
La termenul din 14.01.2021 s-a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială.
Prin Sentinţa penală nr. 127 din 14.01.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Judecătoria Medgidia a admis excepţia de necompetenţă materială şi în baza art. 597 - 598 din C. proc. pen. şi art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, respectiv contestaţie la executare formulată de condamnatul A. (deţinut în Penitenciarul Giurgiu) în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut următoarele:
Potrivit art. 598 din C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6) din C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de excepţia invocată, instanţa a reţinut următoarele:
Petentul se află în executarea pedepsei de 5107 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 7/F/15.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 498/2012 din data de 21.11.201 pronunţată de Judecătoria Valencia, secţia a VIII-a penală, definitivă; Sentinţa penală nr. 524/15 din data de 22.10.2015 pronunţată de Judecătoria Valencia, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin sentinţa Curţii Regionale din Valencia din data de 08.02.2016; Sentinţa penală nr. 460/15 din data de 26.11.2015 pronunţată de Judecătoria Valencia, secţia a VI-a penală, rămasa definitivă la 26.11.2015, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr. 14/26.07.2016 pronunţată de Judecătoria pentru Cauze penale nr. 14 Valencia, prin care a fost revocata suspendarea executării pedepsei, prin care persoana condamnata A., a fost condamnat la pedeapsa de 5107 zile închisoare, astfel: Sentinţa nr. 498/12 a Judecătoriei, secţia a 8 a penală din Valencia din data de 21.11.2012, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 242.1 din C. pen. spaniol; Sentinţa nr. 524/15 a Judecătoriei, secţia a II-a penală, din Valencia din data de 22.10.2015 persoana transferabila a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 10 ani, 12 luni şi 2 zile pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, două infracţiuni de tentativa la tâlhărie şi doua infracţiuni de vătămare corporală prevăzute de art. 237, 242 şi 617 .1 din C. pen. spaniol; Sentinţa nr. 460/15 a Judecătoriei, secţia a 6 a Penala din Valencia, din data de: 26.11.2015, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie prevăzută de art. 237, 238,1, 240 şi 241.1 din C. pen. spaniol. Această sentinţă a fost modificată prin Hotărârea nr. 14/26.07.2016 pronunţată de Judecătoria pentru Cauze penale nr. 14 Valencia prin care a fost revocată suspendarea executării pedepsei.
Instanţa a constatat că obiectul cererii petentului condamnat este nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, respectiv Sentinţa penală nr. 7/F/15.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, aspect ce nu poate fi considerat o cauză de stingere/micşorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., ci reprezintă o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, aşa încât o astfel de cerere are drept temei art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată la data de 29.01.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2020.
Examinând cererea de contestaţie la executare a Sentinţei penale nr. 7/F/15.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.03.202) instanţa a constatat că nu este incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare), întrucât nu se invocă vreo nelămurire privind punerea în executare a hotărârii în sensul existenţei unei erori materiale evidente în dispozitiv, de natură a putea fi înlăturată de însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea ci, petentul condamnat şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modalitatea în care a fost recunoscută pedeapsa de 5107 zile închisoare aplicată de autorităţile judiciare spaniole prin cumul aritmetic, solicitând, în esenţă, contopirea potrivit regulilor concursului de infracţiuni.
S-a menţionat că, prin urmare, contestaţia la executare formulată de către condamnat vizează, în realitate, o cauză de micşorare a pedepsei fiind incident cazul prevăzut de art. 598 alin(1) lit. d) din C. proc. pen. (când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei)
Contestaţia la executare prin care se vizează, în fapt micşorarea pedepsei, întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se judecă, conform art. 597 alin. (1) şi alin. (6) din C. proc. pen. de instanţa de executare sau de instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.
În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine în vederea transferării condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanţa competentă să judece contestaţia la executare este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă, infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
Conform MEPI nr. x/2020 emis la data de 03.03.2020, contestatorul a fost condamnat pentru infracţiuni de tâlhărie care atrag, conform art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă, a judecătoriei.
Or, persoana condamnată se afla, la momentul introducerii cererii în Penitenciarul Poarta Albă astfel că, s-a apreciat că Judecătoria Medgidia, iniţial sesizată, era competentă să soluţioneze contestaţia la executare.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Medgidia.
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Înalta Curte constată că, condamnatul A. se află în executarea pedepsei de 5107 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 7/F/15.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 498/2012 din data de 21.11.201 pronunţată de Judecătoria Valencia, secţia a VIII-a penală, definitivă; Sentinţa penală nr. 524/15 din data de 22.10.2015 pronunţată de Judecătoria Valencia, secţia a II-a penală, rămasa definitivă prin sentinţa Curţii Regionale din Valencia din data de 08.02.2016; Sentinţa penală nr. 460/15 din data de 26.11.2015, pronunţată de Judecătoria Valencia, secţia a VI-a penală, rămasă definitivă la 26.11.2015 astfel cum a fost modificata prin Hotărârea nr. 14/26.07.2016 pronunţată de Judecătoria pentru Cauze penale nr. 14 Valencia, prin care a fost revocată suspendarea executării pedepsei, prin care persoana condamnată A., a fost condamnat la pedeapsa de 5107 zile închisoare, astfel: Sentinţa nr. 498/12 a Judecătoriei, secţia a 8 a penală din Valencia din data de 21.11.2012, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 242.1 din C. pen. spaniol; Sentinţa nr. 524/15 a Judecătoriei, secţia a II-a penală, din Valencia din data de 22.10.2015 persoana transferabila a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 10 ani, 12 luni şi 2 zile pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, două infracţiuni de tentativă la tâlhărie şi doua infracţiuni de vătămare corporală prevăzute de art. 237, 242 şi 617 .1 din C. pen. spaniol; Sentinţa nr. 460/15 a Judecătoriei, secţia a VI-a penală, din Valencia, din data de: 26.11.2015, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie prevăzută de art. 237, 238,1, 240 şi 241.1 din C. pen. spaniol. Această sentinţă a fost modificată prin Hotărârea nr. 14/26.07.2016 pronunţată de Judecătoria pentru Cauze penale nr. 14 Valencia prin care a fost revocată suspendarea executării pedepsei.
Din actele dosarului, respectiv din cuprinsul cererii formulată de condamnatul A. aflată la Dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Medgidia reiese că acesta solicită contopirea pedepselor recunoscute prin Sentinţa penală nr. 7/F/15.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020 potrivit regulilor concursului de infracţiuni din C. pen. român.
Înalta Curte reţine în raport cu motivele formulate, că, cererea având ca obiect contestaţia la executare formulată de către condamnat vizează o cauză de micşorare a pedepsei fiind incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. (când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei).
Conform art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripţia graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei". Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., contestaţia la executare se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6) din C. proc. pen., respectiv instanţa de executare sau instanţa egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se află locul de deţinere.
Potrivit dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, curtea de apel este competentă doar în cazul în care se cere recunoaşterea şi punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea transferării persoanei condamnate, sau în vederea executării în regim de detenţie a pedepsei.
În acest sens, se are în vedere şi Decizia nr. 1 din 22.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii, în considerentele căreia s-a remarcat faptul că, potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.
În aceste condiţii, instanţa competentă să judece contestaţia la executare este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă, infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
Având în vedere că la momentul formulării cererii condamnatul A. se afla la Penitenciarul Poarta Albă şi văzând că, conform MEPI nr. x/2020 emis la data de 03.03.2020, acesta a fost condamnat pentru infracţiuni de tâlhărie care atrag, conform art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă, a judecătoriei, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu este competentă, competenţa revenind judecătoriei, potrivit normelor procesuale de drept comun, raportat la infracţiunile pentru care cetăţeanul român A. a fost condamnat prin hotărârea judecătorească străină, recunoscută conform legislaţiei române, respectiv Judecătoriei Medgidia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Medgidia, instanţă căreia îi va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 februarie 2021.
GGC - GV